Pr. Dr. Dorin Octavian Picioru§ Cuvintele duhovnicesti II (Jurnal 2002-2004) t Teologie pentru azi Bucuresti 201l' n m sa va vorbesc astazi despre incendii. Sper sa nu fi^i surprinsi, pentru ca n-am sa ma refer numai la incendiile normale - cand ifi arde casa, spre exemplu - ci si la incendiile existenfiale. Cand focul aprinde acoperisul casei si cand alergi disperat sa stingi focul uifi de tine. Te chinui sa sco^i apa mai repede din fantana, trimi^i dupa oameni sa te ajute, te aventurezi sa intri in foe, pentru ca sa salvezi unele lucruri. Pe care sa le sco^i mai intdill Ce sa ei prima datdll l\i vine sa sco^i multe din foe. Chiar tot ce ai in casa...Dar s-ar putea sa nu mai po^i, sa nu mai ai timp... pentru ca salvarea lucrurilor din foe se face in contratimp. Focul mananca toata agoniseala noastra iar noi ne vedem neputinciosi si fara vreo for^a ca sa-1 putem opri. Doar rugaciunea ne poate scapa. Dar ca sa te rogi, trebuie sa ai incredere in Dumnezeu, sa-L sim^i pe El al tdu, adica un Prieten. Daca nu-L sim^i Prieten vei si uita sa / te rogi, atunci, in acele clipe, cand focul devord toata agoniseala ta de-o viaja. Privesti si plangi. Plansul \i se poate transforma in amintirea pdcatelor tale sau in blesteme, in blasfemii la adresa lui Dumnezeu. Dracuiturile s-ar putea mtejii. Fara cuviin^a, II po^i blestema pe Dumnezeu sau pe tine insu^i. Spumegi de manie, de ura. „De ce nu s-a aprins focul la veciniV. De ce tocmai mieVA Dq cq euV. !!"... §i aceste cuvinte, aceste ganduri te pot tortura zile si nopti intregi. Ele te pot scoate din sdrite zile la rand si te pot impinge la o necredinfd si mai mare, daca deja nu crezi. Dar ce rost are sa va vorbesc eu despre astfel de lucruri? Focul si ce rdmdne dupa ce el se stinge mi s-a parut o buna introducere la vorbirea despre durere. Intr-o carte de Dogmaticd am gasit o fraza frumoasa candva. Aici se spunea despre durere, ca „este pustiirea ce a ramas dupa ce a trecutfocuF (Dogmatica, Bucuresti, ed. 1958, p. 631), prin/oc in^elegandu-se lanful pldcerilor de tot felul. Spunem, mai in glumd sau mai in serios, ca „suntem in focuri" cand avem de rezolvat ceva urgent, ceva presant. Suntem in focuri, adica in dureri. Dar putem sa spunem, ca suntem si „in focurile patimilor" cand ne referim la dorinie perverse. Perversitatea e un foe anormal - pentru cine luptd impotriva ei - dar pentru aceia care sunt legati de moda zilei de astazi ea impinge la multe nereguli. l\\ doresti sd te culci cu femeia aproapelui tau si acest lucru cere multe blestematii sau doresti sa ai o bijuterie, pe care ai vazut-o in geamul unui magazin de lux si pentru asta vrei sd furi. §i de aici incepe predica de astdzi. Pe masura ce doresti ceva, suferi pentru acel ceva. Daca doresti sd invefi carte, atunci trebuie sa suferi zile in sir ca sa inveti sa scrii, sa citesti, sa treci examene. . . Daca doresti sd te lupti cupatimile tale, atunci trebuie sa postesti, sa te chinui, sa suferi, sa te rogi, sa te spovedesti mereu, sa \\\ rastignesti voia. Doresti, dar nu vrei sd suferi? I Atunci nu poti reusi. Dar, intr-o alta ordine de idei, a dori inseamna a-fi face pldcere, a cauta placere, satisfactie. Mananci mult, bei mult, cauti placerea sexuala mereu sau placerea de a privi imagini pornografice si, pe cat cauti mai mult placerea, simti ca te scindezi in tine insuti, ca te imbolnavesti, ca te pierzi in detaliile pe care le detesti. Placerea doreste mai multa pldcere. Insa placerea naste durere, suferin^e, boli...si, in sfarsit, moarte. Moartea apare la sfarsit. Dar pe ea ti-o pregdtesti prin toate placerile care-^i fac pldcere tdmpitd, nerationala. Sfantul Maxim Marturisitorul a vorbit despre pldcere si durere in raspunsul al 6-lea catre egumenul Talasie2. Aceasta dumnezeiasca minte a Bisericii, prea curata si plina de intelepciune, spunea ca placerea din simfuri, placerea pacatoasa, a intrat prin pdcat in firea Sfantului Adam si ca ea nu a existat in om de la inceput . Pacatuind Sfantul Adam, el a facut ca placerea sa de Dumnezeu sa devina pldcere de lucruri, placere de ceea ce se vede in apropiere . Astfel, omul a inceput sa doreasca lucruri impotriva firii, impotriva lui insusi. El „si-a vazut placerea miscdndu-se potrivnic firii, spre lucrurile sensibile"5, spre lucrurile care-1 inconjurau si pe care le gasea atrdgdtoare, tentante. 1 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Maxim_M%C4%83rturisitorul. 2 *** Filocalia Romdneascd (FR), vol 3, trad, intr. si note de Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Staniloae, ed. a Il-a, Ed. Harisma, Bucuresti, 1994, p. 336-347. 3 Idem, p. 336. 4 Idem, p. 337. 5 Ibidem. Sim^urile omenesti au devenit niste curse pentru el. Prin sim^uri, omul a inceput sd se ispiteascd pe sine si sd doreascd rdul. Iar raul naste mereu pacate. . . Dumnezeu insa nu ne-a lasat din mana! El a infipt in placere, „ca pe un mijloc de pedepsire, durerea"6. In mijlocul placerii sau ca rezultat al ei apare durerea. Consecin^a placerii devine durerea §i aceasta duce la moarte, la un sfar§it al vie^ii fizice, prin degradarea pe care o produce in om. Pldcerea ca pdcat sau ca foe al patimilor e contrara ra^iunii si firii umane, pentru ca nu a existat in om de la inceput. Ea apare in firea noastra dupd pdcat, dupa primul pdcat al primului om. Impotriva placerii e durerea iar durerea are rolul de a „inldtura pldcerea potrivnica firii" . Daca m-a^i intreba ce rost are nevoinfa in Ortodoxie, v- as raspunde: ea inlaturd placerea pacatoasa din noi si stagnarea noastra in rdu, in lene, in nelucrare. Ibidem. 7 Ibidem. Nevoin^a, austeritatea personala inlatura din noi incendiul patimilor. Ea este un furtun de apa rece, cu mare presiune si care stinge acest/oc al Satanei din trupul nostra. Mai important decat focul din jurul nostru e focul sufletesc din noi insine. Fara post, fara ragaciune, fara rabdare, fara multa-multa rabdare nu putem sa stingem/ocw/ rusinos al poftei. La o varsta tanara, in adolescen^a, lucrarile sunt mai complicate. Uneori hormonii le fac feste si celor in varsta, mai ales in jural punctului dificil al menopauzei si andropauzei. Dar pofta poate fi disciplinatd, reorientata. Daca l\\ indrepti inima si gandul numai spre Dumnezeu, atunci II vei dori numai pe El. Pofta, dorinta noastra, care acum e indreptata spre sexualitate, spre bani, spre petreceri, daca e reindreptata spre Dumnezeu va deveni una sfanta. Pldcerea sufletului e una singurd dar depinde pe ce o centrdm: pe Dumnezeu sau pe lucruri. Fie dar, iubi^ii mei, sa-L iubim pe Dumnezeu maipresus de orice si de noi insine. Daca El e in noi, atunci fericirea noastra Qfdrd margini. Daca vre^i sa f\\\ fericifi, trebuie sa stiti atunci ca Hristos e fericirea voastrdl Alege^i-L pe El si nu ve^i regreta niciodata. El va vapotoli orice miscare desucheatd din voi intr-o pace fara de sfdrsit. Amin! fXugdciunile de seard ale Ceaslovului8 sunt rugaciunile pe care le spunem zilnic, inainte de somn, ca pe niste ultime gdnduri in fa^a lui Dumnezeu sau ca pe niste puncte de plecare in medita^iile noastre premergatoare somnului. Noaptea si somnul. . . Iar somnul e un mister in care nu stim ce o sa ne aiureze inima {cf Is. Sir. 34, 5, ed. BOR 1988: „Ghicitul, tdlcuirea semnelor si visele desarte sunt ca la aceea care este gata sa nascd; inima aiureazd). Vreau sa ma opresc asupra Rugdciunii cinstitei Cruci, sl ragaciunii finale9. E ragaciunea in timpul careia ne inchindm pernele, patura, patul. 8 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ceaslov. 9 *** Ceaslov, tiparit de PFP Justinian, ed. a Il-a, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1993 (reeditare a ed. 1973), p. 175-176. O rugaciune foarte speciala si aceasta, datorita confinutului ei. Primele cuvinte ale rugaciunii pot nedumeri pe cineva neavizat. Te poate intreba: Ce inseamna „Sa invie Dumnezeu", daca El a inviat dejal De unde sd mai invie? Din punct de vedere istoric, omul are dreptate: El a inviat a treia zi din morji. Insa, din punct de vedere personal, Hristos trebuie sd invie in noi sau noi sd viem (aten^ie la cuvantul acesta special!) intru El, sa fim vii, in mod duhovniceste, intru El, in dragostea Lui. In Sfantul Botez ne-am ingropat cu Hristos si am inviat impreuna cu El. Acest lucru semnificativ pentru via^a noastra, ni-1 confirma Sfantul Apostol Pavel: caci „ne-am ingropat cu El, in moarte, prin Botez, pentru ca, precum Hristos a inviat din morji, prin slava Tatalui, asa sd umbldm si noi intru innoirea viefiF (Rom. 6, 4, ed. BOR 1988). Sfantul Botez e adevdrata noastra nastere, nasterea/?n'« excelenfd. In prima rugaciune a slujbei Sfantului Botez citim: „fa sa ia chip Hristosul Tau in acesta ce se va naste din nou prin a mea nevrednicie"10. Pentru ca Sfantul Botez e „nasterea de sus", „din apa si din Duh" (In. 3, 3, 5, ed. BOR 1988), despre care Ii vorbea Iisus lui Nicodim. Am inviat impreuna cu El, cu Iisus Cel Iubit din apa sfin^ita a cristelnrfei dar pacatele, patimile ne-au omordt mai apoi. Tocmai de aceea, acum si mereu cerem, ca El sd invie in noi, sa ne faca din nou ai Lui si sd risipeascd din inima, mintea si trupul nostru pe vrdjmasii Lui, care au devenit si ai nostri. In rugaciunea Sfantului Sofronie al Ierusalimului11, tot de la Sfantul Botez, vrdjmasii sau vrdjmasul, singularizat, poarta numele de „duhul eel intunecat", de „duh viclean". Vrajmasii nostri sunt intunecaii, sunt vicleni, profita de orice ocazie pentru ca sa ne faca rau. Ei sunt diavolii. Pe acestia trebuie sd-i risipeascd Dumnezeu si nu pe cei care ne fac rau in primul rand. Autorul acestei rugaciuni duhovnicesti - necunoscut mie la aceasta data - foloseste primele doua versete ale Ps. 67 (care fac parte si din stihurile Pastelui) - stihuri profetice - pentru a ne fi pavdzd in noapte impotriva diavolului. io *** Molitfelnic, ed. a 5-a, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1992, p. 32. 11 Idem, p. 34. Dumnezeu sa invie in noi, in inima noastra si de acolo sa-i risipeascd pe vrajmasii nostri. Caci „prin Botez ne-a scos cu sila din robie"12 - din robia demonilor - dandu-ne sa implinim „poruncile libertafif' '.13 Nu e de ajuns numai safim, sa existam pur si simplu pe acest pamant - „sa vegetam" spun unii, nu fara mutate - ci trebuie safim liberi, liberi de robia pdcatului si in adevar, caci adevarul, el, singurul, neface liberi (In. 8, 32). Sa fim liberi, liberi de pacat...$i, in acelasi timp - sau asta presupune si faptul - de a fi liberi fa}a de vrajmasii spirituali, de demoni. De la fafa Domnului sa fuga cei ce-L urasc pe El - spune rugaciunea. Cei ce-L urasc, bineinteles cafug de la fa^a Lui. Nu pot suporta slava Sa, maretia slavei Sale. Dar problema practica - si care trebuie rezolvata - e alungarea demonilor de la chipul lui Dumnezeu din om, spre care Dumnezeu priveste. Acesti vrajmasi ai nostri se cuibdresc, isi fac cuibul, ca niste fiin^e parazitare, in noi insine. De aceea, impotriva lor cerem harul dumnezeiesc pentru ca sa-i alunge pe acesti huligani spirituali, pe aceste fringe care ne urasc continuu si care II urasc si pe El, pe Dumnezeu, cu si mai multa inversunare. O ura salbatica, o ura plina de rdzbunare. Cu toata aceasta ura indreptatd spre fiin^a noastra, Sfantul Serafim de Sarov ne indeamna, cu blande^e: „Cat despre diavol, sa nu ne temem de el. Cei care se teme de Dumnezeu, ii vine de hac diavolului. Fa^a de el (de eel credincios n. n.), diavolul este neputincios,,lA l. Tocmai de aceea: „sa piara cum piere rumul". Sa fuga de la noi, asa „cum se topeste ceara de la fa^a focului". Fumul si repeziciunea cu care se topeste lumanarea aprinsa reprezinta similitudini cu fuga demonilor din noi. Cand vine harul Sau in noi, demonii fug. Smerenia ii alunga pe draci, pentru ca ei nu o suporta: e prea dumnezeiasca. Smerenia e „haina lui Dumnezeu", e chenoza, e desertare, e condifia asumatd de Fiul lui Dumnezeu pentru mantuirea omului. 12 Sfantul Marcu Ascetul, in FR, vol. 1, trad., intr. §i note de Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Staniloae, ed. a IV-a, Ed. Harisma, Bucuresti, 1993, p. 349. 13 Ibidem. *** Viafa, invafaturile §i profefiile Sfantului Serafim din Sarov, trad, de Arhim. Paulin Lecca, Schitul Sfantul Serafim de Sarov, 1999, p. 139-140. 8 Din fat.a smereniei pier diavolii, pentru ca smerenia e iubire profunda de Dumnezeu, Care S-a smerit din dragoste profunda pentru oameni. Nu poji sa. fii smerit, daca nu cunosti ca Dumnezeu e iubire si ca El, Cel care e Iubire, si-a aratat iubirea Sa pana la Cruce, pana la aceasta moarte extrem de chinuitoare. Sfanta Cruce este iubire pentru ca Fiul lui Dumnezeu si- a ales-o Siesi, ca sa arate ca iubirea merge pana la capdt si ca ea, iubirea, e mai tare decat moartea. Despre moartea lui Iisus Hristos, despre asumarea „substitutiva"15 a mor^ii de catre El, adica in locul nostru - pentru ca noi nu puteam face asta datoritd pdcatului - Fericitul Dumitru Staniloae spunea, intr-o lucrare a sa de tinerete: „Moartea altora a trebuit sa o ia Iisus asupra Sa pentru ca a luat pdcatul lor. Pacatul atrage dupa sine moartea. §i fiindca a luat pdcatul tuturor, a trebuit sa ia si moartea tuturor" . El a luat „moartea tuturor", dandu-ne viatl la tofi prin Sfantul Botez. Am iesit din apa aceea sfiniitd - pe care mul^i o hulesc si o contestd - drep fiii lui Dumnezeu dupa har. Am iesit imaculafi, albi mai mult decat zapada, dupa cum dorea si Sfantul Proroc Isaia (cf Is. 1,18, ed. BOR 1988). Ne-am spalat, am lepadat „pe omul eel vechi, stricat de poftele inselaciunii"17 si am devenit pdrtasi invierii1* Domnului, plini fiind de lumina si frumusefea orbitoare a harului Prea Sfintei Treimi. Iubirea lui Dumnezeu e in noi. La fel si pacea si cura^ia si smerenia si toata fapta cea buna, pentru ca am fost pecetlui^i cu „pecetea darului Sfantului Duh"19. O mare taina, o mare putere, pe care o observam numai lucrand impotriva diavolului. „Arata-ne pe to^i biruitori pana la sfdrsit", se roaga preotul in taina, intr-o alta rugaciune a Sfantului Botez. Aidoma lui, cerem si noi biruinfd impotriva diavolului, prin semnul Sfintei Cruci, in rugaciunea pe care o discutdm. 15 Pr. Prof. Dr. John Breck, Darul sacru al viefii, trad. §i cuvant inainte de PS Dr. Irineu Pop Bistrijeanul, Ed. Patmos, Cluj-Napoca, 2001, p. 272. Parintele John spune ad litteram: „natura substitutive a suferintei lui Hristos". ' Dumitru Staniloae, Iisus Hristos sau Restaurarea omului, ed. a Il-a, Ed. Omniscop, Craiova, 1993, p. 313. 17 *** Molitfelnic, ed. cit, p. 34. 18 Ibidem. 19 Idem, p. 38. De la fa^a celor care II iubesc pe Dumnezeu si care se inchina, se insemneaza cu semnul Crucii, diavolul sdfugd. Sa se depdrteze vrajmasul nostra, pentra ca sa ne bucuram si sa ne veselim „inaintea lui Dumnezeu". Sa ne desfatam in veselie duhovniceascd {cf. Ps. 67, 3, ed. BOR 1988) inaintea Lui. Bucuria invingerii diavolului e o bucurie care ne-a venit prin Cruce. Nu trebuie sa uitam acest lucra niciodata! Bucuria ne-a venit prin suferinfa Crucii. Prin moartea Domnului Iisus Hristos am sim^it bucuria, am trait-o. §i bucuria invierii din pdcat o sim^im tot prin suferinid, prin suferinia ascezei. Asceza ne invie din pacate, ne face vii, prin rastignirea in noi a tuturor pacatelor. Tocmai de aceea ne bucuram prin Cruce, pentra ca din ea ne vine toata bucuria. „Bucura-te, prea cinstita si de via^a facatoare cracea Domnului" - ii spunem Sfintei Craci - si prin aceasta n-o insuflefim, ci ne manifestdm revdrsarea inimii, preaplinul dragostei noastre, pentra modul in care am primit tot binele, toata fericirea. Cineva - un coleg de facultate - m-a intrebat in mod expres despre acest lucra, daca nu cumva Ortodoxia socoteste Sfanta Cruce o persoand, un obiect insuflefit, constient. Lui - si mie, de altfel - ii raspund acum, spunandu-i ca Sfanta Ortodoxie nu insuflefeste ceea ce in mod normal nu are suflet, ci ea stie sd exprime, foarte profund, sim^amintele cele mai curate si mai sfinte ale oamenilor. Iubim Cracea pentra ca n-o separdm de Cel care a sfin^it-o cu sangele Sau eel dumnezeiesc. Ea e „preacinstita", pentra ca e mult laudatd si mult mdritd de fiecare dintre noi, dar si de Ostile ceresti, pentra ca e smerenia iubirii Fiului lui Dumnezeu intrapat. Ea e „facatoare de via^a", pentra ca ne-a adus Via^a, pe Cel care ne da sd-L mdncdm si sd-L bem, pentra ca sa avem viafd in noi din belsug. „Trapul Meu este adevdrata mdncare si Sangele Meu, adevdrata bduturd" (In. 6, 55, ed. BOR 1988), ne spune Iisus Cel Prea Dulce. Pentra ca cel care se impdrtdseste cu El are viafa vesnicd in el insusi, in trapul lui. Cracea da viafd din Hristos, nu de la sine. Fara Hristos, cracea ar fi ramas un obiect de torturd al unei epoci demult apuse. Ar fi ramas o vechiturd a istoriei, un blam al pacatelor mari. 10 Dar, prin El, ea da viafd oricarui crede, ca Iisus e Fiul lui Dumnezeu intrupat. Lui Anania, Domnul i-a spus despre Sfantul Pavel: „Eu ii voi arata cdte trebuie sd pdtimeascd el pentru numele Meu" (F. Ap. 9, 16, ed. BOR 1988). Adica ii voi arata lui Pavel ce valoare si ce addncime are Crucea, suferin^a, durerea, rabdarea durerii pentru Mine. §i Sfantul Pavel a gustat bucuria care vine din durere, din durerea suportatd pentru adevarul si dragostea lui Iisus, Cel mult Patimitor, pentru ca el a ajuns sd spund - atat de maret - : „eu pe toate le socotesc ca sunt pagubd, fa^a de indliimea cunoasterii lui Iisus Hristos, Domnul meu, pentru Care m-am lipsit de toate si le privesc drept gunoaie, ca pe Hristos sd dobdndesc"(Fi\ip. 3, 8, ed. BOR 1988). Crucea, puterea Crucii. Puterea ei este puterea lui Hristos, Cel rastignit pe Cruce. El e Domnul, in al Cdrui nume sau pentru al Cdrui nume tot genunchiul se pleacd (Filip. 2, 10), de voie sau fara voie. Prin moartea Sa, El S-a pogorat la lad si a calcat, prin ridicarea celor Drep^i din lad, a Sfm^ilor Vechiului Testament, puterea diavolului. Diavolul avea putere peste cei care pdcdtuiau. Iar Sfin^ii - pana la Hristos - mergeau tot in lad, pentru ca nu se stricase puterea Satanei si, in primul rand, nu se spdlase pacatul Protoparin^ilor. Dar, prin Cruce, acestia - Sfm^ii Vechiului Testament si noi - am scapat de sub puterea diavolului, pentru a avea in aceasta - in Sfanta Cruce -puterea si motivul alungarii „a tot pizmasului". Satana, tot el e si „pizmasul", cel care ne pizmuieste, ne invidiaza. Ne invidiaza linistea, pocain^a, smerenia, pe care el nu le are si de care/wge necontenit. Ne rugam Sfmtei Cruci sd ne ajute. Nu in sensul ca ea arfio persoand - dupa cum am mai precizat - ci in sensul ca puterea lui Hristos, prin Sfanta Cruce, ni sefaceprezentd. Spunem „Sfanta Cruce, ajuta-mi!" si intelegem, de fapt: „Doamne, Cel care ai invins prin Cruce, ajuta-ne noua, cu puterea ei, cu puterea care iese din Tine prin ea!". Crucea nu e separata de Hristos. Hristos lucreazd prin Cruce, Isi arata puterea si iubirea prin Cruce, Isi revarsa prin ea bogdfia de har. 11 Ne rugam ca Hristos, datorita Crucii Sale, a Jertfei Sale, sa ne ajute, alaturi de rugaciunile Prea Curatei Maicii Sale si ale tuturor Sfm^ilor Sai. Faptul ca in cultul ortodox ne inchinam Sfmtei Cruci nu e unul lipsit de importan}a dogmaticd. Prin aceasta facem ca Jertfa Domnului sa fie ceea ce este: punctul central al rdscumpdrdrii noastre din mana diavolului. Punand Crucea inaintea noastra, Sfanta Biserica ne arata de unde vine puterea noii noastre viefi eclesiale, inceputul invierii noastre interioare. Ne inchinam Crucii pentru ca ne inchinam lui Hristos. Si pentru ca ne inchinam Domnului si Dumnezeului nostru si pentru ca-L iubim pe El, tocmai de aceea iubim tot ceea ce a fdcut El pentru noi si, in special, iubim Crucea Lui. Ea este „arma asupra diavolului". Ea e puterea lui Hristos. E mediul prin care Hristos Dumnezeu Isi arata razele incandescente ale dumnezeirii Sale. Suntem „straini si calatorf (Evr. 11, 13, ed. BOR 1988), pentru ca mergem prin Cruce spre Hristos. Asumandu-ne calea ingustd (Mt. 7, 14), ne-am asumat calea crucii, ingustimea, austeritatea viefii duhovnicesti. Ne-am pus de la inceput cu fata spre Hristos, dar cu picioarele indreptandu-ne spre spini, spre balaurii si scorpiile Iadului. Crucea e o muncire de sine impotriva rdutdtii voinfei personale. E un supliciu, un chin si, in cele din urma, o moarte, o omordre a rdului din noi. Punandu-se rugaciunea aceasta la finalul rugdciunilor personale de seard, s-a pus, ca semn distinctiv al crestinului ortodox, purificarea necontenitd depatimi. Ortodoxul e ascet. E o intrupare necontenitd a ascezei. El nu se lauda ca a atins culmi ameiitoare sau ca deja e mdntuit, ci el luptd neincetat, cu privirea a^intita la Hristos, Care il intdreste continuu. Chiar daca mergem spre somn, cu alte cuvinte, nu trebuie sa uitam ca via^a noastra e o luptd duhovniceasca si ca somnul intra si el in viafa noastra morald. Citind, spicuind Diciionarul enciclopedic de iudaism - pe care 1-am cumparat de curand, si care are multe lucruri, foarte multe lucruri hulitoare, dupa cum era de asteptat - am 20 Ed. Hasefer, Bucuresti, 2001. 12 gasit in el insa si o mica rugaciune evreiasca, care trebuie rostita inainte de culcare, in care doua fragmente mi-au atras aten^ia in mod pldcut: Jorni somnul pe ochii mei si atipirea pe pleoapele mele" si „sa nu ma adoarma somnul mor^ii"21. Si aceste doua idei le gasim, intr-un alt fel spuse, si in rugaciunile noastre. Daca e ceva pldcut, folositor - vorba Sfantului Vasile 99 eel Mare - trebuie sd ne facem albind, ca sa il colectdm de acolo {Omilia cdtre tineri). Dar privind harul rugaciunilor noastre, naturalefea si gingdsia expresiilor straine palesc deodata. Intr-o rugaciune a Sfantului Teodor Studitul23 - ca pregdtire pentru somn - gasim scris: „da-mi si mie, Hristoase al meu, Cuvinte al lui Dumnezeu, somnul dulce, usor si degrab trecator, plin de visurile cele bune si izbavit de nalucirile cele 94. rele" - ca apropiere de prima expresie evreiasca iar de a doua - aproape identice - avem primul tropar, de dinainte de asezarea in pat: „ca nu cumva sd adorm intru moarte" . Pe cand expresiile evreiesti cer - prima - somn iar a doua - pdzirea viefii - expresiile ortodoxe au amandoua in vedere viafa morald, neadormirea in pdcat. Moartea nu trebuie sd ne gdseascd nepregdtiii. Aceasta e chintesenfa rugaciunii de seara si a tuturor rugaciunilor ortodoxe. In vasta opera a Sfantului loan Gura de Aur26 gasim si o predica rostita in ziua Bobotezei, pare-se netradusd in romaneste sau eel pu^in eu nu cunosc aceasta traducere. Mi-a fost tradusa din limba engleza de cineva foarte iubit21 si in ea am gasit o marturie absolut prefioasd despre Sfdnta Agheasmd Mare. 21 Idem, p. 681. 22 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_cel_Mare. 23 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Teodor_Studitul. Sfantul Nicodim Aghioritul, Apanthisma. Rugaciunile Sfinfilor Parinfi, Ed. Sofia, Manastirea Petru Voda, Bucuresti, 1999, p. 215. 25 *** Ceaslov, ed. cit, p. 175. 26 Un blog romanesc dedicat siesi: http://www.ioanguradeaur.ro/. 27 De doamna preoteasa, de viitoarea mea sotie. 13 Spune Sfantul loan: „E1 a fost botezat (Hristos n. n.) si a sfinfit firea apei. Pentru ca astazi, luand apa (de la Sfantul locas n. n.), o ducem acasa si o pastram tot anul, din moment ce azi s-au sfinfit apele; si un fenomen evident se intampla: aceste ape in esen^a lor nu se stricd odata cu trecerea timpului ci, luate astazi, pentru tot anul si chiar pentru doi sau trei ani, raman nestricate si proaspete, dupa care mult timp nu inceteaza de afi apa, ca si cum arfi luatd din fdntdna" '. Marturia lui este atat de limpede, meat orice om cu bun sim^ o recunoaste si o acceptd. E o marturie care inchide gura neoprotestan^ilor, care sunt intotdeauna avizi de „documente" si de „marturii stride si nefalsificate" '. Acest fragment e o parte, o mica fdrdmd a Sfintei Tradi^ii, a autenticitdiii viefii bisericesti. Marturiile Sfintei Tradi^ii sunt relevante numai daca \\ le impropriezi, daca \i le asumi si daca observi identitatea de experienta eclesiald cu timpurile trecute ale Bisericii. Astfel, Sfdnta Agheasmd Mare e o marturie eclesiald a Botezului Domnului Hristos dar, in acelasi timp, si a divino- umanitdiii Sale. A fost botezat ca un om dar a sfintit firea apei ca un Dumnezeu, El fiind Dumnezeu intrupat. Aceasta apa sfiniitd ramane un document viu al istoricitdiii Sfantului Sau Botez. Sfantul Botez sau Teofania Sa, ardtarea Sa oamenilor, revelarea Sa umanita^ii, va fi urmata - dupa cum bine preciza Sfantul loan, tot in predica de care ne ocupam - de cea de „a doua, (din)...viitor, care se va intampla cu slava la sfdrsitul lumii", a chipului acestei lumi. Botezul Sau si a doua Sa venire intru slava sunt revelari ale divinitdfii Sale. Oamenii au recunoscut si vor recunoaste in ziua venirii Sale, ca Cel care vine e Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat, Care S-a botezat in Iordan. Predica are si alte aspecte deosebit de interesante. Botezul „evreiesc", eel al Vechiului Testament, „spdla necura^iile, dar nu indepdrta pacatele". Ei „nu erau eliberaii de vind", de mustrarea constiin^ei, de pacate, ci numai de necurdfia trupeascd. Nu era deci soteriologic ci corporal, pentru ca viza intretinerea curdfiei trupesti. 14 Botezul Sfantului loan Botezatorul era unul intermediar. intre eel evreiesc si eel ortodox. Sfantul loan Gura de Aur il numeste foarte plastic: „era ca un pod intre cele doua botezuri, conducand prin el insusi de IsLprimul catre ultimuF. Sfantul loan, glasul eel viu al pustiei, „a cerut si a sfdtuit pentru convertirea de la viciu la fapte bune si la incredere in nadejdea mantuirii si in implinirea faptelor bune". Botezul lui cerea pocdinfd, roade vrednice de pocain^a (Mt. 3, 8), compatibile cu pocain^a. El indemna la moralitate. Am putea spune ca era un botez prin care sepromitea o via^a morala. Dar acest botez - ca unul intermediar - „nu impdrfea (oamenilor pe) Duhul Sfant si nu ddruia iertareprin har". Aceste mari binefaceri le promite oamenilor si le ddruieste Sfantul Botez al ortodocsilor. Acum, cele doua botezuri au incetat si in locul lor a ramas al treilea: al ortodocsilor. Sfantul loan Gura de Aur, dupa ce eviden^iaza fiecare botez in parte, arata ca Iisus nu s-a botezat cu niciunul din cele trei enumerate mai sus, pentru ca El nu a avut pdcat si nici nu avea nevoie sa primeasca pe Duhul Sfant, pentru ca era deofiintd cu El si Duhul Se odihnea intru El, intra Iisus Hristos. Motivele Botezului Sau au fost in numar de doua: ca sa fie cunoscut de popor si pentru ca El sa implineascd toate poruncile, „toata dreptatea" (Mt. 3, 15, ed. BOR 1988). Duhul Sfant - spune Sfantul loan - „S-a pogorat (acum n. n.) anun^and mila universald a lui Dumnezeu si aratand odata cu ea, ca omul duhovnicesc trebuie sa fie gingas, simplu §ipur (nevinovat)". Fraze extrem de calde si de sensibile. Sensibilitatea imbibata de har a Sfantului loan Gura de Aur este foarte emotionanta. Insa avem de-a face cu o emotie profund asceticd, calma, ca un surds al curdiiei si al nepdtimirii. Opera lui e uimitoare in acest sens. De fapt, Sfantul loan exceleazd in toate domeniile de care s-a ocupat. El a vorbit cu o profunda atenfie si infelegere de fiecare data, cu o precizie extrem de rard. Trebuie sa-i urmam exemplul in aceasta directie. Dar asta inseamna o infelegere 28 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Botez%C4%83torul. 15 ampld a subiectului de care ne ocupam si addnca in acelasi timp. Ne trebuie ascetism in cardie si cuvantarile noastre, atentie, logicd duhovniceascd, acrivie pentru fiecare cuvant, pentru fiecare litem, pentru fiecare virgula. M m observat in fiin^a unui barbat placerea de a face rdu, bucuria de a distruge un copac fara niciun motiv temeinic. O bucurie satanicd. Exista, din nefericire, si astfel de bucurii. Se bucura ca oamenii sufera. Sau se bucura, ca cei pe care ii gelozesc ei sunt acum in mare necaz. In infatuarea lor, astfel de oameni considera aceasta rdutate un mod amuzant de a-^i trai via^a, o aventurd de care se simt capabili. Sunt infioratoare treptele mojiciei, ale pacatului. Se folosesc de cuvinte ca sa se ascunda, sa dispretuiasca, sa intinda tot felul de curse. Oamenii duplicitari sunt foarte urdfi sufleteste. Ei se imprietenesc cu tine, te lauda, te asculta, te ajuta, pentru ca sa te vdndd numai si numai din invidie. Ce sa faci acum? Sa nu mai vorbesti cu nimeni? Sa nu mai ai incredere in nimeni? Acest lucru nu e o solufie raiionald. Trebuie sa te rogi lui Dumnezeu si sa ai discernamant. Trebuie sa discernem tot ceea ce ni se intampla. Sa discernem cu mintea lui Hristos. Exista si oameni loiali, oameni cucernici, oameni ai lui Dumnezeu. Nu sunt numai impostori, ci si Sfinfi pe pamantul asta. In vremea de azi, nu stim in ce parte sa ne indreptam. Nu stim ce sa facem, pentru ca nu vedem prea multe posibilitdii pentru un om cucernic. E usor sa fii imoral - si mul^i te acceptd asa - dar e foarte greu sa fii cucernic, pentru ca cei nedrep^i i^i invidiazd linistea si cumin^enia ta. Satana ii pune pe „oamenii sai" sa se lege de tine. Tu nu le faci nimic, dar pe ei ii incomodezi. Vazandu-te, esti o mustrare pentru ei chiar si tdcdnd. 16 Greu si urdt lucru e be}ia. Datorita barba^ilor din familia mea, care sunt imbdcsifi de aceasta patima, am urat be^ia in mod instinctiv. Urmarile be^iei lor le-am trait pe propria-mi piele si ele m-au dezgustat profund. Tipete, dracuituri, injuraturi, blesteme, laude ticaloase, nebunie... Pacatul e o nebunie. El nu te lasa sd te concentrezi asupra lucrului bun, a lucrului folositor. In bine, ajungi la un moment dat, cand te afunzi in el. Pana nu uitam ca existd rdu si pana nu ne afunddm cu toatd fiinia in bine, in pace, in har, nu suntem cu totul ai lui Dumnezeu. Mai ramane un rest. Mai ramane o mica virare in noroi, in pacate. Pe calea duhovniceasca ne poarta smerenia si iubirea. Harul Sau, prin virtu^i, ne duce mai departe, ne trage dupa El, binein^eles: cu totala noastrd voin}d. Dorul dupd bine intalneste dorin^a lui Dumnezeu de a ne umple de tot binele. Impreuna cu El, in mod sinergic, ne mantuim. Nu eu pentru mine. Ci eu si Dumnezeu pentru Dumnezeu. §i daca ceva e pentru Dumnezeu, din iubire pentru El, atunci e si pentru tine. Asist cu consternare in cadrul slujbelor noastre bisericesti - cele atat de dumnezeiesti, de prea teologice - la cata plictiseald nasc in cei care vin la Sfanta Biserica. Cei care au o frecven^a de cateva decenii la Biserica se lauda numai cu frecvenfa, dar nu se vad si roadele ei. Doar dupa roade ii veti cunoaste, dupa in^elegerea lor, dupa virtu^ile, smerenia si linistea lor. Cei incepatori, proaspat convertiti sau reconvert^ sunt debusolafi. Nu stiu ce sd facd, de unde sa inceapa viata lor ortodoxa si pentru ca nu au buni sfdtuitori - de multe ori se intampla asta - ajung numai sa imite aberaiiile liturgice si comportamentale ale celor pe care i-au gasit aici, in Biserica si care nici ei nu au avut de unde sa invete lucruri fundamentale, in consonanta cu intreaga Traditie teologica si ascetica a Bisericii. Am spus aberaiii si nu-mi retrag afirma^ia. Tot felul de semne, de apucdturi, de obiceiuri neconforme cu Ortodoxia au intrat in Sfintele noastre Biserici. Explica^ii care mai de care mai tdmpite, mai neroade auzi cu adresa la lucruri foarte subtile, de marefinete teologica si duhovniceasca. 17 Mintea trupeasca isi spune aici cuvantul, in locul celei duhovnicesti. Ce e mai grav e ca slujitorii altarului - mul^i dintre ei, prea multi, din pacate - au aceeasi minte trupeasca, care face mult rau credinciosilor Sfintei Biserici si prin care se dau explicatii neconforme cu modul de luminare si de sfintire al oamenilor. Ascultam predici pline de neadevdruri, formulate astfel din nestiintd teologicd crasd si din lipsd de experienta duhovniceascd, cu continut fad, adesea insa spuse pe un ton docent, care irita profund si nu inva^a pe cineva ceva. Se predica pe ei mai ales si mai pu^in pe Hristos. Iar cand vor sd-L predice pe El sunt stangaci, incoeren^i, doar aluzivi. Primirea Tainei Sfintei Hirotonii nu te scapa automat de nestiin^a, de prostie, de patimi, de lipsa de voca^ie. Se reped la posturi, la avantaje materiale, la propriul lor bine, uitdnd - sau nestiind - ca binele preotului e binele duhovnicesc al enoriasilor lui si nu propria sa situate bund. Se complac in multe lucruri nepermise. De fapt, ne compldcem. Uitam cine suntem sau nu ne intereseazd cine suntem. Prin ceea ce facem dam apd la moard celor care rad de prea sfanta noastra credin^a, cea atat de nestudiata, de necunoscuta, de neiubita la modul activ, pertinent. Le dam motive sd-si batdjoc de noi. Cuvinte usoare si seci, luate de ici sau de colo, netrecute prin ei, la mul^i predicatori ai ierarhiei noastre bisericesti. Vorbesc ca si cand nimeni nu si-ar da seama ca habar au ce spun, ca sunt o insultd la adresa ideii de propovdduire fdcutd in numele Domnului. Ma doare sufletul auzindu-i si scriind aceste lucruri despre ei. Un adevar foarte dureros pentru to^i. Un adevar ingrat, nenorocit... Cei care indraznesc sa vorbeasca in harul lui Dumnezeu din ierarhie, monahi sau mireni sunt etichetaii in chip si fel. Ne etichetdm prosteste unii pe altii in loc sa ne ajutdm frdteste. Traim o lupta imensa intre noi si nu numai in noi. Dar eel care rabda - nu pujin - ci pdnd la sfdrsit, acela se va mdntui. Grija de Sfmtele Biserici, de impodobirea lor, de reconstruirea si intretinerea lor e foarte buna. Dar si mai bund e ingrijirea de sufletele pastorifilor. 18 Riscam sa avem Biserici si MansLStirifoartefrumoase in care sa nu mai vina aproape nimeni. Riscam sa pierdem din vedere lucrul eel mai important: oamenii, cei care zidesc Bisericile si fara de care Bisericile nu stau in picioare. Si, de fapt, nici nu ne intereseaza Bisericile. ..daca nu avem oameni in ele. Daca in ele nu mai intra nimeni... ele devin muzee. O Biserica frumoasd cu suflete urate e aidoma unui palat imperial plin cu totfelul dejivine. Doamne, nu ne uita! Nu lasa Sfanta Ta Biserica de rusine, de ocara tuturor necredinciosilor. Lumineaza mintea noastra ca sa facem voia Ta si sa ne mantuim cu to^ii. Uitam sa fim recunosedtori. Pierdem timpul cu orice de pe lumea asta dar mai pu^in cu rugaciunea. Nu stim ca rugaciunea e un gdnd, un suspin, un gest, cateva cuvinte din inima pentru al^ii si pentru noi. Ma privesc si observ cat de multe lucruri imi lipsesc. Ma cutremur de nesimfirea mea, de pofta mea nestdpdnitd, de egoismul meu, de infatuarea mea, de mdndria mea lucifericd. Aceste grozdvii interioare ma cutremura pentru ca sunt inspdimdntdtoare. §i pana cand nu te apuci sa lup^i cu mostrii din tine nu po^i sa fii al lui Dumnezeu, nu po^i sdfii ortodox. La noi timpul nu se mdsoard in bani - ca in etica economiei concuren^iale - ci in virtute. O singura deviza avem: trebuie sa iubimpe Dumnezeu sipe oameni. Drumurile te obosesc daca esti sldbit mental, daca esti obosit mental. Cei care lucreaza mult cu capul in^eleg ce e aceea oboseala. Pur si simplu cazi de-ampicioarelea. Ajung uneori atdt de obosit incat nu mai am putere sa vorbesc, sa ma misc, sa fac si cele mai simple gesturi. Dar aceasta oboseala e bund pentru ca te umileste, \\i arata neputiniele tale. Bolile ne arata ca suntem dependent - cu trup si suflet - de mila lui Dumnezeu. Una e sa crezi cdpofi sdfaci ceva si alta e sdfaci. Cand incep si sfdrsesc un lucru am intotdeauna impresia ca am fsicutpreapu}in. Suntem slabi, o, uimitor de slabil Cine cunoaste treptele sldbiciunii stie sa aiba mild si respect fa^a de oameni. Via^a ascetica/ara edderi il trateaza pe om de sus, cu o autoritate fariseicd. Dar cine a trecut prin ispite, prin caderi, prin boli, necazuri, neputin^e, neajunsuri si a cunoscut mila lui 19 Dumnezeu din destul, acela are mild si lacrimi si considerate pentru cei care sufera, pentru cei care plang, pentru cei care suspina, pentru cei ce sunt in brafele singurata^ii si ale deznadejdii. Sa avem mila! In locul glasului rdstit sau a multelor explicaiii, sa avem cuvinte bldnde, spuse din inima, care sa intre la inima, care sa intre la inima celor necdjifi. Sa iubim rugdciunile celor sdracil Ajutorul dat lor e rugdciune. Se intoarce asupra noastra ca urmdri ale rugaciunii lor spre Dumnezeu. Iubirea niciodata nu pierde nimic chiar daca e jignita, batuta, hulita, indurerata, chiar crucificata. Ea nu cade niciodata. Ea ne face sa nu cadem, pentru ca iubim pe Dumnezeu si pe oameni si pentru Qijertfim tot. Ce poate fi maifrumos decat sd-I slujesti lui Dumnezeu? Ce poate fi mai sfdnt decat sa mori din dragoste pentru ahull Iubirea e o taina pe care o cunosc numai cei care o au ti ei insisi. Un suflet neortodox - Simone Weil29 - a spus un lucru foarte adevarat: „Pacatul e o incercare de a umple un gol". El pare ca umple un gol. Exista o falsa safietate a pacatului care nu dureaza insa prea mult. Dupa un pacat, sufletul doreste alt pacat, pentru ca pacatul nu il implineste ontologic pe om. El i^i da senza^ia ca te umple pe masura ce, de fapt, te goleste de orice bine. E ,,o incercare"... insa una nerentabild. Pierzi, cand crezi ca tocmai atunci cdstigi. Confundam adesea bucuria reald cu „veselia" pacatului. Spectacolele live, showurile televizate, filmele de tot felul ne produc senza^ia falsa de plin, de divertisment, de desfatare. Insa nimic nu este mai efemer decat aceasta senzafie. O muncd imensd pentru un efect halucinant de o clipd. Eu respect filmele mai mult pentru munca consumatd pentru ele decat pentru „educativul" lor (daca el exista intra catva). Laudam munca lor, a acestor actori, regizori, scenografi, figuran^i mult prea mult, nedrept de mult dar uitam sa laudam munca trudnicd si cea mai cinstitd si absolut necesard a agricultorilor, a fermierilor, a celor din fabrici, a celor din 29 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Simone_Weil. 20 mine, a celor care ne asigura transportul, sanatatea, viata pasnica... Munca grea, obositoare, epuizanta. Ai mila, Doamne, de to^i cei care muncesc si trudesc nespus de mult in lumea asta, care traiesc in saracie lucie si in coditii inumane si intareste puterile lor cele slabe! Trebuie sa recunoastem cine suntem si sa dam cinstire tuturor, caci la to^i putem sa gasim un motiv de laudd. Nu numai sa mustrdm, ci sa si laudaml Autoritatea trebuie imbinata cu mila si cu smerenia. Avem nevoie de multd smerenie pentru via^a aceasta. >Ounete stridente, enervantc.Nu sunt astfel, sistemele de alarma, declansate, ale masinilor? Sau sunetele intermitente ale telefonului? Sau ale ceasului? Dar tot in acest fel sunt si mustrdrile constiin^ei: intermitente, suparatoare, dureroase, enervante, daca nu le iei in seama. Sistemele de alarma sunt personifwdri ale mustrarilor de constiin^a personale. Ele sunt cdinii depazd ai automobilistilor dar au si conota^ia spirituals a avertismentelor morale. Unde ne-am uitat sufletul? Unde suntem pleca^i, cand sufletul nostru este furat, jefuit de Satana? Unde suntem noi? Toate aceste intrebari au profunde conotafii duhovnicesti. Tehnicizarea accentuata a vie^ii noastre ne demonstreaza cat de enervanta e lipsa de sens, haosul, impersonalismul. Folosim masini pe care nu le-am construit personal, dar le-am cumparat si le folosim fara a ne intreba cine le-a facut, din ce le-a facut, in ce scop le-a facut. Ma refer la scopul real al producerii lor. Ne laudam cu munca altora, ca si cand ar fi propria noastrd munca. Dar, mai ales, ne raportam la munca altora, la via^a altora, fara sa ne intereseze cine sunt acesti „altii" si ce vor ei in defmitiv. Adesea aud ca „viata n-are sens". Dar corect este: noi nu stim ca ea are sens sau nu to^i stim sensul viefii. 21 Mul^i alearga dupa idealuri, dupa idei, dupa sentimente... Insa implinirea noastra e Hristos, epersoana Lui. Insa oricat de mult trambrfeaza Sfanta Ortodoxie acest mare adevar, cafericirea noastra este Hristos, oamenii raman nepdsdtori. Foarte mul^i dintre ei. Te lovesti de inimile lor ca de un zid. Le vorbesti si cuvintele tree pe langa ei. Durerea te covarseste. Incerci si ganduri de deznadejde in fa^a unor astfel de oameni. Se ascund dar se lauda ca sunt „puternici". Banii sunt socotrfi principiul vital al vie^ii lor si isi pierd orice omenie, orice bunatate. Suferim enorm din cauza racirii dragostei sau a absenfei ei. Un cuvant bun iipoate salva pe oameni. In via^a - imi spunea cineva - trebuie sa lasi loc de „buna ziua". Trebuie sa fii om, un om generos, un om de caracter, un om integru. Chiar daca n-am lasat lucruri mari in urma, daca am lasat in urma, la moartea noastra, oameni care ne iubesc, care ne respecta cu adevarat, am lasat totul, tot ce era mai bun. Daca nimeni nu pldnge absen^a noastra, atunci am trait egoist. Ne-am pierdut via^a ca exemple rele pentru ceilal^i. Trebuie sa iesim din „culcusul nostru" pentru iubirea de oameni. Uneori trebuie sa ifijertfesti timpul, nervii, rabdarea, via^a pentru oameni. Din iubire pentru ei. Trebuie sa le ara^i cum ii iubeste Dumnezeu pe oameni, cum asteapta El mantuirea oamenilor. Cu cat dor, cu cata induiosare ii enema, ii ocroteste, ii bucura. Eterodocsii ne-au imbdesit cu imaginea unui Dumnezeu anost, ireal, neafectuos. Neavand imaginea Lui in ei, neavand chipul Lui in ei, ca reflex al dragostei lor de El si al Lui de ei, tot povestesc despre un Dumnezeu fantomd, care nu are nimic de-a face cu Dumnezeu, cu Dumnezeul nostru. Dumnezeul lor e un idol. Al nostru e viu. Morala lor, comportamentul lor e un manierism searbdd pentru ca nu au o viafd duhovniceasca. Neavand pe Duhul iubirii nu cunosc iubirea Tatalui pentru Fiul si nici iubirea Tatalui, prin Fiul, pentru oameni. Ei se limiteaza la tot felul de supozi^ii, de tertipuri „teologice", de interpretari aberante, fara a intra in esenfa viefii adevarate. 22 Nu pot si nici nu stiu viafa adevdratd. Nu vad smerenia, dragostea, cura^ia, cumintenia, sfin^enia dreptei cunoasteri de Dumnezeu. §i tocmai de aceea o scriiturd ortodoxd nu e facild pentru ei. Ei nu se umplu din smerenia ei. Nu in^eleg impulsul din cauza caruia a fast scrisd, pentru ca Duhul nu striga si din ei: Avva! Pdrinte! Trecem prea usor, uluitor de usor peste marele adevdr. ca nu putem in^elege Sfanta Ortodoxie fara harul Prea Sfmtei Treimi. Fara Duhul in noi nu putem pricepe nicio iota din maldarele de car^i sfinte ale noastre. Ne ratacim nestiind Scripturile si nici puterea lui Dumnezeu, adica harul Sau. Mergem aiurea, la intamplare. §i de aceea ne permitem sa spunem tot felul de inepfii, care mai de care mai caraghioase despre dreapta credin^a. Pentru ca lumea nu-L cunoaste pe Dumnezeu, de aceea nici nu accepta ilumindrile Lui. I se par prea „banale", prea „nestiintifice", pe cand stiinfa in Teologie e cea mai drdceascd cugetare si prostie posibild. Ne ratacim si nici macar nu consideram ca am facut vreun rdu sau ca nu suntem ortodocsi. Suntem ortodocsi fara simtirea harului si a lumindrii Sate! Putem fi? Eu cred, ca in adevaratul sens al cuvantului nu putem. Suntem prea departe de adevdrul sfdnt al Sfintei Ortodoxii. O, Doamne, cat intuneric in mingle noastre! Cata neincredere, cata prostie, cata infatuare gasim in noi si cu toate acestea nu nepasd. Pasivitatea noastra e exasperantd. Ne targuim cu Iadul in noi, dandu-i sufletul pe degeaba, in mod gratuit. lubiti-i pe copiii dumneavoastra30, pe cei care va fac bine, pe rude, casa, pamantul pe care-1 locuiti si pe care il ave^i 30 Avem aici doua fragmente din ceea ce eu numeam pe atunci „motive omiletice". Ma gandeam ce a$fi putut sa le spun unor oameni, daca le-a§ fi vorbit in mod deschis. Gandindu-ma la acest lucru, improvizam multe atitudini predicatoriale f?i improvizatiile, unele dintre ele, le scriam §i prin ele ma transpuneam in situafia de apredica. 23 in posesie, intr-un cuvant: tot ce va apar^ine mai mult sau mai putinL.Insa trebuie sa stiti ca aceasta iubire Qparfiald. A iubi un fragment nu se compara cu a iubi totul. Si a iubi tot ce existd nu se compara cu iubirea de Dumnezeu. Daca tot iubim atatea lucruri, de ce sa nu facem un pas mai mare? Daca tot suntem in stare sa suferim pentru ceva, sa luptam pentru ceva, de ce sa nu suferim si sa nu luptam pentru adevdratul Bine, care este Dumnezeu? Iubirea lui Dumnezeu e sensul ultim sau scopul pe care il are iubirea de indeplinit. Daca II iubim pe El, ne iubim si familia, pentru ca El ne inva^a sa ne respectdm si sa ne iubim pe cei dragi ai nostri. Copilul nostru e lumina noastrd... Dar el e un dar al lui Dumnezeu. Daca uitam ca fata sau baiatul nostru e al lui Dumnezeu, e de la El, atunci incepem sa-i dracuim, sa-i blestemam, sa-i uram. Sa privim in noi! Sa fim aten^i la cea ce credem despre cei din jur\ Cum ii consideram? Dar cum ne considera si ei pe noi? Daca ne devenim indiferenfi unii altora ajungem sa fipdm de atata singuratate si urat, desi suntem in mijlocul orasului. Daca vrea copilul o jucarie si i-o po^i cumpara, cumpara-i-o iar daca nu po^i sa faci asa ceva pentru el, atunci inva^a-1 realitatea: suntem sdraci si nu ne permiteml Trebuie sa in^eleaga ca nu ii vrei rdul. Ca esti de partea lui, ca suferi pentru el si ca si tie ifipare rdu ca nu po^i sa ii iei o jucarie, jucaria care ii place lui. Copilul simte iubirea, simte grija dar §iperversitatea. E bine sa facem copii, sa-i dorim, sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne dea copii dar, in acelasi timp, e bine sa ne si curatim de pacate pentru noi si pentru copiii nostri, ca acestia sa nu urmeze ticalosiile si nebuniile noastre. Paring sunt vinova^i pentru copiii lor, cand sunt iresponsabili fa^a de ei. Daca nu esti in stare sau nu vrei sa ii intelegi si sa-i ajuti, atunci mai bine nu mai faci copii. Nu mai fa copii, daca nu esti in stare sa le dai o educate bund sau sa renunti la tine pentru ei. Faci copii si ii lasi aiurea. E pldcutd sexualitatea...insa ea are consecinte faptice. Am inclus aici aceste cautari de voce, pentru ca se integreaza organic perioadei in care se scria aceasta carte. Din pacate n-am putut sa predic nimdnui la acea varsta plina de entuziasm si bucurie duhovniceascd. 24 Daca iji place sd faci dragoste, atunci trebuie sd si dai dragoste celor pe care iifaci din dragoste. Insa a iubi un copil pentru a \i-\ face sclav sau a-1 iubi pentru a spera sd te umple de bani, de avere, de trai bun dupa urma lui e iara§i o nebunie de care trebuie sa scapam. Aruncam pe umerii lor poverile noastre, fara sa admitem ca fiecare are responsabilitdii proprii. Ce trebuie sa facem, oameni buni? Sa iubim! Iubirea niciodata nu ne face de rusjne. Nu ne lasa sa fim arata^i cu degetul. Sa iubim binele §i nu sa iubim pros tituarea. Astazi, cand spui „iube§te", omul se gande§te mai intai la a pdcdtui, decat la a da o mdnd de ajutor, la a respecta §i a intretine o familie, la a-i respecta pe cei care ne-au ndscut §i crescut. lubi\i pe Dumnezeu §i pe oameni! Face^i din inimile dumneavoastra o masd a frafieta}ii la care sa mancam cu to^ii §i sa nu ne certam pentru te miri ce. Acest lucru vrea Dumnezeu de la noi! Sa ne iubim intre noi, pentru ca sa inva^am sd-L iubim pe El, pe Cel care ne iube§te mai mult decat sperdm §i inielegem noi. Nu conteaza la Dumnezeu cine e§ti, de unde vii, ca^i ani ai sau de e§ti barbat sau femeie, ci unde mergi. Pentru Dumnezeu conteaza ce vrei sa faci cu via^a ta, ce crezi tu ca e via^a ta, cui dai tu via^a ta. Ortodoxia este practicd §i tocmai de aceea e sfinfenia intrupatd. Noi nu filosofam despre cai verzi pe pere^i, ci vorbim despre lucruri existente, palpabile, adevarate. Iubi^i fra^i, ceea ce conteaza e sa avem puterea sa ne privim unii pe alfii in ochi §i sd le mulfumim celorlalti pentru ceea ce sunt ei. Dar §i sa ne cerem unii altora iertare. Trebuie sa fim sinceri cu noi macar o clipd, macar atat, pentru ca vine clipa cand to^i o sd fim atat de sinceri cat n-am fost niciodata... 25 I roblema cea mai importanta a predicii nu e aceea ca ea safie pldcutd in general, ci ca ea sa aiba efecte in cei care o asculta, in cei care o aud pentru prima data. Po^i sa vorbesti nefinisat, chiar barbar pentru un anume fel de public... Dar daca aiprins cu aceste cuvinte sufletele care te asculta, atunci predica ta e cea mai strdlucitd dintre toate. Si asta, pentru ca una e ceea ce vrem noi sa spunem si alta eputerea de intelegere a publicului nostra credincios. Si astfel, daca te-am convins pentru Hristos, atunci predica a fost una fericitd. Daca prin ea nimeni nu a infeles nimic nou, atunci am vorbit la perefii Bisericii, care au zugravi^i pe ei numai Sfin^i. Predica trebuie sa ii urce pe cei de jos pe perefii Sfmtei Biserici, adica sa ii faca sa doreascd sa fie Sfinti, ca si cei pictati pe peretii Bisericii. Cuvantul lui Dumnezeu trebuie sa fie spus cu putere si puterea harului Sdu e aceea care ii miscd pe oameni, care ii face sa simta tinerefea vesnicd a sfm^eniei. O, cuvantul e o forja cu care nasti sau te sinucizil V, neori aud vehiculandu-se ideea „mitologiei" care ar exista in Sfintele Scripturi. Mituri, povesti, fabulatii... Primele doua capitole ale car^ii Facerea sunt desemnate de unii teologi drept „descrieri mitologice". Oare asta inseamna ca sunt doar „basme", ca sunt „inventii"? De ce n-ar fi ni§te realitdfi dumnezeiesti, inspirate de Sfantul Duh? De ce nu?! Ne place sa socotim ca in unele vremuri „s-a gresit", ca acei oameni nu erau „savanti" si „specialisti" in „Biblie" cum suntem noi dar, in schimb, nu ne place sa admitem ca toate acestea ale Revelatiei pastrate de Biserica sunt realitdfi, ca Sfanta Scriptura exprima realitdfi divino-umane. Acesti teologi insa se bazeazd pe ceva cand afirma aceste lucrari. Darpe ce anume? Nu am gasit incd vreun pasaj in Sfanta Scriptura, care sa spuna ca primele doua capitole ale ei sunt „nazareli", aidoma cu ceea ce gasim in cultele pagane. Si nici nu cred ca am sd-l gasesclnsii exista altul si altele, pasaje coerente si bogate in 26 teologie, care spun ca toata Scriptura e insuflata de Sfdntul Duh. Sfantul Moise e dovedit de acesti teologi drept „un personaj care compileazd", pentru ca sa poata scrie cartea Facerea. Compileaza mai multe surse... Daca cartea Facerea insa e o carte „umana", eu nu o accept. Dar daca ea este inspiratd de Dumnezeu si scrisd teandric, atunci nu ma tern sa spun ca o accept cu toata inima. De ce primele doua capitole din Sfanta Scriptura sunt „mitologice"? Un autor ca Paul Evdokimov31 sus^ine acest lucru, spunand urmatoarele: „structura mitologicd indispensabild si voitd ca atare. . .(in) istorisirea creafiei si a cdderif . \sel mai urdt lucru intr-o viata de om mi se pare a fi faptul de a ajunge cu patimi grosolane pana la adanci batraneti. Deopotriva, barba^i si femeie, ajung la batrane^e cu patimile vii ale tinere^ii mai mult sau mai pu^in modificate. De aceea, mitul respectabilitdtii, ca si acela al impartialitdiii cad, cand e vorba sa privim pe om in adevarata lui realitate. O femeie respectabild, o doamna respectabild, un domn respectabil . . . Si in spatele tuturor acestor etichete se ascunde, de fapt, de foarte multe ori, in mod gretos, realitatea depravata a unui tanar ambi^ios, pervers, decazut. Nu pun semnul de egalitate intre maturitate si adolescentism dar constat aceleasi mi§cari spre rdu si la unii si la altii. Pentru ca patimile sunt aceleasi: la fel de vii si de nevindecate. Care e, pana la urma, diferenfa intre grosoldnie si rafinament intr-o patimdl Nu sunt, de fapt, grade diferite ale aceluia§i rdu? Intr-un film pe care 1-am vazut astazi, trei insi - doi barba^i si o femeie - planuiesc sa jefuiascd o banca si pana la urma jefuiesc mai multe. 31 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_Evdokimov. 32 Paul Evdokimov, Ortodoxia, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1996, p. 208. 27 Un plan riguros ii duce la o reusitd imensd. Fura sute de mii de dolari din banii statului. Pana aici nimic interesant: un film american banal si oarecum de succes. Insa infractorul principal era un mare escroc, un mare spargator de band, care simulase o amnezie parfiald, fiind imobilizat intr-un carucior medical. El e ajutat de propria lui asistenta medicala, careia i se alaturase si so^ul ei, si aceasta numai din ideea de a face ceva special. Astfel, furtul se transforma intr-o aventurd. Fac abstrac^ie de sanctiunile legii si femeia fuge cu barbatul, destul de in vdrstd in comparable cu ea, cu imobilizatul in carucior. El putea sd iifie bunic... Ajung la finalul filmului in situa^ia de a fura niste bijuterii. Femeia invoca faptul ca trebuie sa i se scoata inelul de pe mana, de catre bijutier, in altd parte, iar imobilizatul in carucior, care parea foarte bolnav, se ridica din carucior si prada magazinul. El fusese lasat singur in magazin in ideea ca era gray bolnav. Morala filmului e de profunzime. Ca sd infelegi nu trebuie sd tepierzi in detalii de suprafa^a. Tanara se casatorise cu so^ul ei din timpul liceului. O iubire romantica, pe atunci compatibild, dar care acum nu o mai implinea pe femeie. Marele infractor, cu imaginea lui de om foarte descurcdref, ofascineazd pe tanara so^ie. Tanarul e arestat de police si cei doi scapa... Cu alte cuvinte, fugi dupa un alt bdrbat nu pentru ca te implineste in mod real, ci pentru ca iti creeazd iluzia ca el i}i poate implini visele. Fascinafia ia locul raiiunii, a echilibrului, facandu-te sa te comporji cu totul diferit decat pana acum. Contemporaneitatea noastra traieste aproape ca in filme. Filmele ne dicteazd acte de comportament, atitudini, reac^ii. Avem idealuri feminine si masculine dupa regulile gdndirii trupesti si dupa acestea alergdm frenetic, pierzand mult timp si multa energie. Dar strfi ce nu facem noi? Nu ne uitam atent la cei din jurul nostru, la cei care ne iubesc in mod real si nu auzim glasul lor datorita scufunddrii noastre in vise, in euforii, in asteptdri. 28 Idealuri desarte am putea spune dar reale. Problema nu e sa inielegi ca ele ne distrug viafa - caci asta este evident - ci marea problema e sa-i admitem pe tofi asa cum ne admitem - chiar daca ne place sau nu - pe noi inline. „E sexy. Imi place! E o femeie pe care mi-as dori-o", ar putea spune cineva despre o femeie, despre femeia aceasta, cea de pe coperta revistei acesteia sau despre cea care trece acum pe strada... Si spune acest lucru pentru ca o priveste trupeste, vazand in ea numai o femeie buna la pat. Dar ce ar spune, acelasi barbat, despre o femeie urdta, grasa, cu bube pe maini si pe tot trupul, cu picioare grase?. . .0 femeie urdtd... Ay spune, ca nu-i trebuie pentru ca si pe aceasta o priveste numai trupeste. Reclamele ne-au inva^at sa iubim numai femeile frumoase, femeile cu decolteuri, cu sanii mari, cu fuste scurte, cu rochii transparente, fara sa ne spuna cefac toatd ziua astfel de femeL.sau din ce bani se pastreaza atat de bine. Dar via^a de zi cu zi ne arata - intorcandu-ne astfel in mod brutal cu picioarele pe pamant - ca femeile si barba^ii nu sunt to^i frumo§i, extraordinari, ca nu sunt to^i fotogenici si, mai ales, ca nu to^i i§i permit sa aiba haine de lux si, mai mult, unii nu au nici ce manca, nici unde sta, nici cu cine discuta... Nu a^i vazut oameni care vorbesc cu cainii, pentru ca nu au oameni langd eil N-a^i vazut batrani pe care nu-i iube§te nimeni si care i§i doresc moartea, pentru ca nu mai suportd via^a de zi cu zi? E bine ca din cand in cand sa ne mai oprim din vise si sa maiprivim si injurul nostru. Poate vom vedea durerea, suferin^a, patimile care nu dispar cu vdrsta, ci se amplified si mai mult. E corect sa il aten^ionezi pe un copil sa nu se uite la filme porno, sa nu se masturbeze, sa nu se culce cu prima care ii apare in fa^a si sa astepte, in mod cast, clipa binecuvantata a casatoriei, cu rabdare, cu incredere... Dar ce sa-i spun celui matur, care face aceleasi lucrurV. El nu e un copil. ..El stie ce face.. .Dar prefera sa nu gdndeascd matur... Observand via^a sufleteasca a oamenilor ne dam seama ca avem patimi comune, pe langa un pamant comun, un soare comun, o ^ara comund, o limba comund. 29 Datoria noastra de constiinta este aceea de a infelege ca purificarea de patimi e o nevoie tot la fel de elementard cum e pdstrarea linistii in bloc sau prep aratul mesei de seam. O problematizare acuta a spiritualita^ii, dar oarecum exageratd ne-a facut sa vedem in viafa duhovniceascd o indeletnicire de lux a omului si nu o normalitate. Daca ar fi ceva „extraordinar" in via^a noastra, cum ar mai fi in^eleasa porunca: „rugati-va neincetat" sau „iubiti pe vrajmasii vostri"? Daca ar fi numai ceva foarte pregdtit tot parcursul vie^ii noastre spirituale si nu s-ar amesteca cu munca, cu existen^a de zi cu zi, cum ar mai fi poruncile divine implinite in mod neincetat, permanent de catre noi? Interpretarea „pretioasa" a vietii duhovnicesti nu e pentru a o intensifica in viafa unui mirean, a unui credincios care traieste in lume, ci pentru a face din viafa duhovniceasca o perspective pur monasticd sau anahoreticd si de a-1 transforma pe credinciosul mirean intr-un inadaptat, intr-un om care incurca lumea in propria sa casa si in perimetrul sau de activitate sociala. Observ - si e foarte dureroasa pentru mine observafia aceasta - ca anumite cercuri monastice din Romania dar si din alte tari ortodoxe incearca sd-i interpreteze pe Sfm^ii Paring si via^a duhovniceasca, exclusiv dintr-o perspective a etosului monahal, fara sa se gandeasca la „normalul" vietii mirenilor sau al preofilor de mir oricat de anormal ar fi sau ar parea el pentru acestia. Insa aici nu cred ca e vorba despre o infelegere ampld a vietii duhovnicesti ci despre alte considerente. Pentru ca nu exista o luptd reald, in Biserica noastra, intre monahism si mirenism ci acestea sunt doar doud direcfii, ale aceleiasi cdi spre mdntuire, care se intrepdtrund reciproc. Cine proclama o separate netd intre viafa de mdndstire si viafa de enorie e incurajat de alte duhuri si nu de Duhul Sfant, de Duhul comuniunii si al intelegerii reciproce. Mul^i mireni cred ca pot afla un rdspuns personal despre ei de la parin^ii ieromonahi din Manastiri si de aceea se due buluc la Manastire pentru rdspunsuri pentru o viatd mireneascd. Insa adevarul e ca adevdratele rdspunsuri, valabile pentru ei si in cunostinfd de cauzd, le poate da numai un preot mirean induhovnicit, care vede mult mai bine realitatea in care ei trdiesc pentru ca si el traieste tot acolo. 30 Dupa cum pe un frate monah nu-1 poate indruma eel mai bine un preot de mir, ci un ieromonah, care induhovnicit fiind si familiarizat cu problemele Sfmtei Manastiri, §tie ce ii trebuie acestuia. Pentru rdspunsuri comune ne trebuie viefi comune. Unii afirma ca viafa monahald e mai grea iar al^ii ca viata mireneascd e mai grea. Dar adevarul nepartinitor e ca ambele vie^i - pentru ca sunt viefi pentru Hristos - sunt grele. Ne despdrfim unii de al^ii, ne separdm nu privind la Hristos, ci pentru ca vrem sd ne dam lecfii unii altora. Invatam in forfd, pedepsim in forfd, potrivit legii, a canoanelor noastrc.Dar, in ultima instan^a, ne lipseste ultima lecfie a Mantuitorului nostru, fara de care celelalte nu isi gasesc rostul: sd ne aplecdm si sd spdldm picioarele ucenicilor. E usor sd atragi aten^ia, sa fii moralizator, sa fii aspru, sa produci panicd prin aparrfia ta si toata lumea sd se teamd de tine cum nu se teme nici de Dumnezeu, dar e greu - pentru mul^i - sa se prefaca ca nu stiu, ca nu au auzit pacatele altora, ca nu ii cunosc pe cei care ii insultd si le dau lec}iiprostute. Si asta din iubire pentru ei si din dorin^a de a-si pdstra pacea sufletului. Mdrefia nu se naste din forfd, ci din smerenie. Cand vrei sd te impui cu orice pret, atunci risti ca nimeni sd nu-fi dea importanid. Adesea, oamenii nu vor sa fie profunzi cu tine. Ei te judeca repede. l\i pun o etichetd (lucrul eel mai pueril... si mai comod in acelasi timp) si au terminat-o cu tine. Dar daca ai iubire, daca esti smerit si unii isi dau seama de acest lucru, de faptul ca au gresit in ceea ce te priveste si vazand ca au gresit in privinta ta iti aprofundeazd viata, cuvintele, gesturile si te inteleg, incep sd te inteleagd... aceasta e cea mai mare inspdimdntare pe care o pot avea. Domnul nostru e inspdimdntdtor pentru noi nu pentru ca e Atotputernic, ci pentru ca El S-a smerit atdt de mult pentru noi, atat de incredibil, incat a inspdimdntat intreaga creatie. Chenoza Lui ne inspaimanta mai mult decat Atotputernicia Lui. Pentru ca prima presupune o smerenie plind de iubire pentru noi, o smerenie care ne covdrseste pana la lacrimi si cutremur. Nu esti mare cand esti arogant. Ci esti mare cand tu afirmi ca esti mic si toft se cutremurd de smerenia ta. 31 Imi aduc aminte de Sfantul Nifon, patriarhul Constantinopolului . El, marele patriarh, ajunge sa munceascd la vite si toti sa-1 trateze ca pe unul oarecare. El, care strdlucea de har si de minuni. Atunci era eel mai mare: cand era in cea mai mare smerenie, cand nimeni nu dadea doi bani pe el. Pana nu invatlm sa ne smerim, nu cunoastem iubirea lui Dumnezeu si iubirea pentru oameni. Smerindu-ne vedem frumuseiea oamenilor sub haina urdtd a atator pacate. Intr-o carte a Parintelui Savatie - una dintre vocile tinere ale Ortodoxiei romanesti de astazi - se relateaza o intamplare din viata Sfantului loan de Kronstadt . Acesta e surprins de un credincios in timp ce se uita la o poza cu ofemeie goald. Credinciosul, socat, il intreaba: „Cum, Parinte, va uita^i la asa cevalV\ Iar Dumnezeiescul loan ii raspunde: „Da, ma uit ce fdpturd minunatd a facut Dumnezeu pentru afi mama" . Cu alte cuvinte, nu e un pacat sa privesti ofemeie goald, ci e un pacat sa o privesti goala pentru a pdedtui in inima ta. A se vedea: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/augustll.htm. 34 Idem: http://orthodoxwiki.org/John_of_Kronstadt. 35 Ierod. Savatie Bastovoi, In cautarea aproapelui pierdut, Ed. Marineasa, Timisoara, 2002, p. 116. 32 Dumnezeie§tii Paring ne aten^ioneaza sdfugim defemei nu pentru ca ele ar fi ceva „necurat" pentru barbati, ci pentru ca suntem slabi §i cadem repede in patima desfranarii. In esen^a, sa-^i vezi so^ia ta goala nu e un pdcat. Dar sa vrei sa vezi femei goale, pentru ca e§ti pervers atunci pdcdtuiesti. Rani addnci...Nu ne dam seama ce addncimi ale rdului ne aduc pacatele, pentru ca nu cunoa§tem cat de addncd §i cat de largd poate fi inima noastra. Rdutatea pdcatului e singura noastra boald reald dar ea, adevarata boald, nu intereseaza pe mul^i. Vedem atatea lucruri, atatea evenimente §i tot suntem sau ramanem insensibili. Framantarile din te miri ce motiv, noptile nedormite din cauza unui gand, a unei fapte, a unei vorbe, ne fac o mie de grijL.Dar cat ne frdmdntdm pentru pacatele noastre? Dar daca ne gdndim la pdcate nu inseamna insa ca trebuie sa fim, in mod neaparat, obsedafi de ele, dupa cum a ne gandi la ce mdncdm azi nu inseamna sa fim obsedafi de mdncare in mod neaparat. Muncile noastre, oricare ar fie ele, sunt grele. Ne epuizam repede. Am considerate pentru oricine care munceste, care oboseste, care transpird pentru binele lui §i al familiei lui macar. E greu sa in^elegi munca tuturora, sufletul lor, via^a lor. I^i trebuie mult timp, multe analize, multe discu^ii pentru a in^elege un om §i, in acela§i timp, pentru a in^elege ca e§ti mereu la inceput, mereu la inceput cu in}elegerea lui. Privind dintr-o asemenea perspective, Fericitul Dumitru Staniloae a ajuns sa vorbeasca despre apofatismul persoanei umane analog apofatismului absolut al persoanelor treimice. Teologia Sfm^iei sale necesita multe aprofunddri. Mdrefia persoanei lui §i a operei lui este incalculabild. Binele substantial, imens, pe care el 1-a facut teologiei romane§ti si romanilor e greu de definit, de observat. Mul^umim Tie, Doamne, pentru robul Tau Dumitru Teologul, Parintele nostru §i pentru sfmtele lui rugaciuni - caci credem ca a cdstigat indrdzneald la Tine - miluie§te-ne pe noi, pacato§ii! Pagini subtile, profunde, argumentate, acrivice. Pagini de mare traire duhovniceasca. Teologia lui e asemenea Sfm^ilor Paring iar el e unul dintre acestia. 33 Noi, Biserica Ortodoxa, nu avem Sfinfi Pdrinfi doar pana in secolul al VIII-lea sau pana in secolul al XVI-lea, ci pana astazi. Sfinti Pdrinfi sunt to^i cei care au apdrat dreapta invdfdturd, mai mult sau mai pu^in in scris dar, in primul rand, prin tot ceea ce aufdcut in via^a lor. Pe cat ne infelegem Sfhnii, pe atat ii pretuim, ii iubim si cu atat stim ce sdfacem cu via^a noastra. Tot in cartea lui Evdokimov - la care m-am referit mai sus - am gasit o propozrfie care relativizeazd multe realita^i sau da prilejul la multe comentarii meschine si contestdri ale Sfin^ilor Parinfi. Spune autorul: „Notiunea de infailibilitate a Parin^ilor si a tuturor elementelor Tradi^iei nu este altceva decat o conceptie rabinicd, sau necunoasterea situa^iei exacte" . Cu alte cuvinte, sa fim in situatia de „a ne teme" sa le credem toate afirmatiile, pentru a ajunge, in cele din urma, sa nu mai credem nicio afirmaiie sau sa stdm in dubiu la orice rand scris de catre ei, pentru ca ne temem ca ar putea fi o eroare. Greselile pe care el le enumera ar fi „neoplatonismul" Sfin^ilor Dionisie Areopagitul si Grigorie de Nyssa, acuza de „mesalianism" la adresa Sfantului Macarie Egipteanul, „elementele echivoce" din operele Sfantului Isaac Sirul si Sfantul Efrem Sirul, „aristotelismul" Sfantului loan Damaschin etc., in ultima instan^a, nefiind nimic adevdrat din toate acestea, cipreludri necritice ale teologiei eterodoxe. E usor de in^eles afirmatiile depdsite de timp, nestiin^ifice pentru vremea noastra ale Sfin^ilor Paring, vizavi de cosmos, de vreo stiin^a sau realitate a tehnicii, pentru ca distanta tehnologicd dintre ei si noi este enormd. Dar iarasi sunt evidente iubirea lor, adevarul invataturii lor, sfin^enia vie^ii lor, care nu sunt supuse schimbdrii. §i noi, cu siguranta, vom parea „prosti" pentru cei de dupa noi, daca ne comparam la domeniul cunoasterii si al tehnologiei... Dar daca trdim in Dumnezeu si ne vom sfinfi viafa nu vom fi prosti pentru ca suntem Sfinfi - cu mila lui Dumnezeu - ci pentru ca nu am stiut, la timpul nostra, vreo particularitate sau lege a materiei sau a cosmosului, care au fost intelese dupa epoca in care noi am trait. 36 Paul Evdokimov, Ortodoxia, ed. cit., p. 21 1. 37 Ibidem. 34 Ceea ce noua, celor de astazi, ni se pare „nestiinta" la Sfin^ii Paring era atunci o mare stiinid si cultura, o cultura enciclopedd. Observam la mul^i dintre ei o mare cultura, o vasta cunoastere a stiin^elor, a artelor, a religiilor si a vie^ii sociale contemporane lor. Sa le urmam exemplul, daca credem csl putem mai multl Iar eu nu taxez persoanele, ci afirmaiiile lor! Aceste afirmatii nasc mult rdu. Desi manualul de Dogmaticd din 1958 afirma ca Tradifia dumnezeiascd incepe, isi are inceputul in Tradifia premozaicd, in cele 8 izvoare insa ale Sfintei Tradiiii statornice nu se gaseste inclus niciun element al acestei par^i de istorie religioasd. Nu stiu daca Biserica noastra a precizat/oarfe sigur ce e corect, ce isi insuseste si ce nu din religia premozaicd si mozaicd. E un subiect de cercetare. Tradi^ia ca memorie vie a Bisericii e un alt subiect special. Teologii, Sfiniii sau poporul pastreaza Tradifial Sau ambele laturi in parte! Autorii Dogmaticii din 1958 vorbesc si de o Tradifie tainicd a poporului. Ar fi fost foarte interesant sa se specifice in ce consta contribufia si particularitatea poporului in aceasta situate. Cat mai putem inva^a teologie de la popor, fara o induhovnicire a lor de catre ierarhie? Poporul si ierarhia isi addncesc unii altora credin^a. Ierarhia inva^a poporul iar poporul inva^a de la ierarhie. Dar, in acelasi timp, si ierarhia inva^a din puterea si frumuseiea credinfei poporului. Poate ca numai in aceasta simbiozd fir eased putem vorbi de pdstrarea tainicd a Sfintei Tradifii, prin trairea ei de poporul ortodox. Protestan^ii sus^in ca textele neclare, „confuze" se talmacesc prin cele „clare". 35 Dar care sunt „clare", daca realitatea clarita^ii tine de persoana ca atare, care incearca sa le infeleagd si nu de o obiectivitate strictdl Cine decide si pe ce criterii claritatea sau obscuritatea unui text scriptural? Autoritatea supremd a Sfintei Scripturi la protestan^i e de fa^ada, pentru ca ei permit orice traducere a ei, fara a respecta o traducere consacratd. Din faptul ca ra^ionam despre cosmos, in^elegem ca lumea a fost creata pentru om si nu omul pentru lume. Fericitul Dumitru Staniloae observa foarte corect faptul, ca suntem constiinfa lumii, gandirea lumii. Pentru ca suntem singura fiin^a de pe pamant, distinctd de cosmos, dar facand in acelasi timp parte din el, care valorificdm ra^ionalitatea lumii si pe a noastra proprie. Cunoscand ratiunile lucrurilor ne dam seama deputerea si addncimea ra^iunii noastre mladiate de har. Ne dam seama de valoarea chipului lui Dumnezeu din om si de scopul pozitiv al vie^ii noastre. Profesorul Vladimir Lossky subliniaza ceva foarte important pentru viafa interna a Prea Sfintei Treimi: ca relaiiile de origine I originare arata diversitatea ipostaticd a Celor trei persoane si nu constituirea acestei diversity38. Faptul na§terii si al purcederii din Tatdl indica realitatea a trei persoane si nu modul in care sepetrece acest lucru. Noi nu aflam modul nasterii Fiului si, respectiv, al purcederii Duhului Sfant din Tatal, ci faptul ca exista trei persoane in Dumnezeu si ca doua dintre ele isi au originea in Tatal. jYlai in gluma sau mai in serios, in revista Level, din august 2002, gasim un mic articol in care citim: „In urma unui test condus de catre Akio Mori, un profesor la Colegiul Universitar din Nihon ce studiaza stiin^e umane intersociale, s-au descoperit urmatoarele: cu cat un om Cf. Dupd chipul §i asemdnarea lui Dumnezeu, p. 72. E vorba de prima edifie romaneasca a carjii. 36 se joaca mai mult la calculator, cu atat regiunea frontala a creierului prezinta o activitate mai redusd. Aceasta zona a creierului se pare ca ar fi rdspunzdtoare pentru activitatea noastra emofionald si inventiva. Mai mult chiar, activitatea creierului pierduta in timpul activitatilor acestea recreative pe calculator nu s-au recuperat in perioadele petrecute departe de acest instrument malefic..." (p. 9). Subscriu acestui cercetator, pentru ca am observat aceste urmari pe propria mea piele. Oboseala mentald si lipsa de gdnduri manifestata ca un vacuum mental sunt efecte secundare ale programelor PC. „l erihorezei" Sfantului loan Damaschin, Fericitul Dumitru Staniloae i-a alaturat un sinonim neologic si anume pe acela de „intersubiectivitate divina", pe cand „Persona" a primit denumirea de „Subiect divin". Platura e facuta pentru con§tiinia omului si ea ii cere omului, cu o mufenie grditoare, sa se foloseasca de ea cu inielepciune. „Daca esti om" - spune natura - „foloseste-ma pentru induhovnicirea ta. Nu ma folosi in mod meschin, ci cufolos, in mod productiv". Daca inielegem natura din jurul nostra o respectdm si o respectam - uimitor lucra! - pentru ca e „rationalitate plasticizata" . Ea e rafiune, ra^iune sadita de Dumnezeu, pentru ca noi sa avem constiin^a cd-I slujim lui Dumnezeu salvand si respectand natura. A salva opddure inseamna a avea con§tiin}a. Inseamna a-fi pdsa de prezentul tdu dar, mai ales, de prezentul urmasilor tai. Constiin^a dreapta are mild si respect. E duioasd. Cine nu mai stie sa fie simplu, natural cu natura, sa o respecte, nu 39 Cf. TDO, vol. l,p. 225. 37 mai stie ce e normalitatea. §i-a pierdut gustul pentru adevar, pentru bine si inoata intr-o via^a plina de valuri imense. Trebuie sa intelegem ca toate au ca sens pe Dumnezeu. Nu ne e nimic indiferentl Avem responsabilitate pentru tot ce exista si pentru tot ce suntem noi. Daca „nu mai conteaza nimic" si „nu mai contam deloc" dar ne permitem sa pacatuim, frazele noastre parut dramatice ne arata ca pe niste farsori morali, ca pe unii care se mintpe ei insist crezand ca ii mintpe al}ii. Crea^ia isi are sensul in om pentru ca el o gdndeste, el o apreciazd. El observa slava lui Dumnezeu in fapturi, faptul ca Dumnezeu e minunat, absolut minunat in tot ceea ce face. Niciodata nu pierdem ceva daca fructificdm pierderea suferita pentru via^a noastra duhovniceasca. Cu alte cuvinte, tot ceea ce pierdem cdstigdm, daca gdndim duhovniceste lucrurile. Tot ceea ce pierdem, prin pocain^a si rugaciune in^elegem ca e un benefwiu duhovnicesc pentru noi. Dumnezeu ne cere un sacrificiu personal, o muncd personala pentru a pune in relief darurile primite de la El. Dumnezeu ne cere raspunsul nostra afirmativ, „pecetea valorificatoare" a oboselii noastre. Putem face din oboseald o expresie a iubirii. Oboseala devine iubire cand a obosi inseamna a muncii pentru bine, a muncii din iubire si pentru iubire. Oboseala ca iubire dar si ca incordare zilnicd. Vrei sa-^i iubesti familia, oamenii si muncesti pentru ei in meseria pe care o ai. Bineinteles: o meserie cuviincioasa. Dar ce te faci, cand cineva castiga bani din furturi, din inselatorii, din prostitute? Cum devin acesti bani o valoare a iubirii? Poate parea meschin, dar si acesti bani pot fifolosifi in bine, de el, de ea sau de altii...desi nu invdi pe nimeni la pdcate. Ce fac eul Ce fac ef. Sunt intrebari cu multe explicafii. Obosesti intrebandu-te si cautand raspunsuri...Dar problema de fond e sd-i ajufi, in mod real, pe oameni. Viafa ca o cruce: o tema evanghelica. Via^a presupune faptul de a o trdi ortodox. 40 Idem, p. 236. 38 r entru cine vorbim noi: pentru unii, pentru o tagma teologica, pentru niste oameni alesi sau pentru tofi credinciosii? Am devenit vorbitorii numai ai unora sau suntem vorbitorii tuturoral Daca nu vorbim pentru toft atunci sa ii concediem din Biserica pe aceia pentru care nu avem cuvinte. §i cine sunt aceial Copiii, oamenii simpli, handicapa^ii, infractorii, oamenii de moravuri usoare, cei care ne dispretuiesc. Acestia sunt eliminaii din planul nostru catehetico-omiletic pentru ca ei nu ne infeleg. Dar de ce nu ne infeleg, oameni buni? Ei nu ne injeleg sau noi nu mai in^elegem ca trebuie sa vorbim pentru to}i si pe infelesul tuturoral pnem la stil, la prezenfa predicatorului, a preotului marturisitor, in detrimentul grijii fata de sufletul celor pentru care credem ca vorbim dar habar avem de ei. Noi vorbim si ei nu ne infeleg. Sa fie oare to^i scrdntitil Sa fie oare to^i nebuni in ultimul grad si acesta e motivul pentru care nu ne inteleg si nu ne urmeazd predicilel Numai noi insa suntem indiferenti fata de ei, pentru ca vorbim fdrd sa ne intereseze daca ne infeleg cei care par sa ne asculte. Si nu stim ce sa predicam... pentru ca nu ne ascultdm oamenii. Nu ne intereseaza cine sunt, ce vor, cat pot sa inteleaga, ce sunt dispusi sa faca... F ericitul Dumitru Staniloae vorbea in TDO, vol. 2, p. 233 , despre „setea nesfdrsitd de iubire a inimii noastre". Daca credem acest mare adevdr atunci nu ne mai miram deloc nici de sfinienie si nici de monstruozitd}i. Setea de Dumnezeu ne sfm^este, pe cand setea de rdu - care e lipsa iubirii din noi - ne face sa-i ingrozim pe mul^i. II putem iubi pe Dumnezeu pana la a uimi toate veacurile sau putem ingrozi, prin nebunia noastra, pe to^i care afla despre noi. 41 Toate citarile din Dogmatica sa le facem din a doua editie romaneasca. 39 Iubirea raului, dorin^a de a face rau vine din capacitatea noastra nesfarsita de a dori, de a trai, de a experia. Raul pe care il facem porneste din addncul fiinfei noastre aplecate spre rau. El e o sete distructivd, o expresie a viefii care e, de fapt, moarte. Traim in rau ca si cand am fi vii dar nu suntem. Moartea e propria noastra pldcere de a uri, pe care o putem numi, din orgoliu, „viata". Via^a te implineste. Binele te implineste. Raul, nu. Raul te goleste, te insingureaza, iti scade for^ele, iji distruge personalitatea, te dezumanizeaza. El te face rece ca un sloi de gheafd. l\\ transforma chipul miv-ofiard cufafd umand. De aceea, for^a cu care facem raul, forja cu care ajungem violatori sau uciga§i in serie e aceeasi forta cu care puteam ajunge Sfinfi. E o miscare simpla: de la a dori raul la a dori pe Dumnezeu. E atat de simplu!... In manualul de Morald din 1979-1980 se accentueaza foarte mult libertatea si raiionalitatea moralitdiii dar nu se spune niciun cuvant despre pnevmatizarea fiinfei noastre prin faptele morale. Faptele morale sunt in^elese aici ca deplin imanente desi se vorbeste continuu de raportarea lor la Legea morald. De fapt, raportarea la Legea morald e tot o raportare imanentistd ce presupune ojudecatd trupeascd a omului. O astfel dQj'udecatd o aflam in multe car^i si manuale de teologie, ca o „neputinta" aparte a unor teologi. Ce facem in acest caz ca cititorf! Extragem esenfialul, neuitand sa lasam loc pentru infinit mai mult in in^elegerea teologiei ortodoxe. Treptele gdndirii trupesti nu se regasesc in gdndirea duhovniceascd dar ele pot fi folositoare pentru precizie, pentru oarecare precizie a exprimdrii. 40 Daca Sfantul loan Gura de Aur spunea undeva, ca legea Duhului e Insusi Duhul Sfdnt , cum putem inielege poruncile evanghelice, toate poruncile Noului Testament, fara harul Sfantului Duh? Cum putem percepe adevdratul sens al Scripturii Sfmte fara Cel care este insdsi esenfa eft Daca trecem peste marele adevdr, ca numai trdind in harul lui Dumnezeu suntem cu adevdrat ortodocsi, toata teologia noastra devine o simpld filosofie umand dupa masura propriei noastre gdndiri rdtdcite si cdzute. o n subiect bun de cercetare si in^elegere: „Elementele constitutive ale constiinfei morale dupa Sfhrfii Paring". Modul de formare, componentele ei, sciziuni intre constiinia morald si ideile considerate bune o buna bucata de timp, cresterea ei, adevaratele mustrdri de constiinia si falsele mustrdri de constiinia, constiinia duhovniceasca si discernamantul, iertarea si realitatea sufletului. . . In ce fel constiinia este glasul lui Dumnezeu! Am gasit in TMO, vol. 1 , ca intr-o scriere a sa Calvin43 considera constiinia drept „glasul lui Dumnezeu". Asa am numit-o si eu odata, dar m-am gandit la cu totul altceva decat s-a gandit Calvin. E mult prea complex acest subiect. Aproape ca nici nu stim cdnd incepem sa despdriim binele de rdu. E o neta diferen^a insa intre binele si rdul gandit in afara Sfin^ilor Paring si acela gandit impreund cu ei sau urmdnd exemplul lor. Binele si raul se relativizeazd foarte mult fara o gdndire duhovniceasca. Ba chiar nici nu stim cum arata binele si rdul fara harul lui Dumnezeu. Problema constiiniei morale este un subiect foarte bun pentru cercetare. 42 Cf. TMO {Teologia Morala Ortodoxa), vol. 1, p. 140. 43 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Jean_Calvin. 41 \rste oare ceva „imposibil", ca atunci cand un student este examinat oral si i se pun intrebari, sa aiba si el dreptul la intrebari, la care sa rdspundd profesorul examinator? Mi se pare foarte drept ca profesorul sau studentul sa recunoasca faptul, ca nu stiu unele lucruri, ca nu stiu multe lucruri. Din cele pe care spunem ca nu le cunoastem eu vad si seriozitatea celui care le cauta. Aspira^iile noastre neimplinite vorbesc despre addncimea noastrd de spirit. In masura in care primim notd numai pentru cele pe care le-am refinut sau numai pentru ceea ce putem sa facem, cred ca reducem persoana umana lapreapufin. Paleta valoricd a notarii, teritoriul notarii ar trebui sa fie infinit de larg si sa tina seama si de factori ca: ereditatea, sexul, atmosfera familiala, abilita^i, poten^e, nestiin^a, confuzie, aspira^ii, cercetare personala, pasiuni, colaje ideatice, rein^elegeri, comentarii, reflectii, timpul liber etc. Trebuie sa dam o notd studentului privindu-1 in mediul lui de via}d, raportandu-ne la capacitdtile si incapacitate lui reale. E inuman sa cerem tuturor aceleasi standarde si e ilogic sa nu observi difereniele de vdrsta si de preocupare ale studen^ilor. vorbim despre virtufi ca despre ceva pe care le percepem dar nu le putem defini foarte bine, pentru ca nu le putem imprejmui si delimita cu acuratefe. Lasam loc apofaticului, pentru ca altceva nu putem face. Si acest lucru e conform cu spiritualitatea noastra ortodoxa. 42 >Ofantul Serafim de Sarov ne ater^iona ca oboseala naste tristeie iar veselia alunga oboseala. Un sfat mic dar mare in importania. Astazi observam cum oboseala ne umple de pesimism, de tristeie, de ganduri negre. Descurajarea care ne vine din lipsa banilor, din atatea datorii pe care le avem, din cauza bolilor pentru care nu avem bani sa le tratam, ne duce la o fried de viitor si la o ware a viefii. Un pic de mers pe afara, de contemplare a lucrurilor frumoase, o conversa^ie placuta si vesela, un pic de veselie ne fac foarte bine. Cu inima grea nu po^i sa te rogi decat cu mare greutate. Veselia ponderata si calmul ne pot aranja o stare interioara de rugaciune. Rugaciunea trebuie sa aiba har dar si aer. §tiu: e greu sa dai sfaturi pentru toatd lumea si un sfat general nu ajuta, in mod direct, in cazuri particulare. Noi gresim de multe ori socotind sfaturile Sfin^ilor Paring ca fiind bune pentru oricine, in orice zi si oricdnd. Una e litera lor, altul e infelesul nostru si altul e addncul de har al cuvintelor lor. Riscam, mul^i dintre noi, sa devenim fundamentalist, pentru ca aparam litera, fara a apara, in acelasi timp, si duhul ei. Si asta: pentru nedesavdrsirea noastrd. In loc sa zicem: „asa zic Sfm^ii Parinti", smerit si normal arfi sa spunem: „asa inteleg eu ca zic ei". Veselia alunga oboseala. E vorba de veselia naturala, cuviincioasd. Un mare tratament ne-a dat Sfantul Serafim aici si, in acelasi timp, eel mai fires c cu putin^a. Cand ne apucam sa citim car^i sfinte mai to^i avem mintea plina de vise. Vrem sa facem minuni, sa avem puteri speciale, sa ne luptam precum Sfm^ii si sa-i biruim pe draci dintr-un foe. Insa, in cele din urma, in^elegem ca acele carji ne intorc la fires cul, la naturalul scaldat in har si in pace al omului, la o viafd cumpdtatd. Plecam cu multe vise si ne intoarcem goi. De fapt, suntem goi. Si a fi cu adevarat gol, adica sdrac cu duhul, inseamna a fi plin de bogdfie haricd, care se naste din sdrdcia de ganduri si de vise desarte. 43 Suferim mult pentru ca nu comunicdm intr-un mod real. Mi-e dor de ziua cand as putea vorbi cu oamenii de la inima la inima, cand as putea sa spun, fara frica sau rusine, cine sunt si ce vreau. Atat de mult am uitat cine suntem meat nu mai credem ca. putemfi cineva. Traim cu o triste^e adanca. Suntem tristi pentru pacatele noastre si pentru pacatele din ceilarfi. Problema e sa ni le plangem si pe ale noastre si pe ale altora, ca si cand toate ar fi ale noastre. Ispita, marea ispita, ca ceea ce spunem noi in aceste car^i este „o pura idealitate", ne face tare netrebnici. Religia a ajuns o glumd pentru mul^i si asta, mai ales, din nestiinid si din cauza inmultirii patimilor in ei. Rad pentru ca sunt minfyi sau sfatuifi prost. O, Doamne, multe ispite ne mai framdntal Ne e rusine sa ne manifestdm ortodox. Ni se pare, multora dintre noi, un „handicap" Sfanta Ortodoxie. Unii se lupta cu grdsimea de pe ei iar al^ii cu faptul ca nu suntfrumosi. Suferim de faptul cum ardtdm si mai pu^in de cine suntem. Distrac^ii usoare, decazute. Pierdem mult timp aiurea, pe nimicuri. §i de aceea mul^i tineri dar si adul^i se simt goi, neimplini^i. Trece distractia...Dar cartea necitita, rugaciunea nerostitd, pacatul nemdrturisit, omul pe care nu l-am ajutat, toate acestea nu mai pot fi recuperate atat de usor. De fapt, nu mai pot fi recuperate niciodata. Ne pare rau dar am pierdut acel timp. Valorificafi timpul! Face^i-l sa rdsune in voi pentru vesnicie! Timpul in care n-ai facut ceva bun e un timp mort. E ca si cand n-arfifost al tdu. Face^i din via^a voastra un timp, care sa vd bage in vesnicie fericiii si nu cu spasmuri de groazd. Murim oricum...Dar depinde cum. Si acest cum, acest mic cum ne face o invesnicire ce n-o putem schimba. Oboseala aduce tristefea. Dar ea poatG pieri daca suntem impreuna cu Hristos intr-o continud deschidere catre oameni si natura. Sa iesi la o plimbare inseamna sa te bucuri de Hristos, de tot ceea ce a creat El. 44 Plimbarea e o vizitd in pamantul binecuvantarii lui Dumnezeu. Nu e pacat sd teplimbi, sa iei aer! Pacat e sa stai inchis in casd si sa crezi ca aceasta e o virtute, chiar daca nu o faci pentru Hristos. In Introducere in Teologia liturgicd a parintelui Alexander Schmemann44 nu am gasit niciuna dintre „greselile" prezentate in articolul parintelui Cornel Toma, traducatorul ei in romana. De la autorul inovator pe taram liturgic am in^eles multe lucruri, care imi deschid o noud perspectivd asupra cultului. Pacat insa de conceptia gresita vizavi de Sfantul Dionisie Areopagitul. V/itesc pe Sfantul loan Gura de Aur in edi^ia de Oxonia. Voi nota in continuare cateva infelegeri asupra Epistolei I cdtre Timotei45, pe care mi le-am notat pe niste foi, in timp ce citeam. Sfantul Pavel il iubea mult pe Sfantul Timotei46. El scrie Sfm^ilor Timotei si Tit „fiindca numai acestora li se incrediniaserd Biserici"47 iar pe ceilal^i iipurta cu dansul. Cu alte cuvinte I si II Tim si Tit sunt epistole care tin de statutul eclesial al destinatarilor. Scopul scrierii: Sfantul Timotei are nevoie de inva^atura „cuvenitd dascalului" . 44 Un sait in memoria sa: http://www.schmemann.org/. *** Comentariile Sfantului loan Gura de Aur la Epistolele Sfantului Pavel, Epistola I catre Timotei, trad, din lb. gr. de PS. Theodosie A. Ploesteanu, ed. Oxonia, Ed. Atelierele grafice Socec & co., Societate anonima, Bucuresti, 1911. Citarile din aceasta editie vor fi remaniate lingvistic pentru ca sa corespunda limbajului curent. 46 Idem, p. 4. 47 Ibidem. 48 Ibidem. 45 La 1, 1 se arata ca epistola nueo adresd omeneascd ci apos tolicd. Ea are autoritate divind. Iisus Domnul e numit „nadejdea noastra" in acest verset. Sfantul loan spune ca s-a facut aceasta conform cu Ps. 64, 6: ,JSlddejdea tuturor marginilor pamantului". Citarea abundenta a textelor scripturale la Sfantul loan este uluitoare. Pe drept cuvant el cunoastea toatd Sfanta Scriptura pe de rost. Fragmente mici de text. El priveste in amdnunt, nu ca noi. Noi folosim textele in intregime, nu fdrdme de text. Cum se comporta, cum ar trebui sd se comporte eel care ii invafd pe altii, preotul in spe^a? Raspunde Sfantul loan: „Dascalul trebuie sd sufere primejdii, si chiar mai mult decat ucenicii"49. Trimitere la Mt. 26, 31. Diavolul ii pizmuieste mult pe preo^i §i doreste sd-i nimiceascd, pentru ca sd le risipeascd turmele cuvantatoare. Astazi, cand spui „turma cuvantatoare" suna pentru mul^i „aiurea". E inradacinata in mintea noastra expresia: „spirit de turma", care e tot una cu a spune: „prostie in masa" sau: „prostie in grup". Dar Sfantul loan spune turmd sau Scriptura spune asa, nu pentru ca ii considera pe oameni o adundturd de prosti, ci pentru a exprima docilitatea, blande^ea oilor, deci pentru a arata ceva pozitiv despre membrii Sfintei Biserici. Exemplul parabolic nu urmareste identificarea totald cu acela, ci evidenfierea unor trdsdturi specifice, pe care trebuie sd ni le insusim personal. Suntem turma lui Dumnezeu pentru ca ne paste, ne conduce Pdstorul eel bun. Daca avem bldndefea si ascultarea oilor in fa^a lui Dumnezeu atunci suntem o turmd cuvantatoare veritabild. Postmodernitatea ne-a inva^at sd uitdm anumi^i termeni. Mai cu seama pe cei foarte plini de sens si de aceea nu putem renunfa la ei. Pentru Sfantul loan, „fm intru credinid" (I Tim. 1, 2) este o expresie „mangaietoare"50. Credinfa 1-a facut pe Sfantul Timotei fiu al Sfantului Pavel sau dragostea pentru credin0. El spune ca expresia „dupa porunca" este mai energicd decat cuvantul „chemat"...si asa estel Porunca trebuie implinitd. 49 Idem, p. 6. 50 Idem, p. 7. 46 Pentru ca il numeste „fiu adevarat", Sfantul Pavel isi arata marea dragoste pentru Sfantul Timotei. Observ cum Sfantul loan Gura de Aur sta, se odihneste asupra textului. Mediteaza indelung. Cauta tot felul de ramificaiii ale versetelor si pe acelea le comenteaza. El se bucurd ca face acest lucru. Asta e toata via^a lui: intelegerea. De aceea cardie lui sunt pline de miez, de observable, de frumusete, de har. El insistal Dumnezeule mare, cate nopfi si zile a pierdut acest om al Tau facand acest lucru? Cate ore, cate zeci de ore?... Ca sa caut un text imi ia timp, daca nu stiu prea bine unde sd-l gdsesc. A face o notd de subsol, uneori, este egal cu apierde ore sau zile in sir. Nu gasesti car^ile, paginile. . . Trebuie sa cites ti multe pentru ca sa stiipufin. Dar el nu era in lumea bibliotecilor savante si a calculatoarelor ca noi! Cum ai reusit, Dumnezeiescule Parinte al teologilor? Cu cate eforturi? Inima si mintea ta, trupul tau cat au avut de suferit? E inspdimdntdtor de sfdnt efortul lui. O munca uriasa. El a dat pdine la mii de comentatori si traducatori de dupa el. O, Sfmte mult prea iubit, ajuta-mi sa ma bucur de intelegerea cuvintelor tale! Ajuta-mi sa ma veselesc intru tinel La 2, 1 a scris „mila", pentru ca tremura „de grija lui"51, a Sfantului Timotei. „Dascalii, mai ales, au nevoie de o mai mare mild'" , scrie Sfantul loan. Cata sensibilitate!... Sfantul loan se minuna de cuvintele Sfantului Pavel iar eu de sensibilitatea lui vizavi de Sfantul Pavel, ca si de sensibilitatea Sfantului Pavel fa^a de Sfantul Timotei. Trebuie sa ai o inima sensibild. Un ortodox care nu stie sa fie atent, sensibil cu tot ceea ce exista, nu e un ortodox cu adevarat. Ii numeste pe slujitorii lui Dumnezeu „dascali". El ii vede mai intai ca vorbitori si povafuitori ai credinciosilor si numai dupa aceea ca liturghisitori. Astazi e tocmai invers: ei slujesc mai mult si vorbesc mai pufin. Cred ca e un mare rdu aceasta inversiune, pentru ca oamenii asista la slujba ca la un spectacol pe care nu il inteleg. Spune Sfantul loan: „Daca Dumnezeu este Tata Se si ingrijeste ca si total de copiF . 51 Idem, p. 8. 52 Idem, p. 9. 53 Ibidem. 47 Trebuie reeviden^iata paternitatea lui Dumnezeu in randurile credinciosilor ortodocsi. Poate ca am pierdut ideea - in mod practic - a fra}ieta}ii intre noi. Ea e mult mai slaba acum. Ma insel, eu? Ar trebuie sa ne sim^im cu to^ii fiii aceluiasi Tata si sa ne manifestdm ca atare. „Tata ceresc" ar trebui sa aiba rezonanfd enormd in fiin^a noastra. La 1, 3 Sfantul Pavel vorbeste aproape cu „voce de sluga" . Rela^ia dascdl - ucenic erape deplin evanghelicd. Apostolul si Ierarhul nu erau superiorul si inferiorul, ci Apostolul se simtea inferior ca sa fie Invdidtor iar Ierarhul era ridicat de Invdidtor, pentru ca sa se comporte ca un Ucenic smerit. Puterea ca smerenie. O mare taina. O taina adanca, abisala. Nu suntem mari cand poruncim, ci atunci cand stergem picioarele ucenicilor si le sdrutdm cu dragoste. Am repetat si voi repeta acest mare adevdr care ma umple de emofie adanca si de lacrimi. Sentimentul dragostei s-a viciat enorm in mentalitatea contemporanilor mei. „Dragoste" rimeaza acum cu „sex". Sexualitatea apare ca o chintesenfd a dragostei, in care nu mai e nimic sfdnt, nimic pozitiv. Exagerarile anilor '60-70 din secolul al XX-lea au inceput sa se intoarcd impotriva noastra. Suferim de pe urma propriilor noastre defulari. Lumea de azi e o tor0 a pasiunilor, a patimilor luxuriante. Asistam la o degradare uluitoare a mentalitatilor si a moravurilor societa^ii in ansamblul ei. §i, cu toate acestea, trebuie sa fim smerifi, sa fim ortodocsi. In 1 , 3 apare „te-am rugat" in locul lui „te-am indemnat" din edi^ia BOR 1988. Sfantul Pavel se purta asa „nu fa^a de to}i ucenicii. . . ci numai de cei bldnzi si virtuosi" . Pe cei care te asculta ii rogi, nu le poruncesti. Porunca e pentru cei neascultdtori, pentru „cei stricatr . A fi stricat inseamna a avea moravuri urate. Astazi prin „stricat" se poate in^elege si „nebun la cap". Uneori ar putea fi folosit acest cuvant si pentru a desemna nebunia morald, lipsa de gdndire evlavioasd. Insa nu se foloseste in adevaratul sens al lui, eel evlavios, cand el desemneaza pe cei cu bolipsihice ereditare sau dobdndite. 54 Ibidem. 55 Ibidem. 56 Ibidem. 48 In Efes era un templu al Artemidei. Sfantul loan aminteste de el, pentru ca in Efes a fost si Sfantul Pavel, dar acolo a propovaduit si Sfantul Timotei (1,3). Sfantul Timotei a propovaduit impotriva unor pseudo- en inva^atori iudei . Acei falsi „dascali" doreau cu tot dinadinsul sa aiba si ei ucenici ca si Sfantul Pavel. Insa nu doreau si viafa lui: via^a lui sfdntd. La 1, 4 aflam despre basme si genealogii iudaice. Sfantul loan Hrisostom spune: „prin.. .mituri sau basme, el nu in^elegea Legea (se referea la Sfantul Pavel); sa nu fie! - ci vrea sa spuna despre acele falsificdri, de acele mistificdri si de CO acele credinie desarte" . Evreii se laudau cu pdriniii lor. De aceea se si ocupau de genealogii. Unii pot obiecta, ca evreii doreau sa-si pastreze nealteratd continuitatea de neam, impreuna cu monoteismul. Dar Sfantul loan declara, ca prin genealogii evreii doreau „sa aiba asa-zis o slavd in istorie, si sa se creada a avea o mai mare experienid". Problema e ca si astazi gasim acest defect monoman la evrei. In acceptiunea zilei, po^i fi numit „antisemit" nu numai daca lupti impotriva evreilor, dar chiar si daca spui adevdrul despre evrei. Gasim astazi o politica acerba de ridicare a mozaismului pe primele nivele ale mass-mediei, dar nu pentru a arata suferinia lor, de multe ori reald si inuman de mare, ci pentru a prezenta infumurarea lui si dorinfa de monopolizare ideologies a mapamondului. Vor sa fie primii... dar Dumnezeu nu ii vrea primii. Eforturile lor sememe sunt fdrd rezultat. Sfantul loan spune aici o fraza, care rupta din context ne face sa ajungem la sintagma, atat de mult si aiurea uzitata: „crede si nu cerceta". Neacceptand curiozitatea unora de a stii totul60, Sfantul loan scrie: „Unde este credinfa, nu este nevoie de cercetare". Insa „a cerceta" de aici nu se refera la cercetarea stiintificd, ci la cercetare in sensul de curiozitate necredincioasd, de trecere peste hotare, peste limite in domeniul credintei. 57 Ibidem. 58 Idem, p. 10. 59 Ibidem. 60 Ibidem. 61 Ibidem. 49 El intreaba: „Unde nu trebuie nimic a cerne, de ce sa fie nevoie de cercetare?" . Unde sa mergi mai departe de adevarul ca Dumnezeu e unul si Trei persoane in acelasi timpl Cercetarea ca negate in domeniul credintei e ceva care nu ne poate folosi nicidecum. O astfel de „cercetare" nu e conforma cu sensul real al cuvantului. A cerceta inseamna a cunoaste impreund cu Dumnezeu, cdlduzit de El. A cerceta are limite firesti, normale. A incerca sa treci peste limite sau a spune ca omul nu are limite in domeniul cunoasterii teologice si ca el II poate cunoaste pe Dumneazeu asa cum Se cunoaste Acesta pe Sine inseamna afi necredincios, a lupta cu Dumnezeu. Tocmai de aceea, si Sfantul loan spune: ^Cercetarea este rdsturnarea credintei" . O cercetare care nu are ca sens pe Dumnezeu e o cercetare care nu-si atinge scopul. „Cel ce cauta si cerceteaza, niciodata nu afla. Cel ce cerceteaza, nu poate sa creada"64 si nu poate sa creada, pentru ca se indoieste. Ar fi interesanta o analiza a unor romano-catolici la acest pasaj. Intelectualismul teologiei romano-catolice intoarce totul pe toate parole si pana la urma alege tot calea gresitd sau ambigua. Ambiguitatea tratatelor romano-catolice de teologie este proverbiala. Problema e ca unii teologi de-ai nostri se mai imbolnavesc si ei de defectele lor sau ale protestan^ilor. Nu am insa nimic cu oamenii, e problema lor cum gdndesc, ci am aversiune fata de gdndirea lor neortodoxd, pe care nu vreau sa o accept. Acest lucru e luat in dezbatere intotdeauna, atunci cand ma pronun^ impotriva lor. Nici Sfantul loan nu are nimic cu cei pe care-i combate, ci cu metehnele lor. Spune el: „credinta linisteste cugetul"65. Foarte adevarat! Referindu-se la Mt. 7, 7 si In. 5, 39, el spune ca in primul verset este vorba „de cerere si de o dorinfd arzatoare"66 si ca in al doilea se doreste tocmai a se „scoate 62 Ibidem. 63 Ibidem. 64 Ibidem. 65 Ibidem. 66 Ibidem. 50 acea poftd"61 de cunoastere din inima omului. Se opreste asupra lui: „cercetati Scripturile". In aceasta direc^ie el spune: „afland si cunoscand exactitatea lor, noi sa facem aceasta nu pentru ca pururea sd cercetam, ci ca cercetand sd incetdm cu acest obiceF . El cerceteaza Sfanta Scriptura pentru ca sa nu mai cerceteze. §i pentru ca afla exactitatea in^elesului, el renun^a la o cercetare continud, pentru ca aceasta cercetare continua ar insemna necredinid din partea lui. Aceasta e calea exegezeil Exegeza nu e o inaintare desdntatd in textul Scripturii Sfinte, ci o gdsire a exactitdiii adevdrului, o in^elegere evlavioasd, cu limite, a sensului si continutului ei. Limitele insa sunt personale si nu un standard nivelator. Fiecare simte cat poate sa in^eleaga daca e luminat de Dumnezeu. Spune Sfantul loan: „mari lucruri a voit Dumnezeu sa ne dea, insa ra^ionamentele noastre pamantesti nu primesc mdretia iconomiilor Lui"69. Si in acest sens: „cercetarea este contrard iconomiei lui Dumnezeu" . A te intreba de ce a fdcut Dumnezeu una sau alta inseamna a-L disprefui. A cerceta in acest mod e neconform cu Sfanta Scriptura. Daca dorim un principiu exegetic din acest pasaj, atunci acel principiu ar suna in felul urmator: cerceteaza cu credinfd. A pune credinfa dedesubtul cercetdrii inseamna a nu crede. Cercetarea trebuie sd sporeascd credinfa, s-o alimenteze si nu s-o diminueze. Sfantul loan neaga falsa „neliniste" religioasa. Spune el: trebuie „sa primim binefacerile Lui si sa ne facem mai buni, si sd nu ne indoim de nimic, nici sa disputdm si sd cernem, de ce asa si nu in alt f el, ci sdfim linisti}i cu cugetul. Caci ceea ce credin^a reuseste sd clddeascd, cercetarea ddrdmd. Cum ddrdmdl Lasand cugetul sa se ocupe cu 71 cercetdri zadarnice, prin care se scoate afard credin^a" . Ajungem necredinciosi, daca cercetam cu atenfie si cu evlavie fiecare cuvant al Sfintei Scripturi sau cuvintele Sfm^ilor Paring? Nu, in niciun caz! Ne imbogdiim si ne fundamentdm si mai bine credin^a, activdnd-o in via^a noastra. Evreii au observat Legea dar au impiedicat credinfa. 67 Ibidem. 68 Idem, p. 11. 69 Ibidem. 70 Ibidem. 71 Ibidem. 51 La fel si grecii, ca unii „ce-si numarau zeii"72. Sfantul loan vorbeste pertinent de aceasta stare defapt. Ar trebui sd cercetdm si noi istoria mai atent pentru a pricepe aceste lucruri. In lucrurile omenesti, spune Sfantul loan, „ne trebuie sd discernem cu tot de-amanuntul"73, dar in cele care sunt de la Dumnezeu e nevoie „mai mult a le prefui si a le crede"74. Credin^a. O dovada a credin^ei proprii. „Intaia dovadd pe care tu o dai ca stii pe Dumnezeu este aceea de a crede toate cele grdite, fdrd a cere dovezi peste dovezi" . Morbul indoielii nu are ce cauta in domeniul credinfei, pentru ca Cel care ni Se reveleazd este Dumnezeu si El nu vrea sd ne mintd, sa ne duca in eroare. Sfantul loan Gura de Aur il numeste pe Pitagora ,/ermecdtor si mag"16. Daca am cauta in carfi defilosofie sau in istorii ale culturii 1-am gasi prezentat pe Pitagora drept inielept, gdnditor,filosof$i mai pu^in ca ceea ce era el de fapt. Sfantul loan il denumeste aici din punctul de vedere al moralitdtii si al ocupaiiei sale. Tocmai de aceea pozrfia lui nu este agreatd de necredinciosi si chiar de unii credinciosi, care nu cerceteaza cu atentie istoria umanitatii. Filosofia si cultura in general il observa pe om rupt de arealul sau de cele mai multe ori si numai in aspectele interesante din punct de vedere cultural sau din punctul de vedere al istoriei ideilor. Sfantul loan insa pleaca aici de la matricea gdndirii lui Pitagora. Magia nu poate cunoaste adevarul mdntuitor si de aceea Pitagora nu poate fi un reper neapdrat pentru crestini. Avem de-a face cu un discurs polemic. Grecii antici sunt pusi in antiteza cu crestinii si pierd in mod evident in fa^a celor din urma. Intreaga cultura antica pagana e catalogata de Sfantul loan drept o suma de „credinte 77 pline deprostie si nebunie" . Nu stiu ca^i dintre literati nostri inieleg acest adevar. Si de ce nu il intelegl Pentru ca nu il judeca pe om in functie de teologia lui si de viata lui ci vad ideile rupte de om si de viata lui morald si de credinta acestuia. 72 Ibidem. 73 Idem, p. 11-12. 74 Idem, p. 12. 75 Ibidem. 76 Ibidem. 77 Ibidem. 52 Din punctul de vedere al crediniei si al moralei lor, grecii antici au avut un mod de via^a dezumanizant, degradant. In comparable cu via^a lor, via^a ortodoxa este o „intelepciune -70 adevdratd" . Un alt adevar: „Pentru a crede este nevoie sd afli, iar nu sd dispufi, de a crede fdrd indoiald iar nu a de a pune inainte raiionamente umane" . In locul disputelor teologice si a raiionamentelor filosofice Sfanta Ortodoxie propune credinia fdrd de indoiald. Credin^a e act revelafional, insusit prin Revelafie si tocmai de aceea ea nu poate fi in^elasa ca presupunere. Credem bazandu-ne pe vorbele lui Dumnezeu si de aceea „indoiala axiologica" nu are relevanfd pentru spiritualitatea ortodoxa. Credinfa a fost dintotdeauna baza sfinieniei. De aceea, spune si Sfantul loan: „prin credinfa to^i cei din vechime [Sfin^ii] au fost laudafi si fara de aceasta toate se rdstoarnd pe dos"°°. Cat de observabild este realitatea acestei rdsturndri in zile noastre! Lipsa crediniei ii face pe mul^i sa caute cerul pe pdmdnt spre nefericirea lor prezenta si eterna. Sfantul loan da o in^elegere larga crediniei in josul pagii a 12-a. El arata ca aceasta, credinfa, este expresia oricarei activitdfi sociale: „Nici afaceri financiare, nici mestesuguri, si in fine nimic din toate acestea nu pot fi fdrd credinia"*1. Imprumuturile bancare se dau pe baza unor garanfii financiare dar si verbale. Cumparam un produs sperand ca e bun si urcam intr-un tren cu nddejdea, ca o sa ne duca in liniste la destina^ie si ca nu o sa deraieze. viata duhovniceasca scrie in harul Duhului Sfant si acest lucru te umple, l\i da o inielegere a modului cum trebuie sd te curdiesti de patimi, pe cand intelectualismul iji umple 78 Ibidem. 79 Ibidem. 80 Ibidem. 81 Ibidem. 53 inima cu date, cu precizari care nu te ajuta in mod fundamental. Am vrut sa citesc Omul recent (2001) a lui Horia Roman Patapievici82 si am gasit o carte eruditd, cu unele idei deforfd, insa nu si o carte integrald, care sa itipoatd schimba viafa. Carole duhovnicesti nu au publicitatea celor trupesti si a celor intelectuale, pentru ca cei care vorbesc de bine despre cdrfile sfinte sunt cu mult maiputini. Dar 1-am luat si 1-am citit pe Sfantul Ignatie Briancianinov si mi-a umplut imediat inima. O fraza speciala, plina de adevar: „postului savarsit cu dreaptd socotintd ii urmeaza dorirea de rugdciune''' . Daca postesti cu discerndmdnt nu te asteapta salvarea spitalului la usa, ci mdrirea poftei de a te ruga lui Dumnezeu, de a-I canta Lui. Postul care ne scurteazd via^a e un atentat la existen^a noastra pamanteasca si nu o unealtd asceticd. Alinierea ortodoxului de azi la marturiile Sfmtei Tradi^ii se face prea brutal. Vrem sa ne intrecem in post si rugdciune cu Sfin^ii Paring, dar nu suntem aten^i la mdsura noastra, la cat pot trupul si mintea noastra sa reziste. Postul care nu ia in calcul condi}iile concrete ale vie^ii noastre e o mdcinare nebuneascd a sanata^ii proprii. Eu nu laud sdndtatea de dragul de a o avea sau burta mare datorita imbuibarii, ci constat adevarul, cum ca postul adevarat il fortified pe om, il intremeazd duhovniceste si nu il epuizeazd. Noi privim la ce trebuie sa facem, la calendarul felului de aposti si vrem sa il implinim integral. Dar noi nu traim cu to^ii la fel, nu avem toti aceeasi vdrsta sau aceleasi condifii prielnice de postire. A posti pentru ca „asa ni se cere" e o sfinfire a legii in ea insasi, care ne imbolnaveste si nu o tacticd duhovniceasca in lupta cu patimile. Dupa post, spune Sfantul Ignatie, acest prea mare cunosedtor al vie^ii de taina a Ortodoxiei, trebuie sa ai o dorinid binecuvdntatd de rugdciune. Postul e suplefea care te inva^a sa te rogi. E acea stare care te face propriu rugaciunii, marturisirii in fa^a Domnului. 82 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Horia-Roman_Patapievici. 83 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Ignatie_Briancianinov. Sfantul Ignatie Briancianinov, Calauza rugdtorului. Izbavirea de durerile ostenelilor zadarnice. Experienfe ascetice, vol. IV, trad, de Adrian si Xenia Tanasescu-Vlas, Ed. Sofia, Bucuresti, 2001, p. 23. 54 Rugaciunea e mereu o confesiune. Inve^i sa fii sincer in relatiile cu oamenii, din cauza rugaciunii si a cuvintelor de dragoste pe care I le adresezi lui Dumnezeu. Lui Dumnezeu po^i sa-I spui tot, tot ce ai pe inima. In fa^a Lui te deserfi. In fa^a Lui \\\ spui toata povara singurata^ii si a durerii tale. Putin mai incolo, Sfantul Ignatie vorbeste de o mare fericire: de „fericirea de a fi gasit [un] povdfuitor duhovnicesc in vremurile noastre"85. In timpul nostru, Sfm^ii Paring care scriu au constiin^a acuta ca lucrarile lor, car^ile lor sunt o oazd, o rezervafie a adevdrului. Pe de o parte, Sfantul Ignatie ne inva^a sa traim si azi ortodox iar, pe de alta parte, stie ca indrumdtorii sunt pufini. A cerceta chilia Invdidtorului tau inseamna a te umple de harul Duhului Sfdnt. E o mare taina viafa trditd sub povdiuire duhovniceascd. Asa se transmite adevdrul Sfintei Ortodoxii: tacit, nebagat in seama de oameni! Harul dumnezeiesc te inva^a „tacerea necurmatd"86 . Tacerea duhovniceasca e o afundare in in^elegerea dumnezeiasca, e o rugaciune continua, e pofta de a te bucura continuuu de Dumnezeu in tacerea si pacea inimii tale. Sunt imense „bunatatile ce iau nastere din tdcere"81. Sfantul Ignatie le pune sub tdcere pentru ca noi sa le castigam cufapta. Tot ceea ce nu ne spun Sfm^ii Paring nu inseamna ca ni le ascund, ci asta o fac pentru ca noi sa ne bucurdm de ele, de toate aceste lucruri nespuse, la timpul lor. Tacerea naste adancire in sine, vederea pacatelor proprii, boga^ie de rugaciune, lacrimi in^elegatoare, in^elegeri dumnezeiesti, vederea curselor vrajmasului, vederea luminii dumnezeiesti. Nu e vorba de o tdcere seacd si paseistd, ci de tacerea vie, rugatoare, plina de dragoste de Dumnezeu si de oameni. Tacerea care naste lauda de sine, impotrivire la scrierile Sfm^ilor Paring, dezgust, frica, re^inerea de la a merge la Sfanta Biserica si de a te spovedi si impartasi e o tdcere pdcdtoasd, netrebnica. E tacerea inseldrii, inselare despre care Sfantul Ignatie a scris atdt de mult. Darul dumnezeiesc de a vedea patimile si 85 Idem, p. 25. 86 Idem, p. 26. 87 Ibidem. 55 cursele Satanei e mmlfoarte mare iar Sfantul Ignatie 1-a avut dinplin. Candva nu intelegeam cat de mult tefolosesc cardie sale iar acum imi pare rau de reticenfa pe care dracii mi-o aduceau vizavi de car^ile lui si eu o credeam in mare parte. Trebuie sa te lepezi de toate siretlicurile dracilor si ele sunt multe. Trebuie sa ne rugam mult ca Domnul sd ne inielepteascd in ceea ce priveste cursele Satanei. Frica cea buna e „frica de cdile si cdrdrile din marea mintii"88. Sfantul Ignatie vorbeste de „flacara ravnei"89, care tYQCGpeste toate necazurile si ispitele. In pagina urmatoare pune problema patimilor „reinviate" in fiin^a noastra: „Patimile, care prin harul lui Dumnezeu erau deja omordte in suflet si nimicite in minte prin uitarea aducerii aminte de ele, prind sa se puna iarasi in miscare si sd sileascd sufletul la lucrarea lor" . Patimile sunt omordte insa de harul lui Dumnezeu si nu de noil Noi trebuie sa luptdm cu ele, dar Dumnezeu e Cel care le vindeca. Ar trebui sa refinem acest amanunt foarte important. Saturarea pantecelui mereu e „lucru porcesc"91. Vrdjmasii insa sunt „unelte ale Dumnezeiestii Pronii"92. Pe cat par ei ca ne incur ca pe atat ne ajutd. Scopul vie^ii umane e mdntuirea iar nu confortul. Tindem spre sfm^enie, spre cura^irea de patimi si spre umplerea de harul Sfantului Duh. Tot ceea ce ne face prieteni cu Dumnezeu este un lucru bun. Un vecin s-a sinucis de curand pentru ca a pierdut niste bani sau i-au fast fur ati. Stupoare! Toata lumea se intreba de ce a facut-o. Insa nimeni nu vorbea cu el, pe cand traia, despre ceea ce simtea, despre ce traia acest om... Si acum, dupa ce nimeni nu 1-a ajutat, toata lumea se mira de cum aputut sdfacd acest gest... Nu mai traim ortodox! De aceea credem ca putem face orice. O, Doamne, ai mila de neputin^ele robilor Tai si ajuta-le lor! Slabiciunea si confortul ne coboara in lad. Da-ne putere, Doamne! da-ne curaj in lupta cu patimile acestei lumi! 88 Idem, p. 27. 89 Ibidem. 90 Idem, p. 28. 91 Ibidem. 92 Idem, p. 30. 56 Maine, fratele Ion se insoard cu Daniela si ma voi duce cu sora Floarea, cu bunica mea, la nunta. Dar el nu mai e cu mine ci, deodata, mi-a devenit un strain. Eu le doresc tot binele si mdntuirea lor, dar nu cred ca sunt compatibili. Nu cred ca sunt compatibili in a se sprijini unul pe altul in viafa dupa Dumnezeu. Deodata si-a taiat barba, a renun^at la sfatuirea cu mine, a inceput sa fie indrdznet si s-a dat departea lor, numai ca sa-i fie bine material. O, confortul acesta nu e de la Dumnezeul Ajuta-le lor, Doamne, si ai mila de infatuarea lor si ma iarta si pe mine, ticalosul! Poate ca eu gresesc, dar nu simt un bine in casatoria asta, un bine real. La fel a fost si cu parintele Valentin, cat si cu Tudorel, despre care nu mai stiu nimic. Am ramas doar cu roaba Ta, Gianina, Doamne, cu cea care imi e stdlpul si braful iubirii si al nddejdii melel Ea mi-e singura cu adevarat credincioasd. Ai mila de viitoarea mea so^ie, Iubite Doamne, si ne intareste mereu! Ajuta-ne si ne iarta si ne miluieste! O definite a Sfantului Ignatie: „Calea nedreptdfii inseamna impreuna-vorbire cu gdndurile si cu vis area"93 . Imi pare rau ca nu am avut un prieten, de varsta mea, cu adevarat si to^i pritenii mei s-au dovedit mincinosi si invidiosi. Insa ortodoxul care nu stie sa fie un bun priten si un confident autentic nu cred ca este un ortodox adevarat. Ma doare nepdsarea, indiferenfa si fuga tuturor dupa cele ale lumii acesteia. O, Doamne, trimite-mi robi credinciosi, pe oamenii Tai, impreuna cu care sa ne mdntuiml Prea mu\\i farisei. Prea multe chipuri cu douafefe. Sfantul Ignatie numeste aici nedreptatea drept inceputul pdcatelor, starea de involburare a pacatului. Cugete nedrepte. Prin aceste cugete se viciaza sentimentele bune. Comentariu la I Cor. 15, 50: „Nu numai simfirile trupesti grosolane ale omului vechi, ci si simfirile mai subfiri, uneori foarte sutyiri, care vin din miscarea sdngelui, sunt lepddate de Dumnezeu" . Simfirile omului cazut si Jucrarea subfire a patimilor si duhurilor asupra sangelui se face deslusitd abia cand inima simte in sine lucrarea Sfantului Duh. Simfirea se lamureste prin simfire" . 93 Idem, p. 32. 94 Idem, p. 32-33. 95 Idem, p. 33. 57 Cortina neinlelegerii cade de pe ochii inimii cand vine harul lui Dumnezeu. Ca^i cred dintre ortodocsii nostri acest mare adevdr al experientei duhovnciesti? Nu-1 cred mul^i, pentru ca nu l-au trait. §i pentru ca nu II simtpe Dumnezeu, prin harul Sau, in ei insisi, de aceea to^i se cred foarte destepti si in}elep}i si duhovnicesti cand ei nu au habar de ceea ce spun. Vai noua! Ne-am adancit in nestiinfa aproape cu totul. Daca raul are lucrdri subfiri, harul lui Dumnezeu cum de „nu are"?! Despatimirea, cura^irea de patimi insa e o lucrarefind si nu orice inima si minte poate sa o perceapd. O, cat de subtili trebuie sa fim si noi avem simturi animalicel O lamurire in plus: „pana ce se face ardtatd lucrarea Duhului in inima, lucrarea subfire a sangelui ramane fie cu totul neinfeleasd, fie pu^in infeleasd, si poate fi luata drept lucrare a harului, daca nevoitorul nu va avea fereala cuvenita Putem confunda, pe scurt, trupescul cu duhovnicescul. Putem confunda spurcata mi§care a sangelui, ca desfdnarea si mdndria, cu stari de elevare spirituald, cand noi suntem inca in lad. Rugaciunea lui Iisus este rugdciunea invierii. A recunoaste ca esti pdcdtos si a cere mild dumnezeiascd inseamna a cere inviere. Inima noastra trebuie sa invie. Trebuie sa ne umplem de harul Sau, de lumina Sa dumnezeiasca. Ca sa fim fii ai Luminii, trebuie sa stam in lumina dumnezeiascd. Semnul Sfintei Cruci si rugaciunea catre Domnul Iisus Hristos sunt drumul de la cruce la inviere, drumul nostru personal spre viata vesnicd. Trebuie sa murim pentru lume pentru ca sa fim vii pentru Domnul. AM cale nu exista, caci asta e calea Lui: „de la moarte la viaja si de pepdmdnt la cef (Canonul Invierii). Ne trebuie un „plans statornic"97, adica in orice situafie a vietii noastre. Intr-o emisiune televizata se punea problema minunilor „naturale" care s-au intamplat in ziua morjii Domnului. Un participant la discu^ie sus^inea ca ele au de-a face cu eclipsele si cu un cutremur de pdmdnt, ce s-ar fi petrecut in Vinerea 96 Ibidem. 97 Idem, p. 34. 58 Mare. Tot acest profesor sus^inea ca Domnul nu avea 33 de ani cand a murit ci vreo 37-38 de ani. Ce po^i spune, cand „noii" cercetatori sunt mai „destepti" decat martorii Sfintei Tradi^ii? Parintele profesor care se afla la acest talk-show a sus^inut ca e vorba de minuni, ceea ce e adevdrat, dar nu a subliniat cu tdrie, ca era vorba de Domnul Hristos, de moartea Sa mantuitoare si sfm^itoare pentru noi si nu de orice fel de minuni. Comentariul pe care 1-am facut la Sdptdmdna Patimilor98 a eviden^iat faptul ca natura si Puterile ceresti s-au inspdimdntat de moartea Sa si acesta e adevdratul rdspuns. Cum sa nu se inspdimdnte crea^ia, cand Creatorul ii rabdd pe oamenii care II batjocoresc? Cum sa priveasca crea^ia atata umilinid, marea, covarsitoarea, negrdita umilinid a Domnului? E o intrebare tembela, nebuneasca aceea, de a intreba cum de au fast posibil astfel de minuni la moartea Lui. Daca nu crezi in aceste minuni, nu po^i crede nici in Cel de pe cruce, in Dumnezeul tau. §i cum sa nu crezi in Dumnezeul tau? Credin^a in Dumnezeu este atat de fireascd, atat de normald, incat nici n- ar trebui discutatd. Dar noi am decdzut mult. Avem nevoie de multe cuvinte, nu pentru ca sa ne curdfim de patimi, ci pentru a deveni, a redeveni niste oameni cu gustul adevdrului. Nu mai zic sa facem lucruri mari, dar noi nici de cele mici nu mai vrem sa ne apucdm. Ar trebui sa ii cercetam pe Sfm^ii Paring in ceea ce priveste evenimentul invierii Sfintilor de dupa Moartea Domnului. Aceasta inviere a Sfinfilor arata ca Domnul S-a pogorat la lad ca un Biruitor, sco^andu-i pe Sfin^i afard din lad. Ei s-au ardtat celor din cetatea Ierusalimului. Cine s-a aratat? Cui s-au aratat? Nu stiu. Proiectul meu referitor la via}a Sfantului Hie Tezviteanul" (o privire duhovniceasca asupra vie^ii sale) mi-a fost reamintit de un parinte profesor. Imi pare rau ca l-am abandonat iar acum nu mai am timpul necesar. Gasisem date 'l]> In lucrarea mea de Licenfa in Teologie. A se vedea, pentu download: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/03/23/saptamana-patimilor-%c8%99i-saptamana- luminata-teza-de-licen%c8%9ba-20 1 0/. 99 A se vedea: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie20.htm. 59 la Sfantul Vasile eel Mare si la Sfantul Maxim in „Arnbigua". O carte a unei carmelite mi-a sugerat mai multe trimiteri la Sfm^ii Paring. In omilia a 88-a la Sfantul Matei, Sfantul loan Gura de Aur ne prezinta aspectul invierii Sfinfilor de dupa moartea Domnului, dar nu ne da date concrete100. Asistentul101 de la Dogmaticd m-a bucurat in cateva randuri cu sublinierile sale teologice. Ajuta-1, Doamne, pe robul Tau si familia lui si miluieste-i pe ei! Ultima data ne-a propus la un seminar de Dogmatica o discu^ie despre nestriedciunea trupului Domnului de dupa rastignirea Sa. Se baza pe discursul imnografic al Sdptdmdnii Luminate si era de acord cu pozi^ia Sfantului Justinian Imparatul. Discu^ia despre starea originard a omului mi-a placut foarte mult, deoarece se fundamenta pe Stint, ii Paring cu o mare dexteritate. Faca-se voia Ta, Doamne, in el si in to^i cei care apara credinta ortodoxa in cunostinid de cauzdl Ai mila de mdrturisitorii Tdi si ii intdreste pe ei! Sfantul Ignatie il numeste pe Satana „heruvimul cazut"102 si face o prezentare interioard a. Raiului si a celui care nu ne lasd sa intram in el. Heruvimul cdzut are o arma de foe „cu carc.umbla inlduntrul nostru, oprindu-ne intrarea in tainicul rai dumnezeiesc al gdndurilor si al sim}dmintelor duhovnice§tF . Aceasta arma de foe sunt tocmai „feluritele aprinderi ale sangelui"104. Prin translarea vorbirii despre Raiul „fizic" (mai bine zis duhovnicesc si trupesc in acelasi timp) in vorbirea despre Raiul din launtru, realitatile Sfintei Scripturi prind concretefe interioard in fiin^a noastra. Diavolul ne impiedica prin simiiri pdgdne ca sa gustam, cu inima, adevaratele simiiri duhovnicesti. Despre desfdtarea parut duhovniceascd, Sfantul Ignatie scrie: „nu este altceva decat desfdtare cu slavd desartd sufyire, semeaid cugetare subfire si patimd a dulce}ii subiire" . 100 Cf. PSB 23, p. 983-984. 101 E vorba despre Asist. Drd. Jean Nedelea. 102 Sfantul Ignatie Briancianinov, Calauza rugatorului..., op. cit., p. 34. 103 Ibidem. 104 Ibidem. 105 Idem, p. 35. 60 Astfel de oameni trebuie sa dea o mare lupta cu ei insisi, pentru ca sa-si dea seama de inselarea in care sunt. Satana le spune ca ei nu sunt inselafi, ci tocmai cei care traiesc viafa sfdntd sunt inselafi. Chiar si celor care traiesc intru harul lui Dumnezeu, Satana le spune uneori ca sunt in inselare si ca nu e harul in ei. Sfantul Ignatie spune undeva, ca eel care nu se crede inselat acela este in inselare. §i acest lucru q foarte adevdrat. Dar prin aceasta el nu spune nici aceea, ca to^i care au primit harul lui Dumnezeu nu mai sunt prinsi d&patimi sau de inselare, ci ca inselarea masivd, groaznica e aceea care crede toate cele ale trupului drept lucruri duhovnicesti, careia ii place pdcatul si crede ca traieste lucruri sfinte. §i pe mine Satana m-a luptat mult cu aceasta teamd demonicd. Am cunoscut inselarea cea groaznica, care mi-a fost ingdduitd de Dumnezeu pentru marea mea mandrie si cand a venit la mine iarasi harul Sau, sim^irea Lui caldd si curdfitoare, demonii imi insinuau ca e vorba tot de „inselare". Dar de data asta era o minciund, cu toate ca eu sunt foarte pacatos si netrebnic. Diavolii rdstdlmdcesc in noi Sfintele Scripturi si pe Sfm^ii nostri. Patimile despre care vorbeste aici Sfantul Ignatie sunt foarte perfide. Le gasesc la eretici si nu ma mint faptul sau la fra^i de-ai nostri, care inca sejoacd cu via^a lor. Slava desartd subfire te impinge sa iesi in f aid, sa te faci cunoscut cu obstinatie, sa rdstdlmdcesti scrierile sfinte cu preten^ia ca spui lucruri noi, „tainice" pentru cei de pana acum. I^i da o mare incredere in tine. Te face sa te crezi „sfant", „ales", in stare de lucruri mari. Apare aici o rdvnd a sdngelui, o ravna fdrd control, din semeafa cugetare subfire. In aceasta stare nu vrei sd-l asculfi pe altul pentru ca tu „§tii foarte bine" ceea ce ai defdeut. Patima subfire a dulceiii te face sa-^i contorizezi mereu miscdrile inimii si orice aprindere si dulceafd morbidd este crezuta de tine drept o miscare a harului. Omul inselat nu poate discerne cele ale Satanei de cele ale Sfdntului Duh. E un mare adevdrl Daca pe cei duhovnicesti, Satana ii lupta prin astfel de texte sfinte, ma gandesc cu durere la cata neordnduiald si teamd sadeste el in cei care nu stiu prea multe, in mod practic, dar le citesc. 61 Un amanunt hotarator: miscarile duhovnicesti „incep atunci cand tac miscarile patimilor sufletesti, [acestea] fiind v J • »106 oprite de smereme Aceasta oprire a patimilor de catre smerenie e o stare pe care o int.elegi numai cand o trdiesti. Alt citat: „Slava desartd este curvie fat.a de slava cea 1 07 adevdratd" , adica de slava dumnezeiascd. Curvia slavei desarte se manifesta prin aceea ca e o unire nelegiuitd intre miniirea de sine si pldcerea perversa de a pldcea oamenilor pdcdtosi. E o curvie pentru ca sufletul nu se uneste cu Dumnezeu in acest caz ci cu diavolul. De aceea, in Vechiul Testament ruperea relabel cu Dumnezeu era desemnata drept desfrdnare, pentru cafecioria sufletului se unea cu zeii, care erau demoni. Starea de „zdrobire indelungata" 108 a inimii e o continud pocdinid. Ajuta-mi, Sfinte Ignatie, pentru ca sa int.eleg sfmtele tale carji cu inimd smeritd si ma miluieste! Zdrobirea inimii. Sfantul David o cere de la noi in psalmul 50. Gasesc o nota unde e scris: neimprdstierea miniii e daruita de Domnul inaintea tuturor celorlalte daruri duhovnicesti . Mintea nu mai e interesatd decat de Domnul si de faptul de a-L iubi pe El. E o stare haricd si nu are nimic de-a face cu concentrarea sau cu forfarea miniii pentru a nu mai avea niciunfel de gdnduri. Lucrarile Sfantului Duh apar ca „o tihnd neobisnuitd, [de unde vine]... omordrea fa^a de lume, fa^a de indulcirea cu desertaciunea si pacatosenia ei, fa^a de slujirile in mijlocul ei"110.^ Intr-o alta pagina acesta spune: „ucenicului iubit al Duhului i se descopera tainele crestinismuluf . O, ce mare adevar! Pentru ca nu stim pe cele ale Duhului, datorita nepasarii si ticalosiei noastre, confundam crestinismul, Ortodoxia cu o sumd de apucdturi bdbesti, cu tot felul de superstiiii si obiceiuri ale locului, cu exprimari „teologice" desucheate. 106 Ibidem. 107 Idem, p. 36. 108 Idem, p. 37. 11 111 Idem, p. 37. Sfantul Calist §i Sfantul Ignatie Xanthopol, cf. Idem, n. 41, p. Idem, p. 38. |" Idem, p. 38. M Idem, p. 41. 62 Cineva i^i spune ca exista strigoi si e ortodox. Altul \\i spune sa crezi in pase magnetice harice iar altul, in nebunia lui, \\i spune ca patimile se transmit ereditar sau ca omul e sortit la o anume via^a si acest lucru nu poate fi schimbat de nimeni. §i to^i acestia se cred ortodocsi. E o mare durere. Omul pacatos e atat de fascinat de rdu incat lui ii este indiferent binele. Te asculta daca ii spui despre draci, despre demonizafi, despre aparifii satanice si despre vraji, dar se plictiseste repede cand ii spui despre minuni si despre viefile Sfiniilor. Aproape ca il apuca picoteala cand ii vorbesti despre ceea ce vrea Dumnezeu de la noi. Repulsia pe care o simt la cei care ma vad pe strada, cu barba mare si in negru, Qplind de urd. Dracii imi zdmbesc din acoli^ii lui. Sunt inielesi din start sa ma denigreze. Modul meu de a fi ii sfideazd, ii enerveaza, ii face sa ma dracuie si sa ma injure si sa huleasca pe Dumnezeu. Ce sa fac? Sa devin ca eil Sa redevin ca ei? Nu! To^i cei care vor sd-I slujeascd lui Dumnezeu vor fi prigoniii si minimalizati si, pe seama lor, se vor inventa tot felul de mituri. O prigoana rece, ca rdzboiul rece, care poate sa se transforme in persecu}iifd}ise. Faca-se voia Ta, Dumnezeul meu! Ai mila de noi si ne iarta! 119 „Fericita stare de vitejie intru Hristos" e o alta lucrare minunatd a harului dumnezeiesc. Pentru eel care nu crede in Dumnezeu realitatea harului este ceva de neinieles. Harul trebuie trait, sinuit, pentru ca sa te pronun^i infavoarea lui. Mie mi-e foarte greu sa explic unui om ce este harul, pentru ca va in^elege de fiecare data ceva aiurea, ceva neconform cu realitatea. Nici nu stiu daca pot sa explic cuiva ce este harul dumnezeiesc. Darurile harice sunt numite de Sfantul Ignatie Jntipdriri dumnezeiesti"113. Sfantul Grigorie Sinaitul e citat in pagina 46 si el vorbeste despre „puterea rugaciunii"114. Rugaciunea zdrobeste „pacatul si puterile cele potrivnice"115. 112 Ibidem. 113 Idem, p. 43. 114 Idem, p. 46. 115 Ibidem. 63 Jntocmirea pasnica"116 e „buna constiinta"117 iar „prea pasnica, fiindca mintea vede in sine duhovniceste harul Sfantului Duh"118. In pagina 47 da sfaturi celor duhovnicesti si vorbeste de altfel de patimi: care nu mai dau buzna in om oricum. Pentru cei care mpacea Duhului, Sfantul Ignatie scrie: „In tot chipul trebuie sa ne straduim a pazi pacea sufleteasca si a nu ne tulbura de necazurile pe care ni le pricinuiesc al^ii. Pentru aceasta e nevoie de a ne sili in tot chipul sa infrdnam mania si sa pazim, prin mijlocirea luarii-aminte, mintea si inima de miscarile cele necuviincioase..."119 . Daca Sfantul Ignatie ar fi crezut, ca unii din ziua de azi, ca Sfm^ii nu mai simt in ei nicio patimd si ca Sfhnii sunt ca stdlpul sau cafierul de tari la orice ispita, de ce ar mai fi scris astfel de lucruri, despre cei in care este sdldsluit harul Sfantului Duh? El stia insa din experienfd ca patimile nu sunt moarte cu totul in eel in care vine harul lui Dumnezeu si ca numai cu El trebuie sa luptdm impotriva lor. Sfantul Ignatie ne povatuieste sa avem „dim bucuros, iar nu intristat"120. El spune asta despre duh si nu despre gdlgdirea inimii patimase. Duhul bucuros este acela in care triste^ea nu e oarbd iar bucuria e un semn al in}elegerii slavei lui Dumnezeu care cuprinde totul. Ma opresc aici cu citirea car^ii Sfantului Ignatie desi abia sunt la inceput. Asa cred ca ar trebui sa discutdm orice cuvant al Sfm^ilor Paring, orice tropar al slujbelor noastre, orice amdnunt al credin^ei si al evlaviei. Daca nu le discutam, atunci nu nepasd de ele... Datorita unei persoane care m-a vizitat de curand, Dumnezeu mi-a luminat mintea, pentru ca sa in^eleg addncul inseldrii in care ne aflam. 116 Ibidem. 117 Idem, p. 47. 118 Ibidem. 119 Ibidem. 120 Ibidem. 64 Cei nescoliti sufera din cauza prostiei si a superstiiiei, pe cand intelectualii sufera din cauza schemelor ateie de gdndire semanate la tot pasul in dezvoltarea noastra scolara si sociala. In Sfanta Biserica ii intalnim si pe unii si pe arfii iar problemele lor sunt enorme. Cei care nu au citit invdidtura de credinia cred in tot felul de nebunii iar cei care au citit pufin din ea o interpreteazd dupd cum ii taie capul. Conjugate, lenea si prostia dau multa bataie de cap celor care vor sd-i povdiuiascd pe oameni. Nu se in^elege rolul lui Dumnezeu in mantuirea omului, curatirea de patimi, pacatul, virtutea. Se socoteste „sminteala" orice lucru, tocmai pentru ca sd nu termindm odatd cu rdutatea si cu lenea. Cei care se „smintesc" din orice nu au o inimd largd si nicio minte smeritd, cuprinzatoare. Daca tot nu infelegi ceva, atunci nu mai trage concluzii pripite. Taci, asteapta! Daca nu infelegi ceva, de ce nu te acuzi pe tine ca nu infelegi, ci il acuzi pe eel dinfafa ta, ca n;i spune lucruri care te depdsescl De ce nu socotesti ca neinfelegerea \i se datoreaza ^ie in exclusivitatel E nefiresc sa-i acuzi pe al^ii ca te smintesc, cand propria ta via^a e una opacd si rece, care nu face pldcere multor oameni. Am vazut de multe ori invidie eras a in spatele grijii pdrut duhovnicesti fa^a de autorii de carte religioasd. Pe motiv ca unii ar fi prea transanal pentru varsta lor, se gandeau ca ei nu ar mai trebui sd scrie. Dar adevdrata problemd a acelora era invidia lor ca nu puteau sd ii intreacd pe cei care scriu. Cand nu putem sd rddem de cineva atunci il detestdm si in loc sd-l lauddm pentru lucrurile lui bune si sd ne bucurdm de darurile Sfdntului Duh, pe care acela le are de la Dumnezeu, noi tocmai pe acela il detestdm, adica pe eel pe care il iubeste Dumnezeu. Inimile acre si fricoase sunt acelea in care troneaza necredinja si indoiala. M\x\\\ nu vor sa iasa in evidenfd cu nimic, ca sa nu le fie stingherita propria lor lene, duplicitatea de care sufera. Cred ca cei care nu au stiut sa faca pdcate mari, nici fapte mari nu stiu sa faca. Nu spun prin aceasta ca trebuie sd pdcdtuim sau ca e bine sd avem o viafd dezordonatd, pentru ca 65 sa intelegem sa facem fapte bune, ci faptul, ca eel care nu iubeste binele cuforfa cu care a iubit odatd rdul sau cu care se poate iubi rdul, nu face parte dintre credinciosii adevdrafi, ci dintre cei cdldufi. Observant cu to^ii cum iubim viciile, ce placere enormd avem pentru ele. De ce crede^i, iubi^ii mei, ca cei credinciosi trebuie sa aiba o mat mica placere pentru a lucrafaptele bune? Dimpotriva: trebuie sd-L iubim pe Dumnezeu mai mult decat am iubit pdcatul, deoarece Dumnezeu e absolut. Lucrurile se fac la timpul lor. Munca minutioasd e grea dar e singura care-1 implineste pe om. Dupa ce faci vreun lucru trebuie sa ai inima bucuroasd, implinita, plina de pace. Uneori gresim, pentru ca dam sfaturi mai presus de in^elegerea celor care ni le cer. Insa, alteori, sfaturile care nu sunt date la timpul lor, pe acelea Dumnezeu le randuieste ca sa le in^elegem cdndva si ele ne vor ajuta mult mai tdrziu. Sfaturile rodesc in func^ie de inima noastrd si, mai ales, de dispozifia noastrd interioard. Sufar o dezamdgire, mai bine zis o durere tdioasd in sufletul meu, cand simt cum trdiesc oamenii. Pacatele lor, indiscretiile lor, prostia, badarania, indelicatetea lor ma infioara, ma umplu de iarnd, de un frig ce imi inghea^a inima. Numai rugaciunea imi alungd aceasta durere, pentru ca harul lui Dumnezeu e eel care il invie pe om si numai harul Sau poate aduce o licdrire de viafd intr-un om ruinat, intr-un om sfdrdmat de pacate. Doamne, scoate-ne din nebunia noastra! Ajuta-ne sa Te sim^im, sa I^i percepem prezen^a. Atat de mult ne-am abatut de la Tine, incat nici nu mai in^elegem ca existi si existen^a Ta o socotim opovard. k\ stazi diminea^a am pierdut trenul...Insa am inva^at de mult timp, sa nu-mi mai para rdu daca pierd ceva, pentru ca atunci Dumnezeu vrea sa imi arate altceva mai bun, prin mila Sa cea nemasurata fa^a de noi. 66 Am asteptat in pace ca sa vdd ce se va intampla. §i Dumnezeu, o stiu prea bine, ne invafd multe daca suntem atenfi. In fa{a mea s-au urcat doi batrani: neingrijiii ca aspect dar linistiii. Erau oameni munci^i, oameni saraci, ce facusera si ei o „afacere" la Bucuresti. Nici nu se asezara bine si unul dintre ei aduse vorba de datoria de 8 mii de lei pe care celalalt avea sa i-o dea. Celalalt numara monezile si ii dadu banii confratelui sau, pentru ca sa fie cinstit (vorba lui) pdnd la capdt. Saracia ne-a facut mult prea saraci. ..De aceea orice ban conteaza...Bu nu as fi dat importanid la o asemenea suma de bani, de-a dreptul elementara, dar pentru ei amandoi aceasta suma conta, era importantd. De-a lungul drumului, cei doi au mai a^ipit. Au vorbit pu^in si, mai ales, mi-a placut ca nici unul nu s-a dat in spectacol si nici nu a drdcuit in fata mea. De multe ori mi se intampla astfel de scene pe aceasta ruta. Unii dracuie in fata mea din ambi^ie, al^ii din enervare, al^ii din ciuda, al^ii pentru ca e la modd, pe cand al^ii din satanism pur. Le place sa isi batdjoc de mine, vazand ca sunt om credincios... Dar cea care era dezinvolta si spunea totul cu gura mare era doamna de langa umarul meu stang, care calatorea cu un copil al ei facut cu primul barbat, impreuna cu o prietena de la ea din sat si cu care a vorbit, in mod aprins, tot drumul. De cand s-a urcat in tren a devenit imediat vedeta. Avea niste blugi stram^i pe ea, o bluzica prin care i se vedea sutienul de culoare neagra iar sanii ii erau expusi foarte bine. Discu^ia dintre cele doua a fost supra saturatd de confesiuni spuse in gura mare. Cea care se confesa era doamna careia i-am descris costumafia. A inceput cu faptul ca a avortat. A marturisit acest lucru cu foarte mare detasare. Al doilea sot al ei este sofer de tir si cand vine din cursa o vrea „ca.femeie". Dupa aceea a urmat povestirea cu ceea ce facuse in noaptea precedenta. Din cauza ca i-a fost foarte cald a dormit goala. Fiul ei a intrebat-o: „Mami, asa dormi tu?!". Nu a mai dat raspuns la aceasta intrebare si, e de la sine in^eles, ca nu ii este rusine sa se expuna goala in fa^a fiului ei. Fiul luase premiul intai. Este in clasa intaia C. Cum o va vedea acest fm pe mama lui peste ca^iva ani? Va avea ceva sd-i reproseze? 67 Ii e frica de pldnsul de la morfi. Nu mananca mezeluri si s-a casatorit la 26 de ani cu un chelner. A fost muncitoare la un depozit al CFR-ului, in Bucuresti, apoi vanzatoare si putea lua si ea o inghe^ata, fara ca sd o stie patronul. Batranii din fa^a mea se uitau la ea din cand in cand, pentru ca debitul ei verbal era imens. Ma uitam si eu...Nu aveai cum sa nu o auzL.si nici sd nu te intereseze ceea ce ea spunea, pentru ca o facea cu multd dezinvolturd si in mod sfdtos. Femeia insa care s-a destdinuit in gura mare (caci asta a fost minunea lui Dumnezeu din ziua aceasta) are totusi o inimd bund. Isi iubeste un bunic al ei, de 80 de ani, care atunci cand a vizitat-o a avut ame^eala, lucru care a panicat-o foarte mult. As putea sd continui cu ceea ce am auzit... Esen^ialul insa e acesta: cum mai putea sa vorbeasca o astfel de femeie? Ea se lauda ca e „o doamna si jumatate", dar eu am in^eles, iar si iar, cat de rau e sa fii necredincios . Ce unit e sa nu fii cuviincios, subtil dar si cat de enervant e sa te prefaci linistit, intelectual, cand suferi de tot felul de boli sufletesti si mentale. Ea nu m-a inspaimantat. Confesiunile ei sincere m-au facut sa nadajduiesc, sa ma rog pentru ea, ca Dumnezeu sd o miluiascd. Au fost cazuri cand persoane parut cuviincioase si serioase m-au uimit prin bdddrdnia si nebunia lor. Dar ea nu m-a enervat nicidecum. Din ea emana o bundtate pe care nici ea nu cred ca o in}elegea prea bine. Nu e nimic mai urdt insa, ca cineva care te ia cu teologia, sa sfarseasca prin a-^i cere sd te culci cu ea. Dar cand vrei sd te confesezi sincer, atunci nu mai esti un om urdt, ci unul care te umplii defrumusefe. Una dintre ipitirile mele prin femei a fost cu Ecaterina (nici nu stiu daca acesta e numele ei adevdrat), care a dorit sa ma convinga de faptul ca e nebund pentru Hristos dar s-a dovedit, mai apoi, ca a vrut sa vada daca nu cumva ma culc cu ea. Imi batea aproape zilnic in usa, din momentul cand n- am mai vrut sd vorbesc cu ea. Imi aducea flori si le punea in fa^a blocului, ma blestema, ma dracuia, imi canta „Vesnica pomenire!" impreuna cu alte prietene ale ei de curvdrdsie, ma denigrau in chip si fel. 68 Nebunia, orgoliul lor ranit a fost unealta prin care demonii m-au ispitit multe zile la rand. Cred ca a {inut totul peste doi ani de zile. Vedeam in ele pe demonii care le manau sa faca ceea ce faceau. Binein^eles ca nici lor nu le prea placea sa stea tot timpul de mine. Insa orgoliul lor a fost nemasurat. Era inspdimdntdtoare starea lor interioara. Nu credeam sa vdd si sa simt o atat de mare invidie si rdutate in jurul meu. Nu ma asteptam la multe dintre cele care s-au intamplat: nici la cele bune si nici la cele rele. Mi-as fi dorit ca multe lucruri sa se fi intamplat altfel...Dar stiu ca Dumnezeu nu greseste niciodatd cu fiecare dintre noi. Nu stiu cum o chema pe femeia din tren. Pot sa ma rog pentru cineva fara sa-i stiu numele. Pot sa ma rog si sa ma doara pentru cineva care nu m-a vazut niciodata, dar despre care eu am auzit. Putem sa ne rugam mereu pentru tofi oamenii si putem sa nu mai fim insensibili si putem sa nu ne mai stresdm prea mult unul pe altul. Putem! Putem multe dar facGm pufine, cand acest pu^in, pu^inul de afi sincer, e atat de usor defdcut. Am revazut doi colegi de facultate (de fapt mai mul^i intre timp) si parca simt ca nu ne mai leagd nimic. Poate ca nu ne-a legat nimic niciodata. Aseara am vazut o emisiune, in care un seminarist dadea spaga fostilor lui spirituali. M-a durut sufletul. Poate ca Dumnezeu vrea sa ne smereascd sau Satana isi bate joe de noi si vrea ca si mai mul^i sa aiba o par ere foarte proastd despre preo^i. Ideea de preot in capul oamenilor este ori o caricaturd mentald ori o fiin}a cereascd care trdieste pe pdmdnt. Cer multe de la preo^i si nu le dau niciun exemplu bun prin via^a lor. Cei doi batranii stateau linistifi si nu se ingrijeau de faptul cum aratd. Unul dintre ei aveaj9ra/pe borurile palariei dar nu se sinchisea de acest lucru. Eu am coborat. Ei au mers mai departe. In acest tren nu am auzit cuvintepur si simplu, ci fragmente de via}a. Am stat langa ei si le-am sim^it pulsul interior al vie^ii lor. Consateanca, care asculta, era si ea buruiatd mental. Ei nu-i placea ca so^ul sau sa vina de la serviciu si sa tacd. Ei ii vine sa fipe intr-o astfel de situate. 69 Doamna „valabila" insa, a adus in discu^ie un element foarte interesant. Primului ei sot, la ora 12 noaptea, ii venea sa piece de acasa. I se facusera vraji. Acolo unde nu e pic de religiozitate, demonii isi fac mendrele cum vor. De fapt demonii sunt niste fringe foarte nefericite. De la un timp, Domnul mi-a dat sa am mild de ei si sd-i compdtimesc. Eu pot sa ma spovedesc, sa imi para rau pentru ceea ce am facut, dar ei se afunda mereu in si mai mult intuneric. Sarmanii, sunt tare nefericiti! Sunt avizi de rautate si in acelasi timp devin si mai singuri si mai intunecaii. Intunericul lor se rdsfrdnge si asupra celor nepocdifi. O, pocain^a indumnezeitoare! O, pocain^a, o, scant spre cer! O, pocain^a, de care ne rusindm sa vorbim si careia rfi rostim numele cujumdtate de gural O, pocain^a, ce as dori sa fii in toate inimile pamantenilor! O, pocain^a, ce m-ai facut dintr-un tembel, un om ce incepe sa isi revinal Bunicul meu nu are nevoie de sfaturile mele. Parin^ii mei „stiu ce fac" iar bunica - singura mea bucurie - ma tradeaza si ea cateodata, cu o tradare pe care nici macar nu o poate constientiza. Cand ma uit la bunicul meu si la faptul cum se luptd cu Dumnezeu ma inspaimant. El 1-a ridicat de nu stiu cate ori din moarte, il face sa aiba iesiri afara, il face sa se poata plimba, sa ne vada...Si, pentru el, Dumnezeu e in continuare o „prostie" iar frazele mele sunt „politica". Rdbdarea lui Dumnezeu cu noi, prin exemplul lui, mi s- a facut foarte explicitd. Dumnezeu ne rabda mult, mult de tot, pentru ca El ne iubeste^ara safiu. „Fara sa^iu" este o expresie a lui Emil Botta121 (din titlul unui carti a sa de poeme, publicata in 1976), care mie imi spune multe de cand am citit-o. Ea exprima foarte bine iubirea lui Dumnezeu pentru lume. Pe el il iarta Dumnezeu, pe mine ma iarta, ne iarta pe toti. El ne iarta si suportarea Lui se numeste iubire. Trebuie sa inva^am cu lacrimi in ochi aceasta iubire a lui Dumnezeu fa^a de noi. Dumnezu ne suporta! 121 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Emil_Botta. 70 O, El ne suporta si noi nici macar nu stim sa ne suportdm pe noi inline! El suporta toate neregulile pe care le facem noi iar noi suntem niste nemuliumitori. Am pierdut un tren dar am fast atent. Asa cum trebuie sa fim atenji la rugdciune sau la citire, tot la fel trebuie sa fim atenii la oamenii din jurul nostru si la ce se intdmpld cu noi. Putem descifra voia lui Dumnezeu cu noi si ce trebuie sa facem pentru al^ii. Sfantul loan Gura de Aur spunea ca mdinile sdracilor sunt doctoria sufletelor noastre. Mainile lor intinse ne vindecd bolile sufletesti. Daca ii asculfi pe oameni si te rogi pentru ei, te vindeci de judecarea altora, de nesimtire, de egoism, de indifferent, de indelicatete, de ura, de paganatate. Iar daca ei te „rasplatesc" pe tine, bunatatea ta, cu rele si cu nerecunostinid, atunci trebuie sa te bucuri. Pentru ca in^elegi cat de rdu ai fi tu fdrd harul lui Dumnezeu, cat de nesimiit ai fi, cat de pu^in ai putea rdbda si cat de mult conteazd iubirea fa^a de oameni si rabdarea in ispite si necazuri. Cautand referin^e bibliografice mi-am dat seama ca stiu doar cdteva versete din Sfanta Scriptura pe de rost si cdteva locuri, pe bajbaite, de la Sfm^ii Paring. Adica nu cam stiu nimic. §i am mai in^eles ca mdntuirea si teologia sunt cele mai grele lucruri si cele mai us oar e in acelasi timp. Am in^eles ca pofi muri fara ca nimeni sa vrea sa te inieleagd, ca po^i muri in chinuri grele, ca po^i cadea in orice clipa in eel mai mare si greu pdcat, de care pana mai ieri nu te credeai in stare, ca po^i oricand sa nu mai ai un picior sau sa \\ se arda fa^a intr-un incendiu, ca suntem singuri fara Dumnezeu si ca pritenii sunt rari si, in locul lor, al prietenilor pe care ni-i dorim si nu ii avem sunt mul^i sarlatani, care se numesc prieteni ai nostri. Am in^eles, Doamne, pentru ca Tu mi-ai dat sa in^eleg cat defragili suntem si cat de usor ne smiteste pacatul! Multe ispite ne pandesc. Demonii vor sa se bucure pe ruinele triste^ilor noastre. Oboseala se acumuleaza continuu si inima mi-e parca un ochi, care are lacrimi nepldnse, care nu stiu de ce nu izbucnesc din ea. Inima mea vrea sa planga si nu poate. Doamne, da-mi sa-mi plang ticdlosia inimii mele! Da-mi sa-mi plang nesim}irea\ 71 Maine voi merge la Invatatorul, la Dumnezeiescul Hie vazatorul de Dumnezeu. El e eel care stie cum sd-mi vorbeascd. E singurul de pe acest pamant. Doamne, nu am cuvinte sa-Ti mul^umesc pentru mila Ta si pentru iubirea Ta cu mine, netrebnicul, pentru ca mi 1-ai dat mie, pe robul Tau Hie, Parintele si Inva^atorul meu preadumnezeiesc ! Ce as fi facut zufdrd elV. Unde as fi fost acumlW Mi-e si frica sa ma gdndesc. Cei din Turnu Magurele nici nu au habar ca un Sfant atat de prea minunat traieste langa ei intr-un anonimat sfiddtor. El e Sfdntul din mijlocul indiferentei. Ajuta-i, Doamne, lui §i sfinte§te via^a lui mereu §i pentru sfintele lui rugaciuni, miluie§te-ma §i pe mine, pacatosul! O, mireasma binejdedtoare a caietelor lui! O, dulceafa §i indliimea ametitoare a cuvintelor sale! Totul Qfrumusefe la tine, Dumnezeiescule Hie! Totul e lumind si sfintenie cople§itoarel Fara tine, inima mea e strdind. E fdrd dragoste si fdrd sa o inteleagd cineva la modul abisal, cum numai tu ai inteles- o. Dupa moartea ta se asterne tacerea... In disputa cu Purrhus, Sfantul Maxim Marturisitorul122 afirma libertatea omului ca o consecinid directd a faptului ca omul e creat dupa chipul lui Dumnezeu. Spunea el: „Daca omul a fost creat dupa chipul fericitei Dumnezeiri Celei mai presus de fiin^a - firea dumnezeiasca fiind libera - omul are o fire libera pentru ca este cu adevdrat chipul ei" . Cu alte cuvinte, libertatea noastra este o consecinid teologicd si nu o consecin^a „naturalista", in sensul teoriei evoluiioniste. 122C/PG91,col304C. Cf. Ierom. Makarios Simonopetritul, Tridoul explicat. Mistagogia timpului liturgic, trad, de Diac. loan I. Ica jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2000, n. 10, p. 407. 72 Libertatea omului implica statutul sau de creatura. Numai pentru ca omul este creat de Dumnezeu, dupa chipul Sau, omul e liber in dependent fa^a de Dumnezeu. Facut dupa chipul lui Dumnezeu, omul trebuie sd tindd spre El pentru ca sa-si consolideze libertatea sau libertatea duhovniceasca consta tocmai in faptul de a tinde necontenit spre Arhetipul divin al omului, adica spre Creatorul sau. R oadele placerii"124. O expresie dintr-un imn al Triodului. Prin aceasta se arata consecinfele primului pacat. Mancand din rodul oprit, in om s-au facut vizibile roadele acestei pldceri nepermise. Omul a fost „dezbracat de lumina"125 prin pacat. El a fost deposedat, „dezbracat de nevinovatie"126. Gasesc aici o constatare foarte pertinenta: „Moartea n- are in teologia bizantina sensul unei pedepse. Ea pare mai degraba un efect suplimentar al milostivirii dumnezeiesti care pune astfel o limitd extinderii pacatului, impiedicandu-1 sd devind nemuritor"121 . Moartea e o iesire din har si nu o pedeapsd exterioard, impusa de Dumnezeu. Moartea vine in om ca o consecinfd a primului pacat comis, ca o alegere. Moartea - dupa expresia parintelui Makarios - „cufunda sufletul mai degraba in uimire decat in disperare,,n8 . Pentru a indica uimirea omului in fa^a morjii, Sfm^ia sa apeleaza la idiomela „Plang si ma tanguiesc..." a Sfantului loan Damaschin. Pentru cei „adormiti", parintele il foloseste pe „defuncti" (care nu mai sunt angrenafi in func^iile vitale). Insa defunct prezinta via^a numai din punct de vedere biologic, fara substrat etern. Cred ca mai corect e termenul de adormit, pentru ca are o completd relevanid dogmaticd. 124 Idem, p. 40. 125 Ibidem. 126 Idem, p. 41. 127 Ibidem. 128 Ibidem. 73 V interesanta folosirea lui „a cadea" in imnologia ortodoxa. Cand se vorbeste despre pacatul Sfin^ilor Protoparinti se vorbeste despre cddere. Omul a cazut. Omul a cazut din har. Caderea te face gol si te lasa pradd patimilor salbatice. Omul cade. Harul e vazut de catre noi ca eel care fine pe om pe verticala, pe verticala binelui. Daca nu mai esti in har ajungi asemenea animalelor, tdrdndu-te pe pamant. Vocaiia omului e aceea de afi in har. C onform cuvantului grecesc nebunia este un anti- ,129 zel . vJlasim intr-un text al Triodului: „imbrdcdmintea de multefeluri a gandurilor ru$inoase" . Gandurile pacatului au haine diferite. Ele arata strdlucitor si sunt diferite. Sunt diferite dar formeaza un singur rdu. Ele se deosebesc doar in faptul ca vizeaza rele diferite, dar, in esenta, reprezinta acela§i lucru: pacatul, patima. Sfantul Maxim Marturisitorul arata ca patimile survin in om in urma unei „iubiriy3ra minte"131. Tocmai de aceea spunea Vladimir Lossky, daca nu gresesc cumva, ca patimile sunt „impersonale". Poate ca acesta a urmat cuvintelor Sfantului Antonie eel Mare: „Omul cu adevarat rational are o singura grija: sd 1 ^9 asculte de Dumnezeul tuturor si sd-Iplacd LuF . 129 Idem, p. 44. 130 Cf. Ibidem. 131 Ibidem. 132 Cf. Filocalia Romdneasca, vol. 1, trad, de Pr. Dumitru Staniloae, ed. 1946, p. 3. 74 Patimile sunt un consum afectiv fdrd logicd duhovniceascd. Ele presupun o iubire viciatd si o minte perversa. In Filocalia Romdneascd, vol. 2, ed. 1947, Fericitul Dumitru Staniloae foloseste expresia: „iubire nerafionala"133 . Pacatul este „o auto-idolatrie"134, spunea si parintele Makarios. >Ofantul Isaac Sirul, in Cuvdntul 27135 afirma, ca cei din gheena Iadului „vor fi biciuifi de biciul Iubirii". Caci „iubirea se face chin in cei lepadati"136. Ei nu vor suporta iubirea dumnezeiasca pentru ca nu s- au deschis ei in timpul vie^ii lor terestre. Pentru cei din lad este un chin sa iubeasca. §i de aceea iubirea lui Dumnezeu ii chinuie, pentru ca ei nu o acceptd. Autorul nostra, parintele Makarios, spune foarte corect 1 ^7 faptul, ca „pacatul anticipeazd Iadul" . Pacatul, ca separare de Dumnezeu, anticipeaza Iadul, care e o separare eternd de Dumnezeu. De la o separare temporard trecem la una eternd. Sfantul Grigorie de Nazianz spunea ca osanditii „vor 1 ^8 vedea ca Foe pe Cei ce nu L-au vazut ca Lumind" . Lumina divina, plina de bucurie si viafd pentru Sfm^i e perceputa de cei pacatosi ca foe, ca pedeapsd, ca un chin insuportabil. Iubirea chinuie. Iubirea ii chinuie pe cei care nu au iubit, pe cei care L- au negat pe Dumnezeu si pe aproapele lor. Sfantul loan Damaschin, in Dialog contra maniheilor afirma, ca: „pedeapsa nu e altceva decat focul poftei, rauta^ii si 1 ^Q al pacatului lipsit de obiecf . Daca pentru Sfantul Grigorie de Nazianz starea celor chinuiti e o urmare a neiubirii venite din partea lor, pentru Sfantul loan Damaschin pedeapsa Iadului este o auto- pedepsire. 133 Cf. ed. cit. supra, p. 57. 134 Ierom. Makarios Simonopetritul, Tridoul explicat..., op. cit., p. 44. 135 Cf. Idem, p. 411, n. 11. 136 Idem, p. 49. 137 Idem, p. 50. 138 Cf. Cuv. 21, 2 din PG 35, col 1084. 139 Dialog contra maniheilor, 1, 36, in PG 94, col. 441 C, cf. Idem, p. 412, n. 14. 75 Ei se chinuie din cauza propriilor lor patimi nesatisfdcute. Ei cauta materia pacatului dar nu o gasesc, pentru ca nu o mai au. Asa ca, Sfantul Grigorie vede pacatul ca indiferenfd, pe cand Sfantul loan Damaschin il vede ca auto-sufwienid. Indiferenfa si auto-suficienta insa au ca punct de plecare necredinfa. Daca nu crezi, atunci i^i sunt indiferenfi Dumnezeu, aproapele, natura din jur si te centrezi numai pe tine. l\i focalizezi activitatea numai asupra propriilor tale pofte. n m observat ca Fericitul Hie vazatorul de Dumnezeu se exprima in scrierile sale tot la fel de „neingrijit" ca si mine. Pe el il intereseaza ceea ce spune si mai pu^in cum o spune. Dar, desi nu suntem prea atenfi la cum spunem ceea ce spunem, ne intereseaza insa sd Jim in}ele$i. Desi nu explicam prea bine lucrurile... Scrie ca sa-i placa lui. Scrie in acord cu simplitatea, cu smerenia sa. §i tocmai asta observi ca nu place la cititorii nostri. Sfantul loan Gura de Aur (am observat in / Timotei), ca foloseste si el gerunziul tot la fel de „nepotrivit" ca si mine. Scriem altcumva. Scrisul duhovnicesc nu are §abloane. „Neingrijirea" Sfin^ilor Paring are un talc al ei. Talcul acesta trebuie cautat in smerenia lor. Scrisul, privit ca interior sufletului, are niste coordonate care ne depd§esc. Observ acest lucru din ce in ce mai mult. Oricat as incerca sd scriu bine, simt ca am multe deficienie. Nu stiu daca pot fi satisfdcut de modul cum spun un lucru. Ajuta-mi, Doamne, si smereste sufletul meu! Sunt un mare ticalos. 76 Mugaciunea ortodoxa ne propune mereu sa constientizdm moartea. Auzim adesea sintagma: „mai inainte de sfarsit"... Pentru ca in Ortodoxie moartea e un sfarsit al faptelor personale purificatoare. Oare nu trebuie sa vedem in faptele bune un mod de purifware a noastra de patimi si nu o acumulare patrimoniald de fapte, in felul unui depozit personal de fapte bune? Faptele bune purified, il cura^esc pe om de patimi. Aceasta epozifia ortodoxdl Ideea de „depozit" de fapte bune personale miroase a supozrfie romano-catolica. „N/uptorul cain^ei"140 arata intensitatea propriei noastre pocain^e. Cain^a trebuie sa vina din dragostea de Dumnezeu. Cand cain^a se manifesta cu adevarat atunci ea este o ardere a pacatelor trecutului, o renunfare la ceea ce am facut rau in via^a noastra. I entru Sfantul loan Scararul141 gdndul la moarte este „mireasa monahului" . Nunta ca moarte are concretefe duhovniceasca, deoarece mortificarea (ca expresie a morfii pentru aceasta lume) traverseaza moartea ca pe o poartd de intdlnire cu Mirele ceresc. Moartea nu il inspdimdntd pe nevoitorul ortodox. Ea ii aduce bucurie, implinire, revelare a frumusetii ceresti daca sufletul nostru e curat. Eu ma logodesc cu moartea, cu gdndul la moarte, pentru ca doresc comuniunea vesnica cu Viafa cea ipostaticd, cu Hristos, Dumnezeul nostru. 140 Idem, p. 52. 141 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Sc%C4%83rarul. 142 Cf. Scara 3, 20, in PG. 88, col. 665 D, apud Ierom. Makarios Simonopetritul, Tridoul explicat..., op. cit., p. 413, n. 47. 77 Gandul la moarte nu are pentru noi accente nihiliste sau de resemnare, ci accente pascale sau maritale. Ma insofesc cu moartea. Cuget la ea mereu. O iubesc ca pe o mireasd a sufletului meu, pentru ca ma face imun la tenta^iile prezentului. Rapit de inal^imea ei, de seriozitatea si fagaduin^ele ei, moartea ma transports spre contemplate. Cuget, ma rog, iubesc si moartea ma insofeste pretutindeni. O simt ca pe o limitd dar, in acelasi timp, si ca pe oprezenia care ma linisteste. Moartea este un principiu ascetic, daca, dupa prezen^a ei episodica, fugitiva, urmeaza Hristos Domnul. Ea este o poartd care te poate veseli sau intrista. Pentru mul^i, ea nu spune nimic. Pe cand, pentru cei ai lui Hristos, moartea vorbeste cu accente profunde. Dar cine sta sd-i perceapd sensul ei addncl „LSacrimi de strapungere"142 . Lacrimi care sa strapunga duritatea inimii. Cain^a strdpunge inima si inima plina de cain^a naste lacrimi. Lacrimile nu se provoaca. Ele vin de la sine, atunci cand vin din pdrerea de rdu, din simfirea rdului savdrsit. Daca pacatele il miscd pe om spre lucruri, pocain^a trebuie sa se exprime si ea prin fapte care miscd lucurile. Pe cand raul se foloseste de lucruri pentru a le devaloriza, binele se arata in afard printr-o imprimare a sinceritdtii pocdinfei in lucruri. Pocainta vede in mod sfdnt rela^ia ei cu lucrurile din jur. Lucrurile, obiectele, fiin^ele nu mai sunt folosite pdtimas de eel care se pocdieste, ci cu mdsurd, in mod cuviincios. 143 Ierom. Makarios Simonopetritul, Tridoul explicat..., op. cit, p. 68. 78 itlonahul trebuie sa fie o „fiinta liturgica"144 ', spune autorul nostru. Dar eu cred ca si mireanul trebuie sa fie la fel. Oare s-a gandit cineva la o umplere duhovniceascd a timpului unui mirean? Mireanul poate contempla si se poate ruga in fiecare sector al vie^ii sale. Trebuie sa le explicam oamenilor ca rugaciunea nu presupune numai o stare de addncd concentrare si o pozifie absolut tradiiionald (adica in genunchi sau in picioare), ci o stare diversd, mobila. Acest „te poji ruga oricand si oriunde" trebuie explicat dinduntru, de cineva care trdieste astfel rugaciunea. Rugaciunea arata „deosebit", in aparen^a, in fa^a televizorului, pe strada, la veceu sau la cumparaturi dar, in esen^a, peste tot facem aceeasi rugdciune. Avem o perceptie proastd despre rugaciune, cand credem ca nu putem sa ne rugam in anumite locuri care par „nepermise". Spre exemplu am spus ca ne putem ruga stand pe veceu... si mul^i se pot scandaliza. Dar de ce nu pot sa ma rog si acolo? Oare via^a pe care mi-o petrec la veceu, petecul de via^a pe care il petrec acolo sau stand in pat, nu fac parte tot din viafa meal Ma pot ruga cu cuvinte proprii, cu cuvintele mele. Ma pot ruga pentru oricine si pentru orice. Rugaciunea e un gand cu multe puncte de suspensie. Suferin^a se amesteca cu rugaciunea mea. Ea o evoca si evoca tot felul de amintiri, de gesturi, de intamplari din via^a mea. Imi aduc aminte de ceva, de cineva, vad ceva si ma rog pentru ajutorul lor, pentru frumuse^ea acelui lucru sau pentru scaparea cu bine din acea ispita. Ma rog si ma simt adanc bdgat in lad si ma rog. Mai conteaza locul, cand eu sunt concentrat asupra a ceea ce ma rog, cand rugaciunea e totul pentru mine si eu sunt desprins cu mintea de tot si toate si sunt numai acolo, in rugaciune? Eu ma simt in lad si ma rog pentru fratii mei. Exista o „pudicitate" foarte pacatoasa in noi, care ne separd rugaciunea de faptele noastre biologice, de anumite fapte biologice. 144 Idem, p. 87. 79 A te ruga in timp ce faci dragoste cu sofia ta pare o „mare abera^ie" pentru mul^i. §i aceasta, deoarece biologicul nostra, trapul nostra nu mai e sim^it ca avand sensul sau in Dumnezeu, ci e privit, in mod eretic, ca sediu al tuturor pdcatelor. Cu alte cuvinte ne e rusine de noi. Ne e rasine ca mergem la veceu, ca ne basim, ca facem dragoste cu so^ia noastra. Ne sim^im penibili ca suntem de la sat si nu de la oras, ca suntem sdraci si nu bogafi, ca suntem maiprosti decat cei pe care noi ii consideram destepfi. Avem o rusine pdcdtoasd. Aceasta rasine demonicd, adanc inculcatd in noi, ne face sd ne depdrtdm unii de al^ii. De ce sa te disociezi de trecutul tau? De ce sd te dezgusti de ceva. permis? Aceasta e o „rasine" care ascunde adevdrata rusine. Ne e rasine de ce trebuie sd facem si este normal sd facem si nu ne e rusine de lucrarile care nu ni se permit. Traim o atrac^ie continua spre umbra. Sfantul Adam s-a ascuns. Dupa ce pacatuim ne ascundem, vrem sa ni se piarda urma. E corect asa? Fugim de responsabilitate. Ne e greu sa recunoastem anumite lucrari, numai pentru ca nu suntem decisi pentru o schimbare radicald. Consideram schimbarea, metanoia ca fiind riscantd. Facem bine ceea ce facem?... Dumnezeiestii Paring scriau concentrat. Uneori ne e foarte greu sa-i urmarim. Scriau aforistic, sentential si uneori se raportau si la via^a cotidiana, la experien^a unuia sau a altuia. Astazi omenirea alearga dupa exprimdri personate si, mai ales, cotidiene. Ne intereseaza numai ce face acela, cum face ceea ce face, ce gandeste, ce simte. Ne intereseaza psihologia umand dar nu si taina duhovniceascd a omului. Cititoral doreste adesea un Sfdnt transparent cu totul, care sd nu find nimic pentru el. Vrea sa-1 stie, sa afle tot ce stie acela. Tocmai de aceea il intreaba pe Sfant (daca el e incd in via{a) tot felul de lucrari banale, uneori foarte banale. Sfantul inca in via^a e mereu tachinat, persecutat mental si fizic de tot felul de intrebdri. Ce ne spune acest lucra? Ca trebuie sa vorbim excesiv depractic, la propriu despre cum se trdieste in Ortodoxie. 80 Oamenii tocmai asta nu stiu: cum trdieste un ortodox care isi sfinieste viafa zilnic. Cred ca trebuie sd simplificdm limbajul prin care facem cunoscuta Ortodoxia si nu indlfimea vie^ii duhovnicesti. Limbajul trebuie sa tinda spre perceperea tuturora. Daca nu ne facem inielesi de catre to^i oamenii, aratam ca nu trdim cu adevarat ortodox. Cineva care stie ce trebuie sa spuna, poate sa spuna dupa mintea si infelegerea fiecaruia orice lucru ar fi intrebat. Via^a ortodoxa, pe dinauntru, e o minune, o mare minune, o minune colosald. Fata ta poate fi crispatd sau poate pdrea crispata dar in tine sd ai Raiul, sa ai o bucurie inexprimabild. La oamenii duhovnicesti aparenfele pot fi foarte inseldtoare. Logica strazii, autonomia gandirii nu concordd cu intimitatea Ortodoxiei. Parem „aberanti" in multe pentru lumea de astazi, tocmai pentru ca traim cu o logica care transcende istoria. Nu suntem infelesi. Suntem necunoscufi unii pentru al^ii. Prospetimea si pldcerea vie^ii ortodoxe il pot revitaliza pe un om care s-a sinuit „autonom" pana mai ieri. §i asta pentru ca ea reprezinta normalitatea. Asceza si rugdciunea ortodoxa reprezinta normalitatea, o lupta continua pentru normalitate. Pare-se ca e greu de in^eles acest imens adevar. Nu putem, mul^i dintre noi, sa intelegem faptul, ca libertatea se ob^ine numai „riscand" ortodox. Ortodoxia e vazuta numai pe afara, dar nu si din nduntru. Tocmai de aceea ortodocsii sunt acuza^i de tot felul de nerozii si suntem suspectafi tot timpul. Omul percepe de la noi numai mdrunfisurile vie^ii ortodoxe si, mai ales, pe cele nefaste si nu fondul problemei. Avem nevoie sd ne explicdm via^a, sa o explicam de-a fir-a- par. Trebuie sa explicam cored si concret taina credin^ei noastre. Putem depasi defectul schematismului prin care ne prezentdm Ortodoxia. Putem sa exprimam Ortodoxia daca o explicdm in termeni proprii, simplu, delicat, cu prospe^ime, fara complica^ii sterile. Daca incercam sd conceptualizdm experien^a duhovniceasca avem numai o literaturd anostd, rece, calculata. 81 Putem sa explicam atat valenfele abisale ale vie^ii noastre, cat §i de ce suntem atat deprost infelesi de catre al^ii. -Ofantul Maxim Marturisitorul indica o strictd ascezd, o „stricta infrdnare" in limbajul sau, pentru subjugarea „patimilor carnii"146. E foarte corecta precizarea sa, pentru ca strictefea aceasta presupune o metodd de la care nu te aba^i in niciun moment. Referitor la acest lucru, observ printre ortodoc§ii mei o acceptare formald a unicitdiii persoanei, dar fara sa-i respecte §i statutul eipractic. Nu prea {inem cont de acomodarea vie^ii duhovnice§ti la persoana care o inglobeaza, la nivelul de impropriere personald a. credin^ei. Din aceasta cauza ne manifestam dezinteresul fa^a de anumi^i Sfm^i, pentru ca nu in^elegem ca avem nevoie de orice fdtr are personald a adevarului mantuitor. Avem nevoie de mdrturia personald a credin^ei tuturor Sfm^ilor §i nu numai de mdrturia unora, care ne plac noua mai mult. Daca vrem sa fim cu adevarat ecumenici I universali, atunci trebuie sa ne impropriem modul personal de existenid al tuturor Sfin^ilor §i al tuturor oamenilor pe care putem sa ii cunoa§tem §i cat putem sa cuprindem din tot ceea ce exista. Conteaza valenfele proprii, nu egalitarismul lor. Daca mergem in continuare pe un limbaj teologic comun, impersonal, vom da prea pu^ina important alteritdfii, comuniunii, rela}iilor personate care implica sfm^enie §i dragoste. Prin acest limbaj teologic standardizat pierdem tocmai esen^ialul: simfirea vie$ii, a ceea ce este propriu vie^ii ortodoxe. Ma enerveazd §i ne enerveazd, chiar daca nu o recunoa§tem deschis mul^i dintre noi, impersonalul. 145 Cf. Idem, p. 89. 146 Ibidem. 82 Intr-un talk-show ne place diversitatea personald, impetuozitatea fiecaruia, noutatea fiecaruia. Daca presupunem ca suntem cu to^ii o apd §i un pdmdnt, atunci via^a noastra e cea mai dezolantd realitate. Dar via^a ortodoxa e plind de har, de lumind divind. Daca fiecare ne-am manifesta admiratia, fericirea, regretul, suferin^a cu adevarat, atunci nu ne-am exprima-o in cuvinte impersonale, gata pregatite intr-o carte, ci intr-un mod propriu. Atunci, daca suntem si putem fi personalis de ce liniarizdm §i dezumanizdm via^a ortodoxa, atunci cand ne apucam sd scriem despre ea? Via^a ortodoxa e sim^ita de fiecare intr-un mod personal §i nu to^i sim^im toate lafel. Comitem o mare crimd axiologicd §i ontologicd in primul rand, cand rupem viafa ortodoxa de noi, de fiecare dintre noi, care o putem exprima. Carole de teologie cu un limbaj impersonal, §ablonard pierd §i vor pierde din ce in ce mai mult teren in lumea de astazi, care ne impinge sa fim mult mai energici, mult mai proprii, mai personali in ceea ce spunem §i facem. >Ofantul Grigorie al Nyssei spune ca omul, ca sa fie al lui Dumnezeu, „va transfera puterea dragostei sale de la lucrurile trupesti spre contemplarea inteligibild §i imateriald a Binelui"14 . Cum arata acest transfer? Ca o purificare a dragostei noastre de accente maladive, pacatoase. Nu transfer sexualitatea (lucru imposibil), ci dorin^a spre lucruri, placer ea. Placerea pentru oameni sau lucruri devine o pldcere pentru Dumnezeu, pentru ca inaintarea noastra in bine, purifica placerea, o sfhn:e§te. Dorind pe Dumnezeu, placandu-mi voia Sa, cuvintele Sale, placerea mea se umple sj ea de har §i se departeaza de dorin^e pamante§ti. In acceptia contemporana deformatd ni se spune mereu ca placerea e un rdu dar nu §i ca e si eel mai mare bine al omului, cand e redirectionata de la lucruri spre Dumnezeu. 147 Despre Fericiri 5, in SC 119, p. 336, cf. Idem, p. 426, n. 24. Citatul este cf. Idem, p. 91. 83 Placerea verticalizatd, placerea plina de har, de bine, de frumos este placerea de afi cu Dumnezeu si in Dumnezeu. Ofantul Vasile eel Mare spunea ca „postul e inceputul pocain^ei"148. De ce? Pentru ca pocdinfa inseamna abtinere, infrdnare. Nu po^i sa te pocaiesti fara renuniare. Caci tocmai in renuniare sta scopul pocdiniei. In renuntarea la tine, la tine celvechi... 0 expresie imnica profunda: „muntele rugaciunilor"149. Trimitere la cartea Ie§irea §i la Sfantul Moise. Rugaciunea e o urcare pe muntc.Si mun^ii de rugaciune te inalfd spre cerul contemplatiei §i al vederilor dumnezeie§ti. O mare realitate! A urea pe munte inseamna a urea, prin rugaciune, la vederea luminii dumnezeie§ti. Plu mai cunoastem natura, animalele, pamantul. Civilizaiia ne-a rupt de naturalul, de firescul vie^ii, pentru o lume fabricatd de om. Tocmai de aceea am ajuns mult prea puerili in ceea ce priveste aspectele tainice ale lumii in care traim. Cand descoperim cate ceva din marea taind a lumii ne bucuram cu multa exuberant, tocmai pentru ca nesocotim zilnic ceea ce Dumnezeu a facut „bune foarte". 148 Idem, p. 96. 149 Idem, p. 99. 84 >Ofantul loan Gura de Aur numeste dezlegdrile din Postul Mare, din sambete si duminici (afara de Sdmbdta Mare), drept : „sta^ii de oprire" sau „case de odihna" . S/ate responsabilitdfi au episcopii, egumenii, preo^ii! Ar trebui sa stii totul despre oameni ca sa te injugi la o asemenea munca. Sfanta Preo^ie e o mare muncd. Pacat ca astazi nu mai observam greutatea, greutatea imensd si responsabilitatea coplesitoare a hirotoniei. Trebuie sa fii sfant, curat, puternic, cu trup fara boli. Travaliul Sfintei Preo^ii e imens dar noi ii luam numai onorurile, fara a lua si responsabilitatea ei. Povara este Inspdimdntdtoare dar si mdreaid. O, Doamne, unde vom gasi atdta putere in noi insine! Mabdarea e una dintre caile care ne fac sa intrdm in „marea taina a Crucii" . Rabzi, suferi, patimesti si observi ce valenfe intime are crucea. Privita ca obiect de venerate, crucea e semnul mdntuitor...Y)sLY cand suferi cu Hristos afli ce inseamna asceza si greutatea mdntuirii in tine insu^i. Crucea devine atunci viafa ta, o parte din tine, ceva care te caracterizeazd. A suferi pentru Hristos devine o stiinid proprie, o in^elegere proprie a crucii. Nu mai esti distant de cruce in viaja ascetica, pentru ca ai devenit pdrtas, prin durere, prin suferin^a, prin renun^are si lacrimi, la taina imensa, inexprimabila a Crucii Lui. 50 Idem, p. 110. 51 Idem, p. 140. 85 M lartiriul constiintei"152. Aceasta sintagma indica lupta grea pe care o are constiinta supla, atenta, delicata. O astfel de constiinta ii impune ortodoxului o viafa martirica, un martiriu ascetic. Constiin^a, ca for decizional centrat pe voia lui Dumnezeu, imprima crestinului ortodox starea de a renunfa mereu la sine insusi. Renuntam clipa de clipa, ne topim via^a pentru voia lui Dumnezeu. A trai ortodox inseamna a fi un martir prin excelenfd, un martir al ascezei, al rabdarii, al suferin^ei adanci, nesesizate de catre mul^i. In vie^ile Sfin^ilor pustiei exista parabola „oglinzii apei"153. Daca te prive§ti intr-o apd linistitd l\i vezi chipul... dar §i defectele. Daca apa se tulburd nu mai vezi nimic. Concluzie: „cand sta linistit [nevoitorul], mai cu seama in pustie, atunci isi vede lipsurile sale" . Linistirea sau retragerea ne scoate la iveala patimile. Tocmai de aceea in locurile de singurdtate le afli, cu precadere, pe cele care exista in tine. ..si la care nu iei aminte atunci cand te gasesti in rumoarea lumii. >Ofantul Teodor Studitul vorbeste la un moment dat de o „curiozitate trdndava"155 . Uneori ma lupta aceasta patima, ca revers al oboselii mari pe care o traiesc atunci. E o lene careia ii plac perversitatile, ascunsurile oamenilor. O lene care despicd firul in patru. 152 Ibidem. 153 Idem, p. 143. 154 Ibidem. 155 Epistola a 2-a, 147, in PG. 99, col 1434 D, cf. Idem, p. 446, n. 27. 86 LSa o privire mai atentd asupra car^ii parintelui Makarios Simonopetritul (Triodul explicat, ed. Deisis), cat si a celei a parintelui Schmemann, pe care am citit-o de curand , observi ca ei nu au date istorice clare despre cult si componentele cultului. Prea purine cunoscute miv-xmpuhoi de necunoscute. Ceea ce pare stiin}ific aici sunt numai argumentdrile largi, exhaustive si, in acelesi timp, generale. Insa, daca iei aceste car^i si ceri de la ele date fixe, ani, nume, explicatii primare, ele nu te pot ajuta cu nimic. Ma intreb si ne intrebam cu to^ii: nu au gasit datele acestea despre cult in Traditie sau ele nu exista? Sunt car^i fdcute in grabd sau nu se vrea sd se stie ceva sigur despre propria noastra istorie eclesiala? In studiile istorice, eel mai mult ma enerveaza cuvantul „probabil", dar care e afirmat ca o certitudine, cu o morga savanta care ma scoate din sdrite. Probabilitdfile in materie de teologie si cult nu ma satisfac nicidecum. Imi dau repulsie. Pe mine ma intereseaza lucrurile addnci, adevdrul, credibilul, ceea ce trebuie sa marturisim/ara dubii, dar acestea sunt tratate parca intr-un mod indiferent. Comentam, cautam si totusi suntem impreci§i. Eu sufar imens acum pentru ca nu am date, nu am studii teologice lamuritoare, nu am evidence, clarificdri. Sufar enorm din aceasta cauza: din cauza lipsei surselor primare, care sa imi certifice cautarile. Voi suferi mereu de lipsa lor... Nu pot sa vorbesc despre multe lucruri despre care as vrea sa vorbesc in detaliu tocmai pentru ca nu am datele necesare cu care sd imi argumentez cercetarile. Parintele Makarios nu a aratat pana la urma in aceasta carte a sa doctorala, daca rugaciunea Sfantului Efrem e a Sfdntului Efrem, cand a inceput sa se faca metanii, cand a inceput sd se rosteascd in cult cartea Facerea etc. Pentru ca nu facem decat sa ne legam de unele fapte stiute si brodam in jurul lor o istorie subredd. Parca ne e teamd sa aflam adevdrul despre noi insine sau nu ne mai intereseaza adevdrul, adevarul eclesial, care e insasi inima vietii noastre. 7 7 5 5 E vorba de Introducere in Teologia Liturgica. 87 Imi doresc sa aprofundez continuu istoria, spiritualitatea, cultul, dogmele Sfintei Biserici Ortodoxe. Aceasta e viafa meal Acest lucru ma implineste cu totull Ajuta-mi, Prea Curata Maica, sa gdsesc din toate acestea pe care mi le doresc imens si sa ma addncesc in adevarul dumnezeiesc in mod continuu sub acoperdmdntul si ocrotirea ta cea preamilostivdl -Ofantul Teolipt al Filadelfiei spune ceva frumos despre rolul citirii carjilor duhovnicesti. Carole se citesc pentru „ca sa po^i cugeta la ele in timpul noplii" . Ele se citesc pentru o reinnoire a cugetdrii, atat de obosita de rugaciune si asceza. Citirea e un motiv de cugetare dar si unul de aprofundare. Citesti ziua si aprofundezi in minte ceea ce citesti. Prin citire devii o bibliotecd interioard, o sursa de cugetare continud. Citirile te hranesc, te delecteaza, te umplu de miresme harice. Citirile duhovnicesti au rolul de a reinviora, de a odihni si de a reinvigora cugetarea. Cuge^i la cele sfmte. §i pentru ca faci acest lucru sim^i cum gdsesti motive noi sa te rogi, sa te bucuri, sa te entuziasmezi. >Opune autorul nostru, parintele Makarios Simonopetritul: „dupa obiceiul athonit, Miezonoptica trebuie 1 SS inceputd cu rugdciunile dimineiiF . Daca rugdciunile diminefii insa sunt spuse la miezul nopiii si in Sfdnta Bisericd, atunci accentele eshatologice si nocturne pe care le gasim in textul lor sunt aspecte regulamentare, normale. 157 Ierom. Makarios Simonopetritul, Tridoul explicat..., op. cit, p. 161. 158 Idem, p. 458, n. 2. 88 Nestiind acest amanunt tipiconal nu intelegem de ce apar in rugaciunile dimineatii idei despre noapte si despre a doua venire a Domnului, care sunt specifice Miezonopticii si deniei din Lunea Mare a Sfintelor Patimi. vJianina [Piciorus] mi-a deschis astazi ochii cu privire la minciuna invatamantului de stat. Materiile scolare sunt disparate, antagonice si restrictive. Nu pleci, dupa ce termini scoala, cu ceva complementar ci cu lucruri care nu se leagd in capul tau. Cand in^elegi acest lucru incepi so. suferi, esti dezamagit ca ai fost miniit in mod sistematic. De ce vor sa fim miniiiil Poate pentru ca sa nu fim addnc inrdddcinaii in adevdr, ci niste fiin}e subrede, farafor}d morald. LSucrarile teologice academice sufera de un intelectualism excesiv. Parca ne e frica sa ne exteriorizdm sentimentele. Fugim pur si simplu de noi insine. Ne e teama sa fim cataloga^i „neacademici" si „nestiintifici" daca suntem sau parem a fi „prea personali". Pe masura ce votam ideatic personalismul, pe atat il negam in via^a noastra cotidiana. Oare nu ne torturdm prea mult? Sufletul simte ca se trddeazd in acest mod. In goana noastra dupa explicaiii savante uitam ca teologia e pentru toft si a tuturor. Ne retragem degeaba in turnuri de fddes, pentru ca nu neplacem nici noi pe noi insine si nici al^ii. Mintea fara inima e prea aridd si fdrd adevdr. Mintea fara inima e un spafiu al ineptiilor, al probabilitdtilor si al supozitiilor de tot felul. Ce are defect inima noastra? Ea nu poate gdndi teologicl 89 Ajungand numai creiere putem fi asocial foarte bine cu computerele dar nu si cu niste persoane umane sensibile si atente. Spunem mereu ca persoana presupune comuniunea, dar in scrisul nostra nu acceptam comuniunea si comunicarea mai ales, ci ne impunem punctul nostru de vedere, adica individualismul. Ne situam in mod jalnic sub ceea ce afirmam. Militam pentra concretefe si pentra expuneri explicite, pentra veridicitate insa, paradoxal, ciuntim in mod fatal adevdrul despre noi insine printr-o unilaterald luare in calcul a persoanei umane. Omul e un intreg si asa trebuie sd-l ludm. Injumdtdfirea lui, chiar si numai mentala, ne face sa vorbim despre morfi si nu despre un crestin ortodox viu. Trebuie sa admitem ca nu stim sa ne raportam prin intermediul scrisului, in mod sincer, la oamenii pe care ii vizdm. Sinceritatea e un prim pas in sfera aceasta a inielegerii modului cum se scrie pentra oameni vii, pentra oameni luafi in integralitatea lor. -Ofantul Ignatie al Antiohiei scria: „Dragostea mea a fost rastignita"159 . Prin aceasta el desemna faptul, ca din iubire pentra Hristos trebuie sci-fi rdstignesti ascetic intreaga ta fiin^a. Hristos este Dragostea ce S-a rdstignit pentra noi, pe de o parte dar, pe de alta parte, si iubirea noastra pentra El este rdstignitd, pentra ca suportd mereu chinuri si tinde sa mearga astfel pana la capat. Moartea devine pentra Sfantul Ignatie o pofiune a iubirii care vrea sa se jertfeasca. Nu exista alternativd pentra iubirea careia i se cere sa abjure. 159 Cf. Ep. Catre Romani 6, 1 §i 7, 2, cf. Idem, p. 523, n. 140. Citatul e cf. Idem, p. 354. 90 € dureros pentru mine, ca aceasta carte minunata este pdtatd de negarea vie^ii Sfintei Maria Egipteanca, pe care a scris-o Sfantul Sofronie. Parintele Makarios Simonopetritul face o greseald imensd confundand pe Sfanta Maria Egipteanca cu Sfanta Maria din Palestina160. L3e ce sa ma ascundl Pana la urma se vor stii toate pacatele mele si cat timp am pierdut pacatuind. Grija de multe ma scoate de la rugaciune. Mancarea multa ma aprinde si oboseala ma face sa nu ma pot concentra. Ni se pare ca avem raspunsuri, ca putem sa facem tot ce nepunem in gdnd dar nu este asa. Ma simt atat de insignifiant, incat imi dau seama ca n- am in^eles nimic despre mine si despre ce este lumea aceasta. Oamenii simt nevoia sa comunice dar nu stiu de unde sa inceapd, cu ce sa inceapa un dialog real. Uneori ne impotmolim in ceea ce stim, in ceea ce am invatat, in ceea ce am primit sau in presupuneri. Lipsa de comuniune ne dezumanizeazd. Faptul ca n-ai cui vorbi si ca daca totusi vorbesti cuiva, vrei sa \i se vorbeasca tot lafel de sincer, ma mistuie. Adevarul nostru interior nu se separa total de minciuna. Cunoastem cum sa facem din eel mai mare adevar, datorita pervertirii noastre, cea mai mare minciuna. Interpretam tendenfios multe lucruri. Ne e frica sa fim responsabili. Aratam ca avem, prin toate astea, prea pufind credinfa. Ne gandim via^a ca fiinfe autonome. Simt cum mintea mea a devenit sofistd. Cand mintea incepe sa gdndeascd via^a, inima se rdceste. Sunt un sloi de ghea^a. O, Doamne, reaprinde dragostea mea pentru Tine! Da- mi iarasi inima aceea sincerd si neprefdeutd, cu care sa-Ti slujesc Tie pururea! Simt ca sunt departe de Tine, Dumnezeul meu, cat si de oameni. Ma ingras, devin molatic, nepasator, avar, desfranat...Pe zi ce trece sunt tot maipervers. Pacatul e in mine. E viul 160 Idem, p. 359. 91 Unde mi-e gandul? Ce vreau sa fac? Gandurile, atunci cand devin mai tari decat tine, te fac sclavul lor fara voia ta. Simt insa sa citesc. Ma bucura nespus citirea Dumnezeiestilor Paring. Nu mai pot insa citi repede, ca pana acum, pentru ca ma opresc la fragmente, la nuance. Mintea mea se opreste in cuvinte. Acum imi dau seama cate trebuie sa stiu, cat de multe trebuie sa stiu. Trebuie sa citesc cu metoda. Pentru ca sa scriu imi trebuie trimiteri iar eu nu am adesea notice cu trimiteri complete. Imi dau seama ca pana acum am citit fdra metoda. Insa asa am simtit sa citesc: ca un vulcan, ca un foe care mistuie tot\ Sunt atatea probleme teologice de cercetat, pe care simt ca vreau sa le studiez neincetat, meat ma simt neajutorat cu totul. Faca-se voia Ta intra mine, Dumnezeule! Dupa cum vrei Tu sa se faca cu mine! Mandria noastra se strica in noi cand accepfi rusinea, cand ifi recunosti lipsa ta de logica, prostia, propria-ti inselare. Rusinea pentru pacatele noastre e rabdare. E o asceza a mintii si a inimii, a intregii noastre fiinte. Asceza cuprinde tot ceea ce faci pentru a arde in mod cuvios in fa^a lui Dumnezeu. Din asceza fac parte si respira^ia si somnul si mesele, citirile, rugaciunile, metaniile, durerile, nefericirea... totul. Trebuie sa vedem intreaga noastra viafd, cu toate compartimentele ei, ca slujitoare a lui Dumnezeu. De multe ori facem greseala sa observam doar gandurile rele dar nu si pe demonul care ne influeneieazd pentru ca sa le avem. Gresim prin faptul ca privim binele si raul in mod impersonal, fara sa le identifwdm in noi. Binele e o influenza haricd iar raul o influenza satanicd. Demonii se lipesc de noi la propriu, de sufletul si trupul nostra si aduc in noi ganduri, tending, sentimente care nu ne apar^in. Ne panicam, mul^i dintre noi, pentru ca nu stim acest lucra. Nu stim cui ii aparjin aceste ganduri, sentimente, tendinte care se nasc in noi deodata, fara voia noastra, fara sa ne asteptdm la ele. 92 Demonii vin si gandesc in noi, in locul nostru! Si gandurile lor par sdfie gandurile noastre. Ei se branseazd la fiin^a noastra si noi devenim un mediu al rauta^ii lor. Cand smerenia ii indeparteaza de la noi atunci observam cine a gdndit in noi, adica in locul nostru. Atunci sim^im cine ne soptea ganduri rele. Dar si Sfin^ii vin la noi si noi ii simfim pe ei. Ei nu vin la noi fara ca noi sd nu-i simfim. Sfhnii lui Dumnezeu nu ne trimit un har de la depdrtare ci vin si ne viziteazd personal. Ei coboara la noi si in noi. Simfim prezen^a lor, rugaciunea lor, acoperamantul lor. Prezen^a lor ne bucurd, ne intareste, ne inflacareaza. O, cat de minunat e sa traiesti in Dumnezeul E o fericire zilnica. Pe masura ce te vezi maipdcdtos, pe atat te umpli de si mai mult har. Sunt mandru si imi ascund pacatele. Nu vorbesc explicit cand ma marturisesc si nu cer sfaturi. Sunt anumi^i draci care l\\ aduc o mare frica, o fried irafionald. Te apuca frica din senin. Nu mai po^i vorbi de atata frica. E o suferin^a imensa pe pamant. Daca ne-am pdtrunde de suferin^a aceasta am fi cu to^ii bolnavi de inimd, daca nu morfi. Ii vezi cum sufera si nu po^i sa-i aju^i. Te rogi pentru ei, ii compatimesti dar nu ai cu ce sa-i ajuji. Sunt prea mul^i suferinzi in jurul nostru. Sunt mul^i suferinzi pe care po^i sa ii recunosti imediat dar sunt mai mul^i cei care au dureri ascunse. Lucrez cu greu, scriu cu greu la cartea Inva^atorului, a Fericitului Hie vazatorul de Dumnezeu. Trebuie sa fmfoarte concentrat la multiplicitatea sensurilor pe care cuvintele sale o incumba. Scrisul sau este imens. Imens este si el, prea imens. Sfm^ii sunt indlfimi amefitoare. Sunt obosit dar nu ma pot odihni. Oboseala ma face sa fiu neproductiv dar nu-mi pot permite luxul de a pierde timpul. Via^a este o continud pronie. Dumnezeu duce pe fiecare spre ceva anume. La inceput nu stii prea bine spre ce anume te 93 duce dar, pe parcurs, in^elegi (El te lumineaza!) care e voia Lui. Pronosticurile ca si idealurile sunt faiete ale slavei desarte. Via^a e mult mai surprinzdtoare decat am crezut noi. In mediul teologic academic de astazi daca nu esti atent, te pierzi, te pervertesti. Comoditatea ia loc ascezei si speculafia vorbeste in locul ilumindrii. Faci compromisuri pe care initial nu le accept dar apoi le traiesti, le suporji. Avem o prea mare permisivitate. Acest lucru, in timp, ne distruge sufletul. Suferim de o larghefe distructivd. Spui una in mod „oficial" iar in particular i}i spui adevdratul tdu crez. Traiesc o duplicitate in materie de credin^a datorita unora dintre profesorii pe care ii am, pentru ca sa-mi pot continua studiile teologice si sa nu-mi provoc durerifdrd rost. Sunt constrans sa fac asta, adica sa-mi restrdng marturisirea de credinja. Pana cand? Cui ii voi spune toate lucrurile in care credl Am nevoie sa-mi verific credin^a, opiniile, crezul meu. Trebuie sa studiez, sa caut, sa citesc asiduu. Nu ma indoiesc de nimic, ci caut marturii tot mai profunde si concrete ale Sfm^ilor despre adevarata via}a ortodoxa. A verifica credinfa inseamna a o aprofunda. Vreau sa ma imboga^esc in cunoastere si in rugaciune. Faca-se voia Ta, Doamne! Lumineaza-mi mintea si ma miluieste! Alunga de la mine inselarea vie^ii mele si lenea, pentru ca sa fac voia Ta! Nu stiu multe lucruri. Studiile teologice postuniversitare le fac pentru a citi si a trdi, pe cat in^eleg, ceea ce citesc. Exista un demon care te face sa te indoiesti si de ceea ce stii ca e adevdrat. Nu-1 crede^i! Va va tulbura mult. Cand sunte^i asaltafi de ganduri si de sentimente nu lupta^i cu inversunare impotriva lor, ci rabda^i-le in pace. Observa^i unde vor sa va duca. Observa^i totul rugandu-va. A intoarce mintea la lucruri frumoase e mult mai folositoare decat orice altceva, atunci cand suntem atacafi de demoni. 94 Daca demonii vad ca primim iluminari dumnezeiesti, atunci ne spun ca stim toate lucrurile. Nimic mai fals! Dumnezeu ne lumineazd pentru lucrurile care ne folosesc si pentru care ne rugdm si nu pentru toate lucrurile. Oricand trebuie rugaciune. Daca am in^eles ceva, atunci sa nu ne asteptam sa ne cada la picioare intreaga cunoastere teologicd. Trebuie sa ne smerim mult, mult de tot. Infumurarea vine tocmai din aceste pufine semne ale milei divine in^elese insa egoist. Cunosti nu pentru tine si atat, ci pentru tofi. Cunoasterea trebuie impdrfita cu to^i. Iubirea, cura^ia, curajul, rabdarea sunt virtufi personate dar si comunitare. Cand II vezi pe Dumnezeu numai pentru tine, atunci ui^i ca El este al tuturora si ca vrea pentru toft ceea ce vrea si pentru tine. Smerenia te inva^a cine e aproapele tau, ce inseamnd el pentru Dumnezeu si pentru tine. Smerenia e o expresie a adevdrului oamenilor. Ea se oferd. Ea iese in intdmpinarea altora pentru a se infelege pe sine. Fara efortul de a iesi din egoism, din „implinirea" pur- personald, nu exista dragoste crestin-ortodoxa. Dragostea e cruce iar crucea e grea. Daca crucea e grea si dragostea e tot la fel de grea ca si crucea. Suferin^a ortodoxa e mdntuitoare. Daca te crezi „implinit" atunci nu mai vrei sa suferi. Dar daca vrei sa suferi, atunci te sim^i neimplinit intotdeauna. Cuvintele sunt addnci. Pacatul nostru este acela ca le folosim numai la suprafa0, numai periferic. \A pare in noi, uneori, frica de a nu gresi, desi facem lucruri bune. Demonii ne aduc gandul de „a nu fi insela}f\ pentru a ne opri din lucrul eel bun. Dimpotriva, atunci cand suntem inselafi, ne da sa avem toate motivele de a nu in}elege acest lucru: propria noasta decadentd. 95 Citim una si demonii ne inspird altceva. Nu trebuie sa ne temem de aceste manevre ale lor. Afundarea in rugaciune. Daca ne pierdem increderea, indrazneala cea buna vom fi purta^i de demoni prin tot felul defrici si cosmaruri. E o lupta la toate nivelele. Lupta mentala e o lupta care mizeaza pe detalii, pe scrupule. Cand nu putem lupta mental foarte bine, atunci atacurile sunt mult mai incisive. Trebuie sa ne pastram calmul, odihna sufletului. In boala sau necazuri, daca ne pierdem cu firea, nu facem decat sa ne agravdm si mai mult situa^ia. Slava Tie, Doamne, pentru toate! >Otudiul pur linguistic al textelor sfinte nu coboard in strafundurile Duhului. Uneori suntem declarati „pietisti" pentru ca pdrem a scrie „cu fraze de la Sfin^i". Dar ca sa fii dovedit fals pietist inseamna sa vii vazut textele si viata^ara harul Sau, scriind din afar a sfinteniei si dupa indicii liter are de suprafa^a. O formula folositd deja nu e caducd, daca suscita noi si noi intelegeri. Cuvintele Sfin^ilor nu imbdtrdnesc niciodata, pentru ca Duhul le innoieste mereu in noi. tfiud adesea sintagma inepta: „lumina taboricd". Lumina necreata nu fine insa de muntele acesta si nici de trecut. Ea nu a iesit din munte pentru ca sa fie a muntelui, ci din dumnezeirea Domnului Iisus Hristos. 96 fl stazi seara, la Manastirea Sfdntul Antim din Bucuresti, am sarutat craniul Sfantului loan Cassian161. Emana har §i putere dumnezeiasca de la 3-4 metri distan^a. Sfmte Ioane, nu ne uita pe noi niciodata! A se vedea: http://orthodoxwiki.org/John_Cassian. 97 Constatdri care ma dor V/onstat in modul de a lucra al filologilor o hiba elementard. Daca gasesc un text la cineva, care consund ca idee cu ceva din opera vreunui Sfant Parinte si vor sa-1 scoata pe acela cu basmaua curatd, spun ca respectivul Sfant Parinte a luat de la scriitorul cu pricina textul „ilicit". Cu alte cuvinte, in accep^ia lor, nu pot exista texte aproape identice in operele a doi oameni. De ce oare? De ce nu pot suporta „teologii recen^i" - vorba Sfantului Grigorie Palama - ca pentru a scrie, nu ai nevoie de a te lua dupd unul sau altul, ci de a gdndi tu singur, luminat fiind de harul Sfantului Duh? Gasesc adesea aceasta minciuna „stiintifica" in car^i pretins „teologice". Li se punpe seama Sfin^ilor Paring tot felul de influence uluitor de false. Si auzi peste tot, ba ca au fost influenfati de Platon, ba de Aristotel sau Plotin, ba de eretici ca Origen, Evagrie, Didim sau Teodor de Mopsuestia...insa in niciun caz nu se spune ca au fost influentati, luminal, sprijiniii de harul lui Dumnezeu, de Sfanta Scriptura, de ceilarfi Sfm^i Paring, cand se poate constata foarte usor ca Sfm^ii se citeazd si se certified unii pe al^ii. Gasesc peste tot articole si studii despre Sfin^i, facute de „teologi" care contestd sfm^enia si care se gandesc prea pufin la mantuirea propriului lor suflet si trup. Se fac cariere stiinfifice si universitare pe baza Dumnezeiestilor Paring iar cei care le fac nu ajung sa moara nici macar ortodox. Nu e ciudat?! Am o imensa durere in suflet, cand vad ca ei, tocmai ei, Sfin^ii lui Dumnezeu sunt considered „sarlatani", „impostori", „nestiutori", cand denigratorii lor nu sunt nici pana la glezna lor. Autorii pseudo-teologiei actuale sunt invidiosi insa pe Sfin^ii pe care-i citeaza si in fa^a lor se simt inferiori. Tocmai de aceea le si neaga orice mdrefie Sfm^ilor, pentru ca ii copleseste mare^ia lor. Acestia traiesc un mare pacat: pdcatul impotriva Sfantului Duh, pentru ca Acela e Cel 98 care vorbeste in Sfm^ii pe care ei ii insultd intr-un mod nepermis, josnic. „Teologii" de azi scriu rece, calculat, obiectiv, §tiin^ific dar nu prea au ce spune. Ce inseamna un scris stiinfificl Sa ai presupuneri, pareri, opinii, fara sa §tii macar despre ce e vorba cu adevarat in problema pe care o discu^i. Sunt negafi Sfm^ii de catre ace§ti autori pentru ca i-au gustat §i i-au inieles prea pufin. Demonii vorbesc prin ei. Pentru ca de aceea se tern de adevar §i sar in sus de doi metri cand sunt trasi la rdspundere pentru ceea ce scriu. Mul^i presupun ca stiu o limba straina. E la modd sa spui ca §tii multe limbi strdine. Insa pentru ei o limba straina inseamna doar sa cunoasca semnele grafice §i o brumd de conversafie. Si prin asta uitam insa, in mod nepermis, ca o limba, oricare ar fi ea, trebuie trditd, experiata §i nu doar invdiatd la suprafa^a. Eu sunt romdn. M-am nascut §i am crescut aici §i am inva^at o limba volubild, genuind, fara pedanterii. §i cu toate acestea eu nu pot sa-mi permit sa afirm faptul, ca stiu limba romdnd. Pentru a sti limba romdnd trebuie sa §tii toate cuvintele tuturor dictionarelor romane§ti, toate arhaismele uitate de mult, toate regionalismele §i barbarismele zilei, tot ceea ce se inromdnizeazd in prezent, alaturi de multiplele intelegeri personale ale fiecarui cuvant in parte. Dimensiunea mistica, teologica, morala, autentic omeneascd a cuvintelor romane§ti nu prea apare in Dex-urile noastre §i nici in cele straine. Limba e imbogdfitd mereu de harul lui Dumnezeu §i nu in afara noastrd, ci in noi insine. Pentru ca privim limba numai strict obiectiv de aceea nu avem habar ce inseamna dragostea noastrd §i cum se poate exprima ea. Spui „te iubesc" §i crezi ca ai spus totul. Dar nu ai spus nimic de fapt. Ce am gandit eu sau ce gdndesc eu vizavi de tine, in mod particular, nu se cuprinde in acest „te iubesc". „Te iubesc" este gol. Ca sa §tii ce inseamna aceasta declarable, trebuie sa respiri realitatea iubirii, sa o trdiesti cu toatdfiinia ta. §tim ca locuin^a unde ne-am nascut se nume§te „casa" §i ca atunci cand venim lapdrinfi, spunem ca venim „acasa". 99 Dar ce inseamna „casa" si „acasa" pentru mine nu scrie in niciun diciionar al lumii. §i tot asa nu scrie nici suferinia mea, nici dorul meu, nici insuccesul meu sau nelinistea mea. Ce simt eu e unic. Ce sim^i tu e lafel. Si ce simte el e tot unic. In Dogmaticile noastre avem afirmata unicitatea persoanei. Si, cu toate acestea, noua nu ne plac personalitdtile. Preferam indivizii gurd-cascd, insa nu cei care ne mutd mai incolo, nu cei care ne dinamiteazd precarele noastre certitudini. Parin^ii de astazi vin si predica de pe solee lucruri generate, care nu intereseaza aproape pe nimeni. Se evoca pe ei, trecutul lor fara. prea mare importan}d...§i vorbesc fara bun simf, fara finefe, fara concizie, cu multa neinsufleiire, fara patos, fara nerv, scoldreste, cu un limbaj care imitd in modfals ceva de cu multe secole in urma si nu ca pentru astazi, nu cu limbajul lumii noastre. Parca vezi cum descopera dinozaurii existenfi sau inexistenfi, cum scot de sub lespezi probleme cu care noi nu ne mai confruntdm, fara a indica durerea pe care o vedem la totpasul, fara a spune ce se cuvine sd spui acum. Se observa cum lipseste din viafa lor harul lui Dumnezeu, desi el e atdt de invocat de catre ei. Nici nu stiu ce mai poate sd insemne pentru ei harul lui Dumnezeu. L-au simfit vreodata? S-au cutremurat de prezen^a lui? Au varsat vreodata lacrimi dulci din cauza lui? S-au bucurat intru el, intra harul Sau, incat sd-si iasd dinfirel Ne permitem prea multe pdcate, prea multe hule, prea multe erezii. Carole noastre teologice l\\ dau, in majoritatea dintre cazuri, impresia de autosuficienid, de atotstiintd. Scriem carji numai pentru noi dar aveam ambi^ia sd le infeleagd toft. Care tofil Cine sd ne infeleagd, daca noi ne disprefuim cititorii? Multe dintre firmele care tiparesc car^i isi aroga „dreptul" de a scrie numai pentru presupusi „elitisti", cand cei care manageriaza aceste firme tipografice nu au nicio opera elitistd. Cine sunt elitistiil Cum sa fii un elitist... daca tu nu ai scris mdcar 40-50 de cdrti, ca sa vezi cum e cu elitismul, cu mdretia cartii. 100 Pentru mine elitistii sunt Sfiniii si truditorii autentici ai cartii si ai vietii duhovnicesti si nu cei cu morgd academica, dar fara opera academica. Ce sa faci cu un titlu universitar gol, fara opera in spatele lui? Faptul ca esti profesor de teologie nu te sfinieste de la sine. Simpla titulaturd nu te face inielept si nici erudit. Raul e ca noi mergem cu capul pe sus sau cu gdtul pe sus, desi nu suntem specialist decat intr-o mica fidramd a teologiei. Ne da dreptul titulatura academica autenticd sa ne credem atotsiutori sau niste continuu truditori pentru a descoperi sensuri si semnificatii si mai mari? Putem fi ortodocsi fara a face nici eel mai mic gest de pocdinidl §i, totusi, sdrind toate treptele desavdrsirii in mod diabolic, ajungem doar prin cateva examene intr-un post universitar, pentru ca sa predam teologie si apoi ne credem mai destepti decat Sfiniii, pe care Dumnezeu i-a ridicat, prin nevoin^ele lor pline de durere imensd, la vederi si harisme dumnezeiesti. Sarmanii de noi! Romanul are o vorba: „dupa ce ca e prost, mai e si fuduF. Pot fi acuzat (pentru ca e mai usor asa) ca scriu aceste lucruri acum, pentru ca sunt complexat de vreunul, ca am ceva personal cu cineva (desi nu am niciun litigiu noetic cu nimeni), ca vreau sdpar mai inteligent decat toata lumea...Insa nu cred sa fiu acuzat de prea multi, ca m-ar mistui dorul si rdvna sfdntd si smeritd pentru adevarul lui Dumnezeu si de aceea scriu aceste lucruri. Po^i fi acuzat de toate lucrurilc.Insa insulta si ironia nu demonstreaza nimic despre tine. Pastram tdcerea vizavi de unele lucruri. Insa tacerea nu rezolva toate problemele duhovnicesti ale societa^ii noastre. Oamenii vorbesc mai devreme sau mai tdrziu. §i chiar daca nu ne ascultd mulfi, ne pot asculta cdfiva. Traim intr-o lume care ascultd orice. S-ar putea gasi si oameni care vor sa asculte despre modul cum se gdndeste si se trdieste ortodox. Traim intr-o lume fascinata de orice perversitate, de orice excentricitate. Si, cu toate acestea, cred ca incd sunt si vor fi oameni care iubesc viul lui Dumnezeu, adevarul netrucat, viata lipsita de perversitate. 101 E mai usor insa efortul de a scrie o carte despre rugdciune, decat a te ruga neincetat. Dar daca scrisul tau nu e parafat de harul lui Dumnezeu po^i scrie oricQ, pentru ca si asa nu scrii din cele ale lui Dumnezeu. Sunt intrebat: „Dar cine trdieste in harul Sfantului Duh? Ce, tu trdiesti in Duhul?". Ji se cer raspunsuri sigure, desi intrebatorii tai sunt aluzivi la culme in declarable lor. Vor confirmarea. §i te uifi in fiin^a lor §i vezi ca ei nu vor de fapt nimic de la tine decat sd te ironizeze. Ei vor sdfie convinsi. Metoda tradi^ionala ortodoxa insa e aceea ca harul lui Dumnezeu din ei sd-i convingd, daca esti sau nu esti al lui Dumnezeu, tu, eel pe care ei il chestioneazd. Uneori te confesezi din tot sufletul cuiva si po^i trai perplexarea ca il indispui. In loc sd ne uneascd adevarul - culmea! - el ne desparte. Nu mai stam prea mult sd reflectdm asupra a ceea ce vrem sd spunem si deschidem gura la intdmplare. Nu ne mai indoim in mod evlavios de gandurile si sim^amintele noastre. Le gasim pe toate bune, tot ce vedem in noi si asta demonstreaza de cata lips a de discerndmdnt suntem stapani^i. Prea multe orgolii pentru o viata de om. In loc de „faca-se voia Ta", rostim mai ales refrenul: „faca-se voia mea, numai a mea". Ce voie dementd are omul! Imi pare rau ca acum vorbesc oarecum fdrd menanjamente. Stand in fa^a acestor lucruri eu nu fac decat sd le remarc existen^a. Pe strazi avem mul^i saraci. Cuvantul „sarac" a ajuns sa exprime mult prea pu^in sdrdcia ^arii noastre. Nu ne mai intereseaza ce vor acesti oameni, ce vor oamenii in general. Iubirea noastra e o maimu^areala. Nu stim ce e via^a. Via^a nu se cunoaste numai prin eforturi umane, ci Dumnezeu ne inva^a ce este viata. Trebuie sa fim invafafi de Dumnezeu pentru ca sa stim ceva din cate a facut El §i exista pe acest pamant. Perspicacitatea noastra, cu care ne laudam atata, e neroada. Stilul nostru de via^a e doar un paravan sub care se ascunde micimea de suflet. 102 Sub bretonul mhrfii, sub ochelarii savanfi, dincolo de haina sau reverenda sta sau nu sta nimic. Sta ceva sigur, ceva etern sau un imens gol existential. Umanismul demonic al societa^ii noastre postumane ucide omul. Legile statului si Sfintele canoane ale Bisericii sunt folosite pe post de sperietori. Suntem „cultivati" dar ne viciem unii altora arealul, intimitatea. „Drepturile" omului contravin omului. Nu poji sd-l insulfi pe X si pe Y in favoarea lui, a indreptdrii lui, dar poji fuma in tren, chiar daca cei din jurul tau dezaproba acest gest. Nu po^i disturba pe colocatari dar ei tepot amefi de cap. Prea multe produse si prea pu^ini bani. Prea multe produse si prea purine produse necesare. Ne uitam unii la al^ii pe strada cu fried. Ne e frica sd nu ne buzundrim reciproc, sa nu ne ludm unii altora gdtul. Avem o mie de griji imaginare si doar una-doud reale. Ne distanidm de Sfhrfi pentru ca sd nu ne imbolndvim de pocain^a si de dragostea lor pentru Dumnezeu. O, Doamne, ce bine este cand Tu ne eliberezi de lumea aceasta! Numai Tu stii sinceritatea oamenilor care I^i slujesc Tie. Toti ma intreaba, ma buzundresc la idei, vor sa afle despre mine... dar prea putini vor sd ma iubeascd, adica sd ma cunoascd pentru ca sd ma iubeascd... Insa, Tu, Dumnezeul meu, stii inima mea si stii durerea mea, pe care o am pentru ca oamenii sunt mai mici decat ar trebui sdfiel In timpul Sfintei Liturghii un grup de persoane a strigat insulte la adresa Prea Fericitului Teoctist162. Era chiar in fa^a mea. Cei de langa mine au inceput sd-i loveascd pe membrii acelui grup si sd-i tragd afard din mul^ime. E oare binel Ce po^i face bun in acest mod? I-am observat pe acei barba^i tineri, implica^i in aceasta bdtaie si care erau oameni credinciosi... 162 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Teoctist_Ar%C4%83pa%C8%99u. 103 Erau plini de o ura ne-ortodoxd fa^a de acesti „eretici", „satanisti" sau „posedati" (asa ii numeau ei!), care le-a iesitpe fata intr-o clipa. S-a declansat in ei...de la prima clipa cand i- au vazut pe ceilalti manifestandu-se anarhic. Aveau o pofta nebuna de a-i pdlmui. Aversiunea asta ghiolbana, necizelata spune multe despre sufletul lor. Parintele Patriarh putea so. stea de vorbd cu ei ca sa vada ceea ce vor. Daca i-ar fi chemat la el, poate ca lucrurile luau o altd intorsdturd. Ar fi fost o loviturd neasteptatd pentru acestia, daca acolo, in mijlocul slujbei, i-ar fi lasat sa vorbeasca 10 minute... pentru ca sa spuna ceea ce au pe inimd. Si in 10 minute... toata lumea intelegea daca au motive serioase sau aiurea pentru care au tipat. Ar fi fost un final pedagogic de mare finete. Violen^a nu aduce rezultate pozitive. Ne frichinim prea mult la slujbe. Ne plimbam, ne rasucim, vorbim, privim in toate parole datorita nelini§tii interioare de care suferim. Demonii ne fac instantanei§ti, febrili, prea febrili. Stam in fa^a televizorului si a computerului si uitdm de noi. Traim de parca am visa. Demonul de la amiaza ma asalteaza mai ales cand am stocmacul plin. Ma aprind, vreau sa privesc imagini obscene, vreau sa stau tolanit sau in pozi^ii sexuale fara a face sex. Nelinistea imi arunca orice rugaciune tihnita, cursiva. Demonii poftei m-au inva^at sa ma atragd revistele si filmele pornografice, spunandu-mi ca asa arata „libertatea". Uneori privesc imagini obscene si e ca si cand nu le-as privi. Alteori ele ma aprind. Uneori ma laud din slava desarta. Mint pentru ca sa par „interesant". Discutiile vreau sa-mi umple uneori golul interior dar nu pot. Invidia, acest demon ma lupta uneori, fa^a de persoanele care stau pe langa mine. Suntem indiferenfi si ne place sa desconsiderdm. Insa, in mine, sub toate aceste nenorociri interioare sta o profunda pace. Nu e usor de exprimat aceasta pace abisald, duhovniceasca. Nu ma decid usor. Nu-mi place sa rise si nici sa muncesc. Sunt un mare lenes, un escroc, o puslama. Astazi a fost cald. Multa lume la Sfantul Dimitrie. O, cat de delicati trebuie sa fim! Ajuta-ne Prea Curata Maica si ne miluieste! 104 Intalnim oameni in mod providential. Sunt cei de care avem nevoie. Sunt oamenii prin care Dumnezeu lucreazd mantuirea noastra. Addncirea in rugdciune e forla vie^ii duhovnicesti, respira^ia ei. Astazi sunt denigraii Sfin^ii de mul^i dintre teologii nostri. Ma doare acest lucru. Se spun multe neadevdruri despre Sfm^i si prea putini ii apard in fata denigrarilor de tot felul. In rimitivus (adj. 3) = primul (ca data), primul-nascut, nou-nascut. Deci a vorbi despre primitivitate nu inseamna a vorbi despre un stadiu de sdlbdticie a spe^ei umane (ca in teoria evolutiei), ci a vorbi despre primii oameni, despre Protoparin^ii nostri Adam si Eva. C< 'or, cordis = inima. Inima e un cor, e o adunare a lui Dumnezeu si a intregii lumi in mine insumi. Dumnezeu si lumea se regdsesc in mine. Eu ii adun, adun tot. Unesc, unific sau in mine sunt toate impreund. To\\ dintr-un cor trebuie sa fie la unison, sa cante acelasi cdntec. Daca din mine fac un cor, o simfonie prin harul Duhului Sfant, atunci pot sa rezonez cu alte armonii personale. Eu ma adun impreuna cu fra^ii mei in jurul Sfintei Euharistii. Hristos ne aduna pe to^i la Sine, pentru ca sa ne uneascd cu Sine si to^i sa devenim un cor, o singura inima. „Sus sa avem inimileV\ il auzim spunand pe preot. Trebuie sa le avem sus, pentru ca sus e inima noastra, la El, la Domnul, Care a facut din noi un cor, o unitate (unity) prin Duhul Sau. Tatal, in Hristos, prin Duhul, ne uneste pe unii cu al^ii §i nu ne desparte. Sfanta Biserica e armonia in care toate individualitatile se unesc, se inter secteazd. Daca vrem sa stdm in Biserica trebuie sa renunfdm la ideile care ne despart, care ne instrdineazd pe unii de al^ii. 105 Uneori suntem acuza^i ca doar teoretizdm unitatea Bisericii dumnezeiesti cand, de fapt, ea nu exista. Cei care ne acuza de acest lucru vor ca aceasta imitate, fra^ietate dintre noi sa se produca de la sine, spontan, fara nicio baza de credintd comund si ca ceva evenimen^ial, pur harismatic. Privind la evenimentul Cincizecimii acestia doresc sa aiba o racordare asemdndtoare cu Prea Curata Treime incat sa se produca o schimbare radicald in ei. Insa nu pot accepta ca Cincizecimea a fost o umplere a inimii foarte mult asteptatd si pregdtitd de intimitatea cu Domnul a Sfm^ilor Apostoli. Astazi trebuie sa cresti la modul personal in intelegere si viata sfanta, sa ai o verticalitate anume pentru ca sa te po^i uni cu ceilarfi in Sfanta Biserica. Daca fiecare crestem in Dumnezeu, in unirea in discu^ii si in via^a de zi cu zi, ajungem cu timpul si la o unitate vie intre noi, care inainteazd mereu. Insa faptul ca mie imi place sd-l invdt pe fratele meu, fara ca sa ma las invafat de Dumnezeu, nu ma ajuta nici pe mine si nici pe el. Cu erudrfia mea eu pot sd-l bulversez sau sa mi-lfac ucenicul meu. Insa, prin asta, el poate sa nufie si nici sa ajungd ucenicul lui Dumnezeu. Daca eu nu il aduc pe el la Dumnezeu, ci la mine, la cat de special sunt eu, nu vom ajunge niciodata sdfim una. Daca eu il fac pe el sd-mi semene si nu sd-i semene lui Dumnezeu la un moment dat va simfi inconsistent vie^ii lui. In Dumnezeiasca Biserica Ortodoxa trebuie sa scapi de rdul din tine, de tine, eel vechi, pentru a discutaj^e baze noi cu ceilal^i. Oricat de erudit as fi eu, daca nu-mi traiesc via^a ortodox, nu pot sa spun mai nimic concret despre viafa mea si, mai ales, despre viata ortodoxa. Pentru mine, Biserica Ortodoxa e singura Biserica, e Biserica lui Dumnezeu. Daca eu, principial, ma dezic de inva^atura Bisericii atunci via^a mea nu mai are niciun sens. Unirea dintre noi e reald atata timp cat eu am o relate vie cu Hristos si cat rela^ia mea cu membrii Bisericii devine o prietenie si ofrdtietate in Hristos. La Dumnezeu vin cu cat am prins eu din El si din ceilarfi si din tot ce exista. Domnul ma primeste cu mdsura mea, cu ravna mea, cu in^elegerea mea, cu neputin^ele mele. El nu-mi impune un etalon pentru ca sa fie intim cu mine. Omul de langa mine insa imi cere standarde. Insa 106 Dumnezeu nu vrea sa ma compare cu nimeni. El ma ia asa cum sunt. Ne-am fi asteptat ca Dumnezeu sa fie mai exigent decat omul dar El este iconomic cu noi. Exista ispita aceasta, in unele cercuri ortodoxe, de a fi comparat cu top Sfiniii pentru ca sa te faca prietenul lor. Vor sa ai toate virtu^ile posibile, sa inglobezi toate singularitdple Ortodoxiei. Dar odata cu asta sa fii tu insup, din Romania, care ai sau nu ai bani si al carui trecut sa fie foarte real. Vor sa fii ca toft Sfintii dar sa nu le ceri si lor sa fie ca top Sfinfii la un loc. Putem sa ne sfiinpm viafa astazi? Da, nimic mai usor! Pentru ca Dumnezeu imi cere sa cuprind toate pe cat pot eu. Harul lui Dumnezeu nu vine in noi pentru ca am epuizat toate virtutile posibile si toate eforturile ascetice, ci pentru ca am dorit safim cu totul ai lui Dumnezeu. Harul Duhului Sfant vine sa mdngdie o inima plina de vdlvataie, o inima incinsd de dragoste, de avant, de dorinfa de implinire. Cand ne rugam si cerem sa vina harul Mangaietorului, atunci cerem, de fapt, ca harul Duhului Sfant sa vina sa ne linisteascd si sa ne tempereze emo^iile, dragostea, asteptarile si, in acelasi timp, sa ni le potenfeze. El vine si ne spune ca dragostea noastra trebuie sa fie mare si dogoritoare si pentru top §i toate dar, in acelesi timp, ne spune ca trupul nostra, inima noastra de atata incandescenid poate lua foe, se poate imbolnavi. Harul Sau nu ne face plini numai de voluptate dumnezeiascd, si de curdpa unei simpri subtile si atente, ci si de discerndmdnt, de precizie sentimentald si ideaticd, de o privire necratatoare asupra monstrilor patimilor din noi insine. §i cand vine El, Duhul Adevaralui, prin harul Sau vine si ma umple de pace, de o siguranfd plina de griji cuvioase, de o nestavilita bundtate si candoare, pe care simt sa o revars peste ceilal^i, sa o impdrtdsesc celorlarfi in sim^irea acuta a smereniei mele, care vine din constiin^a abundeniei harice care nu-mi apar^ine. Ma simt bogat dar nu ma confund cu izvorul bogdpei mele. Am constiin^a, constien^a a ceea ce este in mine, a haralui Duhului. Dar nu pot spune ca El a venit pentru ca eu merit sau ca El a venit pentru ca sunt special in comparable cu al^ii. Eu nu ma simt special. Eu nu imi arog drepturi, calitap, demnitdp sau onoruri. 107 Ca sa fiu cu El sau in fa}a Lui eu sunt un vierme, un nimic, un intuneric, o putreziciune. In fa{a Lui eu sunt un nimeni personal. §i tocmai pentru ca sunt asa, El se gdndeste la mine si vrea sdfie in mine, prin harul Sau, pentru ca eu nu vreau sdfiu al meu in fa^a Lui, ci al Lui in fa^a Lui si sa fiu in mine cu El, in mod deplin, constient, asumat si liber. Ma simt liber. Din ce in ce mai liber... Dq ce? Pentru ca El ma inva^a ca libertatea nu se revendica, nu sefurd, nu se da cuforfa, ci se acceptd ca un dar. Libertatea mea Insusi Dumnezeu mi-a facut-o dar, surpriza, cadou. Eu nu stiam ca libertatea poate fi asa de frumoasd si ca ea intrece orice basm, orice asteptare, orice gand. M-am pomenit ca traiesc intr-o largime neinchipuit de frumoasd, in care totul imi e nou, incalculabil de nou. Traiesc in acelasi apartament, mananc acelasi fel de mancare, beau aceeasi cafea dar nu mai sunt acelasi om. Tot ce intra in mine si se degajd din mine poarta simptomatologia acestei liberta^i extrem de neconforme cu libertatea legislative sau sociala. Stau parca pe loc si nu mai simt scurgerea timpului. Inima nu-mi mai palpitd ca altadata. Chipul lumii acesteia mi se transfigureazd de la sine, pentru ca simt cum intru intr-un ritm al tdcerii atemporale. O tacere interioara abisala inexprimabila de care nu ma mai satur. Aud, bineinteles, claxoanele masinilor, zarva strazii, insultele unora sau ale altora...Insa inima mea e in pace. Nu sunt deranjat in aceasta pace addncd a fiin^ei mele. V) slujba romano-catolica e una fadd. Singuratatea fiecaruia e intrefinutd de singuratatea statuii Fecioarei, aceasta bdtaie dejoc la adresa Prea Curatei Stapane. Am fost aseara la Baratia163 si am privit in mod atent locasul. Doi Ingeri, aproximativ bizantini, stau in fa^a statuii 163 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_B%C4%83r%C4%83%C8%9Bia_din_Bucure%C 8%99ti. 108 Fecioarei iar pe tavanul boltit e Mielul crucificat, acest simbol al Mantuitorului interzis din punct de vedere canonic. Hristos sta numai la intrare, in partea stanga si e in agonia Crucii. In medalioane mici sunt prezentari ale Calvarului dar niciodata nu apare in fa^a credinciosului romano-catolic Hristos Cel inviat, Hristosul bucuriei. Orga canta jalnic. Credinciosii se saluta la un moment dat dar ei nu se cunosc unii pe aljii, nu-si cunosc nici macar numele. Rugaciuni fara rugaciune. Euharistie fara harul Sfantului Duh. In aer am sim^it o mulfime de demoni si ei imi asaltau inima cu frenezie, crezand ca m-am apucat de dorinte extraeclesiale. O, daca ar fi percepufi acei demoni de credinciosii care se adund aici!... Preotul le cere sa-si spuna dorintele in tdcere... Iar eu m- am rugat sa-si vind in fire acesti oameni si sa se darame aceasta cloaca blasfemiatoare si trufasd, pentru ca Biserica lui Dumnezeu are nevoie ca toti sdfim una intra ea. Predica slaba. O astfel de predica, la noi, nici nu ar fi fost ascultatd de cineva. Oficiantul spune ca unirea Bisericilor se va face la nivelul credinciosilor iar nu de sus. O atmosfera goala, neduhovniceasca. Bucuria prezenfei harului lui Dumnezeu lipseste si nu mai ma mini nebuniile pe care le scriu despre credin^a ortodoxa. Preotii lor, acesti falsi preofi, sunt comedian^ii care isi bat joe de adevararile dumnezeiesti. Numai pentru ei este potirul, pe cand ceilal^i primesc doar cercurile de azimd. Privind cu duhul meu aceasta jalnicd adunare am in^eles, cu cutremur, cu frica mare, inca o data si pentru a nu stiu cata oara ce drama colosald este sa stai departe chiar si pentru o singura secunda de adevdrul total al Bisericii Ortodoxe si de harul Prea Curatei Treimi care inunda toate. Acolo unde numai este El e moartea, e singuratatea, e un gol inspdimdntdtor. E Iadul care ne rdde in fata in mod sdlbatic... 109 Despre puterea pe care o luam prin Sfantul Botez gasim referint.e §i la Sfantul Marcu Ascetul. O eventuala Teologie Dogmatica Ortodoxd pe care as incepe s-o scriu se poate extinde foarte mult, datorita materialului patristic abundent, dar §i academic la fiecare capitol tratat. Se pot face trimiteri §i nuantlri numeroase pentru ca dogmele credin^ei sunt inepuizabile iar tratarea lor s-a facut in decurs de doua milenii in tone de cdrfi. rv In Sfantul Botez, Hristos vine in mine §i ramane in mine prin harul Sau, fara sa se desparta de Tatal §i de Sfantul Duh, pe cand in Taina Sfintei Mirungeri se pogoara Sfantul Duh, prin harul Sau, fara sa se desparta de Fiul §i de Tatal, lasandu-mi cerurile deschise pentru vedere dumnezeiascd, pentru inaintare ve§nica in lumina necreata. Apoi II primesc pe Insu§i Hristos, plin de Sfantul Duh, ca mancare §i bautura cereasca, Euharistie Preasfanta nedespartita de persoana Sa divino-umana, pentru ca fara El nu pot face nimic bun, nimic curat, nimic autentic. Cele trei Sfinte Taine ma introduc in Impara^ia lui Dumnezeu. Ele ma pun sa stau la masa lui Dumnezeu. Ele ma unesc, prin har, cu El §i ma fac sa trdiesc cu El §i in El tot timpul, rugandu-ma pentru o iubire vesnicd a Lui, pentru o trdire vesnicd a infmitatii Sale. k\ stazi, la predica164, un coleg din anul al IV-lea165, a spus ca via^a a fost asemanata cu unpod de un scriitor anume. Eram Masterand in Teologie la acea data... 165 Studentii la teologie fac o tentativa de practica predicatoriala... adica spun, odata in studentia lor, o predica adanc studiatd si discutatd. Si asta pentru ca, incd nu dam prea multa importanta predicii in cultul ortodox... 110 Pe pod nu-^i po^i face cash. Acolo te simti in trecere, spre vesnicie. Podul pe care tree, viafa mea, se va sfarsi. Ceea ce incepe dupa aceasta trecere este fara de sfdrsit. \/u fiecare nou lucru inleles tu mori inca o data pentru ceea ce tu erai, mori din nou trecutului. Trecutul e depdsit continuu in noi inline. Fiecare dezlipire de o patima e o moarte a omului vechi din noi, e o vindecare de o boala. Continuu eu ma recunosc afi altul. Cel de ieri, eu, eel de ieri nu mai existd. Am murit pentru mine, pentru constiint.a mea. Daca Sfantul Botez e o renunfare la mine, eel vechi, atunci fiecare renunfare la mine, eel vechi este o renunfare care o continua pe cea batismald. Atunci, eu am renun^at la tot ce ma separa de Dumnezeu. Si pentru ca am fdgdduit sa fiu unit numai cu El, renun^area la ceea ce e gresit din mine se inscrie pe linia implinirii acestei fagaduinfe inifiale. Asceza mea e astfel o finere a cuvdntului fa^a de Hristos. Eu imi \m promisiunea facuta in acea zi lui Hristos. Cand arunc tot raul din mine, cand recunosc ca ceea ce sunt eu nu e bun, atunci vin si ma afund in Moartea Domnului pentru a invia intru Invierea Lui. Langa cristelnrfa ma vad un om pocdit, un om care se recunoaste invins. Recunosc ca Hristos - asta in fa}a apei Sfantului Botez - e singura mea salvare, mantuire, implinire a vie^ii mele. Ma dau Lui cu totul. Afundarea mea in apa, de trei ori, inseamna moartea mea. M-am nascut mort pentru ca sa mor iardsi. Astfel de predici, ale studentilor, intr-o Biserica numai pentru ei...ar trebui sa fie la ordinea zilei... Si nu numai predici. ..ci si conferinte, prezentdri, expozeuri...caie ar trebui orchestrate de catre facultate. In acest fel, studentii, masteranzii, doctoranzii s-ar forma in mod real ca vorbitori si scriitori si nu am mai trai penibilul situatiei de a-i vedea vorbind si scriind ingdlat, fara personalitate, fara marca in fata unei adunari de credinciosi, la televizor sau in lucrari scrise. Ill Moartea aceasta tainica cu Hristos insa imi aduce viafa vesnicd, invierea. Sunt scos, ridicat din apa de trei ori. Sunt botezat in numele Prea Sfmtei Treimi. Ma afund in ascultarea de Dumnezeu si in iubirea Lui. Imi gasesc moartea pentru lume in invierea intru Duhul, pe care II gasesc in apa si prin apa, prin intermediul apei, caci El Sepogoara de sus... O, Doamne, ajuta-ma sa scriu despre si spre slava Ta! Ajuta-ma sa scriu despre cele pe care Tu ma inveti zilnic. Da- mi sa ma vad si sa Te vad, Bucuria si Pacea intregii zidiri, caci numai Tu esti bucuria si viata mea, Prea Frumosule, Doamne! 5 5 5 7 7 F« ericitul Dumitru spune in p. 87, ca Sfanta Spovedanie „este o Taind a comuniunii intime si sincere intre penitent si .,,166 preot E adevarat asta! Insa cu amendamentul, inteles de la sine pentru el dar nu si pentru multi dintre noi: sa fie vorba despre doi oameni duhovnicesti, unul care se spovedeste si altul care ascultd spovedania ca preot duhovnic. Cum poate fi sincer un om intr-o clipa, daca nu e sincer in orice clipa? Mai ramane intotdeauna un rest. Pleci cu durere in suflet uneori, pentru ca preotul nu e atdt de sincer cu tine sau nu poate sa te inieleagd. De ce nu e sincer? Pentru ca nu vrea sdfie sincer. De ce nu poate sa te inteleagdl Pentru ca nu are experientd de viata si duhovniceasca, teologica, culturala, filosofica, istorica, comportamentala, psihologica etc. Mai mult decat in oricare alta Taina a Bisericii noastre, in Taina Sfmtei Marturisiri careniele preotului apar in toatd urdienia lor in fa^a credinciosilor. Toata mintirea de sine si indltarea gdtului preotului duhovnic cad in fa^a ochiului atent al penitentului. 166 Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. 3, ed. a Il-a, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1997. 112 Harul preotiei nu i$i confera o sfinfenie automata si nicio cunoastere absolutd a sufletului omenesc. Sfm^enia cu care te imbracd harul lui Dumnezeu si te pune in odajdiile sfinte sau, mai bine-zis, indlfimea duhovniceasca pe care trebuie sa o ai ca preot nu e numai gratuitate din partea Sa ci si un efort de zi cu zi. Trebuie sa fii absolut sincer intotdeauna in inima ta pentru ca sa comunici intim cu cineva. Uneori ne lovim de perefii reci ai sufletului preotului si suntem dezamdgifi la culme. Nu e de ajuns sa incerc sa fm sincer cdteva minute, numai in timpul marturisirii si asta, mai mult ca un obicei exterior. Trebuie sa fm sincer mereu si intim cu to^i, pentru ca cei care se marturisesc la mine ca preot, sa fie sinceri si intimi cu mine, acum, cand se spovedesc dar si in afara marturisirii. Mul^i dintre preo^i in^eleg gresit rolul lor de duhovnici, pentru ca nu stiu cum aratd viafa sfdntd in Hristos. Oamenii vin de la mul^i duhovnici panicafi, teribilizafi, anulati ca personalitate. Am cunoscut oameni carora li se anulaserd personalita^ile de catre unii duhovnici si ajunsesera niste fricosi ca frunza de plop, care se agita mereu, in orice adiere de vant sau fara nicio initiativd si plan propriu. Si pentru ca nu isi cunosc mul^imea patimilor si a nestiin^ei lor, acesti duhovnici ii imbolnavesc si mai mult pe al^ii. Daca duhovnicul nu e eel mai bun, eel mai iubitor si inielegdtor om cu care discu^i, atunci in loc sa fii vindecat esti, mai degraba, omordt miseleste de sfaturile lui. Sinceritatea sfinieniei nu e o sinceritate formald, inclusa de ochii lumii in cadrul Sfintei Taine a Marturisirii. Marturisesc cu durere dar si cu dorin^a de a intdlni un astfel de om Sfdnt, ca nu am gasit pana acum un duhovnic sensibil si tandru ca harul lui Dumnezeu, adica atdt de atent si de priceput in a discuta cu tine si in a-}i vorbi, aidoma prezen^ei harului lui Dumnezeu care te alina, te mangaie, te face sa zambesti mereu. O, Doamne, avem nevoie de duhovnici Sfinfi si nu de cititori ursuzi,filosofi sau moralistil Mul^i dintre ei citesc car^i sfinte, sfmtele canoane, se impartasesc adesea, constant mai bine-zis, dar nu stiu cum sa le vorbeasca oamenilor, ce sa le spuna. Ce sa faci cu duhovnici ignoranfi sau, dimpotriva, cu duhovnici eminent dar care nu II simt pe Sfantul Duh, prin 113 harul Sau, in fiin^a lor? Ce sa faci cu zeci de mii de informal fara dragoste si Jam discerndmdnfl Daca observam modul cum se fac astazi mdrturisirile de pdcate, majoritatea lor, ramanem doar cu gustul amar al curiozitdiii preo^ilor dar nu si cu vindecarea sufletelor. §i aceasta, pentru ca po^i sd ajufi ca duhovnic, cand ai stiut mai intai sd te ajufipe tine. Po^i vindeca pe al^ii daca te-ai vindecat pe tine insu^i. Nu e de ajuns doar sd-i ierfi pe cei pe care ii spovedesti... Duhovnicia e cu mult mai mult decat iertarea lor, pentru ca e prietenie si iubire sfdntd fata de ei, purtare a lor tot timpul in inima ta, candoare si bine inmiresmare a fetei inimii lor cu adevarat. Pacatele sunt iertate, fara indoiala, la fiecare marturisire, pentru ca le iartd Dumnezeu prin harul Sau. Dar patimile, regretele, singuratatea si nein^elegerea, neiubirea celor care vin sa se spovedeasca sunt vii si rdmdn vii in acei oameni. Care duhovnici vindeca tot ceea ce trece dincolo de iertarea pacatelor, iertare care e darul lui Dumnezeu si nu meritul nostra? Sunt incredin^at ca mul^i stiu ce spun eu acum si au acelasi regret ca si mine, chiar daca vor citi aceste randuri si dupa zeci de ani. Uitam ca noi, ca duhovnici, suntem slujitorii lui Hristos si ca nu trebuie sd-L inlocuim pe El cu noi, ci menirea noastra e sa ii ducem pe toti la El, ca El sd-i invete ce e bine, pe fiecare in parte, dupa cum doreste. De ce? Pentru ca nu noi ne-am rastignit pentru ei, pentru acesti credinciosi care vin la noi si se spovedesc, ci El, Singural Iubitor de oameni... Desi El e defafd, noi credem ca suntem mai important si mai folositori ca El, Care ne iarta toate. In loc ca duhovnicul sa fie Pdrintele eel bun, eel iubit din toatd inima, la care vii cu dor, ajungem sa fim tdietori in carne vie, dictatori, jefuitori ai fiin^ei altora, ai seninatatii si pacii lor. In loc sd imbrdtisdm durerea, sa o sdrutdm prin ragaciunea noastra, dimpotriva noi o mdrim, o facem sa fie si mai greu de purtat. 114 o n pui de gaina avea piciorul deformat, stalcit. Un om poate sa nu aiba o mana, un picior, poate sa fie trist, poate sa vrea sa se sinucida. Dar chiar daca vrem ca toate lucrurile sane bucure, vom intalni si lucruri care ne vor intrista, care ne vor provoca dureri, lacrimi. „Invatatorule, cine a pacatuit; acesta sau parin^ii lui, de s-a nascut orb?" Si Iisus a raspuns: „Nici el n-a pacatuit, nici parin^ii lui, ci ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu"(In. 9, 2-3, ed. BOR 1988). Daca privesti un pui de gaina deselat, cotonogit sau un cersetor aproape epuizat, sa nu te miri, sa nu te indignezi, sa nu hulesti, ci sa consideri ca ai in fa^a ta o imagine a propriei tale fiinie adanc imbolndvite. Dumnezeu vrea sa ne arate lumea, sa ne arate cat de frumos este El in tot ceea ce exista. §i noi trebuie sa acceptdm invita^ia Sa la aten^ie. Ne inconjoara o frumusete uluitoare. Mun^i inal^i, racorosi, paduri cu multa umbra, dealuri pline de verdea^a, de flori, gaze, mii de gaze, ganganii de tot felul, si animale si pasari atat de diferite si aer cand mai racoros, cand mai cald, si dimineti cu un soare rosu, mare, si ape, izvoare repezi, cu pesti mul^i.-.O frumuse^e impundtoare, unica! Dar alaturi de aceasta frumusefe a lui Dumnezeu, „frumusetea" noastra e plina de desfranare, de be^ie, de infatuare, de certuri. Scandaluri la tot pasul, copii care se drogheaza, femei care se prostituiaza, ho^ie, invidie, dracuituri la tot pasul, multa apostazie si necredin^a, multa lasitate, multa depravare. §i cand am predicat ultima data, am in^eles ca trebuie sa pierzi mult timp pentru ca sa se prindd in inimile oamenilor anumite idei, anumite doruri sfinte. M-am grabit si am gresit in unele detalii. Iarta-ma, Doamne! Ne trebuie multa ateniie cand vorbim intra numele Domnului. Cum putem convinge un om „tipicar", care crede ca face totul bine dar care, in realitate, stie prea purine lucruri? Cum convingem un om analfabet, daca el in^elege deformat unele lucruri ale credin^ei? 115 Cand facem metanii, daca avem haine largi pe noi, in^elegem ca metania e oplutire, e ca un zbor lini§titor. Patima te sfredele§te. Pofta pacatului... Curiozitatea e, pentru multi, mai puternicd decat dorinia pacatului. Imaginile desfranate par o „ odihnd " a sufletului, dar ele sunt o dezertare fara ru§ine. Mania repezita e, mai mereu, o dorinia de a da sfaturi „ competente ". Am citit ca Sfantul Luca - medicul savant al Rusiei - a predicat peste 1000 §i ceva de predici §i ca opera lui de vreo 700 §i ceva de predici (care au ramas in scris) e pusa in 12 volume. Cat efort, Dumnezeule Mare!... Predica e o mare epuizare dar § i o mare dragoste. Vreau sa §tiu mai multe despre Sfm^ii no§tri, Doamne §i ajuta-ma sa ma mantuiesc §i eu, pacatosul! M A 1 C.H ltima data cand 1-am vazut pe Inva^atorul , 1-am intrebat despre cat de singur a fost el toata via^a. Si mi-a spus lucrul inspaimantator, ca pana sa-1 intalnesc eu - din mila Domnului - nu l-a crezut nimeni §i n-a vorbit nimeni serios cu el. A trebuit sa a§tepte 70 de ani ca sa-i vorbeasca cineva in mod cinstit §i din toata inima. 167 Pe Fericitul Hie vazatorul de Dumnezeu, a carui opera e in patrimoniul nostru si din care am publicat deja 7 volume din Operele sale complete: vol. 1: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/03/03/fericitul-ilie-vazatorul-de- dumnezeu-opere-complete-vol-1/; vol. 2: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/04/12/fericitul-ilie-vazatorul-de- dumnezeu-opere-complete-vol-2/; vol. 3: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/05/06/fericitul-ilie-vazatorul-de- dumnezeu-opere-complete-vol-3/; vol. 4: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/05/30/fericitul-ilie-vazatorul-de- dumnezeu-opere-complete-vol-4/; vol. 5: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/06/06/fericitul-ilie-vazatorul-de- dumnezeu-opere-complete-vol-5/; vol. 6: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/06/27/fericitul-ilie-vazatorul-de- dumnezeu-opere-complete-vol-6/; vol. 7: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/06/30/fericitul-ilie-vazatorul-de- dumnezeu-opere-complete-vol-7/. 116 E chiar atat de greu sdfii cinstif! E chiar atat de greu sa fii sincerl Gianina [Piciorus] imi spune la fel: ca nimeni n-a fast cinstit cu ea, pana nu m-a cunoscut pe mine. Sinceritatea pe care am pierdut-o se rdzbund impotriva noastra si ramanem singuri. Acum cateva zile am recitit din cardie depravarii mele literare si mi-a fost sila, groaza de mine, de eel de atunci. Blasfemiile, infatuarea, desfranarea si nebunia acelor zile au ramas in urma. Nu mai ma recunosteam daca nu le-as mai fi citit. Nu mai stiam cum arat. Doamne, tu ai fost atat de bun cu mine! . . . Sunt si multe lucruri bune scrise atunci, pe care nu le-as mai fi putut scrie pe urma (pentru ca toate sunt la vremea lor)... dar si multe de care ma dezic cu totul. Daca e sa le mai recalculez...voi face o triere a scrierilor mele literare... sau le voi prezenta doar partial . . . Pentru mai bine de 10-15 minute 1-am ascultat pe Parintele Constantin Galeriu vorbind la radio. Glasul lui, cuvintele lui sunt un izvor viu: izvor duhovnicesc. Vorbeste in harul Duhului Sfant, intru care si traieste. Nu am re^inut multe lucruri, aproape nimic - predicile lui trebuie sa le notezi, sa le aprofundezi la cuvinte si propozitii - dar mi-a ramas unicitatea lui in inima si in urechi, impresia puternicd a prezenfei sale, bldndefea si maiestuozitatea prezen^ei sale duhovnicesti. Vorbea despre pogorarea Sfantului Duh. Si a vorbit mult scriptural. A citat din memorie si are o memorie colosald. Cand 1-am auzit pe Fericitul Dumitru Staniloae predicand - la fel - parca timpul se oprea pe loc si numai el, Predicatorul, era glasul care ne tinea in palmd sufletele. Pe Fericitul Dumitru nu 1-am auzit pe viu, ci dupa o inregistrare. Pe Parintele Constantin 1-am auzit pe viu: a predicat o ora si cincisprezece minute, in duminica in care eu am fost la Biserica Sfantul Silvestru, la Biserica sa. Mi-am luat notice. Le am pe un caiet mare. Predicatorii lui Dumnezeu sunt rari si de aceea bucuria e raa.rQ,prea unicd. 168 Proiect pe care 1-am inceput in anul 2010 si din care am finalizat primele doua volume din Opere alese: vol. 1: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/12/12/dorin- streinu-opere-alese-vol-i-20 1 0/ si vol. 2: http://www.teologiepentruazi.ro/2011/01/07/dorin-streinu-opere-alese-vol-2/. 117 Cineva mi-a vorbit despre copiii ei avortafi si am decis sa ma rog pentru ei. Le-am dat la to^i cate un nume si i-am pus pe pomelnic. Am sim^it ca Dumnezeu e de acord cu acest lucru. Iarta-i, Doamne, pe ei si pe noi si ne miluieste! Candva am vazut cum o picatura din Sfantul Sange a cazut din Sfantul Potir pe cimentul soleei. Nu i-am spus preotului, pentru ca sa nu-1 indurerez si nici sd-l pun intr-o situafie jenatd in fa^a enoriasilor sai. Iarta-ma, Doamne si ne miluieste! Multe dintre pdcatele si gdndurile rele ale oamenilor Sfin^ii Paring le-au pus sub tacere, pentru ca sa nu se mai rdspdndeascd astfel de mizerii satanice. Importanta nu este aceasta satanologie ci amdnuntele indumnezeirii. S/ineva mi-a spus ca muntele ii da sa se smereascd atunci cand priveste indltimea lui coplesitoare, mare^ia lui, pe cand blocurile si constructive omului te fac sa te ingdmfi169. Are mare dreptate! In natura, naturale^ea a ceea ce vezi te umple de muliumire si desfdtare interioard. Dar privind blocurile Bucurestiului, acesti colosi la care au muncit ataxia oameni - anonimi pentru noi - ma smeresc, imi dau seama ca eu n-as fi fost in stare sa fac asa ceva, sa proiectez si sa inalt asemenea lucruri trecdtoare dar care au necesitat multd muncd. Nu sunt in stare nici sa fac masini, nici calculatoare, nu pot fugi repede, nu pot sa am grija de un copil cum pot sa o faca foarte mul^i, nu pot sa rezist patimilor mele, nu stiu sa ma rog, nu stiu sa fiu atent, aproape ca nu stiu sa fac mai nimic cu adevdrat si nu e nicio exagerare. Neputinfa te smereste, te face sa cuge^i smerit. Orice infelegere a neputin^ei proprii te apropie d&firescul omului. Doamne, nu ne lasa sa fim tristil Nu ne lasa in patimile noastrel Ridica-ne cu iubirea Ta si inva^a-ne sa avGmfrica cea bund. Genera^ia noastra a fost mult alterata de moleseald, de un „modernism " prost inteles. Cei de acum, cei mai mici decat noi, si mai mult. 169 Traducatorul de carte patristica Adrian Tanasescu-Vlas, un prieten foarte drag mie. 118 Cum vor putea sa mai fie canonisip cei de acum pe viitor, daca nu mai suporta sa fie priva^i de aproape nimicl Ne-am inva^at cu de toate §i saracia duhovniceasca, cumin^enia, smerenia ni se par aiurea. Fugim dupa noi inline dar in mod gre§it. Cei care se dedau la placeri nu sunt ni§te oameni linistip, pentru ca dorin^a sdturata printr-un pacat devine §i mai nesdtuld. Pofta de a manca, pofta sexuala, pofta de a te distra sunt ni§te stdpdni drastici. Nu te lasa deloc. Vor mereu si mai mult. Te scufunda §i mai mult in asteptdri palpitante §i in dezamdgire. Am citit ieri din jurnalul unui om care acum e bine, dar care a avut o viafd tare zbuciumatd. Dumnezeu Se ingrije§te nespus de mult de noi. A citi trecutul, uraciunile pe care le-ai facut e o mare durere. E o mare povara sa sim^i ce a luat Hristos de la tine, de pe inima ta §i cdte frumusep negrdite ne-a dat El. Retrospectiva personala, revederea pacatelor proprii ne face sa in^elegem cate indurd duhovnicii no§tri de la noi to^i. Cand stai la Sfmtele slujbe §i traie§ti bucuria lor, frumusetea §i pacea Duhului Sfant, sim^i ca e§ti fericit. Fericirea e foarte simpld, pentru ca e simprea lui Dumnezeu. In Casa lui Dumnezeu // simp, pe Dumnezeu §i nu te ingrozesti, ci te umpli depace. Bucuria cantarii ortodoxe nu poate fi plagiatd. Nu te poate incalzi crivdiul §i nici nu te poate racori soarele de august. Dar cantarea ortodoxa e insdsi sdltdrile inimii credincioase, strigatul viguros al min^ii induhovnicite. Tot acela§i barbat imi spunea, ca Iadul - pentru el - are la fund mul^i preo^i, medici §i juri§ti, caci a§tia. fac de toate. Dar eu sunt in lad § i nu ma bucur ca §i al^ii sa fie cu mine, caci nu doresc ca §i al^ii sa sufere. Copiii trebuie sa fie inva^i sa aiba bun sim} §i sa fie cuviinciosi. Cred ca nu e nimic maifrumos ca un copil smerit §i plin de delicateie. Traducerile teologice cer minte duhovniceasca. Insa traducerea nu reda decat sensul propozipei in limba ta, nu §i inielesul duhovnicesc al ei. Daca confundam traducerea cu inielesul duhovnicesc al textului atunci suntem de plans. 119 Am uitat sau n-am stiut deloc sensul real al cuvintelor. Cura^irea de patimi implica si vederea curatd a inielesurilor cuvintelor. Ma doare cand cineva intrerupe o corespondent fara a da nicio explicate si nu in^eleg de ce nu le place oamenilor sa scrie cinstit. Multora le lipseste scoala bunei cuviinfe duhovnicesti si simtirea dreptei comportdri in societate, in comunitate, atunci cand fac o vizitd sau cand sunt intr-un grup mai mic sau mai mare. Caren^e enorme... §i mofturile sunt mai multe decat dorinia bund, cea dupa Dumnezeu. Din PSB 15, p. 130, aflam ca „Isaia (e) din Amos". Adica faptul ca tatal Sfantului Isaia Prorocul e Sfantul Amos Prorocul. Ajuta-ma, Sfinte Amos, sa in^eleg pana la sfarsit cuvintele tale si sa comentez intreaga ta carte dupa cum am inceput! Ce inseamna lieta^opa? Si dictionarul spune: transport; 1. schimbare a lunii; 2. schimbarea sensului propriu in sens figurat. Meta inseamna impreund cu sau dupa - printre alte intelesuri - pe cand cf)opa: incarcatura, recolta, fructificare, abunden^a. Astfel, mai presus de abundenia de termeni ai metaforei trebuie sa cautam adevarul termenilor ei. In^elesul metaforei e dincolo de cuvintele ei. Metafora e o parabola esentializatd. V)amenilor le trebuie rdspunsuri mici dar la timpul lor. M\x\\\ cred ca au patimi care nu pot fi curdfite nicio data dar asta e o minciund de-a Satanei. Mul^i nu stiu cum aratd patimile, care este modul lor de manifestare dar vorbesc despre patimi. De aceea, din nestiinta, multi marturisesc la Sfanta Spovedanie pacate pe care nu le au sau nu lefac si nu vorbesc despre adevdratele lor patimi, despre marile lor patimi, pentru ca nici nu le vad, nu stiu care sunt. 120 Trebuie sa-i ajuti pe oameni sa isi cunoascd patimile, sa le perceapd. §i asta efoarte eliberator. O aleasa prietena nu in^elegea de ce mai ramane „un rest" la marturisire, pe care nu stie cum sa-1 formuleze. I-am spus ca e alipirea de ceea ce era ea inainte de convertire. Raspunsul acesta ia produs o mare bucurie incat m-a imbrdiisat si m-a sdrutatpe obraz. Si asta, de parca ii spusesem lucruri nemaiauzite. Insa aceasta bucurie e redid, pentru ca nu au parte de oameni prea multi care inteleg cum sunt in realitate patimile si virtutile. Si ei citesc cartile Sfmtilor Parinti ca sa afle despre 5 5 5 5 A patimi si virtuti... insa le inteleg intr-o ureche, pentru ca nu le recunosc.m mod punctual, in ei insisi. Problema insa e alta: omul isi recunoaste propriul adevar interior, daca i-l sugerezi sau i-l schifezi intru cdtva. Trebuie numai sa ii intdmpini asteptarile cu argumentele tale. ..si in asta consta tot ajutorul duhovnicesc pe care il poate primi de la tine ca Pdrinte duhovnicesc sau ca Pdrinte duhovnicesc si duhovnic in acelasi timp. 1 70 Fericitul Sofronie Saharov ne subliniaza necesitatea unui limbaj frumos: „este unit sa nu te infeleagd celalalt cand iivorbesti"171. Delicate^ea de-a vorbi pe in}elesul omului, si - mai ales - la indltimea in}elegerii lui nu trebuie sa o uitam niciodata. 1 7? Despre Fericitul Porfirie Bairaktaris acesta spunea ca e „un burdufplin de Duhul Sfant"173. E o definite minunatd a omului Sfant! Cartea aceasta m-a umplut de multa in^elepciune, de delicatete duhovniceasca, de fine^e duhovniceasca. §i autoarea e o Maicd aparte... Am in^eles de la ea - asta privind ansamblul cdrfii, mai bine zis printre rdnduri - ca daca vrei sa scrii despre un Sfant trebuie sa scrii din mijlocul iubirii pentru el, dupa ce toata via^a ai fost absorbitd numai de el. Fericitul Sofronie era totul pentru ea si de aceea a putut sa scrie asa de delicat, asa de prudent si atdt de sincer despre Prea Cuviosia sa. 170 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Sofronie_%28Saharov%29. Dumitra V. Daviti, Amintiri despre Pdrintele Sofronie de la Essex, trad, din gr. de Caliopi Crasnic, Manastirea Piatra-Scrisa, Jud. Caraf-i Severin, 2002, p. 72. 172 A se vedea: http://orthodoxwiki.org/Porphyrios_%28Bairaktaris%29_the_Kapsokalivite. 173 Dumitra V. Daviti, Amintiri despre Pdrintele Sofronie de la Essex, ed. cit, p. 73. 121 Nu cauta exclusivismul114. Acesta e un mare atu pe care il caut la oamenii Sfm^i: sa nu ii iubeasca doar pe doi-trei Sfinti... ci pe toti Sfintii. Trebuie sa ii avem pe tofi in inima noastra. Trebuie sa invatam de la tofi Sfinfii cate ceva. Monomania te arata a fi lenes, a fi incapabil de alte aspecte ale sfinteniei. Cand Fericitul Sofronie se ruga „lasa in urma lui un lac de lacrimi"175. O, Doamne, si eu nu las in urma nici macar un suspin ! . . . Tocmai asta e diferenfa intre Sfinfi si oameni netrebnici ca mine. Ei sunt minunafi iar eu sunt mai mult decdt jalnic. Ipocrizia si nemernicia mea vor fi crunt pedepsite. Vai mie! Un gest unic: dupa invadarea Ciprului, o femeie cipriota vine cu durere mare la manastirea de la Essex. Cand s-a apropiat de Fericitul Sofronie, acesta „a imbrdfisat-o strdns si au plans impreund mult timp. Atmosfera aceasta, duhovniceascd si emofionantd totodata, a gasit ecou in to^i cei ce se aflau acolo, caci ochii tuturor lacrimau"116 . El a imbrdiisat atunci, pe langa o femeie indureratd, pe to^i din neamul ei, de fapt intreaga lume care suferd. Compdtimirea impreuna cu al^ii te arata o inima mare, o inima rdnitd de iubirea lui Dumnezeu. Cei care sunt ai lui Dumnezeu nu sunt insensibiW. Inima rece, egoista, inima plina de asperitdfi satanice, numai ea nu se bucura cu cei ce se bucurd si nu pldnge cu cei ce pldng. Un raspuns unic: „Daca sufletul vrea, poate sa fie mantuit"177. Si se referea la sufletele celor adormifi... O Maica din Serbia vine sa-1 vada pe Fericitul Sofronie, dupa ce ii citise una din carji. In^elesese faptul ca el e mai mult decat in^elegea ea sau auzise de la al^ii despre el. Statea langa Sfant la masa si „vorbeau impreuna incet. Pe to^i ne-a uimit faptul, dar surpriza a fast la sfdrsit. Cand Parintele a binecuvantat ramasi^ele mesei, s-a intors catre maica si a binecuvdntat-o. Ea a primit binecuvantarea cu capul plecat si a incercat sa-i sarute mana, insa el a imbrdiisat-o iar ea a cdzut in brafele lui pldngdnd. 174 Idem, p. 77. 175 Idem, p. 83. 176 Idem, p. 107. 177 Ibidem. 122 Atmosfera era atdt de sfdnta, incat ochii tuturor s-au umplut de lacrimi, iar unii au izbucnit in plans. Inlacrimat, Parintele ne-a binecuvdntat pe tofi si a plecat, lasand in urma tdcere si evlavie"m. Un eveniment de mare sensibilitate si marefie duhovniceascd. Maica, plina de iubire, sta smeritd si ascultdtoare, cu multa intelegere, inaintea Sfantului. Acesta o binecuvinteazd dupa ce mdncase langd el si nu undeva departe de el. Ea sepleacd inaintea lui. Nu sta ieapdnd, nu se ingdmfa, nu arata o bucurie frivold sau nesimfitd. Ci, cu capul plecat, primeste binecuvantarea lui dorind sa-i sarute mana Sfantului. Acesta efoarte sensibil. In^elege delicatefea sufletului ei si faptul ca delicatetii trebuie sa ii raspunzi cu delicatefe. In loc sa accepte nepdsdtor sarutul ei, ca ea sa-i sarute mainile, el o imbrdfiseazd pe aceasta Maica, care se sim^ea atdt de bucuroasd dar si de nevrednica ca sa stea inaintea lui si sa primeascd iubirea lui. El o imbrdiiseazd cu multa intelegere si iubire iar ea ii cade in brafe pldngdnd. Cade in bra^ele lui, fiind rdpusd de atata iubire, de atdta intelegere a sufletului ei si a omului, oricare arfi el. Nu e un gest teatral, un gest de curtezand italiand. Gestul acestei Maici arata cum e adevarata dragoste si intelegere pe care trebuie sa o avem pentru Sfin^ii lui Dumnezeu. Sfin^ii lui Dumnezeu trebuie ascultafi in tdcere si urmatifdrd semne de intrebare. Nu trebuie sa vii cu ifose de mare intelectual la ei. Nu trebuie sa te ara^i mai frumos si mai destept decat toata planeta. Ci trebuie sa vii cu o fireascd stare interioard, asa cum esti tu, eel adevarat si, mai ales, sa fii delicat si atent. Delicatetea si atentia sunt ochii prin care trebuie sa-i vedem pe Sfm^i, sa trdim pe langd Sfm^i si sa vorbim despre Sfinti. Pronia lui Dumnezeu este „ca o umbrela"179 sub care trebuie sa stdm cu nddejde. Un parinte180 vorbea despre faptul, ca noi suntem - fiecare in parte - niste „autoportrete" ale lui Dumnezeu. Era preluarea ideii unui Fericit Parinte... 178 Idem, p. 108. 179 Idem, p. 115. 123 Si a continuat: Suntem madulare ale lui Hristos. Suntem din trupul Lui si din oasele Lui. §i de aceea casatoria se implineste, daca cuplul tinde a deveni mireasd a lui Hristos. Mi-a placut aceste cuvinte ale parintelui Vasile. §i a mai spus ceva frumos: ca a 10-a fericire a Mantuitorului e in Apocalipsd: „Fericiti cei chema^i la cina nun^ii Mielului" (Apoc. 19, 9) (desi in dumnezeiescul text al Apocalipsei se gasesc mai multe fericiri si asta in mai multe pdrfi ale carjii). Dar lucrul dureros in vremea noastra este acela, ca am inceput sa in^elegem Sfanta Cununie tare departe de sensul ei sfdnt si am transformat-o intr-o manifestare a orgoliilor si a manierismului nostru ieftin. Nimeni nu mai are timp sa asculte slujba. La fel e si la inmormantare. Pentru ca mul^i dintre noi nu mai stiu sau nu stiu de fapt ce rost au una sau alta din cele pe care le vedem savarsite in timpul Sfmtelor slujbe, de aceea fiecare isi da cu pdrerea intr- un mod foarte dureros pentru dreapta credinfd. Nu putem accepta o credin^a „aproximativa" sau plina de „oralitate" prost in^eleasa. Ortodoxia trebuie studiatd desi - mare aten^ie! - Ortodoxia este trdire plina de iubire. Nu e niciun paradox aici! E nevoie de ambele lucruri, adica si de multd muncd cat si de prea pufina „ asteptare " la lucruri extraordinare. Darurile lui Dumnezeu nu vin pentru ca le asteptdm noi, ci vin daca nu le asteptdm dar traim tot timpul cu dorinfa curdfirii de patimi, a gandului smerit si iubitor de Dumnezeu. Am intalnit oameni care se credeau vrednici de harisme si de minuni dar nu in^elegeau ca minunile si harismele nu au niciun rost, daca esti o inimd ingustd, o inima care nu vrea sa in^eleaga faptul, ca pentru darurile lui Dumnezeu nu suntem vrednici niciodatd, nici macar atunci cdnd le primim si ca un dar al Sau nu e ofavoare, ci o durere zilnica, o asceza pentru toatd viafa. Dorin^a de a vrea sdfii cumva anume dar care nu te lasd sa accepti sa fii cum vrea Dumnezeu e o mare inselare satanicd. Cel care va alerga dupa un lucru pe care il va vrea el, va fi lipsit de o mie de lucruri pe care le vrea Dumnezeu pentru 180 Pr. Dr. Vasile Gavrila de la Biserica Rusa din Bucures-iti, in pareneza rostita la casatoria religioasa a lui Bogdan Starceanu cu Iulia. 124 el, dar pe care el nu are timp sd le doreascd, pentru ca nu vrea sd le doreascd. ft m vazut o batrana cersetoare de curand tocmai cand vroia sd piece acasa. Era spre seanL.Nu stiu cat castigase in ziua aceea. Ma duceam spre bancomatul de la Sfantul Antim, de langa minister. §i ea vroia sa piece... S-a ridicat si a facut trei metanii spre rasarit, cu rugdciunea addncitd in ea. Nu a facut acest lucru ostentativ, dupa cum multi se inchina... ca sa le dai ceva bani... Se inchina pentru ea, ca si cand n-ar fi vazut-o nimeni... pentru ca nu cred ca ma sesizase... Era addncitd in rugdciune. Evlavia ei m-a strdpuns. M-a atins si pe mine puterea rugaciunii ei. Si am mul^umit lui Dumnezeu ca am vazut, pentru o clipa, puterea rugaciunii unei femei desconsiderate. Naturalefea si evlavia cu care se inchina m-a facut sa vad ca peste ea era harul lui Dumnezeu. §i cata teologie ar fi putut citi sau a citit aceasta femeie? Rugaciunea are nevoie de inimd smeritd, zdrobitd si de stdruintd. In comparable cu aceasta maicd binecuvdntatd, in tren am vazut o batrana rujata, pensata la sprancene, vopsita blond - desi ea avea parul negru - cu margele, oglinda, piaptan. . .dar fdrd inimd umilitd. Ce contrast izbitor! Rugaciunea tdcutd naste minuni iar desconsiderarea vdrsteipe care o ai l\i atrage oprobriul. Un Parinte duhovnic - care ar fi trebuit sa-mi fie prieten - s-a purtat cu mine distant. Sa fie invidiel Asa am zis! S-a sim^it pus la zid de prezen^a mea. Sa fiu eu de vina? Lucrurile pot fi mult mai compuse, mult mai delicate. Aparen^ele sunt foarte inseldtoare. Iarta-i, Doamne, pe cei care se smintesc intru mine, ticalosul! Ajuta-ne noua, Iubitorule de oameni si ne miluieste! Bunastarea de tip supermarket te acapareaza, doreste sd te subjuge. Diversitatea l\\ ia ochii. Scopul „fericirii" pamantesti e invesnicirea in istorie, in starea cdzutd. 125 Orice lucru e facut sa sclipeascd de curatenie, pentru ca sa crezi - o, ce credir^a acaparatoarel - ca fericirea vesnica e mult mai pufin frumoasd decat aceasta iluzie, decat aceasta „fata morgana". Dar nu e asa! Istoria nu poate fi un rival al vesniciei fericite. Exorcizarile n-ar trebui facute in public. Oamenii se timoreaza, se panicheaza, isi fac fel de fel de ganduri. Preo^ii si eel demonizat, plus apropia^ii lui: atat! Asisten^a prea largd e daunatoare. Nu e buna deloc aceasta „reclama" pacatoasa a preotilor, care doresc sa fie cunoscuti ei si nu Hristos Insusi. O caren^a enorma a multora dintre preo^i e ca nu §tiu sa vorbeasca pentru un public mare si, mai ales, la televizor. Se complica, isi fac un discurs neadecvat, nu sunt aten^i la profilul emisiunii, la spafiul de emisie, la ora difuzdrii emisiunii si, mai ales, la moderator. Lipsa de concizie, de tarie de caracter, de verva, de dragoste, de intelepciune duhovniceasca. Sa vorbim simplu dar convingator. Puterea cuvintelor se transmite si ea il mobilizeazd pe om, ea il schimbd. Predicile seci, trunchiate, fara vibrafia harului Sfantului Duh trebuie sa dispard. Ele ne fac un mare rdu tuturor. De fapt nici nu sunt predici, ci niste alocufiuni retardate. Cuvdntul duhovnicesc e al harului dumnezeiesc si el e cuvdntul Sfintei Biserici. Sfantul Ignatie Briancianinov a aratat in volumul al 4- lea al edi^iei romanesti, ca rugdeiunea lui Iisus este poruncitd de Domnul in Sfdnta Evanghelie. A fost o mare bucurie a acestei nop^i. Linistea e foarte propice rugaciunii continue dar ea poate fi fatald pentru unii. Ne lipseste tuturor multa rugdeiune. Increderea prosteasca in tine te face foarte arogant. Te cer^i, te enervezi, ^ipi. . .Si pentru ce?! Multa cearta cu noi sau cu al^ii e un chin greu depurtat. Trebuie sa ne linistim, sa vedem cored. Daca in^elegem ca Hristos Dumnezeu e singura intelepciune atunci suntem mdntuifi. O, mantuirea e atat de usoard si atat de grea in acelasi timp! Calatoresc adesea cu oameni carora le place sa taca, pentru ca le e fried sa discute cu tine sau eu le inspir repulsie. 126 Barba e o repulsie vie pentru mul^i. Pe unii ii astupd tusea cand ma vad. Ne desconsideram unii pe al^ii prea mult. Nu avem curaj sa mai credem ca oamenii sepot schimba si ii punem, iifixam pe oameni in cadre stride. A-i judeca pe oameni inseamna a-i minimaliza, a-i considera niste obiecte, niste statui, niste umbre. Daca oamenii nu te inspira, daca nu-^i inspira dragoste, incredere, sentimentul ca esti viu, ca trdiesti, ca vrei ceva mai mult atunci e foarte grav. Sunt frumosi copacii cu fructe coapte dar cand sunt culesi ai sentimentul pdrdsirii, al destramarii. Oamenii fara incredere de mdntuire sunt o priveliste dezolanta: un pamant radiat de o bomba atomica. k\ numite case si locuri sunt guri ale Iadului, focare de infecfie spirituald. Sim\i prezenfa demonilor. Vezi cum colcdie in inimile acelor oameni, ca niste viermi, mul^imi de draci. Am fost undeva unde m-a durut inima. Prezen^a satanica de aici era ca o plasd groasd ce \\ se punea pe inima. Cum sa mai gandeasca, saracii oameni, lucruri buneV. E o minune colosald ca nu isi pun capdt zilelor sau ca mai pot sa faca - ei, „rai fund" (Mt. 7, 1 1) - lucruri cat de cat „normale". *F( o^i stdteau si se uitau la mine si numai un tdndr retardat si un cersetor, de asemenea, bolnav mi-au vorbit. Primul mi-a dat un servetel ca sa ma sterg de transpira^ie, apoi guma de mestecat, apa de la el din sticla, sa completez integrame... pentru ca el „nu stie carte"... Foarte disciplinat si atent desi abiaputea sa vorbeascd. Nu sunt oamenii acestia niste inimi sfintel Eu cred ca da! 127 Al doilea avea o fa^a extrem de radioasd desi vorbea lucrurifara sens sau nu aveau sens pentru mulfi. Ei pot sa-^i vorbeasca, sa te ajute iar noi, „disciplinatii", nu stim sa inganam un „te rog" sau un „multumesc". „Cei de aproape ai mei" (Ps. 37, 11), care trebuiau sa imi spund lucruri frumoase, incurajatoare, „departe au stat" (Ibidem) si m-au ajutat oamenii lui Dumnezeu, cei prin care El lucreazd. Nu te mira de eel prin care lucreazd Dumnezeu, ci mul^umeste ca El nu te uitd niciodatd. Parin^ii mei ma dracuie si ma injura. Mai bine zis, tata face acest lucru. Mama doar il asmute, il impinge la rele. El ii spune bunicii mele in batjocurd si hulitor, ca „sunt Hristos", ca si cand eu as fi facut ce a facut Dumnezeu pentru toata lumea, cat si pentru el insusi. Lumineaza, Doamne, mintea si inima lor si ii iarta! Nu le place linistea. Le place cearta, dracuiturile, bataile. Acu se cearta, acu se impaca. Tu te enervezi iar lor nici ca le pasa. Dar asa e via^a demonizatd, cea care este vitriolatd de demoni. Intre colegii mei se practica „fuga dupa preotie". In argoul lor se spune: „dupa post". Nu se refera la faptul de a posti, ci la faptul de „a ocupa un loc de munca". Oricine face seminarul sau facultatea se crede „indreptatit" sa se preoteasca. Se insoara la repezeald, fac ce fac . . . si ajung preofi. §i apoi vor sa fie numi^i „Parinti" si sa le pupe to^i mana si to^i sa le asculte dezlanarile, cuvintele dezlanate pe care abia le rostesc. §tacheta Qfoartejos coborata. Aproape ca nu mai exista o stachetd, aspira^ii, semne evidente ale voca^iei. O, Doamne, ai mila de colegii mei si iarta-le nesimfirea si ingdmfarea lor! Habar au ce fac. Dar pot fi etichetat ca sunt „invidios" pe ei, cand pe mine ma doare sufletul de ei, de cat de inconstienti sunt... Nesimfirea cu liter a mare e aceea, careia nu ii pasa de altul. O doamna a deschis fereastra desi vedea ca imi vine frig. S-a facut ca nu ma „observa"...Si asta, deoarece am devenit foarte indiferenfi fa^a de ceea ce inseamna „altul". 128 In masura in care ai suflet mic, ii vezi si pe alfii cu suflet mic. A judeca inseamna a minimaliza, a-i nega pe partenerii virtuali ai lui Dumnezeu: oamenii, creatia Sa. Viat.a e anticamera vesniciei, deoarece aici astepii ca sa intri la Imparatul. Aceasta construe^ gramaticala exprima foarte bine caracterul ascetic dar si pe eel eshatologic al vietii ortodoxe. Ascetismul nostru e o asteptare a Mirelui ceresc, Care e si Judecdtorul nostru suprem. Dar ascetismul nostru e si o chemare a lui Hristos al eshatologiei, a lui Hristos Care va veni si Care vine mereu la noi cand ne rugam Lui si ne impartasim cu El. Ieri am fost la Sfantul Calinic181, la Cernica, impreuna cu Gianina [Piciorus]. Unul dintre momentele frumoase ale zilei a fost acela, cand un monah tanar si o monahie in varsta, deodata, si-au exprimat in mod vizibil inima, mangaind un mic copilas, o feti^a, care era finutd in brafe de mama ei. A fost o clipa, clipe defrumuseie... A biruit iubirea, gingasia inimii in locul seriozitafii reci, fara sentimente simple. Am vazut-o aici pe Maria (cred ca ea era), cea care acum ca^iva ani era demonizata si pe care am intalnit-o pe atunci la o manastire de maici. Acum era mult mai bine dar a ramas cu sechele. Am stat pu^in pe prispa Fericitului Parinte Ilarion 1 87 Argatu . Chilia era goala. Nimeni nu mai venea aici, unde altadata am auzit ca Qrapuhoi de lume. Ce trist! In monahism, dupa ce adormi, altul vine si locuieste in locul tau. Te plang numai ucenicii. . . In cimitir am fost la Fericitul Dumitru Staniloae si la Binecuvantata prezbitera Maria, sotia sa , la Fericitul Benedict Ghius184 si la al^i ca^iva Ferici^i Paring. Ne-am rugat pentru ei si le-am cerut rugaciunile. 181 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/SP/oC3%A2ntul_Calinic_de_la_Cernica. 182 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ilarion_Argatu. 183 Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/2008/06/30/mormantul-pr-prof-acad-dr- dumitru-staniloae-si-a-doamnei-preotese-maria-staniloae/. 184 Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/2008/06/30/crucea-si-mormantul-arhimandritului- benedict-ghius/. 129 Sfmtele Moaste, stejarii seculari, apa argintie in soare, linistea de aici, padurea din vecinatate, toate acestea ne-au umplut inima. I^i multumim, Doamne, pentru toate, Dumnezeule Preabune! Apa de la „fantana turcului" era foarte rece. Am stat pu^in la Sfantul Maslu si am cumparat una dintre ultimele car^i ale Fericitului Constantin Galeriu. O carte de interviuri... Cea care vindea ne-a spus, ca Fericitul Constantin a facut o noua cadere la pat (probleme cu inima) si ca e la spital. Ajuta-i, Doamne, robului Tau, care a hranit si hraneste pe mul^i cu cuvintele vie^ii vesnice si il miluieste pe el si pe noi! 130 8i invafa o noua limba, a porni spre infelegerea voii lui Dumnezeu sau a incepe sa trdieste inseamna a vedea inaintea ta - pastrand propor^iile la fiecare - o mare nemarginita, in care trebuie sa plutesti la suprafa^a, sa te tii la suprafa^a dar sa ai trupul si in adancime sau sa te scufunzi in addncimi nebdnuite, in asa fel incat sa po^i iesi, din cand in cand afara si sa ai oprivire de ansamblu asupra lucrurilor. E coplesitor Dumnezeu! Te copleseste prea plinul Sau. §i limba e o cople§ire dar la nivelul ei. Via^a te copleseste si ea atat prin bunele ei, prin bucuriile ei dar si prin necazurile ei, prin durerile si poverile ei. 131 1 oan Alexandra185 - nu stiu cat de „controversata" e moartea sa - spunea superb, ca „stresinile peste Voronet" sunt „ca niste closti ce puii si-i aduna" . Cupolele Sfmtelor Biserici, stresinile187 lor, acoperisurile lor sunt ca niste closti ce isi acopera puii, pentru ca ele sunt icoanele Sfantului Duh, Care ii acopera pe to^i care cred. §i Sfantul Vasile eel Mare aminteste de Sfdntul sirian - si aici sunt propuse mai multe nume - care spune ca Sfantul Duh Se purta peste ape, la inceput, ca o closed ce isi incalzeste ouale. In poemul „Mama", aceasta apare ca o „candela de 1 88 lut" . Ea era din lut, din pamant - caci suntem din pdmdnt - dar luminata dQfrumusefea ascezei, a dragostei sfinte. In „Imn": „Clipa-i patrunsa de eternitate Fiecare floare - rai cuvantator"189. Orice clipa, daca e plina de prezenfa harului dumnezeiesc e patrunsa de vesnicie. §i cum sa nu vezi pe Dumnezeu si intr-o floare? Caci frumusetea Lui te umple de har. Clipa e patrunsa de Dumnezeu. Prin El transformam orice clipa a vie^ii intr-o fericire, intr-o rugaciune, intr-o chemare continua a iertarii Lui. Despre pofte, despre patima desfranarii iarasi vorbea foarte frumos si infiordtor in acelasi timp: „In poftele de la buric la vale Isi sapd iadul pesterile sale"190. Addncimea patimii si pestera. Patima e adanca si ne chinuie. Ultimele versuri sunt dintr-un poem inchinat Sfantului Maxim Marturisitorul, care e o evocare incdntdtoare. Oboseala m-a cuprins si ingerul Satanei ma strapunge amarnic. Daca judeci vei ramane singur, vei fi parasit. Doamne, iarta-mi toata nesimtirea si indiferenfa si ma miluieste! In poemul „Iubire"191, iubirea vrajmasului e o sansd acordata aceluia, tocmai pentru a iubi si el. 185 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Alexandru_%28scriitor%29. 186 Cf. loan Alexandru, Imnele iubirii. Antologie, Ed. Ioana, 1995, p. 27. 187 La mine in Teleorman se zice „strea§ina". 188 loan Alexandru, op. cit, p. 26. 189 Idem, p. 25. 190 Idem, p. 20. 132 Iertarea vrajmasului sau ne^inera lui de raw, de strain, e insasi „sansa de-a iubi"192, sansa lui de a-si arata mdrimea de suflet. A da milostenie inseamna a-1 inva^a pe cersetor sa se jertfeascd si el. E o idee desprinsa din acelasi poem. Omar Khayyam (sec. XI - XII) numea via^a, trecerea ei fulminanta, drept o „caravana grabita"194. Tot el reamintea oamenilor, ca omul e „fragil"195 si ca moartea vine repede. Ma intorc la primul poet, la loan Alexandru. Gasesc intr-un poem expresia „capul rastignit"196. Nu ne rastignim mintea cand luptam cu pacatul? Sau cand suportam raul, oboseala, ispita? Mintea rastignita pentru Hristos e mintea care renun^a la „parfumul" ticalos al patimilor pentru uleiul smereniei. „Unge capul tau" (Mt. 6, 17), ne spune Domnul. Unge mintea ta cu smerenia! Unge cu milostenia inima ta! Lasa sa vina peste tine ungerea Sfantului Duh, care e si explicatia]9/0» cerute de Sfantul Hie, dar si afocului cazut din cer. Apd pentru Sfantul Botez si/oc ceresc. „Cu Duhul Slant si cu foe" (Mt. 3,11). Fiindca Duhul e focul ce cura^este inima. Cel care arde patima, impuritatea. De ce se due foarte devreme la mormant femeile care merg sa tamaie? Pentru ca fac ceea ce au facut si Sfintele Femei Mironosite: vin cu multa iubire. Uita frica pentru dragoste. Sa te rogi pentru cei adormi^i! Noi venim la oasele lor pentru ca sa ne rugam pentru ei. Comuniune. Stam in legatura, in relate cu ei. Nu precum pretind mediumii, vrajitorii! Ci in relate de rugaciune, de dragoste. §i daca nu iubesti pe cineva, nu-^i vine sa te scoli diminea^a din pat si sa vrei sa te duci la mormant. Nu in^elegem rostul cimitirului decat atunci cand ne moare cineva iubit. Atunci sim^im ca o parte din inima noastra se indreapta spre cimitir cu ochii in lacrimi. Cand ne plange inima pentru cineva incepem sa iubim cimitirul. Cimitirul i|i cere sa fii smerit. l\\ dezvolta o opinie clard despre vanitatea lumii. 191 Idem, p. 17. 192 Ibidem. 1 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Omar_Khayy%C3%A1m. 1 Cf. Omar Khayyam, Rubaiate, traducere romana-franceza de Paula Romanescu, Bucuresti, 1996, p. 18. 195 Idem, p. 66. 196 loan Alexandru, op. cit, p. 32. 133 Cand vezi atatea cruci, atatea morminte, tot felul de oameni in acest pamant, sim^i ca nu esti nimic nici tu, ca si tu vei ajunge aid. E doar o problema de timp... Fiecare ne gdsim locul intr-un mormant. . . Dar sufletul nostru e important unde ajunge. O, suflete al meu, pocaieste-te! Vezi ca^i s-au pocait si si-au sfm^it via^a! Mul^i au pacatuit dar mai apoi au rupt-o cu pacatul, au aruncat ca si Sfantul Lazar giulgiurile pacatului, ale mor^ii vesnice. Ce voi face?! O, ce voi face eu preaticalosul! Doamne, picura in inima mea pocain^a ca o roua mantuitoare, sfin^itoare! Picura lacrimi din inima mea, ca ochii si buzele si trupul meu sa se curateasca. Curateste-ma, Preamilostive, pe mine, netrebnicul, ticalosul, patima§ul, robitul de patimi! Nu trece cu vederea inima mea care suspind dupa Tine §i Te cautd pe Tine §i Te vrea pentru ve§nicie. Mergi cu ma§ina §i totul |i se pare usor...Dar, deodata, faci un accident! Te bucuri de sanatate si de respectul oamenilor si iata, azi sau maine, faci un infarct, innebunesti, paralizezi. Cat de fragili suntem! Cat nu ne dam seama, ca via^a noastra e ca un fum, ca o adiere de aripd, ca o clipd si noi, niste biete seminfe, intr-un spa^iu ame^itor, intre colosi... Doamne, cat de netrebnic sunt! Orbirea mea e infioratoare, cutremuratoare. Dumnezeu se comporta cu noi ca fa^a de fii. Oricat ar pdcdtui fiii, ei tot fii rdmdn. Nu cadem defmitiv, cu totul, din iubirea lui Dumnezeu printr-o via^a pacatoasa. Nu ne mutam in afara iubirii Sale - desi cadem - dar ne inchidem fa^a de El. El ne iubeste dar noi nu mai Ii spunem Lui iubirea noastra fa^a de El. Nu mai sim^im iubirea Lui. Iubirea Lui ne inconjoara, ne imbra^iseaza iar noi nu vrem sa o acceptdm. Dar daca ne pocaim, ne dam seama ca iubirea Tatalui ceresc a fost mereu cu noi - chiar si cand noi nu-L doream - dar noi nu eram constienfi de acest fapt, desi din prezen^a Lui noi ne ludm viafa. Credem ca iubirea pdtimasd pentru cineva e iubire. Insa numai cunoscandu-L pe El stim sa iubim. Noi nu stim sa iubim fdrd El. Asta trebuie sa ii inva^am pe tinerii de astazi: fara Dumnezeu nu stim sa imbrdtisdm si sa sdrutdm pe cineva cu 134 adevarat! Fara El nu stim sa fim delicaii si incepem sa ne enervdm unii pe al^ii. Profesorul e eel care trebuie sa ne invete, cum sa invaiam de la noi insine si de la arfii. Medicul trebuie sa ne invete cum sa privim viafa in planurile ei inalte, nu numai in plan biologic. Politistii trebuie sa ne invete si despre ordinea interioard, judecatorii si despre dreptatea dumnezeiascd, conducatorii statului - despre cum sd-fi stdpdnesti patimile, savan^ii - despre cum sa cdutdm cu lupa greseala din noi si sa o indepdrtdm. De la cioban trebuie sa invaiam rdbdarea, de la brutar - jertfa pentru alfii, de la ceasornicar - ca timpul e pufin, de la fierar - ca focul Iadului e mult mai greu decat focul de aici. §oferul e eel care indica pericolele patimilor, vanzatoarea e ca via^a: ne da si bune si rele; eel bolnav e indelungd-rdbdare iar puscariasul e o pilda a faptului, ca trebuie sa faci si ceea ce nu-fi place dar efolositor. Trebuie sa invaiam de la soare ca dragostea trebuie sa fie vie - dragostea pentru Dumnezeu si pentru oameni - , de la copac - c&frunzele cuvintelor nu fac cat roadele virtufilor, ca iarba creste si ne va acoperi candva, ca blocurile sunt inalte, dar ca cei inalfi vor fi smerifi candva. Stiloul trebuie incarcat din cand in cand. Rugaciunea e ca cerneala in stilou: e via^a omului. Chelesti, i^i cade parul. Trebuie sa mai dam afara din noi anumite ganduri si idei. Filme noi apar in fiecare zi, dar fiecare film e mai pufin decat vw/fl unui om. Via^a unui om nu e un film, ci un film vesnic. Trebuie sa taci! Sa ascurfi tdcerea singurdtdtii. Un om vaduv aude multd singurdtate. La fel si un copil orfan. Casele de copii sunt prea neincdpdtoare iar dragostea se arata rar pe aici. Raman multe sechele. Sechelele sunt ca petele pe costum, ca excrementele mustelor pe farfurii. Dar ele pot fi sterse cu buretele iubirii lui Dumnezeu. Asteptam. Asteptam metroul, masina, pe cineva...si moarteal Asteptam moartea iar unii incercam sa o ironizdm. Dar ea vine! Ca nu vine azi, nu e nicio problema! Va veni maine, poimaine...dar va veni. 135 1 Q7 „Moartea cea urata" - din Canonul de pocdinid cdtre Domnul nostru Iisus Hristos - nu se refera la chinurile mor}ii, ci la un suflet nepregdtit pentru trecerea la Domnul. Vorbim mult dar intelegem pufin. §i, cu toate acestea, dorim sa sensibilizam, sd ne sensibilizdm. n m fost martorul unei alte ipostaze a smereniei: o batrana monahie - o femeie duhovniceasca, aleasa, frumoasa cu inima - cand se duce sa se impartaseasca, face metanie §i unui tdndr, desi nu il cunoaste pe acela si nici el pe ea decat din priviri. Cata smerenie!...Iar tanarul se minuneazd de smerenia ei si nu indrdzneste sa faca si el acelasi gest profund fa^a de ea. Cu astfel de oameni ma laud. Sunt oamenii smerifi si Sfinfi ai lui Dumnezeu. Un alt batran sta mai toata slujba in picioare si e foarte atent. Cand vede ca cineva nu are perna pe care sa ingenuncheze, la momentele potrivite, el o da pe a lui. Dar el e in varsta! . . . §i, cu toate acestea, el nu precupeteste timpul sa fie smerit si bun cu arfii. Un alt barbat, in varsta, saluta toata strana, pe fiecare in parte si cand vine si cand pleacd de la Sfanta Biserica. Omenia si smerenia lui sunt mari. Cunosc un om, care e in stare sa te ajute cu bani la orice moment 1-ai suna. Pentru el, mersul la Sfanta Biserica, car^ile si in^elegerea Sfintei Scripturi e toata via^a lui. Am cunoscut din plin milostivirea lui Dumnezeu si milostivirea oamenilor si nu le meritam pe nici una, mai ales pe cea a lui Dumnezeu. Primul meu duhovnic a fost Parintele §tefan 1 QS Cimpoeru . El m-a iertat de un mare pacat, pentru care am suferit friguri §ifrici cumplite. Parintele Gheorghe Marinescu mi-a fost duhovnic la Seminar. §i el m-a iertat de multe dureri. Parintele Hie Visan a fost eel care m-a iertat iarasi de lucruri cumplite, pentru care sufar inca multe. I" *** Ceaslovul, ed. BOR 1993 (reedit. a ed. 1973), p. 614. 198 A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/! 1/10/primul-meu-duhovnic/. 136 Nu am pregetat sa ma marturisesc si la trei colegi de-ai mei: Parintele Valentin Chircu, Parintele Marcel Hanches si Parintele Catalin Paunescu. Cat de mult conteaza mila\ Am primit mila lui Dumnezeu si ea ma fine in viafa. Nu am primit canoane grele la Sfanta Spovedanie de§i meritam mulji ani oprire de la Sfanta Euharistie. Dumnezeu a §tiut ca sunt prea slab pentru a fi canonisit dupa cum trebuia. Am indurerat mul^i oameni si - poate - unii nu m-au iertat nici pana azi. As vrea - daca as fi crezut - sa imi cer iertare de la to^i, caci eu nu am nimic impotriva cuiva. I-am iertat pe toft si cer iertarea lui Dumnezeu pentru toft care mi-au facut bine sau rau, sau eu le-am fdcut rdu lor, oricum s-a manifestat acest rdu. 137 Am fost arogant si mizerabil cu mul^i, ingdmfat. Am min^it multe inimi sau am spurcat multe inimi. Nici macar nu mai vreau sa imi aduc aminte acele pacate, caci amintirea lor ma intineaza, ma spurca si mai mult, ma intristeaza. Frumusetea din oameni ma mangaie, ma face sa-mi dea lacrimile. Nu rezist acestei frumuseii dumnezeiesti, pe care o vad in faptele bune ale oamenilor si imi dau lacrimile. O, nu pot sa plang pentru pacatele mele! Sunt un mare nesim^it. §i Iadul. . .nu se sfarseste! . . . Orgoliul ca esti de la oras si nu esti de la sat, ca esti cult si nu un analfabet, ca esti frumos si nu urdt e o mare patimd. Pofta trupului cere multa imbracaminte, multa elegan^a, mul^i bani arunca^i pe cateva carpe nenorocite. In societatea de azi trebuie sa lup^i cu frica satanica ca nu vei fi acceptat, ca nu vei putea safari fa}a. Demonii ne baga in cap frica de tot si de toate, dar si rusinea fa^a de lucrurile bune cat si curajul spre cele rele. Oboseala e alimentata adesea de descurajare. Esti obosit, esti stresat si, pe deasupra, demonii te inva^a sa nu mai crezi in ceva bun, intr-o rezolvare dumnezeiascd, intr-o reusitd impotriva multelor tale patimi. Te descurajezi de unul singur. In locul rugaciunii ne apasa lenea, frica de durere, de transpira^ie, de lungimea rugaciunilor... Gandurile ne fug in alta parte. Grija constanta, presanta, enervanta pentru ziua de maine, pentru viitorul nostru „incert". Ne pasa de viitor, ne e frica de el, dar suntem indiferenfi fafd de prezent ca si cand am fi morfi. Patimile ne fac fara ganduri bune, fara stabilitate. Tot ceea ce ne antreneazd mintea ni se pare profitabil dar nu e asa. Fugim dupa altceva si nu ne place sa fim noi insine. Mereu am vrea sdfim alfii si nu noi insine. Cateodata \\ se pare ca ai fi putut sa faci lucrurile si mai bine dar e un orgoliu de multe ori acest gand si nu o grija cuvioasa. Astazi 1-am auzit pe un predicator protestant vorbind despre familie. A vorbit coerent, cu mici amuzamente, cu puncte clare si astea mi-aupldcut. E bine sa aratam si punctele bune ale celor de alta credin^a, fara ca asta sa insemne ca abdicdm de la Sfanta Ortodoxie. 138 Acolo unde e ceva bun, trebuie sd strdngem precum albinele invocate de Sfantul Vasile eel Mare sau cafurnicile invocate de catre Sfanta Scriptura. Mi-a ramas o fraza de la el: „Femeia cicdlitoare este. . .ca o streasind carepicurd mereu". Slava Tie, Doamne, pentru toate! Sa invatam din toate: din via^a noastra, din via^a altora, din Sfanta Scriptura, de la Sfm^ii lui Dumnezeu, de la oameni cuviosi, din carji, din filme, din evenimentele istoriei, din bunele si pacatele omului, din natura, din string, de oriunde. Principalul lucru e ca sd-L sldvim pe Dumnezeu prin toate si oriunde cautam sa gasim amprenta in}elepciunii, a milei, a adevdrului si a dragostei Sale. \?a 'ocafia Ortodoxiei e aceea de a fi mondiald, universal! §i asta nu o spun eu, ci Domnul: „Nici nu aprind faclie si o pun sub obroc, ci in sfesnic, si lumineaza tuturor celor din casd" (Mt. 5, 15). Lumea e ca o „casa". Intregul cosmos e casa noastra si propria noastra locuinid. Lumea e facuta pentru om dar omul trebuie sd se ingrij eased de ea cu inimd ortodoxd. Daca nu ai dreaptd credinfd nu po^i avea nici dreaptd iubire fa^a de crea^ia lui Dumnezeu, pentru ca nu po^i crede deformat in Dumnezeu si, in acelasi timp, sa po^i respecta cu adevdrat crea^ia Sa. Inva^atorii de Dumnezeu, cei care sunt alesi de El pentru a predica lumii, Dumnezeiasca ierarhie dar si tot ortodoxul Sfant swat faclii, faclii care imprastie multd lumind injur. De aceea, cand pierdem o faclie de pe pdmdnt e mai pufind lumind in lume, desi Dumnezeu are robi intotdeauna. Lumina e pusa in sfesnic pentru ca sd o vadd lumea. Cine vorbeste despre Dumnezeu e pus pe soclu, e pus in mijlocul lumii, pentru ca intreaga lume sa-1 vada. Teologul ortodox trebuie sa fie al tuturor. El trebuie sa fie mondial, pentru ca Hristos ne-a trimis in intreaga lume ca sa vorbim despre Prea Sfanta Treime. 139 Oricine poate zice orice despre eel care predica, insa el e lumina si la elprivesc toft. Trebuie sa lumineze tuturor celor din casa. Sa le fie tuturor o stea cdlduzitoare, un alt Sfant Moise, care sa-i scoata din iara asupririi, a faradelegii, a inchinarii la idoli, prin desertul umilin^ei si al curatirii de patimi, spre taramul lui Dumnezeu, spre locul odihnei lui Dumnezeu. Daca to^i suntem intr-o casa, daca to^i avem ca acoperis acelasi cer si ca dusumea acelasi pdmdnt, de ce ne mai batem unii cu altii, de ce ne mai ucidem unii pe altii? Lumina vorbelor Sfm^ilor se rdspdndeste. Lumina alunga intunericul, il risipeste. §i intunericul e lipsa luminii, dupa cum rdul e lipsa binelui. Obrocul e tot ceea ce-1 stdnjeneste pe preotul lui Dumnezeu sa vorbeasca. Obroc poate sa fie un om dar si o situate. Cine e eel care nu ascultdl Cine e eel care vocifereazd acolo in spate? Intotdeauna exista oameni care mai au ceva de adaugat, ceva de zis. . .dar lumina e lumina. Daca bagi mana in foe te arzi de dogoarea lui, a iubirii lui. Cine baga mana in focul din inima Sfm^ilor, se indragosteste de focul harului, de fericirea cereasca. Faclia se aprinde. Dumnezeu aprinde o faclie de-a Sa. El o aprinde cu harul Duhului Sfant. Nu o aprinde cu foe material, ci cufoc cer esc. §i cei care ii hulesc si vorbesc de rau pe preotii lui Dumnezeu, hulesc de fapt pe Dumnezeu. Dumnezeu e hulit de fiecare data cand e negat adevdrul, cand e rdstdlmdcitd sfin^enia, cand cele sfinte sunt considerate „basme" si lucruri „de nimic", iar toate prostiile de pe fa^a pamantului sunt considerate lucruri de mare pref. Lumea e o casa frumoasd in care noi ne aruncdm murdaria. De ce sa nu ne aruncam si frumuseiea inimii, adica sa o impdrfim tuturor? De ce sa nu ne impdrfim inima ca pe o pdine, ca nimeni sa nu se mai simta singurl Daca suntem o familie si avem o singurd casa, de ce sa nu fim frumosi si sinceril 140 In fa^a fratelui meu \Mfaia lui Hristos, Care a luat trup pentru noi. In bucuria lui vad bucuria lui Hristos si in durerea lui vad cum Hristos al nostru suferd. II vad pe Hristos! Nu spune^i ca nu L-a^i vazut pe Hristos, pentru ca El e chiar langd voi: in chipul celuilalt. Celdlalt ma face sd-L vad pe Hristos si ma face capabil sd md ddrui lui, caci el e un altul. El md scoate din mine spre el, fara ca eu sd md depersonalizez. Prin aceasta „iesire" eu nu md pierd, ci mai mult md recunosc, imi recunosc vocafia de om comunional, de om al comuniunii. S/omunicarea este iesirea mea spre altul. Cand nu am cu cine comunica, atunci imi dau seama ca omul e de neinlocuit, ca el e o unicitate neapdratd pentru mine. Caut un om sd discut cu el. Asta inseamna ca vreau lucruri pe care nu le am, ca eu nu imi ajung mie insumi si de aceea caut un altul. Caut cu sens. Caut un om, pentru ca am in^eles ca numai omul ma poate infelege, ca numai el imi poate deduce intru catva emotiile, fricile, bucuriile. Ii spun lui. Confesiunile sunt niste desertdri ale mele in altul, cu constiinja ca acest altul e un depozitar constient al acestui confinut al meu. Omul credincios e intraripat de ideea ca poate sa fie prieten cu oamenii, ca pot exista oameni pe care sd-i iubeascd si de care, la randul sau, sdfie iubit. El nu se retrage in sine pentru a se insingura de oameni, ci pentru a gasi solu^ii, poduri spre oameni. Trebuie sa treci de la tine spre alfii si pentru aceste treceri l\i trebuie poduri. Ce dai tu altora? E o problema principals in comunicarea ce creeaza comuniune. Ce faci tu pentru ei, ca ei sd tepoatd imbrdfisa? §i asta ^ne de vocafia fiecaruia. Pentru ce e chemat fiecare pentru aceea rdspunde. Omul e o taind dar care vrea sd se explice altora. 141 Vrea sa iasa din sine. Motiv pentru care trebuie sa ne ajutam unii pe al^ii, ca sa iesim din noi spre ceilalii. lieseriozitatea principals a studiilor teologice stiin^ifice nu sta in bibliografia neadusd la zi, ci in lipsa doriniei de adevar, in lipsa smereniei de aprivi si de a accepta adevdrul. Duplicitatea. E patima celor care te invidiazd dar se arata iubitori fa^a de tine. Cine nu i}i ia apdrarea nu te iubeste. Daca citesti jurnalele converti^ilor \\\ trebuie multa in^elegere duhovniceasca. Po^i confunda pe omul de dinainte cu eel de dupd. Oamenii alearga dupa cele prea sfinte, dupa cele inalte si uita lucrurile mici, cu care - de fapt - ar fi trebuit sa inceapd discutia sau relatia cu tine. Trebuie sa inveti sa zambesti, sa fii sensibil, sa nu fii nesim^it cand altul \\ se confeseaza, sa stii sa sughi^i sau sa ragai, sa stii sa te asezi si sa te ridici, sa stii sa te imbraci, sa stii cand sa taci, cand sa respiri, cand sa intorci capul la stanga sau la dreapta. Superfwialitatea e o patima imensd si alaturi de ea sta indrdzneala fdrd margini. Daca enervezi prin propria ta prezenfa, nu stiu daca am infeles sdfim ortodocsi. Delicatetea iertarii, a doriniei de a cere iertare sta in aceea de a-fi cere iertare si cand nu ai gresit. Daca vezi ca altcineva considera ca ai gresit cu ceva, atunci cere^i iertare pentru a diminua certurile fara rost. Mai bine e sa fii linistit decat sa ai dreptate intotdeauna. Dreptatea care se edstigd cu forfa si cu mult chin nu cred ca e o dreptate bund. 142 Ieri ne-am inchinat Sfantului Nectarie de la Eghina199. Sfmte Moaste de-ale sale au fost aduse in Sfanta Biserica de la Seminar200. Pictura e magnified. Parintii episcopi recenti s-au ingrijit de acest loc. 90 1 M-am inchinat si mormantului PFP Justinian existent in Biserica. Parintele David202 ne-a spus candva, ca el nu s-ar mira daca s-ar descoperi ca acesta e Sfdnt. L-am crezut si il cred. Oamenii te pot uimi cu rdutatea lor dar si cu sfinienia lor. Invatlm enorm de multe de la fiecare om incat nici nu constientizam prea bine tot ceea ce receptdm din fiin^a altora. Parintele Marcel Hanches mi-a povestit multe dintre cazurile pe care le-a avut la spovedanie si modul minunat in care s-au rezolvat multe lucruri. In ultimele clipe ale vie^ii altfel se pune problema sufletului si a vesniciei. Cineva a asteptat mult timp si nu putea sa adoarma somnul morjii pentru ca nu era spovedit si impartasit, dupa care a adormit imediat. Saracia nu e „un pacat", ci o mare comoard, atunci cand te gandesti mereu la Dumnezeu si lucrezi pentru mantuirea ta. Suflete credincioase dar addncite in pdcate. O femeie nu se putea lasa de fumat dar dorea sa se lase iar altul se droga insa si citea Dumnezeiasca Scriptura. Nu pot foarte mul^i sa se lase de toate patimile dar fac eforturi. §i Dumnezeu le ajuta celor care vor sa o rupd definitiv cupacatull A stagna in pacat e adevdrata moarte. Cine nu mai spent la vreo indreptare, fie ea chiar cat de mica, consimte sa ramana in moarte, sa nu mai invie niciodata din iadul propriei sale delasari. Golul sufletesc de dinaintea pacatelor e o renunfare la frumuse^ea vie^ii linistite. Rugaciunea nu mai pare sa aiba atunci efect, pentru ca te-ai disociat, te-ai indepdrtat de propria ta dorin^a de bine, de adevar, de frumuse^e dumnezeiasca. Pacatul te gaseste deja de unul singur. Nu pacatul te rupe de bine, ci in starea in care inclini spre rau esti deja distanfat interior de bine. 199 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Nectarie_din_Eghina. 200 Idem: http://www.manastirearaduvoda.ro/. 201 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Justinian_Marina. 202 Arhidiac. Prof. Dr. Petru I. David. A se vedea: http://www.archive.org/details/ComemorareaArhidiac.Prof.Dr.PetruI.David27Mai2010. 143 Pacatul e „un firesc" al starii nefiresti de abandon, de singuratate egoista, de alunecare in spa^iul - parca „infmit" - al placerii si al incercarilor de auto-adulare, de auto-injosire ale firii omenesti. Satanismul cu care pacatuim e infiorator. Orice pacat al nostru e o mare indrdzneald. Nebunia nu consta numai in faptul de afi bolnav psihic, ci nebunia e un cumul al tuturor patimilor si pdcatelor personale, care analizate pe indelete sunt cutremuratoare, infioratoare. Ne men^mem la suprafafa intelegerii vie^ii duhovnicesti, pentru ca nu intelegem sa ne dezicem de intelegerile noastre firave, ticaloase, distorsionate. §i cand tot citim vie^ile Sfin^ilor nostri, ni se pare ca si trdim vietile lor, chinurile lor sau ca scriem ca ei - ce nebuni suntem! - cand tocmai suferim de o superbie devastatoare, de o vanitate care nu vrea sa ascultepe nimeni. Ma doare enorm modul cum ne vindem unii pe al^ii pe o nimica toata. Nepotismul nostru abia vrea sd-si arate fafa in orice domeniu iar ipocrizia e o insirare galantd de vorbe, care suna a cavou, a les, a murdarie. Unde te astep^i la mai mult gasesti foarte purine lucruri bune si esti uimit de aceia, care sunt desconsiderati de to^i dar sunt lumini preainalte, sunt luceferi ai rabdarii, ai umilin^ei, ai cumsecadeniei. De ce nu stim sa vorbiml De ce nu stim sa fim simpli, atat de simpli incat sa nu ne vatdmdm sufleteste unii pe al|ii? A „ne iubii unii pe al^ii" e de multe ori „a ne prosti unii pe al^ii", „a ne desconsidera metodic unii pe al^ii". Iubirea, prietenia e reciprocd. Reciprocitatea e fundamentul comuniunii. Dar tot reciprocitatea e si fundamentul dezbinarii, caci nu te po^i certa de unul singur ci numai cu un altul. In fratele meu e mdntuirea mea dar tot el imi poate fi si sminteala, tot el imi poate fi si dusmanul, pe care trebuie sa il iert in inima mea si chiar pe fa^a, daca el doreste aceasta. Vai, cum sta invidia si te pdndestel Cel ce e cu tine, care n;i arata ca }i-e prieten, el insusi t}i intinde curse. Te baga in gura lupului cu zdmbet. Te lauda si te pupa in fa^a iar in spate te vinde, \\\ sugrumd dragostea, l\i batjocoreste bunele intentii si curdfia inimii. 144 De ce, prietenii mei, deveniti iudel De ce va manjiti sufletele cu negura Iadului? Oare nu e de ajuns ca sunt suferind eu insumi de atatea patimi? Oare e putin chinul lor zilnic? De ce vreti sa infigeti pana si ultimul cufit in mine sau sa ma aruncati cu totul in haul fara fund? Prietenie defafadd. De fapt o rautate bine disimulatd si multe vorbe, foarte multe vorbe, o puzderie de vorbe care ne dezonoreazd, daca ele sunt doar vorbe si nu reprezinta inima noastrd . . . [liinunile lui Dumnezeu sunt preaminunate si, mai ales,^5ra numdr. In vara aceasta omizile au mancat frunzele copacilor si apoi si ale vrfei de vie. Duzii, prunii, gutuii aratau ca niste fiin^e suferinde, rastignite. Omizile si ceea ce bunica mea numeste „boii popii"2(b au devastat pur si simplu frumusetea frunzelor si a locurilor calme si singuratice. Vedeam cum omizile nu cru^a nimic. Imi era mila de copaci ca de niste oameni plini de lepra. Dar a venit o ploaie, o ploaie cu vant si au disparut toate omizile, insa nu si boiipopii. Ultimele insecte au ramas. Ploaia a avantajat, desigur, copacii. §i cand toamna a venit, chiar foarte bine - mai e pu^in pana la 1 octombrie 2003 - s-a produs o minune: duzii au infrunzit din nou, au inflorit bombii si chiar liliacul. Cand s-au intamplat toate acestea? Cand nu mai era nicio sansa, cand frunzele cad si oamenii culeg viile si porumbii. Aceasta minune pe care a facut-o Dumnezeu cu natura in acest an e o parabola foarte bund pentru increderea neclintita in pocdinfd, pentru neabdicarea de la faptul de a crede in minuni. Omul - infloritor odata, foarte frumos, sclipitor - e mancat de omizi in vara patimilor. Omizile sunt o imagine clard a patimilor. Ele distrug totul in jur, mananca toata frumuseiea naturii. 203 Insecte mici, care nu zboara si care sunt de culoare rosie, cu puncte negre pe spate. Anul acesta au fost o multime peste tot: pe copaci, pe fan, au coborat chiar si in fantana. 145 Dar patima, care mananca frumusetea, poate fi distrusa de frumusetea harului dumnezeiesc si de vantul binefacator al credin^ei neclintite, care arunca, sufla toata patima din suflet, pentru ca omul sa infloreasca din nou, sa fie nesperat de frumos. Minune! Omul care a pacatuit toata viat.a poate intineri prin pocain^a, se poate schimba lafafd si la inima. Ce minune poate fi mai mare, ca un batran, care devine din albie a dracilor (porcii din parabola Fiului risipitor) o floare nespus defrumoasd in mijlocul toamnei? Minune! Am pus mana pe frunzele copacilor ca sa ma bucur de ele. Am tras aer in piept si frumusetea lor odata cu aerul. §i cand ma gandesc ca liliacul trebuia sa infloreasca la anul, in apropierea Invierii Domnului, cum sa nu ma bucur de un liliac in luna lui septembriel Minune! Viat.a omului e un lung sir de minuni. Am facut munca de cateva zile in una sau doua zile. Am mers ud leoarca in tren dar nu am racit sau m-a plouat din destul si n-am avut nici macar pufindfebrd. §i de cate pacate n-am fost scapat! §i din cate primejdii de moarte nu am fost ridicat intr-o frac^iune de secunda! Am ajuns pe lume sdndtos desi trebuia sa fiu avortat de mama mea. Nu m-au calcat masinile, nici trenul si nici tramvaiul. Am scapat de la inec si nici n-am fost omorat cu toporul de catre tatal meu si nici de catre al^ii, care nu ma suportau. Mul^umesc Prea Curatei Treimi pentru toate! Nu-mi place sa ma destdinui desi o fac din plin. Ma doare inima cand fac acest lucru, pentru ca harul lui Dumnezeu doreste mai mult anonimatul decat publicitatea. Insa cand ma apuc sa scriu si sa vorbesc, acelasi har al lui Dumnezeu ma indeamna si ma ajuta sa scriu, sa evoc, sa ma marturisesc cu toata inima... pentru ca stiu ca pe unii ii voi folosi. Sfantul Herman de Alaska204 era slujit de un bou, care a murit imediat dupa adormirea sa. Nu e asta o mare minune: ca animalele sa fie ascultdtoare de om ca la inceputl 204 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Gherman_din_Alaska. 205 Despre felul cum s-au comportat animalele dupa caderea Sfintilor Protoparinti Sfantul Simeon Noul Teolog scrie: „fiarele si toate animalele pamantului, vazandu-1 gol (pe om - n. n.) de slava dinainte si dispretuindu-1, s-au infuriat toate de indata impotriva lui". Text in Sfantul Simeon Noul Teolog, Discursuri teologice si etice. Scrieri I, studiu intr. si trad, de Diac. loan I. Ica jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1998, p. 118-119. 146 Sfantul Herman se invelea cu o blana de lemn iar trupul sau a stat o lima de zile neingropat §i nu a suferit nicio schimbare. Cat de mult as. dori sa pot vorbi despre orice Sfant al lui Dumnezeu §i sa descriu pe larg via^a fiecaruia, cuvintele lor, explicable lor. Fericitul Nicodim Mandi^a206 spovedea in zapada §i scria langa un zmeuri§. Nu prea in^eleg mul^i de ce unii Sfin^i scriu pentru cei simplii §i aUii pentru ceifoarte duhovnicesti si aceasta, pentru ca nu vor sa admita ca mdntuirea este pentru toft. Fericitul Nicodim, vazand ca cineva nu vroia sa-§i lase barba datorita „gurii lumii", 1-a sfatuit sdpoarte mustafd. Munca sa in domeniul car^ii duhovnicesti a fost imensa §i a folosit pe mul^i. Roaga-te pentru mine, pacatosul, Fericite Parinte Nicodime! Teologia academica discrediteaza pe trditorii autentici de multe ori. Observ cu durere discrepant dintre erudifi §i oamenii duhovnicesti. E o mare prapastie intre cele doua tabere. Oamenii duhovnicesti, de multe ori, nu au bagajul imens de car^i sfinte si de cunostinte pe care il au academicii iar ace§tia nu au sudoarea, munca §i bunul simf §i, mai ales, smerenia oamenilor duhovnicesti. Pomana e o rugdciune si nu un gest incetdienit, care se face pentru cineva ce a raposat. Pomana e o atmosferd §i o conduitd plind de evlavie §i de fried de Dumnezeu. Sfantul Ignatie Briancianinov e unul dintre cei mai mari vdzdtori ai patimilor §i ai inseldrii satanice pe care-i cunosc. Carole lui sunt o vedere extrem de pdtrunzdtoare a. sufletului omenesc incat despoaie gdndurile bune de inielesurile satanice. Atmosfera vie^ii sale duhovnicesti emana foarte explicit din dumnezeie§tile sale car^i. El m-a inva^at lucruri imense. Fara Prea Sfmfia sa nu a§ fi §tiut, nu as fi constientizat multe dintre prdpdstiile existente. Am inceput §i voi continua sa scriu o carte despre minunile care se intdmpld astdzi la tot pasul. Voi aduna date de la cine voi putea. In taini^ele inimilor noastre avem multe mdrgdritare ale proniei dumnezeie§ti. Trebuie numai sa vorbim despre ele. 206 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicodim_M%C4%83ndi%C8%9B%C4%83. 147 907 Un barbat - fratele Nicolae din Ploiesti - mi-a relatat despre cum i s-a aratat dracul sub forma unui barbat si despre cum i-a vorbit in gara, unde a dialogat interns cu el, in timp ce toata lumea il credea nebun, pentru ca nimeni nu vedea nimic. Dupa o viat.a dezma^ata, acesta a venit la pocaintl si ispitele dracilor s-au tinut si se tin lan{ de el. Demonul avea injafisare umand in cazul lui, i-a spus unde merge si l-a momit cu bani. Pe bunica mea, un barbat o strdngea de gat in somn si acela nu i-a dat drumul pana cand ea nu a strigat cdtre Dumnezeu. 90S Am vazut de curand un film paradigmatic: Malena . a 909 In persoana Monicai Belluci . Un pusti se indragosteste subit de cea mai frumoasd femeie din oras, pe care o detestau toate invidioasele si pe care toii bdrbafii o doreau. Acesta o urmareste peste tot si creste odata cu patima devoratoare pentru ea. Malena stia ca e privita. Se descoperea in fa^a tanarului. Acela o privea ca pe o zeifd si se masturba din cauza ei. Problema e aceea, ca filmul e foarte real, pentru ca exista n Malene, care distrug n suflete, pentru care iubirea nu e un moft ci toata viafa lor. Fixa^ia pentru ea l-a urmarit toata via^a. Femeile frumoase profitd de tineri, fara macar sd se atingd de ei. Cand vad tineri chipesi, inteligenti, fac tot posibilul ca aceia sd se impdtimeascd de ele, pentru ca le place sa aiba adulatori de care sd-si batdjoc. Cunosc un astfel de tanar, care a suferit mult din cauza unor astfel de femei in varsta, care nu fac decat o mare ticdlosie prin farmecele lor. Iluzia patimilor e eel mai mare dusman al nostru. Curiozitatea, in loc sa fie un bun al mantuirii, devine un mijloc al impdtimirii totale. Moliciunea este - de cele mai multe ori - opera curiozitdiii si a slavei desarte. Exemplul rau se perpetueaza datorita inseldrii demonice. Tot ce lauda omul trupesc e netrebnicie. 207 Pe acest barbat il cunosc personal. Are 3 fete inchinoviate intr-o manastire din sudul Romaniei. 208 A se vedea: http://www.imdb.com/title/tt0213847/. 209 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Monica_Bellucci. 148 Am vazut un neoprotestant, care credea ca e inielept in cele ale Sfintei Scripturi, numai pentru faptul ca nu-l lasa pe un preot ortodox sa vorbeascd cu bldndeie. E o mare catastrofa omul care se crede mare in ochii lui si, mai ales, care vrea sd-i convingd si pe arfii de aceasta minciuna. O femeie care cerseste de la revolutie incoace langa magazinul Unirea nu-si oblojeste ranile de la picior, pentru ca sa poata sa cerseascd in continuare. Prefera sd-si facd rdu singura in loc sa nu mai aiba bani din cersit. Un barbat - paznic intr-un Ian de cereale - isi bate joe de o femeie in varsta si dupa ce o violeaza si o batjocoreste in chip si fel ii introduce un lemn in ea omorand-o si ii lasa trupul mort pe camp. E gasita mult mai tarziu si acesta neaga orice legdturd cu moartea ei. Acest om va muri orb iar orbirea s-a produs cu 3 ani inainte de moartea sa. Am fost martorul furiei unei femei. M-a ingrozit. Desi a trecut o zi de la evenimentul cu pricina, eu inca n-am iesit din socul acestei intamplari. \/and trupul Fericitului Constantin Galeriu a fost scos din Sfanta Biserica a aparut pe cer curcubeul. Eu n-am putu sa ies foarte repede din sfantul locas dar 1-am vazut la televizor. \/and Prea Curata Stapana si Sfin^ii Apostoli Petru si loan au venit la Sfantul Serghie de Radonej lumina lor a fost mai mare decat a soarelui. ula simt tare pacatos, spurcat cu totul. Nu sunt bun de nimic. Sunt o mare spurcaciune. Doamne, nu ma lasa! 210 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Serghie_de_Radonej. 149 ft 911 stazi a fost ziua Dumnezeiescului Antim Ivireanul . De la predica Parintelui Episcop mi-a ramas o remarca referitoare la Apoc. 3, 20: usa are clan^a numai pe dinduntru, pe cand Hristos, bate numai, ciocane ca sa I se deschida. Clan^a este interioara, pentru ca, „de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine". Clan^a e voinia inimii noastre si tocmai de aceea e interioara, ne aparfine. De la un alt Parinte am auzit, ca ne rugam in Rugaciunea Domneasca pentru „painea cea spre fiinfa", pentru ca Dumnezeiasca Euharistie e cea care hrdne§te in mod complet fiin^a noastra. Ne face sa fim o fiinid completd, o persoana completd . Tot el a spus: cine lipse§te odatd de la Sfanta Liturghie e mort, a murit. E foarte adevarat dar nu prea con§tientizdm acest lucru. A 914 In via^a Sfantului loan Evanghelistul (26 septembrie) gasim date despre cum s-au scris Sfanta Evanghelie a 4-a si Apocalipsa si despre sederea indelungata a unor demoni in anumite locuri. Sapa Sfantului Mucenic Polihronie facea minuni (7 9 1 S octombrie) . 211 A se vedea teza doctorala: Dr. Gianina Maria-Cristina Piciorus, Antim Ivireanul: avangarda literara a Paradisului. Viata si Opera, Teologie pentru azi, Bucuresti, 2010, 561 p. Se poate downloada de aici: http ://www. teologiepentruazi.ro/20 1 0/03/1 0/antim-ivireanul-avangarda-literara-a- paradisului-via%C8%9Ba-%C8%99i-opera-20 1 0/. 212 PS Vincenjiu Grifoni, pe atunci Ploiesteanul. A se vedea: http://www.sf-esc.ro/index.php?page=6. Ulterior, intr-un film cu Billy Graham, 1-am auzit pe acesta folosind aceasta expresie. A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Billy_Graham. 213 Pr. Asist. Dr. Atanasie Costea de la Sfanta Mare Mucenrja Ecaterina din Bucuresti, paraclisul Facultajii de Teologie Ortodoxa. Pe atunci era Parintele spiritual al paraclisului studentesc. A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2008/10/19/despre- biserica-sfintei-ecaterina-la-trecut-si-prezent/. 214 A se vedea: http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/septembrie/09-26- sf_apostol_si_evanghelist_ioan.html. 215 Idem: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/octombrie/octombrie07.htm. 150 Mr. Bean216 este aruncat dintr-un tren foarte rapid, tocmai in gara unde il astepta 2. 000. 000 de dolari. Avea la el cheia. Era primul care ajunsese la seif. Premiul era ca niciodata mai aproape. Se indreapta spre seif, baga cheia in usa ca sa descuic.dar adoarme cu mana pe cheie spre fericirea celorlarfi concuren^i, care alergasera nebuneste pana la acest unic seif. Era imposibil sa adoarma tocmai acum. Era timpul actiunii. Trebuia sa ia banii si sa fuga. Dar el. . .adoarme. Trezeste-te, nu auzi?! Cum po^i lasa pe arfii ca sa i^i ia comoaralW Dar el doarme, doarme cu cheia in mana. Cine mai doarme ca Mr. Bean, ca acest comic ce ne amuza intotdeauna, care este rdsul lumii? Mul^i, mul^i dintre noi. Intrarea noastrd in viafd e ca iesirea forfatd dintr-un tren ultrarapid. Ajungem in gara, in aceasta lume si cautam ceva: o comoard, oricare ar fi numele pe care i 1-am da. Unul alearga dupa inva^atura, citeste mult. Altul alearga dupa sex, dupa perversity, dupa curiozita^i desan^ate. Altul dupa bani, dupa hoteluri, dupa un loc in senat. Altul cerceteaza fauna lumii, stelele sau fundul oceanului. Femeia cauta sa fie vazuta, bunicii isi asteapta, cu lacrimi in ochi, nepo^ii care se intorc de la studii, copiii vor desene animate si dulciuri, cainii de apartament vor afara, masinile tipa, multa trepida^ie, pre^uri mari, multa saracie, impostura, lasitate. Unde exista interes acolo este si el, si ea. Unul proiecteaza, altul ghiceste in te miri ce, unul asteapta sfdrsitul lumii intr-un mod fantastic iar ea...cea de acolo, este sastisitd de via}a, plina pana in gat de faptul ca nimeni nu o mai vrea si barbatul ei se culca cu alta. Seiful e in lumea aceasta, iubi^ii mei! Comoara care ne tenteaza nu e scufundata in alcool, in droguri, in promiscuitate, in avarice, ci e o comoara unicd dar pentru toti: e harul lui Dumnezeu. Iar comoara e in Sfdnta Biserica, care e seiful: eel mai sigur loc al intregii lumi. Adica Rowan Sebastian Atkinson celebru prin Mr. Bean: http://en.wikipedia.org/wiki/Rowan_Atkinson. Filmul despre care vorbesc aici e Rat Race (2001): http://en.wikipedia.org/wiki/Rat_Race_%282001_film%29. 151 Insa drama cea mare e aceea ca adormim cu cheia in mdna. Avem cheia, mul^i dintre noi o avem. E un mare dar de la Dumnezeu. Avem cheia: e credinta ortodoxd. Avem cheia seifului si in seif avem comoara. Iar ea, comoara nu e numai de 2. 000. 000 de dolari, ci de miliarde de miliarde de boga^ii unice, dumnezeiesti. De ce adormim cu cheia in usa seifului? De ce nu ne putem trezi la timpl De ce nu ne putem iubi unii pe arfii, so^ul pe so^ia sa, mama pe fiu si fiul pe mama, bunica pe nepot si matusa pe nepoata? De ce nu ne putem iubi duhovnicii si ei pe noi si de ce nu putem sa fim sinceri cu prietenii de serviciu, cu rudele, cu toji oamenii? De ce nu stim sa ne ajutdm unii pe al^ii si ne hdituim precum vanatorii pe lupi? De ce crede^i ca par melodramatic sau deplasatl De ce nu pute^i sa admitefi, ca simfifi lafel dar nu vre^i sa daft curs dragostei voastre? Lumea aceasta trepidanta, vanzolita de tot felul de griji, scelerata de diferite obsesii, pe care noi o numim nebund, satanizatd, tdmpitd, e lumea noastrd, e lumea in care trdim. Tot la fel au trait si Sfin^ii de dinaintea noastra: cu multe ispite, cu multe persecutii, cu dureri din toate parole. Nu e de ajuns sa-|i faci bine treaba doar tu insufi iar de ceilal^i sa nu-fi pese. Nu e de ajuns ca tu sa mananci pizza si sa bei vin scump, iar un copil blondut, descurf, nemancat, sa te priveasca ca pe unfilm cufripturi, dar unde fripturile curg pe banda insa la el chioraie ma^ele. Nu e de ajuns doar sd-i sfdtuim pe cei care vin la Sfanta Biserica. Sunt inca mul^i copii ai lui Dumnezeu, care acum stau inca in afara zidurilor Sfintei Biserici si asta din varii motive. Tu, preotul meu iubit, nu trebuie sa ai grija doar de parohienii tai, ca^i sunt ei - 10, 300, 1000, 10000 - ci trebuie sa privesti si mai departe, sa ai si grija altora si durerea altora, sa fldmanzesti pentru fericirea altora. Un preot bun e un preot care nu poate decat sa se bucure pentru alfii. Dar daca astep^i doar cununii si pomeni si bani gdrla, si te ui^i doar la cum sa iti iei mercedes217, binein^eles ca nu ifi pasd de mantuirea oamenilor, de sufletele lor. 217 A se vedea: 152 Cei care stau linistiti si nu se frdmdntd dintre ierarhii si preo^ii Domnului sunt deja nefericifi, deja nu mai cred in nimic bun, deja s-au condamnatpe ei insisi la nefericirea vesnica. Pentru ca via^a lor e o spoiald, o mascarada de care le e sild si de care se intristeazd si pastorrfii lor. Se intristeaza mult. Cata tristefel Cata neordnduiald exista in inimi! Putem rescrie literatura mare a lumii cu patimile de care te impiedici pretutindeni. §i eu fac si mai multe pacate. §i mie nu imi e teama deloc. Mie, pacatosuluL.Si pacatuiesc, ca si cand nu as cunoaste dreapta judecatd a Domnului. Privesc nepdsdtor. Nepasarea ne distruge. O batrana e furata de tigani...si i^i e frica sa o aju^i, ca te bat si pe tine. Vrei sa dai milostenie dar nu ai bani decat pentru ca sa nu mori de foame. Vezi car^i dumnezeiesti si nu ai bani sa le cumperi si cine are bani nu le prea cumpara. Carte religioasa, de regula, cumpara tot eel sdrac. Mr. Bean a fost buzundrit, descalificat oficial. I s-a luat „privilegiul" primului venit. §i adventistul convertit la Ortodoxie sau fostul mormon sau fostul mahomedan sau hindus, veniti in Biserica Domnului, pot sa devina Sfinti - cu harul lui Dumnezeu - pentru ca Sfanta Biserica e Casa lui Dumnezeu si locul unde // gdsim pe El. Pe cand noi, ortodocsii, putem sa fim pusi de catre El cu salbaticii canibali, cu vrajitorii, cu satanistii, pentru ca am ajuns sa avem o viata tot lafel de stricatd ca a acelora. Noi, ortodocsii, care ne mandrim cu ce suntem noi si care L-am primit de atatea ori pe Hristos cu nevrednicie si ne- am impdunat cu milosteniile noastre, putem fi lasati afard de Imparatie... pentru ca am avut de toate... dar nu si sfintenia credintei in viata noastra. Oare e posibilV. O, e posibil, si inca cum! Fiii Impara^iei vor fi dafi afard si vor intra in cdmara de nuntd cei pe care nimeni nu-i baga odinioara in seamd, dar pe care Dumnezeu ii cunostea si ii ajuta. -De ce, Doamne?!... http://www.mercedes- benz.ro/content/romania/mpc/mpc_romania_website/rong/home_mpc/passengercars.ht ml. 153 - Pentru ca nu M-afi iubit cum v-am iubit Eu, iubi^ii Mei! Voi aji crezut ca sunteji ai Mei, facand voile demonilor, dar nu erati ai Mei. Slujea^i propriilor voastre pofte. §i cand primesti mare har de la Dumnezeu, tocmai atunci faci si tu un pdcat mare, ca sa te arati si mai nerecunoscdtor in fa^a lui Dumnezeu. Cand ar trebui sa te umilesti, tu atunci dai cu bdta in balta si strici totul. Un gram de neatenfie inseamna, de multe ori, moarte. n i q §i iata: cineva s-a urcat pe turnul Eiffel si vroia sa se sinucida. Un alt barbat la fel. Dar numai al doilea cade, scapand din mainile primului, care dorise sa-1 ajute. Ce ai? De ce recurgi la aceasta nebunie? So^ia mea - spune el - ma insala. §i cum ajunge o femeie, care s-a casatorit cu tine din dragoste, sa te inselel Ce miraj o atrage? Sau, pur si simplu, vrea sa se „distreze"? Este concubinajul un mod de „distractie" sau, mai degraba, un mod prin care ara^i cat de nebun ai devenit? De ce innebuniml Iar la ospiciu, unde totul e anost si rece, si unde nimeni ne prea te bagd in seamd si to^i desconsiderd persoana ta, poate sa existe vindecare? §i ce fel de vindecare e aceea, unde dragostea, delicatetea, aten^ia lipsescl Boala te scoate din „circuitul vie^ii". Un om bolnav e marginalizat, e scos afara din tagma „oamenilor de azi". „Omul de azi" trebuie sa nu aiba nicio boala, sa fie foarte frumos, foarte destept, foarte avut, bun la pat, lingusitor, bun sa se „descurce". El trebuie sa fie „om de succes". Dar acest succes e sinonim cu fuga dupd patimi. Reclamele lumii sunt cereri de satisfacere a patimilor. §i patimile si obiceiurile pdcdtoase sunt multiple: sa te barbieresti, sa te fardezi, sa porji fuste scurte, neglijeuri transparente, ciorapi sexualiza^i, tocuri inalte, tot felul se sarme prin urechi, limba si buric, sa faci cu ochiul, sa suspini abator, sa iti expui fundul, picioarele, sanii la vedere, sa l\\ faci tatuaje, sa porji haine cu imprimeuri satanice si cu expresii vulgare, sa i^i coafezi parul, sa i^i pui par fals, sani falsi, unghii si sprancene false, sa mergi la filme pornografice, sa citesti reviste si car^i erotice, sa joci jocuri de noroc, sa razi indecent si sa mergi insinuos, sa i^i cumperi numai lucruri scumpe, sa fii la moda cu orice pret, sa nu i^i placa sa rada lumea de tine 218 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Turnul_Eiffel. 154 chiar daca faci un lucru bun, sa dai muzica la maxim la 12 noaptea si sa arunci hartii pe jos, sa injuri si sa dracui, sa ^ipi ca un disperat, sa fumezi cand nimeni nu te vrea, sa spui glume porcoase si sa le atingi pe fete pe strada fara sa le cunosti, sa flirtezi cu cineva fara vreun scop bun, sa sus^ii o minciuna numai ca sa enervezi, sa sperii cu date false, sa te lauzi cu tot ce ai, sa strici copacii numai ca un moft, sa te apuci de tot felul de cascadorii si intreceri traznite, sa nu ascurfi cu aten^ie pe convorbitorul tau, sa faci insinuari de tot felul si lista e mult prea mare pentru ca sa o putem termina... Ramai cu frustrari. Nu ai primit papusa pe care ti-ai dorit-o la 5 ani iar la 35 de ani sechela copilariei se manifesto prin frica de a-ti lasa copiii sa se joace undeva, desi nu e nici un pericol previzibil. Mama ei a min^it-o ca e indureratd si feti^a a inceput sa pldngd. Baa plans dar mama s-a prefacut. Fetrfa - acum in varsta - si-a adus aminte incidentul si a in^eles ca mama ei s-a prefacut si se preface tot timpul. Mama ar trebui sd-si iubeascd fiica. Dar daca vrei sa iubesti pe cineva, nu il iubesti dupa cum vrei tu, fara sa il intrebi si pe el cum vrea sa fie iubit, ci trebuie sa-1 iubesti pe cineva in asa fel meat el sa se simtd, mai intai de toate, iubit si apoi tu insufi. Am observat ca paring care isi aduc copiii sa-i impartaseasca (majoritatea dintre cazuri) nu sunt aten^i la ce vrea copilul, ci la cum sunt privifi ei ca si-au adus copiii la impdrtdsit. Iar fetele care se spovedesc regulat au tot felul de sechele religioase, provocate de diferi^i duhovnici - nu mai spun experimental sau nu - si baie^ii la fel. Aceeasi problema si la adulfi. Merg coplesiti de tot felul de/n'cz'...Dar fricile lor nu au nimic de-a face cu frica de Dumnezeu, reala fried de Dumnezeu, care are in ea si increderea in Dumnezeu, cat si iubirea Luifdrd margini. Capetele sepleacd dar din alte motive decat smerenia. Frustrarea e o problema profunda. Cuiva ii place sa vada filme, in care femeile in varsta se culca cu barba^i tineri, dar asta din cauza ca tanarul, fostul tdndr, a dorit patimas o femeie in varsta si acum - desi se maturizeaza - prin vederea filmului, parca se rdzbund pe toate femeile in varsta, care arata incd bine si nu vor sa se culce cu barba^i tineri. 155 Acelasi lucru se intampla si cu eel care se declara homosexual: se iubeste prea multpe sine si de aceea se admird prea mult. Face sex numai cu un alt bdrbat, pentru a gasi in acela aceleasi miscari si patimi pe care le are si el. De aceea homosexualul e un restrictivist. Universul se mdrgineste - universul lui - numai la propriul lui egoism si vrea ca numai el, egoismul lui, sd triumfe. De aici ura anormald pe care o simte impotriva femeii, care e numai un egoism furibund. Ii e frica sa mai iasa din cochilia lui masculinizatd, din rela^iile cu al^i barba^i si asta, pentru ca nu crede in nimic altceva decat in el. Iar celalalt, „partenerul" lui, e numai o „proiectie" a min^ii sale corupte, bolnave, care nu accepta sa vada „altceva", pe „altcineva", adica pe ofemeie. §tie femeia ca te excitd? §tie ca fusta ei transparent^ te incitd la faptul de a o viola? Binein^eles! De aceea o sipoartd. Iar „pudoarea" femeii, cand ea e goala trei sferturi pe strada, este, bineinteles, o nevoie de „respectabilitate" egolatra, o dorin^a de a fi „pura" cand ea ar prefera mai mult sa fie „curva". Infantilismul complimentelor ma duce cu gandul la faptul, ca omul acela e retardat sentimental sau volitional si, de ce nu, nedezvoltat cu adevdrat la minte. Omul creste cu totul. Nu poate ramane un sfert in trecut si trei sferturi intr-un prezent, care isi permite sa cheme viitorul. Omul creste si uitd. Uita ce a fast si devine mereu altul. Uitarea e, uneori, foarte bund. E un mare bine. Ui{i si iti aduci aminte. Ui^i lucruri de tot felul si l^i aduci aminte ce nu te mai credeai in stare sd-fi amintesti. Dar daca ea, fosta scoldritd are sechele, ce faci cu ea, daca vrei sa o iei de nevastdl §i de ce sd nu o iei de nevasta? Sechele ai si tu, dar am si eu. Putem trece peste multe dar, in acelasi timp, cuplul care merge sa se cunune nu se gandeste, de multe ori, ca pot fi si lucruri pe care nupofi sd le treci chiar atat de usor in doi, si ca, la un moment dat, din anumite confruntari ale viejii, po^i scapa numai pe jumdtate si nu in intregime. Riscurile te fac mai maturl Po^i risca prea mult? Intrebarile, chiar daca nu au un raspuns pentru moment, pot fi puncte de unde sd incepi o reflectie, o tema. 156 Poji sa lasi mostenire nu numai rdspunsuri, ci si intrebari. Intrebarile pot valora/oarfe mult, daca ele te indeamna sa te zidesti, sa te construiesti intru Duhul Sfant. Raspunsurile sunt purine numai daca nu caufi cu Dumnezeu. Daca calci in toate gropile filosofiei si ale stiin^ei atee, bineinteles ca nu vei avea rezultate frumoase, adica adevaruri dumnezeiesti. Daca inseli la cantar, nu vei mai avea cumparatori. Daca painea e rece, mul^i nu o vor mai cumpara. Privesti pe cer. Ti se pare ca e senin, dar deodata incepe ploaia. §i nu stii in ce parte sa te adapostesti. Daca \\\ faci prieteni pe cine nu trebuie, nu te va addposti nimeni in ziua necazului, cand oamenii vor arunca cu pietre sau cu vorbe. Caci si vorbele rdnesc, uneori mai rdu decat pietrele. §i un doctor al sufletelor trebuie sa stie sa elimine sechelele, paraziiii din fiin^a noastra. Trebuie sa elimine gangsterii la timp si sa nu lase ca raul sa inndbuse binele. Cum se comporta, cum trebuie sa se comporte un ortodox, care are probleme mentalel Cum isi spune rugdciunile dinaintea Sfintei Liturghii un preot care are 5 copii? Ce ar trebui sa simtd fa^a de copii - sau ce simte - o femeie care a facut 40 de avorturi? Cum priveste lumea unul care a omordt oameni in razboi si cum se simte un alcoolic sau o prostituata, cand nimeni nu-i mai vreal Oare cum se simte un Sfant dupa un mare pdcat, cand el cunoaste bucuria Sfantului Duh? Nu vi se pare ca adevdrurile oamenilor dor prea mult? Nu vi se pare ca nefericirea are prea mulii ochi prin care plange? Nu sim^iti ca uneori a^i vrea sa da^i timpul inapoi, ca sa face^i fapte pe care nu le-afi mai facut altddatd si prin care ati dori sa va cerefi iertarel Iubi^ii mei, inimile oamenilor nu sunt pentru a va juca cu elel E un mare pacat sa nu in^elegeti asta. Coboara seara, vine somnul si monstri apar - adica demonii - in visele noastre. Pare ca nu are sens. Nu stii de ce simfi ceea ce sim^i. Vrei sa auzi adevaruri mult dorite. 157 §i tinerii stau la coltul scolii si fumeaza - asta in pauze - bisni^arii vand toate maruntisurile, incercand sa fraiereasca pe cat mai mul^i iar preo^ii lui Dumnezeu se roaga pentru to^i, cand foarte mul^i din acesti „toti", nu stiu ce se „intampla" cu ei. 1 ericitul Hie, Dumnezeiescul nostru Parinte, a lacrimat cand i-am spus dragostea noastrd - eram cu Gianina [Piciorus] - si nu 1-am privit atunci in ochi, pentru ca sa nu il stingheresc. E mult prea smerit, din ce in ce mai smerit. Iesirea pana la ^ara ne-a fost foarte benefica. In natura sim^i ca respiri, ca traiesti insuflefit de contemplarea crea^iei lui Dumnezeu. Un Parinte a spus: „Cine nu mai poate privi in ochi pe Mantuitorul Hristos, atunci ceva e in nereguld [cu el]. Trebuie 9 1 Q sa se pocaiasca" . Are dreptate... Demonii vor sa ma enerveze cu orice chip. Uneori ma fac sa ma enervez incat ma doare stomacul din cauza supararii. Dupa o mare fericire dumnezeiascd trebuie sa te astep^i la ispite groaznice. De ce rdde de tine cineva care nici nu te cunoastel Fiindca modul lui de via^a nu are prea multe in comun cu dreapta credin^a. Predicatorii protestan^i sunt glasurile desfrdndrii pline de infatuare. Din gura lor adevarul iese falsificat, trunchiat, cioparjit. Gesticuleazd prea mult pentru ca sunt nelinistifi. Un om Sfant nici nu ar putea sa faca atdtea gesturi ca ei, deoarece asceza te epuizeazd si te inva^a linistea, calmul. Trebuie sa privesti in spatele tdu cand ingenunchezi in Sfanta Biserica, pentru ca nu cumva sa strict linistea altuia. Trebuie sa fii atent in stanga si in dreapta, inapoi si inainte, pentru ca te po^i impiedica, po^i cdlca pe cineva pe picioare, po^i enerva pe altcineva si omul se scandalizeazd. Decat sa te cerfi cu cineva mai bine renun^a sa mergi prin acel loc unde tipatul se infierbdntd. Exista cersetori de „profesie" in marele orase dar si sdrmani adevdrafi. 219 Parintele Atanasie Costea (12 octombrie 2003). 158 Trebuie sa-i ajutam si pe unii si pe al^ii dar, mai ales, pe cei care au cu adevarat nevoie. Daca ne uitam cu aterrfie, vedem cine are cu adevarat nevoie de ajutor imediat. 990 Astazi e pomenit Sfantul Simeon Noul Teolog in Viejile Sfiniilor in limba romana. Un tanar de 1 8 ani, indracit, e adus la Sfantul Simeon si el incepe a striga precum caprele221 iar un talhar indracit striga 222 precum un tap . Dumnezeiescule Simeoane, lumina cea prea mare a Sfintei Ortodoxii, nu ne lasa pe noi, pacatosii si ne miluieste! Trebuie sa vorbim si de obiceiuri barbare la ortodocsi. In noaptea nun^ii, in unele sate de la noi, mireasa trebuie sa se culce in mod „neaparat" cu mirele, pentru ca sa le arate nuntasilor cdmasa sau cearsaful pdtat de sdnge. §i nu li se pare deloc necuviincios sau aiurea ca sa faca acest lucru atunci, ci mandria ca „a fost domnisoara" si ca el a dezvirginat-o o considera ca un lucru bun si demn de ardtat si altora. I-am spus cuiva foarte apropiat ca acest lucru - acesta, cu ardtatul sdngelui - e inadmisibil. Insa nu a ingles de ce nu se poate asa ceva, desi i-am dat explicatii de bun simt, explicandu-i ca acest gest scoate din ecuatie sotia cat si pudoarea. Mdritatul prin intermediar mi se pare o insultd adusa Casatoriei, deoarece la fundamentul ei este dragostea si fidelitatea iar nu aranjamentul. Omul postmodern nu mai in^elege usor normalitatea brutd pentru ca aceasta i-a fost falsificatd in mod sistematic. Blugii par mult mai „relaxanti" decat fusta iar parul gol, „fluturand in vant" - vorba cantecului comunist - e gasit de femeile de astazi ca „adevaratul mod de a fi alfemeii". Baticul e o adevarata „uraciune" pentru multe. In locul lui pun o esarfd sau o batistd si chiar un prosop cand vin la Sfanta Biserica. 220 A se vedea teza noastra doctorala: Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus, Vederea lui Dumnezeu in teologia Sfantului Simeon Noul Teolog, Teologie pentru azi, Bucuresti, 2009, 287 p. O puteti downloada de aici: http://www.teologiepentruazi.ro/2009/ll/18/vederea-lui-dumnezeu-in-teologia- sfantului-simeon-noul-teolog/. 221 *** Viefile Sfinfilorpe octombrie, ed a Il-a, Ed. Episcopiei Romanului, 1999, p. 164. Insa nu cred ca s-a petrecut altceva, decat ca s-a confundat ziua de 12 martie, ziua pomenirii sale liturgice cu ziua de 12 octombrie si de aceea apare in volumul pe octombrie. A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Simeon_Noul_Teolog. 222 Idem, p. 172. 159 Iar daca totusi au batic si-1 pun aiurea in cap, meat trebuie sa le predici cum trebuie sd-si poarte baticul, si fusta, si ce culori sa poarte si ce pantofi si. . . 99^ Dar si Sfantul Clement Alexandrinul a trebuit sa scrie despre aceste lucruri intime. Trebuie sa predicam despre prea multe de la amvon, de fapt despre tot ce existd. „Modelele" televizorului sunt imitate cu mare strictefe. Moda e, de fapt, nebunia pdtimasd a celor bogati, care vor sa arate celorlalti care e „tonul" momentului. §i bogatii sunt nefericifi. Sunt nefericiti §i sdracii. Daca nu suntem cu Duhul Sfant, cu Hristos si cu Tatal, cu Prea Sfanta Treime este imposibil sdfimfericiti cu adevdrat. Fericirea e Dumnezeu dar noi, oamenii patimasi, credem altceva. Suntem „o mana de pamant", spunea acelasi Parinte. Trebuie „sd ne sfintim pamdntuF. Daca suntem o started, o bucata de fier surda, cuvantul lui Dumnezeu nu poate rodi in noi. Nici daca suntem cu mulfi spini ai grijilor. Nici daca ne vdietdm toata ziua ca suntem pdedtosi, dar traim lafel de dezechilibrat. Uneori sunt prea dur cu oamenii si imi pare rau pentru asta. Dar duritatea mea e o reacfie, pe mdsurd, la nesimiirea lor. §i eu sunt nesimfit, eel mai nesim^it. Am o nesim^ire sord cu demenia. Sfantul Simeon Noul Teolog lupta mult cu nesimiirea, cu aceasta patima cu rdddcini addnci in fikrfa noastra. Oamenii te „scaneazd" tot timpul. Ortodoxul e privit din cap si pana in picioare. Daca ffi gasesc un mic defect, un lucru de care se poate rdde de tine in mod copios si prosteste in acelasi timp, oamenii care te privesc sunt satisfdeuti in orgoliul lor. Pentru ca prin acel mic defect al tau, indiferent de cat de mult ii intreci, ei cred ca le semeni. Intrigile se }es la intuneric. La^urile cele multe se pregatesc cu mare emofie satanicd si impotriva adevdrafilor nevoitori gurile Iadului sunt mereu intinse spre ei. I^i rad in fa^a cu batjocurd... Doamne, da-mi sa privesc cu bldndefe aceste rdsete demonice care ma rdnescl Nu ma face sa imi pierd curajull Da-mi putere in lupte si cuvinte de rdspuns. 223 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Clement_of_Alexandria. 160 Esti tras la raspundere de te miri cine. Ti se cer raspunsuri dar nu \i se raspunde prompt si tot la fel de sincer la intrebarile pe care li lepui. Esti singur? Nu, Hristos e cu tine! El e mai puternic decat orice tristefe si mdrldnie omeneasca. Carole Sfinte au nevoie de comentarii, de introduceri, de postfe^e, de multe note, de vaste expozeuri. Tot ce avem despre un Sfant trebuie spus. „Smintesc" pe mul^i doar in aparenfd. Mai degraba le rdnesc orgoliul lor de lenesi la care tin foarte mult... Adevarul e ca ne smintim noi pe noi inline prin aceea ca dorim sd ne smintim. Ne place sd ne smintim si asteptam sa fim smintifi, adica invitafi lapdcate. Oricate ar avea diavolul sa ne dea, daca noi nu le-am vrea, nu le-am primi in ruptul capului, nu ar putea sd ne biruie. Dar noi ii primim ispitele. Le primim si ne face pldcere sa le primim... Dupa care, in loc sa ne pocaim...pozam in victime nevinovate, ca si cand dracii ne-ar fi impins cuforta sa pacatuim si nu am fi pacatuit din pldcere. Suntem pusi la incercare in tot timpul. Intr-un ziar am putut citi: „Donald Drusky, din Pennsylvania, l-a dat in judecatd chiar pe Dumnezeu, motivand ca El i-a facut numeroase nedreptdfi. Reclamantul a cerut sa-i fie redatd tinerefea, sa poata cdnta la chitard si sa-i fie reinviatd mama decedata. Judecatorii au respins reclama^ia pe motiv ca este peste puterile lor sa-i indeplineasca omului dor in tele". Ce po^i sa mai spui?! Pe de o parte, stia ca Dumnezeu o poate invia pe mama lui dar, pe de alta parte, considera ca Dumnezeu poate fi tras la raspundere. Nebunie si o urmd de adevdr, dar foarte incurcatd in capul lui. Ce sa faca cu tinere^ea? Poate cantatul la chitara sa ifi elimine neimplinirile? Ma indoiesc. Dumnezeu ne face numai bucurii. Nedrepta^ile ni le facem noi insine. Traducand tot mai mult din engleza mi-am dat seama in mod si mai propriu, ca putem sa spunem adevarul nostra in toate limbile pdmdntului si ca orice limba de pe pamant poate reda adevarul dumnezeiesc. 224 *** Libertatea din 11 octombrie 2003, la ultima pagina, p. 12. Un articol de Calin Stroila. 161 Aceasta in^elegere profunda m-a eliberat enorm si m-a facut sa am spor in inva^atura mea, in munca mea de cercetare si in munca de traducere. Dumnezeu ne conduce. Un predicator neoprotestant s-a referit la sarpele din pustie ca la unul pus pe o „prajina" dar, mai apoi, a trebuit sa recunoasca ca e vorba de un tip al Sfintei Cruci. A accentuat faptul, ca trebuie „sa privim in sus". Insa, din cauza satanismului cu care resping Sfanta cruce, n-a scos niciun cuvant despre importanfa ei. Pentru ei Crucea e totul - daca ar fi asa, ar fi bine - iar despre Inviere doar doua-trei cuvinte. Insa ei mizeaza pe Rastignire tocmai pentru ca sa maximalizeze mantuirea universale si sa reduca, pana la desfiinfare, mantuirea personala. Hristos a facut totul si tu, „nou-convertitul" neoprotestant, stai cu burta la soare si astepfi a doua Sa venire. Insa Hristos va veni nu ca sa vada grasi si gusafi si nepdsdtori, ci oameni treji, oameni smerifi, Sfinii. Noi ne facem reverende frumoase dar nu avem si suflete frumoase. Ne punem engolpioane de aur dar nu avem si credinfd de aur. Aici e urdciunea noastra. Noi insine ne provocam scuipatul altora. Frumusetea trebuie dusa la cimitir sa pozeze. Manechinele ar trebui sa stea macar 10 minute in fa^a unui cadavru si sa se simtd un cadavru. §i apoi om mai vedea ce pofta mai au de a merge aproape dezbrdcate pe scena. Nesimiirea e cea care te poate face sa indrdznesti multe. Vrajitorii din Gambia fac sa „dispara pentru totdeauna (?!) penisul unui barbat" . Iluzia demonica e multipla. Iar un „peste" le pune pe fetele care se prostitueaza sub „indrumarea lui" sa mearga si iarna cu picioarele goale la „aga^at" si sa-si dea cu carmol . Cine stie ce reacfii produce acest medicament pe piele isi da seama de inventivitatea acestui barbat pentru ca sa faca bani. „Nu conteaza cum, ci cdtl", e sloganul bosilor227 de azi si e un slogan care ne doare totpe noi. 225 Nafionalul din aceeafji zi, p. 10. Articol de Floria Oprea. 226 Idem, p. 3. Articol de Catalin Tache. Pentru cei care nu stiu ce e carmolul: http://www.pcfarm.ro/produs/1782/Carmol-Flu. 227 A se vedea: http://dexonline.ro/definitie/boss. 162 Nebunia pentru Hristos e o mare nevoin}a. Cine falseazd pe aceasta tenia cred ca va avea multe lucruri groaznice de suferit. O domni§oara era invidioasd pe o alta domni§oara insa nu §tiu pentru ce motive. Dar o privea cu un regret admirativ. Domni§oara invidiata ingenuncheaza la Sfanta Liturghie §i i se vad chilo^ii albi de dantela pe la spate dar ea nu se sinchiseste de acest fapt, de§ i avea spatele gol. O alta tanara se ruga, chiar daca i se vedea §i mai mult chilotul albastru... Nesimtirea, pe scurt, ne insofeste pretutindeni. Poti primi cu fustd scurtd Sfintele Taine sau te poti smeri cu o teamd nefireascd in fa^a lor. In loc sa se sarute cuviincios Sfintele Icoane, astazi se saruta fefele Sfm^ilor, ca §i cand ar fi vorba de o intdlnire pe stradd. Judec prea mult... dar ma dor toate aceste lucruri. Ce fac eu cu viafa meal Nimic! Ma joe „de-a via^a" dar via^a nu e dejoacd. Am auzit despre un preot pe care il bat credincio§ii sai §i el merge inainte. Ajuta-i lui, Doamne §i il miluie§te! Prea pu^ini preo^i tineri vor la fard sipe drept cuvdnt. Condi^iile sunt grele, nu exista salariu, nu exista conditii insa, in acelasi timp, Sfanta Evanghelie e propovaduitoarea unei viefi grele. Se gandesc la viitor, la serviciul doamnei preotese, la studiile copiilor §i de aceea vor la ora§. De ce? Pentru ca satele nu vor sa intre mai deloc in schema noii democratii. La tara, supersti^iile, ne§tiinta, ereticii sunt infloare cam peste tot. De aceea e multd muncd §i greutdtile sunt multe. fantul Mucenic Longhin suta§ul (16 octombrie) s-a vindecat de o boala la ochi cu preasfanta apa §i cu preasfantul sange al Domnului, care au curs din coasta Sa prea dumnezeiascd. Iar apa, ploaia care vine de sus, din nori, lasata sa curga pe pamant de Dumnezeu e un semn, o invitafie la pldngerea pdcatelor proprii. 228 Idem: http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/octombrie/10-16-sf_longhin_sutasul.html. 163 Ploaia...$i pldngerea pacatelor, seceta...$i invdrtosarea. Doamne, nu ma lasa in invartosarea mea cea prea ticaloasa! Scapa-ma de ticaloasa stare degeaba si de infumurarea ceapierzdtoare. Citindu-1 pe Sfantul loan de Kronstadt mi s-a aprins din nou inima. Cu el am inva^at din nou sd ma rog. Trebuie sa ne inve^e Sfin^ii sa ne rugdm, pentru ca noi suntem prea reci, mult prea indiferenti. Citind, mi-am dat seama ca m-am trezit din somn, ca ce numesc eu viafd e de fapt dormitare, toropeala. §i am mai in^eles o ispita: sa nu consider o carte duhovniceascd drept o carte „usoard", pentru ca starea de sfintenie nu e un joe ci o mare luptd, care a adus o mare victorie. Suntem tenta^i sa spunem ca de la un anumit Sfant „nu am inva^at mimic" sau dintr-o anumitd carte a unui Sfant. Spunem: „nu am aflat nimic nou de aici". Problema este ca noi suntem vechi, plini de pacate vechi si de aceea nu putem sa ne umplem de noutatea dumnezeiasca a acestuia. Sfinte Ioane, dragostea ta preadumnezeiasca sa nu ma treaca cu vederea nici pe mine, ticalosul! Gresesc mereu si nu stiu sa ma pocaiesc, dar vreau sd-mipldng pacatele. Tu po^i sd te rogi pentru mine. Tu po^i sa-mi dai sd-mi para rdu pentru pacatele mele. Ajuta-mi mie, pacatosului si ma iarta! Un Dumnezeiesc Parinte de la Sfantul Munte spunea, ca nu trebuie sd ne forfdm ca sa plangem in rugaciune si nici sa nu cerem sd se intdmple asta, ci doar sd ne para rdu de pacatele noastre. Durere pentru ceea ce am facut rau. Aceasta durere este drumul pe care harul Sau vine in noi ca sd ne oblojeascd ranile. Durerea si lupta cu ispita sunt nevoin^ele nevdzute ale ortodoxului. De multe ori edderea in pdcat te umple de multe tristefe. Nici nu mai po^i sd te rogi de atata durere mutd. Sufletul e contractat parca si stai cu inima la gurd. Ti-e rusine sa privesti spre cer, spre oameni, spre ganduri inalte. Nici nu te mai sim^i in stare de via^a. Frica de a iesi afard din casd se inmulteste pe masura ce te simfi lovit de to}i. Esti prea slab? Dumnezeu e Cel ce ne intdreste. Nu po^i sa ai ceea ce speril Dumnezeu te va lumina. 164 Uneori crezi ca nu mai e nimic de facut dar o iesire afara, un aer racoros in piept, o imagine, un om pe care il intalnesti te fac sa sim^i ca nu e totul „pierdut", ca te vrea pana la urma cineva si ca problema ta esti tu sau, pana la urma, ca problema ta e o manevrd gresitd de-a ta. Durerea ta nu trebuie sa se scurgd in alcool sau in desfranare, ci in rugdciune. Ceea ce l\\ face acum „placere", maine te va tiraniza. Bautura nu te salveazd de griji. Bautura nu l\i aduce pace si liniste in casa. Bautura nu \\\ aduce respect si nici nu te ridicd de pe strada daca cazi. Bautura i^i aduce doar multe datorii, batai, scandaluri, vomitaturi, julituri la maini si picioarc.sotia plange, copiilor le e teama de tine, via^a lor e un chin. Cat de greu este sa fii un chin pentru al^ii! Unele sotii se roaga ca barba^ii lor sa nu mai vina acasa befi si sa le ia la bdtaie. Unii copii se roaga ca sa aiba si ei o casa unde cineva sa-i iubeascd. Nu e trist, totusi, safugi dupd iubire in alta parte, pentru ca acasa la tine nu o ail Nu e trist sa fii trist, sa nu po^i sa mai crezi ca va fi un maine fericit si pentru tine? Cruzimea oamenilor imi provoaca dureri enorme. La fel si indiferenfa lor. Cineva loveste iar altcineva nu i}i vorbeste. Insa nu e pacat numai vorbitul de rau de altul, ci e un pacat tot la fel de mare si daca nu-l vorbesti de bine pe un altul. Tacerea nu e buna oricand, dupa cum nu e buna oricand nici multa vorbire. O vorbire duhovniceasca ma intdreste iar sinceritatea ei imi iapietre de pe inimd. Trebuie numai sa existe un tu, care sa fie ca un eu pentru mine. Un prieten. Cine te iubeste acela ascultd cuvintele tale. „Sunteti prietenii Mei, daca pazrfi poruncile Mele" (In. 15, 14). §i cine nu poate fi prieten, in fara de eel care nu mai vrea sa fizfericif! De ce iubim insa nefericireaV. Nefericirea si tristefea nu au ce cduta la ortodocsi. Sa piece aceste stdri sufletesti de la noi! Bucuria, veselia, 165 sinceritatea, spontaneitatea, revarsarea de inima sunt modul de afi al ortodocsilor. „De ce cauta^i pe Cel Viu intre cei morfiT. Cum sa ramana El in moartell El e Viafa si de aceastd Viafd trebuie sa ne lipim cu totul, pe deplin. Nu ne cunoastem Sfm^ii. Vorbesc in numele meu mai ales. Eu nu-i cunosc, desi doresc nespus de mult sa ii cunosc. Atatea sute de mii de pagini dumnezeiesti, pe care nu le-am citit si poate nu le voi citi decat 1%. Versetele Sfintei Scripturi trebuie infelese addnc. Nu e de ajuns doar „sa-fi dai cu parerea", ci trebuie sa ifi usuci trupul, sa i}i muncesti mintea, sa ifi strdpungi inima, sa te rogi, continuu sa te rogi si sa te smeresti continuu. Predici crede ca poate fine oricine. Dar asta e cand nu stii ce ar trebui sa spui, cand nu stii adevarul dumnezeiesc, cand nu stii cat trebuie sa te doard in gat si, mai ales, in inima, cat trebuie sa pdtimesti pentru acest adevar. Simt cum preo^ii lui Dumnezeu par „ridicoli" atunci cand vorbesc in fa^a acestei lumi ghiftuite de necredin^a, de neincredere, de lasitate. Par niste oameni care spun „basme". Unii care cred in „naluciri", in cai verzi pe perefi. Ascultatorii stau in afar a vie^ii Sfintei Biserici dar vor sa in^eleaga „rational", „repede" si „pe deplin" intreaga ei teologie. Insa Ortodoxia „nu incape" in astfel de inimi. Ei, sarmanii, nu in^eleg acest lucru, dar asa el Ea ii depaseste cu mult, cu mult mai mult decat ar putea crede ei vreodata. Cineva m-a „acuzat" ca am vrut „sa il constrang". Dar dragostea e cea care te constrdnge. Ar trebui sa te constrdngd intr-o relatie deprietenie profunda. Daca vezi ca copilul tau vrea sa invefe sa cdnte la pian si tu il inveti cum sa exerseze, l-ai constrdns cumva? Nu! L-ai constrdnge numai daca el nu vrea sa invefe nicidecum, iar tu i- ai da mereu cu pianul, cu „cat de bine" este sa faca asta. Eu i-am spus ce sdfacd in anumite privin^e si am dirijat sederea lui la mine, dar nu l-am constrdns. Insa el a infeles altceva. Constrangerea consta in fapte eminamente rele, pe care tu nu le doresti si nici nu-fi trebuie. Dar a spune cuiva ce sa faca - atunci cand el vrea sa faca binele foarte bine - nu inseamna „constrangere", ci ocrotire, grija, aten^ie speciala, bundvoinfd mai ales. 166 Un sfat duhovnicesc nu trebuie sa-l elimini deloc din via^a ta, chiar daca nu-l practici sau nu inielegi la ce-ti foloseste. Amintirea lui trebuie sa rdmdnd in tine. Candva va fi bun, te va ajuta cu siguran^a. Iar daca cineva te invafd la rdu si la pdcat, si acel lucru trebuie sa-l refinem, ca sa stim cum ne imping demonii la tot felul de rele. Trebuie sa-l refinem dar sa nu ne chinuim sa-l invafam sau sa-l practicdm. Experienfa duhovniceascd e compusa din tot ceea ce te impinge la bine dar si la r du. Duritatea filmelor TV e o „recompensa" a lipsei de „actiune" a unora dintre telespectatori. Cel slab - sau care crede ca e „ca o panza de paianjen" - se bucurd de for^a actorilor ca si cand el insusi ar fi fdcut cascadoriile. O umplere de satanism prin privire. Privirea e viciata de reclama, de perversiunile explicite, de rautatea care colcaie in inimi. Privirea e viciata de anti-icoane sau de pseudo-icoane. O anti-icoand e o femeie goald, care isi ^uguie spre tine buzele intr-un mod pervers iar o pseudo-icoand e o reprezentare catolica a Prea Curatei Stapane, care pare mai mult o curtezand decat Maica lui Dumnezeu. Catolicii si protestan^ii isi bat joe intr-un mod infiorator de Prea Curata Stapana. Nu mai zic de ceilal^i: sunt sub orice critica. Patimile vor sa se spund din ce in ce mai mult in mod explicit. Cand dezolarea si durerea nu se transforma in pocdinid, oamenii incep sa se exprime in mod abject, hulitor la culme. Un profesor da marturie despre trei oameni, care au fost prinsi rugandu-se in inchisorile comuniste. Au fost scosi afara in eel mai mare ger, doar in indispensabili si fara obiele si 167 \mu\i cateva ore asa, sub supravegherea unui „caraliu"229, care statea la caldura si ii urmarea de la fereastra. Demonii te fac sa te inso^esti cu oameni cu patimi asemdndtoare sau compensatorii. Cel desfrdnat cu cea care dore§te bani si aventurd iar eel care iubeste slava de§artd cu eel mdndru. Psihologia oamenilor trebuie sa porneasca de la inielegerea duhovniceascd a patimilor lor. Cunoscandu-le patimile, nu ne mai mint aciiunile si inteniiile lor. De ce „Cobra"230? Pentru ca aceasta e mereu atentd sa te muste sau sd se apere. Filmele americane sufera de stereotipie. La fel si prezentarile de stiri. Unii confunda limbajul cu corectitudinea gramaticald iar al^ii dialogul cu prietenia. Manierismul e numit „bun simf/' pe cand el e o pervertire a bunului sim^ iar „cavalerismul" placut de femei e o cerere de perpetuare a „desfranarii fine". Tocmai de aceea ni se pare ca o curva „de lux" e mult mai „fina" in pacatele ei decat una care se culca cu tine la liziera iar ^igara fma pare un „pacat delicat" in comparable cu tigara „barbara" sau fara filtru. Pacatul e numit adeseori „eroare" sau „omisiune" si nu mai e pus in legatura cu con§tiin}a ta in fafa lui Dumnezeu iar tu esti nevoit sa auzi „sfaturi" ca: „Fa si tu ca toata lumea!" sau: „Daca nu faci compromisuri, nu po^i sa traiesti". Oare chiar asa sa fie? De ce se face publicitate compromisului daca se stie ca e un rdul §i de ce nu se admite faptul, ca po^i sa fii §i drept intr-o lume coruptdl §i Cobra ucide criminalii. ii 1 La fel si Rambo ii extermina „pe cei rai", ca si Predator sau Terminator . Sunt o necesitate aceste personaje sau o defularel Sunt si una si altal De ce nu pot fi recuperafi „cei rai"? Filmele acestea nu au mesaj evanghelic, pentru ca nu ii intereseaza „subiectul". Traim in spatele cli§eelor si ne permitem sa luam atitudine numai in imaginatie. Imagina^ia a ajuns un refugiu al multora. 229 Un gardian. 230 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Cobra_%281986_film%29. 231 Idem: http://www.imdb.com/title/tt0462499/. 232 Idem: http://www.imdb.com/title/tt0093773/. 233 Idem: http://www.imdb.com/title/tt0088247/. 168 Ce sa mai faci cu un om, care nu mai spera in nimicl E nevoie de o minune. Iar minunea nu e o „inven{ie de stadion" neoprotestanta ci o realitate cruciald. Doamne, nu ma lasa fara iubirea Ta. Nu ma lasa singur, cu pacatele mele cele prea ticaloase! Ai mila de mine Prea Sfmte Doamne si ma iarta. Ai mila de lumea Ta, caci ea are nevoie de Tine mai mult decat isi poate imagina. Nu ne lasa, Iubite Doamne, si ne condu spre Impara^ia Ta cea prea sfanta. Uneori sim^im ca nu putem sa ne rugam sau ca nu stim sa ne rugam, pentru ca nu incercdm sa ne rugam. Rugaciunea nu se teoretizeazd, ci se sdvdrseste. Ea vine de la sine. Doar sa avem inten^ia sa ne indreptdm inima spre Dumnezeu. Insasi rugaciunea e o minune. Dar noi vrem minuni care nu ne trebuie sau care sa ne impresioneze. In tren, in trenul in care calatoream, cineva spunea mai purine fraze decat drdcuituri. Ti se incretea pielea pe tine ascultandu-1. Altcineva, la strana, in loc de: „Deschide-voi gura mea si se va umplea de DuhuF, canta: „Deschide-voi gura mea si se va umplea de duhurf' . . .ln\Q\QgQ\i neatenfia si nestiinta acestuia (ca sa nu mai zic de hula)V. Un protosinghel, cadru universitar, ii neaga pe to^i Sfm^ii teologi ortodocsi de dupa secolul al VII-lea. Pentru el acestia nu sunt „teologi". Mai mul^i profesori universitari de teologie neaga sfanta lumina care se pogoara in Mormantul Domnului numind-o „inventie pentru bani". L-am auzit pe un alt profesor de teologie care considera ca Sfm^ii din calendarul ortodox si sarbatorile trebuie „epurate". Unul nu in^elege „sadismul de sine si ascetismul extrem" al unor nevoitori ortodocsi iar mai to^i teologii stiu sa glumeascd hulitor despre cele mai sfinte lucruri si folosesc in sprijinul rasului lor nebun cele mai dumnezeiesti cuvinte. Nu vom fi judecafi pentru aceste lucruri? O, si cat de mult! Am uitat simplitatea cuvintelor duhovnicesti si privim spre pompa mincinoasa a cuvintelor fara acoperire in via^a noastra. Neinfelegerile lumii de astazi sunt puerile la culme, adica pe masura nestiinfei in cele duhovnicesti. 169 Daca ne lipseste ceva, cu siguran^a ca ne lipseste viafa sfdntd. Acest singur lucru ne lipseste cu adevarat: curaiia vietii proprii. Imi pare rau ca nu am ajutat pe un preot sa urce un deal, oferindu-i bratul meu, pe care sa se sprijine si am fost indiferent, de multe ori, la durerile si nevoile fra^ilor mei. Imi pare rau, ca in multe dintre cazuri nu mi-am cerut scuze sau nu am adresat si mai multe multumiri decat am facut-o. Imi pare rau pentru orice clips, pierduta aiurea si pe care nu am folosit-o duhovniceste. Ce sa mai spun de nisipul, de murdaria imensa de pacate pe care le-am facut si le fac? Cine le mai stie numarul? Dumnezeu insa ma va intreba despre ele. on alt film al controverselor: „Sex din caritate" (productie spaniola). Dolores - o catolica practicanta vine la confesor. Preotul catolic - care pana la urma o invidia pentru curaiia ei - nu vrea sa o ierte pentru ca nu are pacate „reale". Lipsa de „pacate" a acesteia se leaga oarecum de numele ei, caci ea sufera pentru barbatul ei, care a parasit-o. Dolores e prea buna, prea compatimitoare si „nu stie cum e cdndpdcdtuie§tf\ Preotul ii spune sa nu mai vina la el pana nu pdcdtuie§te iar ea il „consoleaza" pe un barbat, care a fost inselat de so^ia sa, culcandu-se cu el. Acesta a fost primul...Dupa el au urmat mul^i. Si to^i reveneau „la viata" cand se culcau cu ea. To^i cei care se culcau cu ea incepeau sa-si iubeasca so^iile si dadeau milostenie la Biserica. Preotul cumpara un clopot cu banii „consolarilor" si vrea sa refaca locasul. Dar cand isi da seama cine e sursa, farama totul si merge de se leaga pe o cruce, pe care el o poarta de unul singur pana pe „Muntele Maslinilor". Fosta Dolores, „sfanta", devine odata cu prima „consolare", Lolita. Ea insasi isi alege acest nume. 170 Preotul vrea si el sa se culce cu ea dar el e singurul refuzat de Lolita. Un efect regizoral schimba ambianta filmului. Din alb- negru filmul devine color odata cu „revirimentul" sexual produs de Lolita. Ea nu isi schimba hainele dar imbratiseaza pe to^i „nefericitii". Ideea de salvare prin sex bantuie intregul film si, mai ales aceea, capoti safari bine cuiva dacd te addncesti in rdu din iubire pentru el. Ideile satanice sunt la ele acasa in acest film. Lolita se roaga statuii Reginei dar are si poza lui Manolo langa ea iar batrana pe care o fotografia in fiecare zi si copila care nu vorbea au suferit ambele cate un „miracol", chiar dupa ce ea a pacatuit „pentru prima oara". Femeile urbei ii sunt recunoscatoare. Din cauza ei barba^ii lor au devenit peste noapte foarte atenfi si iubitori. Unii o considerau o „puta" (curva) iar al^ii o „sancta" (sfanta). Manolo, barbatul ei, se reintoarce. Cand aude ceea ce ea a facut - ii marturisise dupa o partida de sex „salbatic" - o insulta si da cu pietre in casa unde era si in geamurile casei. I se alatura si ceilarfi care se culcasera cu ea. Iar cand ea iese goala din casa, to^i lasa pietrele jos si pleaca. Trimiterea la femeia pdcdtoasd din Sfanta Evanghelie este evidenta. Femeile care profitasera de „avantajele" pe care le adusese Lolita, pun la cale un siretlic sau o invdidturd de minte. II „captureaza" pe Manolo si fac rand la usa unde era el „prizonier", pentru ca sa se culce cu el. El nu reuseste sa se culce decat cu trei dintre ele. Iese in prim plan ideea, ca barba^ii sunt mai slabi decat femeile la acest capitol al „rezisten^ei sexuale" si ca femeile - ca si Lolita de fapt - nu au facut de placere ceea ce au facut. „Happy ending"234-ul filmului nu intra in discutie. Ceea ce se doreste a se retine e aceea ca: „si cei pacatosi pot sluji, prin pacatele lor, voii lui Dumnezeu". Ne apropiem aici de sintagma demonica: „pdcdtui}i, pentru ca sa vd umplefi de har". Derularea filmului e paraleld cu telenovela de la difuzor. Crasmari^a doreste pe maturatorul stradal. Ar vrea ca 234 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Happy_ending. 171 el sa intre in carciuma, sa porneasca tonomatul muzical §i sa o invite la dans. Femeia care dore§te asta e tanara, pasionala §i plange cand e vorba de ceva sensibil. Iar maturatorul vrea sa devina primar, de§i urbea renun^ase la aceasta func^ie, pentru ca ultimul primar se spdnzurase tot pe acela§i munte care parafrazeaza chinurile Domnului. Evenimentul se intampla pana la urma, dupa ce maturatorul se culca §i el cu Lolita. Lolita il inva^a cum sa procedeze cu cra§marita, pentru ca aceasta, cra§marita, e de f 'apt proprietara camerei unde se prostitueaza Dolores. Tonomatul insa se strica §i cra§marita danseaza cu Pepe, ea cantand din gura. Oameni doresc o schimbare dar nu o cauta acolo unde trebuie. In loc sa accepte, ca sa-i invete Dolores cum e cu catolicismul ei, ei invafa „noua via^a" culcandu-se cu ea. Bataile dejoc ale filmului sunt multiple. Spre exemplu: De ce nu ne ajutd monahii §i oamenii lui Dumnezeu prin aceea de a se culca cu noi? Daca spun ca „iubesc oamenii", de ce nu pdcdtuiesc impreuna cu noi, pentru ca sa ne scoata din marasmul pdcatului §i din lipsa de sens? De ce sunt umilite prostituatele de catre to^i, daca ele „ne dau dragoste" sau se prostituiaza ca sa-§i intretina familiile? Dolores se culca cu barba^i fara sa le ceara bani, spunand ca „darul lui Dumnezeu" nu se plate§te. Sexul era pentru ace§tia o „proiectie" a harului divin. Si hula e evidenta... Prostituatele orasului vin sa o vada pe vestita „daruitoare" §i dupa o intalnire taioasa ele pleaca „fericite", caci Dolores le promite ca nu le va mai lua clienfii. Tot filmul e o „oferta alternativa" la Sfanta Evanghelie. In locul iertdrii §i al iubirii lui Dumnezeu primite prin pocain^a, filmul propune o „intelegere" a vie^ii pornind de la un pacat „salvator", care te propulseaza „instantaneu" spre o „noua viata". Pacatul e facut intenfionat sj de la el se a§teapta o „ noud " direcfie. Dupa navalnica izbucnire a poftei barba^ii ies „reinnoiti" de la prostituata, de§i pacatul nu il reinnoieste pe om ci il satanizeazd si mai mult. Pocdinfa lipse§te din film. 172 Iertarea si asceza nu apar aici si se vede, in mod evident, ca harul dumnezeiesc e ceva „teluric", care porneste dintr-un om spre altul. Gratia „creata" e prezenta in substan^a filmului. Carnea e luata in vizor. Alaturi de faptul ca omul e un packet de pofte si, in mod expres, ca barbatul „adevarat" e un „animal" cu pofte animalice, zdrobitoare. Femeile sunt subalterne, slabe, nefericite, nesatisfacute, nebagate in seama. Barba^ii sunt dezamdgiti, unii sunt virili iar al^ii nu si ei nu suportd mai mult decat femeile si nici nu le infeleg mai deloc. Ideile acestea gasesc adepfi la noi - de fapt au adepfi - printre cei care nu au mai nimic de-a face cu dreapta credinid. Intr-o nuvela a lui Holban235, bunica apare ca o femeie fricoasd in fa^a morjii, dupa ce toata via^a fusese o tipicard. Bunicul nu dorea sa se schimbe nimic si totusi s-au facut schimbdri. Sfantul Averchie al Ierapolei, eel intocmai cu Sfm^ii Apostoli (22 octombrie), il pune pe dracul scos din Luchilia fecioara, fiica lui Marcu Aureliu236, sa care o piatra prin vazduh din Roma pana in patria sa, in Ierapole . Citez: „Locuitorii Ierapolei, cand au vazut piatra cazand ca de naprazna din vazduh, s-au mirat foarte tare, nestiind taina, pana cand s-a intors Sfantul inapoi la dansii"238. Acum nu ne mai putem mira de la cine e piatra de la Mecca239, „care a cazut din cer". In loc de Sfantul Arhanghel Gavriil e, de fapt, arhanghelul cazut, care incearca sa-i insele pe to^i oamenii. Coranul e cartea desfrdndrii. Pofta emana din aceasta carte - „sfanta" pentru unii - ca mirosul urdt din veceu. Care e cd§tigul urmaririi unui meci de fotbal? Satisfacerea orgoliului de competifie. Pentru ce punem intrebari care ii indispun pe al^ii? Pentru ca sa-i punem in inferioritate. Sa-i facem sa se simta stdnjenifi. Suradem in loc sa spunem „multumesc", pentru ca, de fapt, am vrea sa spunem altceva. 235 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Anton_Holban. 236 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Marc_Aureliu. *** Viefile Sfinfilor pe luna octombrie, ed. cit, p. 286. 238 Ibidem. A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mecca. 173 Un copil abia nascut a fost gasit aruncat in gunoaie iar un batran a fost externat dintr-un spital §i a fost lasat sa stea in ploaie. Mul^i cer§etori, prea mul^i oamGni fdra speranfa zilei de maine. Sinuciderea e considerate o „solutie" extrema. Insa faptul de a-ti lua singur viata nu e nicio solute, ci negarea oricdrei soluiii. Cozi imense la loto. Mirajul ca§tigului bulverseaza multe min^i. Ne e frica de facturi, de taxe, de pre^uri, de amenzi, de pu§carii, de§i unii prefera puscdria in locul libertdfii. Nu cumva frica cea mai profunda e aceea, ca nu avem niciun fundament real, pentru ca nu credem in Dumnezeu? Eu cred ca da! Cred ca toate fricile noastre izvorasc din lipsa fricii de Dumnezeu. Daca ne-am teme de pacat, nu ne-ar mai fi frica de lucrurile trecdtoare. A fi pueril inseamna a nu cunoa§te adevarul sau a crede minciuna drept adevar. Orgoliul ranit e razbundtor. Numai ca e o rdzbunare a sldbiciunii. L3e ce nu mai po^i sa te simfi bine in lume? Pentru ca Dumnezeu te dezlipeste de lume pe fiecare zi. Cu cat devii al lui Dumnezeu, cu atat suporji mai greu „moda" zilei. Nu te imbraci ca ei, nu gesticulezi ca ei, nu i^i schimbi hainele atat de repede ca ei §i, in concluzie, nu e§ti unul de-al lor, pentru ca nu semeni cu ei. „Nu te vrem!". Aceste cuvinte nu \\ le spun cu to^ii dar le simfi. l\i dau de in^eles ca nu te vor. Uneori te doare tot pe tine ca ii stresezi, ca nu se mai simt bine cand te vad...Sau tocmai atunci i§i dau seama, ca exista §i al^i „difer4i"? Rockarii sunt cumva, au „stilul" lor. Daca le §tii „meniul" po^i sa ii cuno§ti de la distanfd. Cei cu hip hop-ul 174 sunt altceva. Ambele tabere injura si beau dar dupa „energia" fiecareia. Adventistul are si el „mirosul" lui. §i mormonul la fel. Nu se confunda in aparenfd. Insa substratul lor tot de la dracu este desi ei o dau cu „Domnul" sau cu „cartea lui Mormon" toata ziua. Fiecare \\\ vine „marfa" ambalata altfel dar ea este una si aceeasi otravd. Insa, pentru ca sa-i mirosi, trebuie sa mirosi addncimea minciunii lor. Daca te lasi dus de aparenie, ajungi rau. Fii prudent! Se uita la tine si stramba din nas. Tu nu vrei una ca asta. Ai vrea ca to^i sdfim una dar ei sunt de altdpdrere. Si cat de mult, da, cat de mult ai vrea sa le spui adevdrul lui Dumnezeu... Dar cine sa-1 auda?! Fiecare crede ca are adevdrul desi nu au evidenfele adevarului. Insa nu propovaduirea lui Dumnezeu e vizatd, ci banii, profitul, parvenirea. Mitul „respectabilitatii" e paravanul sub care ne invadeaza satanismul. O, Doamne, mantuieste-ne de atacurile acestea furibunde ale raului, ale raului in toate aspectele sale! Nu ne lasa, caci ne vom impleticii si vom cadea rau. Ajuta-ne, Bucuria lumii si ne miluieste! Cat de important e ca sa comunici cu cineva in pacel Vorbirea linistita, smerita e alinare, pace pentru inima. Sim^i cum te umpli de liniste, de bucuria Duhului Slant. §i predica trebuie sa fie lini§te, caci ea urmeaza Sfintei Liturghii sau unei dumnezeiesti slujbe, care e lini§te. Vorbirea despre cele sfinte trebuie sa fie o pldcere obi§nuitd a credinciosilor. Credinciosii care nu inva^a cele absolut necesare in Sfanta Biserica, inva^a mai greu sau deloc de unii singuri. Odihna, care sa ne umple de dragoste sfanta, e timpul pe care il petrecem in Casa lui Dumnezeu. Trebuie sa iesim afara al^i oameni, oameni reinnoiti. Iesirea din Sfanta Biserica trebuie sa te umple de regret si nu de bucurie. Trebuie sa regretam faptul ca slujba s-a terminat. „De ce atat de pu^in?", sa ne spunem. Dar pentru aceasta trebuie sa existe preofi ai lui Dumnezeu, preofi care sa fie pe deplin rugdciune. Via^a preotului e motivafia capitald pentru un credincios. Vede si urmeaza ceea ce vede. 175 la aminte si se bucurd. Daca preotul este iubire va incerca sa fie si el iubire. Daca exista cumsecddenie are sa o admire. Daca exista mdrime de suflet se va rusina sa vorbeasca aiurea. §i daca preo^ii lui Dumnezeu sunt vorbifi de rau, sunt vorbi^i pentru ca sunt privi^i cu un sfert de ochi. Ca sa-1 vezi pe un preot al lui Dumnezeu cu adevdrat trebuie sa-1 privesti cu doi ochi larg deschisi dar si cu inima, punandu-te pe tine in locul lui. Daca nu stii sa rezolvi mai bine o situate, nu il judeca, nu il vorbi de rau. Daca nu po^i sa faci tot ce face el si asta mereu, nu strapunge demnitatea lui cu gloan^ele limbii tale slobode. Ii ciuruim pe al^ii si pe noi dar nu vrem sa fim onesti. Nu vrem sa recunoastem, ca noi insine suntem mult mai slabi si mai ticdlosi si mai pros ti decat cei pe care iijudecdm. „Te lovesc sub Centura" e luata din box si din artele marjiale dar acum inseamna altceva intr-o discu^ie. Omul nu suporta sa ii spui adevdrul gol-goluf si de aceea crede ca adevarul e „un atac la persoand,\ Dar care persoanal Ca omul postmodern nu mai da un sfan^ pe persoana saV. Cu „impenetrabil" e caracterizat un anume domn. Dar s- ar putea pune in locul acestui cuvant cuvinte mult mai explicite: egoist, borfas, rece, respingator. . . Iar despre altcineva s-ar putea zice: „taran", fara sa fie vizate locul de nastere sau domiciliul, ci faptul ca acel om nu stie sa se comporte, ca e un analfabet al civilizafiei. Satul, un sat nu e format numai din suflatori in pdpddii, dupa cum nu to^i locuitorii unui oras sunt primari. Exista si intr-o parte si intr-alta...oameni, si acest lucru e eel mai important! Ca unul e romdn si altul figan, ca unulfurd ca-n codru iar altul bea de stinge, astea sunt alte probleme. Lucrul important e ca sunt oameni si ca to|i suntem /raft si ca to^i avem un singur Dumnezeu - chiar daca II numim altcumva sau nu II cunoastem - si ca nu avem voie sa ne facem viafa grea unii altora. Sa cerem ajutor unii de la al^ii! Ca sa incepi sa te impaci cu al^ii trebuie sa te impaci cu Dumnezeu. Daca esti impdeat cu El, po^i sa te impaci cu oricine. Faca-se voia Ta, Doamne, si cu mine, netrebnicul! 176 Astazi a fost pomenit un Sfant Mucenic care „nu avea mai mult de cinci ani"240. Acesta „s-a aruncat in foe, cuprinzand-o pe maica sa care ardea, si a ars si el impreuna cu ea"241. Murfi nu stiu azi nici cine e Dumnezeu. Dar daca vrea Dumnezeu si azi pot fi mul^i ca acesta. Cred cu tarie acest lucru. Noi ii subestimdm pe mul^i, pe cand Dumnezeu lucreaza prin cei la care nu ne asteptdm. Convertirile ii surprind pe mul^i dintre aceia, care credeau ca ii cunosc pe cei din fata lor. Oamenii isi facusera o anume pdrere despre tine, iar daca tu le ara^i altd fa}d a ta raman contraria^i. Nu le vine sa creadd... desi tu esti altul sau pofifi altul decat te doreau ei. Doamne, da-ne sa fim mereu, pe fiecare zi, oamenii pe care Tu vrei sa fim. Ajuta-ne, Iubitorule de oameni, sa in^elegem voia Ta si rabdarea Ta cea multa cu noi, pacatosii, caci nici nu ne dam seama cat ne ierfi Tu mereu. Pentru ca noi confundam iertarea lui Dumnezeu cu iertarea noastrd, tocmai de aceea consideram, in mod demonic, ca Dumnezeu e un „calau" sau un „nedrept". Dar Dumnezeu nu are nimic din mdsurile noastre de a face dreptate. La El, mila e cea mai mare dreptate, desi noi nu prea cunoastem aceasta mare inielepciune. Evreii dorea ca El sa Se dea jos de pe Crucc.Insa cea mai mare inielepciune si smerenie e sa stai pe Cruce, pentru ca sa iubesti lumea pdnd la sfdrsit. Nu po^i iubi ieftinl Daca nu pierzi mult, daca nu suferi mult pentru ceea ce iubesti, nu po^i sa ajufi pe cineva. A renunfa la cruce inseamna a renunfa la iubire, a spune ca iubirea nu e mai tare ca moartea si, in defmitiv, ca iubirea nu e necesard. Dar daca iubirea nu e necesard, daca tot ce am sperat noi nu e necesar, daca via^a noastra, nici ea, nu a fost necesard, atunci de ce mai speram sa nufim uitafi, de ce ne tot vanzolim dupa un statut bun in lume, daca, pana la urma, nimic nu e necesar? Daca nu suntem „buni de nimic", de ce mai speram, de ce ne mai facem vise? Oare nu putem face nimic, daca vrem sa facem si, mai ales, putem sa facem? *** Viefile Sfinfilor pe luna octombrie, ed. cit., p. 305. 241 Idem, p. 306. 177 Iubi^ii mei, indrazniti! Crede^i ca exista frumusete, ordine, sfm^enie si suntem mantuiti cu to^ii. Ajuta^i-va si ajuta^i-ne! Rugaciunea o facem unit pentru alfii, caci solipsismul nu e al oamenilor. Privesc chipurile oamenilor. Unele sunt trucate. A aparut o „frumusete" a cosmeticelor care insala simful datarii. Nu mai stii cd}i ani are femeia sau barbatul din fata ta. Ii po^i confunda pana la urma, caci li se poate schimba sexul. O sa ajungem la situatia de a nu mai stii cum arata omul? O sa consideram ca omul e mai frumos daca e „restructurat"? Unii, inca de acum, nu mai stiu cum arata laptele lapte si oul ou si fa.\a.fa}a si aerul aer. Gasim lapte fdrd grdsimile lui, oua care nu mai miros a gaina, ochi de copil care nu mai cunoaste rusinea. §i daca totul e de vdnzare, pana la urma o sa ni se urasca de mdncarea berechet, de hainele cat cuprinzi cu ochii, de pornografie de toate felurile, de atatea reclame, de atata obezitate si contort, de atata lejeritate. O sa obosim prea mult, multprea mult. O sa ni se faca dor de lumea noastra, de simplitatea noastra, de frumuse^ea noastra. O, Doamne, ce frumoasa va fi ziua aceea, cand oamenii vor recunoaste din ce in ce mai mult adevdratul mod de a viefui pe pdmdntl Murfi spun ca sunt basme. Murfi spun ca „binele care invinge intotdeaund'' e o poveste de adormit copiii. Dar adevarul e ca Hristos Dumnezeu va invinge, ca binele va triumfa si ca frumuse^ea va domni in cele din urma. Copiii nu cred in vise, ci cred ca adevarul invinge, pentru ca vad adevarul mult mai curat decat cei care s-au pervertit. Copiilor trebuie sa le spunem adevarul! Sa nu le mai spunem povesti cu zmei, ci adevarul ortodox, adevarul credin^ei noastre. Daca vor stii adevarul sfdnt, vor stii sa discearnd pleava de grau si asta e important. 242 A se vedea: http://dexonline.ro/definitie/solipsism. 178 l raznicul Sfantului Mare Mucenic Dimitrie §i sobor arhieresc. Frumusetea cantarii §i a slujirii arhiere§ti este unicd. Un Parinte diacon - fost coleg de Seminar cu mine - a cantat un „Puternic" cu multa addncime de inimd. Cand se canta din adancimile dragostei de Dumnezeu to^i se opresc §iprivesc cu uimire spre tine. Nu te mai recunosc. . .§i au dreptate. Sfm^ii lui Dumnezeu ne daruiesc via^a, ne scot din amorjire cand le sarutam Sfmtele Moa§te. Parintele episcop a vorbit foarte bine astazi...ca §i cand nici el nu mai era acelasi. Doar doua glasuri au „ie§it in decor" §i au fost imediat escortate. Iar langa mine s-a a§ezat un om muncitor §i credincios in acela§i timp. Mi-au pldcut palmele lui: pline de bataturi, cu degetele umflate, cocarjite de reumatism. Erau maini frumoase, innobilate de munca, mult mai prefioase decat mainile pomadate §i parfumate ale Bucure§tiului. N-am nimic cu ora§eanul, ci cu viaia lejerd, fara munca. Nici \SLYSLnu\fdrd chefde munca nu imi place. Mantuitorul ajunge la ghergheseni §i eel demonizat „de multa vreme nu mai punea haind pe el" (Lc. 8, 27). De ce? Pentru ca eel care a cazut in multe pacate nu mai vrea sd se acopere cu sfaturile dumnezeie§ti ca §i cu ni§te haine. Omul care se declara „necredincios" nu suporta hainele smereniei, ale umilin^ei, ale facerii de bine. Omul necredincios nu i§i da seama ca e gol, ca e lipsit de cuviinid. Ca de§i umbla cu haine pe el, daca nu are hainele credinfei e gol, e o vedere urdtd. Pentru ca nu e numai gol, ci §i urdt, spurcat. §i eel gol, de§i nu avea haina, nici „in casa nu mai locuia"(Lc. 8, 27). Pentru ca acela care nu suporta credin^a in Dumnezeu nu poate sa suporte nici faptul de a veni la Sfanta Biserica. Lipsa de evlavie sta mana in mana cu neintrarea in Casa lui Dumnezeu. Era gol § i in afara Sfintei Biserici. Nesim^irea, ca orice pacat de altfel, ne face de rusine, ne dezgole§te de toata frumuse^ea dumnezeiasca. 243 Parintele Diacon Iustin Manta. O voce superba, slefuita, puternica. Alaturi de el, Parintele Diacon Otomega: un alt coleg de Seminar. 179 In loc de locasul eel sfdnt acela prefera sa locuiasca „prin morminte" (Lc. 8, 27). Orice inva}dturd eretica e un mormdnt. Daca nu vrei sa traiesti cu Sfintii, atunci te duci in gropile murddriei pdgdne sau eretice si te inchini la idei, la pisici, la monstri. Dar cand Hristos Dumnezeu vine spre eel demonizat - caci Dumnezeu face primul pas pentru mantuirea ta - atunci demonii incep sa se inspdimdnte. Dracii cer Domnului sa nu ii chinuie. Le e fried. §tiu ce ii asteaptd si tocmai de aceea se si straduiesc sa ne striveascd orice avdnt bun. Domnul porunceste duhului necurat (Lc. 8, 29). Nu se roagd de el sa iasa, ci ii porunceste sa iasd. „De mul^i ani il stapanea" (Lc. 8, 29) demonul pe acesta, desi nu era unul, un demon, ci o legiune de demoni (Lc. 8, 30). Stapanire cumplita. Chiar daca „era legat in lan^uri si in obezi" (Lc. 8, 29), el rupea lan^urile, legaturile. Sfaturile si indemnurile dumnezeiesti sunt ca niste lanfuri care ne leaga pentru ca sa nu facem raul. Dar daca nu ne impotrivim diavolilor, ei ne fac sa trecem peste orice poruncd si rusine si sa mergem in pustiul pdcatului. Pustiul e cea mai buna parabola pentru constientizarea pacatului. Tot ce aduce pacatul e un pustiu, o saracie, o dezamagire enorma. Doamne, iarta-ma pentru orice cuvdnt nedrept pe care 1- am spus si pentru clipele cand l-am judecat pe aproapele meu cu nepdsare si indiferen0. Iarta-ma pentru ca am indrdznit si indrdznesc sa Te supdr mereu. Iarta-ma pentru ca nu ma pocaiesc, Dumnezeule si pentru ca inima mea e departe de Tine, mult prea departe. De cate ori ma gdndesc la Tine, Doamne? Oare ma gandesc smerit, cu suflet plecat? Sau eu numai profit de bunatatea Ta si ca un netrebnic traiesc pe pamant, fara rusine, fara cucernicie, fara bun sim^? O, Doamne, am devenit din ce in ce mai rece, mai gol, mai ticalos. Pana cand voi continua asa? Pana cand, Doamne, ma vei mai lasa sa merg anapoda si nu ma vei indrepta cu mila Ta prea bogata? Pazitorii de porci n-au avut ochi pentru minune. Ei s-au uitat la pierderile lor. Prea Sfin^itul a remarcat faptul, ca gherghesenii nu L-au primit pe Mantuitorul, pentru ca El le-arfi stricat afacerile. 180 Porcii erau mai important decat vindecarea unui om, caci si demonizarea e o mare boald. Cel vindecat vroia sa fie cu Domnul, dar El ii spune: „!ntoarce-te in casa ta si spune cat bine fi-a fdcut fie Dumnezeu" (Lc. 8, 39). Uneori avem nevoie sa dam mdrturie mai intai in casa noastra, in familia noastra, catre rudele noastre si apoi si celor de departe. Sau poate ca mai inainte de a vorbi altora, trebuie sa vorbim celor care sunt mereu cu noi. Un profesor de-al meu - pastor protestant - a venit si el la Sfanta Liturghie. Ar fi fost interesant de stiut cum se simte el printre noi? Dar la modul adevdrat... si nu mincinos. E liber in sinea sa sau e enervat de ceea ce vede? Daca nu suntem atenji, transformam locul unui praznic, ca eel de la Patriarhie, intr-un talcioc244 in care se vdnd de toate. Ma bucur intotdeauna cand cumpar car^i dumnezeiesti. Praznicele sunt zile ale bucuriei, dar si zile in care, parca mai mult decat altadata, ne ies in relief multGlG defecte. Am obosit mult. Multa oboseald este si ea foarte ddundtoare. Un parinte cu o barba foarte mare si cu ochi albastrii mi- a placut intr-un mod aparte. Frumusetea ne-a insotit. Si aerul de sarbatoare. Si odata cu ele a aparut in pia^a Sfmtei Liturghii si soarele. Aseara a fost frig si azi de dimineata la fel. Dar bucuria te umple mai mult decat frigul. O doamna in varsta a plans. Lacrimi...Nu sunt vrednic sa vad asemenea minunil O, Domne, iarta-ma! Ai mila de mine, nerecunoscatorul! Via^a mea e prea ticaloasa si numai Tu esti Sfant si Preasfant, Dumnezeule! Banderas245 vine cu un rol de preot iezuit in care cauta (auzrfi?!) trupul Domnului246 . „Daca...?", se intreaba el. Gaseste un schelet impreuna cu o cercetatoare evreica si un alt om de stiin^a precizeaza faptul, ca totul se constituie in semnalmentele unei crucificari din anul 32 d. Hr., in care scheletul ar fi „al Domnului". Lupte interioare...si pana la urma ramane credincios, desi se stie foarte bine ca Hristos Dumnezeu a inviat si S-a indlfat la cer. 244 A se vedea: http://dexonline.ro/definitie/talcioc. 245 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Antonio_Banderas. 246 E vorba despre filmul The Body (2001): http://en.wikipedia.org/wiki/The_Body_%28film%29. 181 Intr-un alt film, un psihopat cerea sa fie divinizat pentru ca putea sa zboare cu ajutorul unui dispozitiv de propulsie. Era evident faptul ca s-a vizat o bdtaie de joe la adresa Inal^arii Domnului la cer. Ispitele noastre sunt filmele pe care le vedem, reclamele, cardie de literatura, ideile demonice, aparrfiile inselatoare, filosofiile atee, moda dezma^ata, jocurile si asteptarile pacatoase. Un cantec prinde mai bine „la public" decat o predica, pentru ca acesta gaseste o inima distratd, pregatita deja pentru dezmdi. Predica are nevoie de o inima smeritd, de un trup scdldat in apa ascezei, de o minte luminatd de Dumnezeu. De aceea nu po^i sa te duci oricum, cu orice stare sufleteascd la Sfanta Biserica. Macar un minim depregdtire. Roaga-te ceva, zi ceva, gandeste ceva frumos. Nu te duce edscdnd ochii pe sus si cdlcdnd pe cei care stau in genunchi. Ai grija, iubitul meu, caci nu po^i sluji lui Dumnezeu cdlcdnd peste trupurile altora. ^iua Dumnezeiescului Dimitrie al Bucurestiului. Enorm de multa lume, chiar daca gerul a fost mare. PFP Teoctist [Arapasu] si-a inceput cuvantul cu ultimele cuvinte ale Sfintei Evanghelii de azi: „cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui" (Mt. 24, 13). Sfantul Dimitrie a rabdat pana la sfarsit. Desi „nu a avut scoala" si a murit necunoscut, Dumnezeu 1-a facut cunoscut cu prisosin^a. Noi vrem in mod neaparat sa iesim in eviden^a, dar Dumnezeu scoate in evidenfd pe cei care sunt prietenii Lui si mxpe oricine. Raman in istorie si oamenii cu fapte monstruoase si pacatosii notorii dar ca niste conta-exemple. Cine insa e o bucurie adevarata pentru ceilal^i e Sfantul. Sfin^ii sunt cei care ne umplu de bucurie. Cei care tace pentru Dumnezeu e auzit de El. Gura celui care tace vorbeste neincetat lui Dumnezeu. 182 Dumnezeu ii aude pe cei care tac, pe „insignifiar4i", pe cei oropsiti, deoarece glasul jalei lor si al iubirii lor e mare si ajunge imediat la urechile Sale. Sfantul Nectarie al Eghinei m-a bucurat mult aseara. Lacrimile de bucurie sunt niste minuni ce nu pot fi comparate cu nicio frumusete a pamantului. Astazi, axionul a fost cantat cu multa dulcea^a si am putut sa ma bucur din toatd inima la Sfanta Liturghie. Cat pierd ca nu ma rog\ Rugaciunea e cea mai frumoasa relaxare posibild, medicamentul a multe patimi, cea care aduce razele Duhului Sfant in fiin^a noastra, invatatoarea infranarii, linistitoarea inimii, smerenia care nu ne face de rusine, starea de de§ertare in fa^a lui Dumnezeu si de mdrturisire sincerd in fa^a Sa. E linistea care vorbeste in taind si tdcerea care strigd catre Dumnezeu cu putere. Dumnezeu nu ii uita pe robii Sai! Asta Qfdrd tdgadd. Zilele grele alterneaza celor usoare. Suferin^a urmeaza bucuriei si bucuria ia locul nefericirii cand te rogi. Rabdare si liniste. Parintele Patriarh a insistat asupra rdbddrii ca liant in familie si societate. Rabdarea te face sa vezi „formule de convietuire", spunea el. §i a remarcat - ceva foarte adevarat - ca harul Duhului Sfant i-a chemat anul acesta pe oameni la rugaciune, pentru ca praznicul a inceput de vineri, de diminea^a, desi tocmai azi, luni, a fost pomenit Sfantul Dimitrie Basarabov. Sfmtele Moaste au stat afara pentru inchinare. Lume multa, puhoi. Doamne, ca^i Sfm^i ai Tu si noi nu ii cunoastem! Tu, Care nu treci cu vederea pacatele noastre, miluieste-ne! Carjile Parintelui Savatie Bastovoi sunt surprinzatoare prin ineditul si naturalul lor, numai ca sunt prea mici si prea fdcute in grabd... si nu construiesc un tablou complet al vietii duhovnicesti ci doar mici schite...\a anumite probleme. Insa a intuit cum trebuie sa il puna pe literat in slujba monahului care a devenit. Doamne, ajuta-i \\x\pdnd la sfdr§it si ne miluieste! Cineva spunea: „timpul ne grdbe§te"241 . Si are dreptate! Timpul ne grabeste, ne impinge de la spate, pentru ca sa ne pocaim. 247 Actorul cu o inima mare: Florin Piersic. Pe data de 26 octombrie 2003. 183 Aseara, tarzm, am recitit Miorifa si am vazut lucrurile, deodata, altfel. Pamantul, desi e un „picior de plai" - mic in comparable cu intregul univers - el a fost creat de Dumnezeu ca ,,o gura de rai". Pe aceasta gura de rai vine Fiul lui Dumnezeu, si cu El tot cerul, in Sfanta Biserica. Cel maifrumos bad e luat in vizor, este invidiat. Planul de a-1 omori e deja pus la cale. De ce vorbeste o mioardl De ce vorbeste cea linistitd, orfa cea bldndal Cainele e vazut ca insoiitor al baciului. Acesta lasa testamentul sau oi^ei. In loc sd ii blesteme pe ucigasii sai sau sd fugd de ei, acesta ii roaga sa il ingroape „aice, pe-aproape"249. Nerautate. Impacare, suflet impacat. Vrea sa ramana cu oile. Nu trebuie ca preotul sa se ingroape aldturi de enoriasii sai? Sau in apropierea lor, daca nu se poate cu ei? Desi nu fusese omorat - si toata amenin^area putea sa fie doar un zvon - el vrea ca orfa sa nu le spuna „de omor"2 () propriilor lui ucigasi. Dar cine erau ucigasii decat cei care il omordserd sau l- ar putea omoril Moartea nu e privita de baci cu teamd, ci moartea e o nuntd, unde Impara^ia Cerurilor e „mandra craiasa, a lumei -,,251 mireasa Intregul univers participa la nunta-moarte, caci trecerea spre Dumnezeu e o insofire a sufletului de Sfin^ii Ingeri si de Sfinti. „Maicuta batrana" ne este prezentata „din ochi lacrimand" si mxjelindu-se pdgdneste. Cuviinia ortodoxului trebuie sa se manifeste atat la mare durere cat si la mare bucurie. Mioara trebuie sa o anun^e si pe mama de aceasta nuntd a noastrd cu Dumnezeu. Nunta-moarte e atunci cand omul adoarme intru sfinienie. 248 A se vedea textul integral: http://ro.wikisource.org/wiki/Miori%C5%A3a. 249 Cf. *** Balade populare romdne^ti, col. „Bit>lioteca pentru toji copiii", prefaja de Octav Paun, Ed. Ion Creanga, Bucuresti, 1984, p. 12. 250 Idem, p. 14. 251 Ibidem. 252 Ibidem. 253 Ibidem. 184 In ziarul Oglinda254 a fost publicata o fotografie cu mumia faraonului Ramses I si... la primul contact vizual cu ea nu am realizat cum e a§ezat pentru ca m-a absorb it fata... Dar uitandu-ma cu atentie la fotografie am vazut ca mainile faraonului erau asezate in cruce (X) pe piept. E interesant de cercetat, daca se imbalsamau asa numai faraonii sau tot poporul si in ce pozijie aveau mainile evreii decedaji. Unde e fala lumii trecute? Unde sunt acele cladiri sememe si turnurile si templele si palatele, ale caror contemporani credeau ca nu vor fi daramate vreodata? Tree toate. . .„Toate sunt mat neputincioase decat umbra; decat visurile mai in^elatoare". Sfantul Nectarie a destructurat doar in cateva pagini esenfa eclesiologiei eretice protestante. „Biserica nevazuta" protestanta - dupa cum gandeam si eu - e o aberatie ce nu se poate sus^ine cu o minte sanatoasa. Raelienii256 cred ca lumea a fost creata de „elohimi", adica de extratere$tri. L-am vazut vorbind pe liderul lor25 intr-un interviu televizat. Spunea numai nebunii dar zdmbea in continuu. Din 27 octombrie 2003 . A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Ramesses_I. Imaginea cu trupul sau mumificat am preluat-o de http://ancientegypt3.blogspot.com/2009/02/ancient-egypt-mummies-ramses-i- 1292.html. 256 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Ra%C3%ABlism. E vorba de Claude Maurice Marcel Vorilhon: http://en.wikipedia.org/wiki/Claude_Vorilhon. aici: 185 S-a prezentat de mai multe ori un grup de americani care era foarte entuziast la ideea - „realitate" pentru ei - clonarii persoanei umane. O secta sinucigasa credea ca sufletele lor se vor „reincarna" si, prin urmare, s-au sinucis in masd. Saiturile mormonilor sunt printre cele mai rapide pe care le-am deschis pe internet iar templele lor au impdnzit lumea. Imi aduc aminte ca eram la vie acum cativa ani cu bunica mea si o adventista, consateanca cu noi, a venit sa imi spuna cum e cu credin^a ei. Discu^ii, au aparut certuri „prozelitiste" (ca de obicei... pentru ca nu le plac adevdrurile dure) ... si la un moment dat i-am spus, ca daca ar merge sub epitrahilul unui preot din acela de care ea rdde cu gura pana la urechi ar sari in sus datorita dracilor pe care ii are in ea. Ea spunea ca noi suntem cu „dracul", eu ii spuneam ca ea e cu acela... si cearta era nesfarsita. Si pana la urma ii spun (trecand la probe practice de viata ortodoxa): „Ia sa rji fac eu semnul Sfintei Cruci pe matalc.ca sa vezi ce se intampla!". Si nestiind ce sa maifacd sau ce sa mai spuna, pentru ca nu se astepta la asa ceva, ci ea dorea vorbe nesfdrsite, a ramas in fata mea uimita, fastacita... moment in care am inchinat-o pe trupul eL.asa, ca si cand m-as fi inchinat in locul ei sau cand mi-asfi inchinat patul inainte de culcare... ...Maria adventista (aici e minunea!) ca legatd de harul lui Dumnezeu ca sa nu mai huleasca in continuarc.a inceput sa tremure. S-a uitat in ochii mei infricosata, a baiguit cateva cuvinte...si a plecat in graba. Si n-a mai indraznit sa isi bata ioc de credinta ortodoxa in fata mea! Acum, cand ma vede, are alta stare, nu ca atunci cand credea ca sunt bun de „bataie de joe" pentru ca sunt student la teologie. Demonii care perpetueaza ereziile sunt ca o pdnzd de intuneric pe mingle oamenilor. Imi aduc aminte de acea pdnzd satanicd, cand o familie - la inceputul convertirii mele - a vrut sa ma atraga spre adventism. Atunci am vazut un pastor inalt, cu o fa^a prelunga, ca o masca mortuara, care a predicat fara sa zambeasca, fara sa faca nicio grimasa. Satanismul lui era feroce dar „imbracat" intr-o presupusa „blandete". 186 Resping rugaciunile noastre dar rugaciunile lor sunt puerile. Spun ca oricine se poate ruga la ei, dar adevarul e ca nu lasa pe orice nestiutor sd bdiguie ceva. „§coala de sabat" e pentru cei mici. So^ia pastorului - care conducea cateheza pentru copii - ne-a spus ca daca intampinam greuta^i sa le spunem celor care ne sacaie sa vina la adunare, caci aici li se vor da rdspunsuri. Eu eram venit cu unul dintre fiii acestei familii, care ma priveste cu ostentafie dar si regret pana astazi. Le-am scapat printre degete. Daca veneam la ei, in capul lor, eram doar „trofeul" care le „asigura" mantuirea. Invata zeci de versete pe de rost. Se iau la intrecere in memorat versete si amdnunte doar pentru a te impresiona. In niste lecfii speciale - au caiete speciale pentru studiul Sfmtei Scripturi - erau interesa^i si de cate kg era scutul lui Goliat, desi nu era vorba de nicio interpretare spirituald ci doar de o memorare literald a datelor scripturale. Vor sa te convinga cu orice chip ca ei sunt ofamilie, ca ei se ajutd reciproc, ca ei sunt buni, ca ei sunt „alesii" Domnului, ca trebuie sa stai intr-o permanentd fried a venirii Sale si ca preo^ii nostri, ortodocsi, sunt cu to^ii „impostori", ca Sfantul Constantin eel Mare „a falsificat" credin^a, ca Sfmtele Icoane „sunt idoli", ca nu duminica e ziua Domnului ci sdmbdta, in definitiv ca nu stii nimic despre credinta ta ortodoxa. Incercau cu to^ii sd md acapareze, sa ma infricoseze, sa ma faca docil. Le placea starea mea tulbure si profitau de ea. Orgoliul lor nemasurat insa ma indispunea la culme. To^i credeau ca stiu Sfanta Scriptura dar ei o intorceau ca la Ploiesti cand vedeau ca nu au argumente in fata intrebarilor mele. Pentru ca nu le place sa le pui intrebdri incomode... ci doar sd asculti in modpasiv. In loc de argumente, acuzele imi sareau in ochi. Pierdeau teren cu mine, fara sa-si dea seama, pentru ca ei traiau si traiesc in fanatismul lor, in enclava lor, fara sa aiba contacte cu lumea din jur si orice abordare a lor fata de ortodocsi e prozelitistd. Te ajuta in mod real numai daca devii adventist sau daca dai semne capotifi convins in vreun fel sa treci de partea lor. 258 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Constantin_cel_Mare. 187 Ortodocsii insa nu doresc mai deloc sa ii converteascd cuforta. Cand e vorba de vdndutul mierii sau al hainelor sau a diverse alte produse (cu care se ocupa ei in Teleorman) sunt foarte pragmatici si iti mai dau si cateva cdrtulii advente pe gratis sau cu imprumut, pentru ca sa le citesti. Dar cand ii atingi la punctul crediniei, cand le spulberi fundamentele, au terminat-o cu amabilitdtile... si nu te mai ajuta nimeni din comunitatea lor. Pentru ca sectarii, cand te miros ca stii cum stau lucrurile, termina repede turuiala. Cand omul nu stie de nici unele, atunci se dau si ei in spectacol. Unul penibil eel mai adesea... In metrou vin cu chitari. Se strange un grup si unul incepe, cu explozii de cuvinte, cu sange infierbdntat, sa predice. Se predica cupatimd. Cantecele lor religioase sunt melodii de discotecd cu vorbe mieroase de rugdeiune. O mixtura inspaimantatoare pentru cine nu e invatat cu o astfel de „evanghelizare" stradala. Sectele sunt agentii de „oferte mantuitoare", de programe cu finte deja studiate. Vin numai unde aud ca „nu se cam face treaba" sau „stadionul e fara proprietar". §eful penticostalilor, Pavel Rivis Tipei259 - cu doctorat la noi (ce spun acum le-am auzit din gura lui...in timp ce isi sustinea examenul doctoral ultim... doctorat condus de Prof. Dr. Remus Rus260) - a cautat la Sfm^ii Paring „botezul duhului" si „nu s-a edificat" in aceasta privin^a. Dar el nu cauta harul Duhului Sfdnt, ci pe duhurile rele. Ne-a marturisit faptul, ca si el „a vorbit in limbi", fara sa fie in transd si ca i se pare foarte „normal" acest lucru pentru un „slujitor al Domnului". §i daca ii contrazici sau ii bruschezi in vreun fel se cred „victime", dupa cum si evreii s-au invatat sa vada in oricine nu le place sau nu le cdntd in strund un „antisemit". Adica nu sunt deschisi dialogului... ci doresc convertirea ta. Libertatea {i „se restrange". Nu mai po^i sa zici una sau alta datorita legii, chiar daca adevarul e adevdr si romanul, evreul, tiganul, turcul despre care se vorbeste e un ticdlos si un nenorocit. 59 Idem: http://www.infocrestin.com/necazurile-presedintilor/. 260 Idem: http ://www. teologiepentruazi.ro/20 1 0/0 1 /24/cv-ul-prof-dr-remus-rus/. 188 O alta ispitd sau un mod de a se dovedi favoritismul nedrept intr-o lume care se proclama „democrata" §{ „libera". Po^i sa pui ditamai reclama pe strada, pe un bloc, undeva...cu o fata mai dezbracata, intinsa in jurul unui televizor...Dar daca ai pune o Sfanta Icoana pe tot peretele sudic al Magazinului Unirea din Bucuresti toata lumea ar injura si ar comenta. Asta nu ar face parte din libera reclama, mai ales ca Sfanta Icoana e „inofensiva", nu ataca bunul sim^ nu inva^a la pacate si face si bine tuturora? O procesiune ortodoxa, plina de adevar si evlavie, nu e doritd dar reclama cu masini la coca-cola, ridicate pe perete e o „noutate civilizatoare". Papa loan Paul al II-lea261 e bolnav iar ai lui vor sa il declare „sfant". Dar asa arata Sfinfiil Avem prilejul - nu zic „bucuria" - sa avem „sfinti eretici" pe pamant. Dupa cum avem „eroi" falsi ai revolutiei romane din decembrie 1989, pe langa cei adevarati, asa avem si „sfinti" buni de anateme pe langa Sfintii Ortodoxiei. „Maica" Tereza a fost „beatificata", ca si „Padre" Pio, cat si o mul^ime de al^i fra^i ratacifi si eretici. Care ar fi fost reactia unui loan Gura de Aur sau Simeon Noul Teolog la asa ceva?!...In niciun caz alta decat a mea...pentru ca ortodocsilor nu le plac falsificdrile credintei si nici blasfemiile. Doamne, ai mila de noi! Nu lasa lumea Ta, Dumnezeule, caci Tu pentru aceasta Te-ai rastignit! Intoarce toata lumea Ta la dreapta credin^a si la pocain^a si ne miluieste. Caci Tu, Iubitorule de oameni, stii ca noi ne-am ratacit si umblam aiurea. Ai mila de noi si ne iarta. Nu ne lasa pe noi, pe care ne iubesti mai mult decat vom putea in^elege vreodata si ne miluieste. Faca-se voia Ta intru noi to^i, ca to^i suntem fapturile Tale si to^i avem nevoie de luminarea Ta. O, Doamne, lumineaza inima mea, pentru ca sa ma rog cu smerenie si cu frica buna. Iarta-mi mie ticalosiile mele cele multe, spurcaciunile mele. Iarta-ma si ma miluieste, ca fara Tine sunt mort. 261 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Papa_Ioan_Paul_al_II-lea. 189 Fe zi ce trece imi dau seama, ca bietul copil care traieste prin canale, cersetoral care doarme noaptea pe scara blocului, eel intunecat la inima nici nu mai stiu ce e lumea, care e lumea lor si traiesc intr-o lume paraleld cu a noastra, cu monstri ei, cu aglutinarea mentala a ei, cu indiferen^a ei, cu pre^ul ei. Visam la lumi care nu existd sau ne inchipuim ca traim intr-o lume care nu are nimic de-a face cu adevarul. §i cum sa mai ajunga glasul tau, iubite frate, la mine si al meu la tine? Oare ne-am pierdut atat de mult, incat maine-poimaine sa parem doi straini, doi straini ^5ra lead Ma inspaimanta gandul, ca putem ajunge intr-un viitor nu prea indepartat, incat sa consideram ca lucru eel mai rdu de pe pamant e safii om. Pentru ca omul e distrus sistematic... Distrugem cu amandoua mainile viaia. Vedem viata ucisd in filme mereu si simt ca ne place din ce in ce mai mult sa ne autodistrugem. Traim dupd filme sau am vrea sa ploud cu bani peste noapte si sa ne umple toata curtea. In locul lui Hristos vin in inima noastra toate monstruozitatile, alte nume de rusine. Inima e o fard a minunilor in care se fac cele mai satanice filme si nici ca ne pasa, ca ea e asediatd din toate parjile de morbiditate. Ce te faci, daca maine auzi ca so^ul tau are un amant de 7 ani si tu ai si doi copii cu el? Cum reactionezi, daca propria ta mama vine cu un topor ca sa l\i ia gatul sau so^ia ta iti toarna pe tine acid clorhidric in timp ce tu dormi? Un copil nebotezat plangea intruna iar dupa ce a fost botezat nu a mai plans deloc. Am auzit acest lucru de la un Parinte Protosinghel. I^i multumesc Prea Curata Maica pentru zilele vie^ii mele de pana acum. Azi am implinit 26 de ani si ma simt foarte recunoscator lui Dumnezeu pentru toate. Trecem, inaintdm si cele trecute ni se par depdsite. Avem sentimentul ca astazi putem sa spunem lucruri pe care ieri nu le stiam. Ajuta-ne, Prea Curata Treime, Dumnezeul nostra si ne miluieste! 190 JFi umultul unui jurnal pastrat cu stricter te impresioneaza prin cate lucruri uitam despre noi inline. Ajungem sa vedem via^a noastra ca pe o poveste, care nici noua nu ni se mai pare reala, de§i §tim ca e vorba despre noi insine. Azi, imi pare rail, ca 1-am luat la rost pe un coleg mai tanar §i ca nu am stat de vorba cu el. Doamne, miluie§te-l pe robul Tau §i, pentru rugaciunile lui, miluie§te-ma §i pe mine, pacatosul! Cei care lupta impotriva Fericitului Serafim Rose fac o mare gre§eala. Nu po^i „sa patezi" via^a unui Sfant. Asta e doar o iluzie. Cand intri la Sfmtele Moa§te ale Sfantului Nectarie gase§ti o atmosfera de caldura duhovniceasca. De fiecare data am sim^it acest lucru. Nu trebuie sa-i trecem cu vederea pe cei saraci §i sa ne uitam cu jind la cei boga^i. Toti merita dragostea §i respectul nostru. Ma bucur ca Fericitul Dumitru Staniloae e sarbatorit cu fast in acest an de catre facultatea noastra. Apar scrieri care trateaza dumnezeiasca sa opera. Oamenii simt nevoia sa fie buni. Chiar fara voia lor, uneorL.Cand se simt singuri, cand ar fi trebuit ca oamenii sa fie in preajma lor §i nu sunt, ei cauta sa vorbeasca cu cineva. §i chiar daca nu au exercifiul adevarului, chiar daca nu prea stiu sa comunice, pentru ca nu au cam facut-o niciodata, i§i calca pe inima §i spunfrdnturi din adevarul lor. §i acest lucru e o victorie imensd impotriva tdcerii egoiste si invidioase. Pie manifestam furia pe un scaun dar el nu reaciioneazd. Un om ar fi reacfionat imediat. Scaunul nu ne poate gdndi sau simp, §i de aceea preferam sa vorbim cu cdinele sau cu copacul. 262 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Seraphim_Rose. 191 Insa, pentru ca observam ca numai omul ne poate iubi, tocmai de aceea pldngem si suntemfoarte tristi cand pierdem un om pe care il iubim. Intelegem ca numai Cineva, Care ne-a iubit si Care ne e net superior noua a putut aranja astfel lucrurile, ca si atunci cand noi nu in^elegem lumea si nu ne in^elegem pe noi sa nu ne distrugem de la sine. Dumnezeu e Treime de persoane desavdrsite si infinit iubitoare. Daca Dumnezeu ar fi „rau", am fi sim^it imediat acest lucru, de fiecare data cand L-am fi enervat, cand I-am fi zgdnddrit mania. Dar iubirea Lui si faptul ca e Treime de persoane si ca il iubeste pe om, persoana umana si ca nu distruge comunita^ile umane sunt lucruri foarte evidente. Daca nu 1-ar iubi pe omul liber ar prefera robofii. Daca nu ar iubi comunitatea si neamul ar prefera anarhia. Iar daca nu ar fi tripersonal ar fi inva^at egoismul, solipsismul, individualismul rece, dispre^uitor, dusman celorlal^i. Dumnezeu nu Se poate confunda cu lumea, caci lumea aceasta, dupa cum observam, nu se simte implinitd cu sine, pentru ca nu l\i gaseste o sdturare in sine. Dumnezeu nu poate fi omul, omul pur si simplu, omul iluminismului263, al marxismului264 sau al darwinismului265. Daca Dumnezeu moare ca omul si se sfarseste defmitiv cu fiecare dintre noi sau in mod gradual, in func^ie de moartea fiecaruia in parte, ar fi ridicol si disperant in acelasi timp, tragic. Dumnezeu nu poate sta departe de noi. Un Dumnezeu care este iubire nu poate sta „indiferent", daca o vaca mugeste dupa vitelul ei iar o femeie e atenta ca micutul ei sa aiba de toate. Dumnezeu nu e nici o singura persoana, caci atunci nu ar putea sa fie decat „nemuritor si rece". Si nici nu poate fi un Tata etern si un Fiu „creat" si un Sfant Duh „creat" la randul Lui de un Fiu „creat", caci nu poate exista un Sfant Inger cu o parte cereasca si cu doua maini de om. 263 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Iluminism. 264 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Karl_Marx. 265 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Charles_Darwin. 192 Dumnezeu nu poate fi decat Treime. Si daca nu e Treime nu e deloc. Si daca e Treime - si e Treime din veci si pana in veci - atunci si omul are menirea de-afi ve§nic. Fapt pentru care, daca omul nu e „un ceva acolo", atunci rela^iile dintre noi nu mai sunt „rela^ii de duzina", pentru ca aproapele meu efratele meu si el mi-e drag. Dumnezeu nu poate fi „mort". Dumnezeu nu poate fi „in zece feluri, intr-o mie de feluri". Nu exista credinte, ci o singura credintd - cea ortodoxa - iar daca vrei sa fii „liber" in aparen^a, po^i sa spui orice, caci si nebunii spun multe lucruri. . . Dumnezeu e vesnic. Daca nu ar fi ve§nic ar fi trebuit sa- L creeze altcineva si asta e mitologie. Mitologia e o in§iruire de basme. Daca vrei „adevaruri duble" nu ai niciun adevar iar daca vrei „lumi paralele", „civilizatii extraterestre", „civilizatii din adanc" sau „insula fericitilor", atunci \\\ dau dracii de lucru. Vezi apoi orice, numai lucruri bune nu. De ce vor oamenii sa-si dea palme? Culpabilitate? Dar dau palme si altora. . . Prins in situa^ii dificile preferi sa ^ipi sau, daca cineva e mai scund decat tine, sa te bucuri ca po^i sd-l scuipi in cap (nu lafigurat, ci la propriu). Numai pentru ca ai 10 centimetri mai mult decat altul, te crezi mai „bun" decat el, „mai periculos". „Eu am muschi mai tari decat el...eu sunt mai implinitd decat asta...eu sunt mai sexy. . . .nimeni nu are banii mei...va spal in bani, ba, daca vreau. . .". Auzi^i aceste glasuri? Le recunoasteti? Bineinteles ca le recunoasteti. Ele sunt ale unor oameni reali. Cand vrea sa spuna ca are de gdnd sa o violeze pe o fata sau cand vrea sa-i furi banii unei amarate batrane, „baiatul de cartier" spune: „o fac p-asta. . .sa moara. . .". Daca „o traduc pe aia" inseamna ca o in§el, „o due cu presu". Escrocii de tigani care vand CD-uri stau la panda. Sa nu vina politia nemituitd de ei. Sa nu piarda momentul. Jocuri, filme, programe...totul numai ca sa „i\i dea teapa" de cateva ori, daca nu defiecare data. 193 Fetele poarta acum cizmele inalte, ca de pescar si cioc la pantof - adica pantofi cu vdrfascutit - de parca sunt rafele din vechile desene animate. Blugii sunt mdnjiii cu diferite culori - toti par a fi venit de la zugrdvitul unei case - iar un sutien transparent e mai scump decat pre^ul unei ediiii al Sfintei Scripturi. Copilul, tanarul se drogheaza. Fata fumeaza de disperare, de plictiseala, „la sto", de nervi. . .de naiva. Barbatul care bea e o pacoste mare. §ofatul e un act imprudent in cele mai multe dintre cazuri. Iar furtul e „pentru ca n-am bani... sunt somer... trebuie sd beau si eu, nu?...am familie de intretinut . . . sunt borf as... CG...mGSi vrei, ma?!...". Dar Dumnezeu nu poate fi minimalizat, uitat, min^it, escrocat. Nu po^i sa II min^i cu ocaua mica. Acum cateva ore niste tineri strigau: „Dinamo!", in nestire, pe strada. . .pentru ca manipularea maselor nu Qpufind. Greva, greve, miros de carna^i pentru unii, mancare la restaurant pentru al^ii, bani lipsa, bani ioc pentru intretinere la unii dar al^ii au bani de hotel si de croaziere. Intre cei bogafi foarte si cei sdraci peste limitd locuiesc si ceilarfi, care mai au cdte ceva. Inca mai au... Boga^ii insa nu pot trai fara saraci, fara fraieri, fara „bra^e de munca". Cei saraci au nevoie de bani, fac compromisuri, sacrificii, ore in plus. Saracii saracilor stau la panda: ne cersesc mila. Nu ne cer\ Ei ne cersesc ultima demnitate, pe care spent sa o mai avem. Unii au renun^at sa mai ceara: mananca impreuna cu cainii de prin gunoaie. De ce putem fi saraci? De ce putem ajunge sa mancam si din veceu de foame? De ce unui copil i se da un sut in fund iar unei femei sarmane nu i se zice „doamna", ci „fa", „proasto", „vaco" , „imbecilo"?... Ce sa facem ca sa zdmbesti, o, lume trista? Ce sa-^i spunem? Cand sim^i si la Sfanta Biserica ca nu esti dorit, ca nu fi se da atenfie, cand si de aici esti alungat, cand te sminteste ceea ce vezi, ceea ce auzi de la oamenii care o conduc si o frecventeaza . . . ce sa mai zici? Sa nu fie asa! As vrea sa fie doar opresupunere... I^i e frica sa mai calci pe pamant. Nu stii ce lege recentd mai po^i sd incalci. 194 Am privit la faptul, cum mai mul^i se uitau la mine de ce nu sdrut mana preotului sau episcopului cutare. Credeau ca sunt mdndru. Ca sunt ingdmfat, ca ma dau mare, ca nu dor esc sd am relatii cu oamenii, cand eu doresc relatii profunde si mari cu oamenii. Insa eu nu vreau sa ma autoinvit acolo unde observ ca nu sunt dorit sau acolo unde nu sunt chemat din toatd inima. Nu imi plac gesturile de complezentd. Iar, pe de alta parte, nu vreau sa stingheresc, sa deranjez, sa intristez pe cineva cu prezen^a mea, daca nu cunosc pe acea persoana sau ea imi depdseste rangul. Am invatat sd imi vdd lungul nasului si sd nu pretind grade si demnitdii care nu mi se cuvin. Prietenia cu un preot sau cu un episcop e o mare demnitate si nu trebuie sd o ultragiem imediat, daca nu suntem poftifi. Privesc dar de la distanid. Ma rog pentru fiecare pe care il intalnesc, chiar daca il vad chiar si pentru o clipa. Eu cred ca este important ceea ce fac in fata lui Dumnezeu iar oamenii ma pot in^elege cum vor sau cum pot. Plantele de apartament vor sd sfideze iarna. Cei care rezistd acum sfideazd laxismul celorlal^i. Daca gresesti in dogmele adevarului, ai viata pe mdsura greselilor. Nu postesti, \\ se par aiurea 40 de zile de post sau mancarea la 5 zile odata. Daca esti curvar in ascuns, in inima ta, iti place obrazul „ca ' curul de copil mic" - adica ras pe fiecare zi, raschetat - si ai oroare de nespala^i, pletosi, barbosi. . . Daca negi cinstirea Prea Curatei Stapane atunci nu rfi place femeia, si poate ca vrei „contacte" cu barba^i iar daca nu i^i faci semnul Sfintei Cruci - ca sd nu sd rddd lumea de tine - dracui la fiecare trei cuvinte, pentru ca „sa te sim^i bine". Am cerut xilina266 la farmacie pentru Gianina [Piciorus] - o durea maseaua - iar eu eram obosit, dupa ore de scris la computer. Vanzatoarea s-a uitat la mine si mi-a cerut „o reteta". I-am spus ca nu am si mi-a raspuns scurt, ca nu imi da. M-am uitat in ochii ei mai bine si atunci am inteles „motivul": m-a confundat pe mine, un ova. prea obosit... cu un drogat. E grav! 266 Idem: http://www.scritube.com/medicina/XILIN-fiolel055413.php. 195 Maine putem confunda un om bolnav de inima cu un extraterestru si, poimaine, putem confunda sticla de lapte cu cea care mulge laptele. In alta parte, intr-o alta farmacie, un tanar dragu^ mi-a dat imediat medicamentele fara sa comenteze lucruri inutile. M-am intristat pentru ea si m-am bucurat pentru el. E foarte important sa l\\ dai seama pe cine ai in fa^a, cu cine vorbesti. V/obori diminea^a scara blocului si i^i intra in nas, imediat, un parfum defemeie. Nu stii cine a trecut inaintea ta, cine e cea atdt de mult parfumatd... Dar tot ca acest parfum al unei femei sunt si viefile noastre, parfumul viefilor noastre, care poate fi iritant sau care te face sa il adulmeci, sa il urmezi. Viefile oamenilor miros. Au miros frumos sau urdt. §i ceea ce e mai important e sa lasi in urma frumuseie, multa frumusete. Sentimentele noastre au devenit foarte antropocentrice. Spui: „e al meu" dar nu stii din ce e fdcut acest obiect, cum s-a fdcut aceasta carte, cat de mult s-a muncit pentru producerea acestor cirese. Totul - credem noi - trebuie posedat in mod egoist. §i cand deschizi televizorul o auzi pe Andra267 cantand: „Vreau sarutarea ta, tu esti dragostea mea, nu-mi pot imagina, nicio noapte fara iubirea ta . Daca am pune in locul lui, al bdrbatului, pe Dumnezeu, daca am reintoarce pe om la adevaratele lui aspirafii, atunci aceste versuri I-ar spune Lui Dumnezeu, ca El e totul pentru ea. Nu imi pot imagina via^a fara Dumnezeul Cantecele de dragoste ale acestei lumi, de fapt, s-au intors de la Dumnezeu spre om si absolutizeaza persoana iubita, o „adora" in locul Lui. Iubirea poarta azi sabloane in pas cu moda. Sarutulpe stradd e o ipostaza „a trairii clipei", o „traire" ostentativa §ifugara. 267 Idem: http://www.andramusic.ro/ro/. 268 Tot cantecul: http://www.youtube.com/watch?v=KPVsXZ4UN38. 196 Tinerii se saruta cu o indiferen^a egocentrica uluitoare. In jurul lor nimic nu mai conteaza, iar partenerii se vad unul pe altul ca pe opradd. El e prada ei, victoria ei. Daca a putut sa il momeasca, sa il cucereasca, le dovedeste celorlalte ca e in stare de ceva. La fel si el, barbatul. Are mandria lui, prestanfa lui si vrea ca cea pe care o are langa el sa nu ilfacd de rusine. Oamenii lumesti insa traiesc cufrica in sdn si cand sunt indrdgostiii. Poate atunci si mai mult decat de obicei. Teama ca celalalt poate sa il trddeze, sa il lase, planeazd deasupra cuplurilor in orice clipa. Frica de a fi pdrdsit e reald, pentru ca pe cei doi nu ii leaga lucruri realmente trainice. Aceleasi gusturi la mancare, aceleasi filme, o facultate terminata, chiar si o lunga prietenie nu sunt de ajuns pentru o cdsdtorie. Daca nu e Dumnezeu acolo - garanfia fundamentald a trainiciei unei relatii - si odata cu El constiin^a, dragostea, respectul, fidelitatea, cei doi se clatina si nu stiu de ce isi aparfin unul altuia sau de ce sa nu treacd mai departe, spre alti parteneri. Aventura apare cand oamenii nu isi ajung unii altora sau cand nu in^eleg ca un altul - barbat sau femeie - are si el aceleasi limite, pana la urma, ca si eel pe care 1-ai lasat. Mofturile sunt exploatate la maximum si de aceea nu se mai vad lucrurile cu adevdrat dumnezeiesti. „Trebuie" sa sco^i dopul la sticla cu vin pe care ai pus-o langa coliva. N-am intrebat niciodata pe cei cu astfel de „pretentii", de cefac acest lucru. Insa sunt convins ca o sa imi dea niste raspunsuri halucinante. Tocmai de aceea mi-e teama sa ii intreb... pentru ca am mai intrebat pe unii si am ramas cu un gust foarte amar...Mi-e rusine adica de rusinea /or...ca sa ii intreb... Pun bani in scobitura ochilor si la degetul mortului. Iar la rascruce de drumuri, in Scrioastea-Teleorman, se arunca cu bani marun^i pe jos. Cantatul la mort, la noi, e „o fala". Vin cu toba, cu trompeta, cu clarinetul, cu acordeonul. . . „Drigul" - nu dricul - e tras de un cal dar se merge si cu tractorul sau camionul. Mi-am adus aminte: un preot a pierdut cosciugul unui mort prin zapada. O iarna grea...Au cautat tronul cateva ore si abia 1-au gasit. 197 Experienia pastorald l\i rezerva multe surprize. Se da gaina pe sub tron iar pe capac sta o strachina cu vin si deasupra o paine. Paine inmuiata in vin mananca mai ales cei mici, copiii care participa la inmormantare, inainte ca mortul sa piece din propria sa curte spre Sfanta Biserica. Se sparge oala cu care ai tamaiat, oglinda se acopera sau se intoarce cu fata la perete, barbatii nu se barbieresc 6 saptamani iar femeile poarta doliu „macar" un an. In Biserica se impart „pomnete": o lumanare de care e prinsa o batista si intr-un colt al batistei, cu o ata de papiota, se leaga un ban. Preotilor li se dau milostenie marame, stergare, cearsafuri sau prosoape. Un prosop primeste si cantaretul. Cosciugul e lasat in groapa de 4 oameni, cu franghiile iar cand mergi la pomana te speli pe maini ca si cand ai fi „necurat". Omul se gandeste la masa si mai pu^in la rugaciunea pentru eel adormit. Femeile plang mai mult decat barbatii la inmormantari. Iar multe femei vaduve spun, ca le bate cineva in geam in timpul noptiL.ceea ce nu e exclus. Se pune la streasina casei o cana cu apa „pentru sufletul mortului". Pasarelele vin si beau apa si se interpreteaza ori ca mortul a venit ca o pasdre si a baut, ori alte basme de acest gen. Sa „cari apa mortului"... Am cam uitat cum e aceasta „datina". Am fost martor la asa ceva dar nu mai am decat amintiri vagi, de la cum i-a facut fina Tudora finului Mihai atunci cand a adormit. Colacii sunt „doar 44". O femeie cocosata, experta in asa ceva, mi-a spus toata povestea pe care ea o stia dar nu mai |in minte decat despre „colacul lu' Dumnezeu" si despre eel „al lu' Avraam". Cei mai mari i se dau preotului iar coliva e nelipsitd de la inmormantare. In ceea ce priveste „ruperea turtei fetei" nu mai stiu decat ca e aruncata de trei ori pana in tavan si i se rupe un mare colac deasupra capului. Iar cu „luarea motului la baiat" nu mai stiu cum e - sau poate ca nici nu am vazut vreodata, ci doar am auzit - insa bunica mea mi-a pastrat primele codife ale capului meu impletite cu ofundd rosie. Erau blondute... 198 O vecina m-a chemat sa-1 tund pentru prima data pe copilul ei, caci „asa se face". Adica coditele, primul par tuns din capul copilului, care se pastreaza in forma impletitd. M-am conformat si 1-am tuns „bross"269, caci asa era moda pe atunci. 770 Ursitoarele se constituie intr-o alta problema a lucrarii dracilor, care le-a dat de munca in mod serios ^aranilor nostri. Adica acelora care nu merg pe la Sfanta Biserica sau daca merg nimeni nu le explica, ca ceea ce ei numesc „obiceiuri" sunt doar superstiiii, \ucmvi fdrd rost. Nunta e cu lautari: to^i §tim asta. Daca intri in contrasens cu aceasta cutuma ies multe scdntei din partea tuturora. Mireasa „trebuie sa invete" inca de la inceputul casniciei sale ce inseamna sd fie o femeie u§oard. Nuntdreala de acasd are tocmai acest scop. Ce se face la Sfanta Biserica e pe locul doi. Importanta e mancarea, muzica si „cat se scoate pe masa". La tigani, „daca nu a iesit domnisoara" in noaptea nun^ii, se strica toata treaba. Iese cu scandal, cu batai, vine politia... La noi, se poate stii „ca nu e"...si tot nu conteaza... „Apa" de la Sfantul Botez se arunca langa un copac din curtea Sfintei Biserici iar cristelni^ele noastre sunt, de obicei, doar pentru prunci. Am auzit despre o fosta adventista ca a fost botezata - cand s-a convertit - intr-o putind. Daca vrei insa sa treci de la ortodoc§i la adventi§ti, adventistii te „boteaza" in rau sau in „baptisteriumul" din fa^a „amvonului" lor. Convertirile adevarate sunt dumnezeie§ti. O fosta satanista e acum sord de mdndstire si va deveni monahie. Am vazut o fotografie cu „inainte" si cu „dupa". Incomparabile! Frumuse^ea a }d$nit de sub vopselele hidoase de odinioara. Satanistii romani profaneaza morminte si beau sange de gaina, in afara de orgiile sexuale pe care le fac. Biblia 269 A se vedea: http://www.cta.ro/index.php ?p=DMAG0&idp=205&fdr=&idm=26&titlu=TUNS%20B ROSS. 270 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ursitoare. 199 satanistd se gaseste tradusa in romaneste271 dar se vinde scump, mai rau decat revistele sexuale. 979 Pe „Biblia hazlie" am vazut-o intr-un anticariat si tot acolo si „Biblia pentru credinciosi si necredinciosi"273. Prima e a unuifrancez, a doua e a unui rus. Adventistii promoveaza un final al lumii care desfiinieaza lumea. Nu vorbesc despre transfigurarea lumii prin har, dupa cum e adevdrul. Terminator II274 propune si el tot un sfarsit total al lumii: prin foe material. Nici nu stii cepierzi daca nu crezi in Dumnezeu. Am vazut azi niste fotografii ale Fericitului Serafim Rose: impunatoare, pline de har, de sfin^enie. Sfmtele Icoane ne pun in fa^a realitdii. Cine se teme de realitate, de adevar, nu iubeste nici Sfanta Icoana. Sfanta Icoana l\\ arata ca sfin^enia nu e imposibild. Iar daca vrei altceva, o viafd u§uratica, binein^eles ca ele te streseaza. 97S Posterele celor tineri au aparut la ei in camera pentru ca nu au Sfinte Icoane. Posterul vrea sd ii inlocuie pe Sfm^i. In locul Sfm^ilor au aparut to^i u§uraticii acestei lumi frivole si smintite. Cineva a scris pe Sfanta Biserica, cu sprayul : „Pocaiti- va!". Dar, cu siguran^a, acela nu cunoa§te pocain^a. E mai usor sd dai lecfii decat sd implinesti poruncile lui Dumnezeu. Dar neghina e asteptatdl Ea poate deveni grdu. In mod practic, pirul ramane tot pir. Dar, la Dumnezeu, eel rau ca neghina poate deveni bun ca grdul. Intr-un sat de negri se crede ca stramosii lor au devenit maimuie si de aceea nu le omoard. Un cocos a omorat un pui de maimu^a si pentru aceasta afost omorat. 271 Nu am gasit traducera in romana la care fac referire aicL.dar mi s-a povestit despre ea. De aceea, ca un auxiliar al cartii noastre Lumea postmoderna si depersonalizarea omului (http://www.teologiepentruazi.ro/2009/10/01/lumea-postmoderna-%c8%99i- depersonalizarea-omului/) am tradus din limba engleza, dupa original, Biblia Satanicd. Ea poate fi downloadata de aici: http://www.teologiepentruazi.ro/2009/10/12/biblia-satanica-edi%c8%9bie-exclusiv- online-ro/. 72 Poate fi gasita online acum: http://www.gebeleizis.org/bibliahazlie/. "13 Despre ea: http://www.coltulcolectionarului.ro/biblia-pentru-credinciosi-si-necredinciosi-p- 91090.html. 274 A se vedea: http://www.imdb.com/title/tt0103064/. 275 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Poster. 200 Puiul de maimuta in schimb a fost ingropat si a fost condus la groapa de mul^i din acel sat fiind invelit in carpe. Daca in India vaca merge libera pe strada, ce mai po^i spune homosexualilor, daca vor sa faca si ei o paradd in pielea goala? In Occident magazinele sexuale sunt de mult ,,o normalitate". Unui italian i se parea „normal" sa se duca la o reprezentatie cu dansuri lascive. Sotia sa era de acord cu acest fapt. Casete, bice, ustensile de tortura, papusi gonflabile, vibratoarc.pentru ca lumea „sa se simta bine...sa se destinda". Adica sa uite de tot ceea ce inseamna mdntuire, constiintd, vesnicie... §i de aceea in^elegi de ce nu le mai place rugaciunea si de ce nu le mai da nicio bucurie, cand ea, rugaciunea e o bucurie continud. Doamne, ajuta-ne noua, ca sa nu ne pierdem pana la sfarsit! Miluieste-ne cu mila Ta si ne iarta. D, ►e ce avem si „elemente rele" in Sfanta Biserica? De ce ii ingdduie Dumnezeu pe clericii „pacatosi"? Sunt intrebari care se pun adesea si, mai ales, de cei care au certuri personale cu credin^a ortodoxa sau cu vreun membru al clerului. Dar ce ar face oamenii duhovnicesti, cum ar putea ei sa reziste - daca ar fi numai Sfinfi in cler - in atatea indatoriri cate are astazi Biserica lui Dumnezeu? Preotii cu mai pu^ina duhovnicie in suflet si mai pu^ina stiinfa au si ei rolul lor. Unii au relafii cu primaria, cu statul, cu tribunalul, cu politia. Daca ar avea relafii numai cu Dumnezeu, ca Sfm^ii, nu ar mai putea zidi atatea Biserici, atatea Manastiri ca astazi. Nu spun ca trebuie sa nu ai fried de Dumnezeu dar sa ridici locase Sfinte ci, ca uneori, in cele al lumii, preotii si monahii mai pujin induhovnicifi dau roade mai bune la nivel practic. 201 Omul se duce la Parintele Teofil276, la Parintele Arsenie277, se problematizeaza, intreaba...Dar cand se intorc acasa tot cu preo^ii lor de parohie isi fac toate treburile presante: inmormantari, sfestanii, Cununii, Botezuri... Daca te rogi mereu, daca te adancesti in cele Sfinte, pierzi contactul cu lumea, cu mersul istoric al lumii, cu legile ei, cu modele ei, cu pacatele ei „manierate". Rugaciunea sfanta cura^este mintea si inima, cititul mult te umple de multa cunoastere teologica...Dar daca nu inveti sa utilizezi computerul sau daca nu stii sa bagi lumina electrica in chilie sau nu stii cum merg treburile cu aprobdrile pentru construciie nu ai multe rezultate vizibile. Nu spun ca nu poate lucra Dumnezeu cu noi si daca nu stim aceste lucruri. Insa ceea ce poate lucra omul cu Dumnezeu e mult mai normal de fdcut si de sperat, decat sa-I ceri lui Dumnezeu minuni pentru ceva care se obtine doar cu pufind muncd si nu neparat cu ajutoare dumnezeiesti speciale. Greseala cuiva ma poate infelepfi. Raul e ingdduit de Dumnezeu si pentru ca el sa fie valorifwat pozitiv. Vo\\ converti raul in bine. §i raul cuiva, fie el al patriarhului, al episcopului, al duhovnicului tau, al mamei tale sau al fiicei tale, pacatele altora nu te pot sminti daca ai o veridicd relate cu Dumnezeu. Daca Dumnezeu e in mod total o prezenid pentru tine, daca tu ai constiin^a realitdfii Sale, cine te poate convinge de contrariul Cum po^i sa renunfi la credin^a, la faptul ca Dumnezeu e in mod presant, in mod covdrsitor o realitate de netdgdduit pentru tine, numai vazand pe cineva pdcdtuindl Ce credin^a ai tu, daca poate fi spulberatd peste noapte? Cum po^i spune ca ai credinfd, daca po^i renun^a la cea mai mare vedere - a lui Dumnezeu - din cauza unui banal pacat al altuia? Daca incerci sa razi de un foto-model sau daca pe un actor il insul^i pentru rolurile sale, atat el cat si ea nu vor renun^a la ceea ce vor si stiu sdfacd. Dar tu, iubitul meu, cum de vrei sa renunfi la credin^a, numai pentru ca cineva a abdicat pufin de la legea Domnului? 276 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Teofil_%28P%C4%83r%C4%83ian%29. 277 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Arsenie_Papacioc. 202 In loc sa te rogi pentru eel in cauza, in loc sa suferi pentru fratele tau, tu dezertezi? Credin^a adevarata nu se sminteste ci, dimpotriva, create si mai mult in putere vazand raul, pentru ca reacfioneaza duhovniceste la rau. Iubirii dintre soti, cand i se pun oprelisti, cand unii vor sa o distruga, ea in loc sa scadd, sa se stinga, ea dimpotriva: mai mult creste. Tot la fel, si mai mult decat atat, cand cineva II iubeste pe Dumnezeu, atunci nicio fortl nu poate sa ii smulgd dragostea din fiin^a lui, nici un pdcat al altora nu il va face sa cedeze, ci va lupta, cu pretAil vietii lui, pentru iubirea lui Dumnezeu. Arhiepiscopul Anastasios al Albaniei a vorbit foarte duhovniceste astazi. O Sfanta Liturghie a ecumenicitdfii Bisericii dar si o mdnd intinsd, altor confesiuni, pentru intoarcerea lor la Ortodoxie. Gianina [Piciorus] mi-a spus, ca un Parinte roman a povestit odata, ca acest ierarh al Albaniei ar fi trebuit sa fie avortat - dupa parerea unora - dar mama sa nu a facut asta in ruptul capului. Nu 1-a avortat si a iesit un om al lui Dumnezeu, care face multe in Albania, ^ara in care, 25 de ani la rand, Biserica Ortodoxa a fost anihilata total, desfiiniatd. Diaconul sau era un om evlavios. Iar mitropolitul Teofan [Savu] - acest om cu multd delicateie si dragoste - m-a privit in ochi pentru o clipd si ne-am salutat cu incredere. De ce un singur Sfant Potir? Pentru ca Hristos Dumnezeu e unul si pentru ca Sfanta Biserica e o unitate sfanta, caci e Trupul Sau. Ne impartasim dintr-un singur Potir, luam fiecare pdrticica noastrd, dar pe Hristos intreg, care ne sfm^este in mod deplin. Insa fiecare faramitura, fiecare particica in parte din Hristos intra in persoane diferite, care nu ar trebui sa uite, ca desi sunt diferite trebuie sa se uneasca cu to^ii in dragoste si in convingeri, pentru ca sa fie una, daca se impartasesc cu Hristos singurul si unicul. Unitatea lui Hristos e impdrfitd la mul^i credinciosi, pentru ca cei mul^i sa tinda, sa ndzuiascd continuu la unitatea iubirii, a mdrturisirii, a bunata}ii Sale. Ni se dau „ale Tale", Sfmtele Taine si ni se dau cu dragoste. Iar noi suntem ruga^i ca sa ne ddruim si noi la randul 78 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Archbishop_Anastasios_of_Albania. 279 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Teofan_Savu. 203 nostru lui Hristos, spunand: „dintru al Tale". Caci numai dintru ale Lui putem sa oferim §isane oferim altora. Sfanta Liturghie ii aduna pe cei diferifi, ii pune la un loc, ii strange pe cei din toate corfurile orasului sau ale lumii. Ea ne pune pe unii langa d\\\\ sau unii in fata altora si, in acelasi timp, ne pune pe to^i infafa lui Hristos. Statul la slujba e ghidat spre rasarit, spre eshatologic, spre zorii lumii transfigurate. Ceea ce trebuie sa se intample cu noi e tocmai unitatea, unirea tuturor acestor oameni din Sfanta Biserica, dar si a acelora care, acum, nu sunt in Sfanta Biserica. In locul acestei stari in fafa lui Hristos - mai mult sau mai pu^in legata de ceilalfi de langa noi - ni se cere - Hristos ne-o cere - sa ne unim unii cu al^ii, in inimi, pentru ca sa privim cu to^ii la unison. Comuniunea pe care Fericitul Dumitru [Staniloae] a teologhisit-o nu inseamna adunare pur si simplu, ci legdturi de iubire, de prietenie reald intre fiecare madular in parte si intre to^i laolalta. Daca nu privim intr-un singur fel, intr-un singur punct nu putem fi impreund decat in aparenja. Sfanta Icoana e privita in fa{a, in ochi. Privim inainte si suntem privi^i de dinainte de catre Prea Curata Stapana, de catre Domnul nostru. Sfantul discuta cu noi, ne priveste, ne sugereaza ce sa facem. Sfanta sa Icoana ne impartaseste exemplul sau dar si harul rugaciunilor sale, al prezen^ei sale duhovnicesti de langa noi. 204 M-am inchinat astazi Sfintelor Moaste ale Sfantului 280 Ierarh Spiridon al Trimitundei si m-am infricosat, fiind plin de bucurie, cand m-am gandit ca el a fost unul dintre Dumnezeiestii Paring care a participat la primul Sinod Ecumenic281, care, cu siguran^a, 1-a anatematizat pa Arie282 si al carui trup, dupa sute de ani, 1-am sarutat si eu. Cate guri nu i-au pronun^at numele! Ca^i nu au primit ajutorul lui! Peste sute de ani ma inchin si eu pacatosul, unuia caruia nu ii urmez nici pe departe. „0 putere a iesit din Mine", a zis Domnul. Slava dumnezeirii Sale a iesit cu putere spre aceea, care s-a atins cu adevdrat de Hristos. Care nu L-a impins, ci s-a atins de El cu dragostea nebiruita a credin^ei. Fiica lui lair e inviata. Mai marele sinagogii crede in cele care intrec ochii si asteptarile omului. Invierea fiicei lui vine tocmai atunci, cand jalea familiei ei era mai mare decat gandul ca o vor mai putea vedea vreodata vorbind. Dar in fa^a Domnului moartea e somn si cea care moare, copila, se ridicd dintre cei morji, pentru a arata ca Hristos e invierea si viafa lumii. Moartea nu are ca final nefiinfa, ci viafa. Dupa moarte, via^a si in viaja fiind, daca privim spre Hristos, vedem ca cele prorocite in credin^a noastra s-au implinit deja, caci nu ne indoim de implinirea lor. Po^i merge de multe ori sa te impartasesti cu Hristos si totusi sa nu ai revelafia minunatd a Dumnezeului celui viu. Iar un altul poate sa aiba aceasta minunatd clipd la bordel, pe drum sau in singuratatea deznadejdii si el sa fie mult mai smerit decat tine, mult impartasitul. Am privit un sir de oameni care se impdrtdseau si numai spre doi dintre ei Dumnezeu mi-a atras aten^ia. Pe fata o stiam - era o fosta colega de generate - dar acum era o altd persoand. Pe baiat nu il cunosc dar in el se vedea reala simfire a prezenfei lui Dumnezeu, a Dumnezeului celui viu, Care ne transfigureaza. Nu zic ca ceilalti nu veneau cu constiinid, cu dragoste, cu frica de Dumnezeu, cu incredere... Insa ei erau oarecum „linistiti" in asteptarea lor, nu mai li se parea o intdlnire atdt de unicd intalnirea cu Dumnezeu. 280 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Spiridon_al_Trimitundei. 281 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Sinodul_I_Ecumenic. 282 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Arie_%28eretic%29. 205 Intra rutina, delasarea, conformismul, conformitatea cu o anumita stare de spirit in viata noastra si nu mai e de fiecare data o minune primirea Sfmtelor Taine. Femeia s-a atins de El... Insa intr-un asemenea mod, incat pe ea Fiul lui Dumnezeu a shmit-o mai mult decat pe ceilal^i de acolo. Ea, prin starea ei interioara, I-a smuls lui Dumnezeu iubirea Sa printr-o incredere netarmurita, desi era femeia care isi cheltuise toata averea sa cu doctorii. Singura stdpdnire reald e a lui Dumnezeu, a subliniat arhiepiscopul Anastasios. Degeaba credem ca noi guverndm lumea, ca o avem la degetul mic. Intr-o clipa, Dumnezeu ne face sa intelegem cine conduce. Ma gandeam la slujba...daca ar incepe acum un cutremur, cand catedrala aceasta este arhiplina de oameni, ce ar face fiecare dintre noi? Ar fugi sau ar prefer a sa moaral Putem muri pentru Hristosl Mai avem putere, incredere in El sau nu? Unii Sfin^i Mucenici au fost arsi in Sfanta Biserica pe cand erau la slujba. Ce am face noi? Cum am reacfional La parastasul Fericitului Dumitru [Staniloae] si al Binecuvantatei Prezbitere Maria [Staniloae] mi-au dat lacrimile si imi dau si acum... „Fa odihna, Doamne!"...Si ei sunt deja in odihna Lui, ajutandu-ne cu rugaciunile lor. Teologia sa preadumnezeiasca trebuie recititd de multe ori. Nu sa o citim, ci sa o recitiml Ba, mai bine zis, sa o invdidm pe de rost, noi, cei de dupa el... pentru ca sa stim ce sa scriem mai departe, cum sa ii continudm teologia. Jertfa doamnei preotese a fost mare. Binecuvantata Maria, so^ia sa cea Sfanta, 1-a ajutat mult, enorm de mult. Mii de pagini avem de la el! Oare de ce nu avem si noi aceeasi putere si incredere in bine cum aveau ei? Oare de ce nu mai putem sa urmdm un exemplu atdt de bun ca al lor? Fara jertfa nu vin roade reale. Starea de toropeala, lipsa de transpira^ie, lipsa de lacrimi, de dureri de ochi si de inima nu te ajutd si nici nu ifi sfiniesc via^a. Iubi^ii mei, fericirea e o Vm\a.plina de lacrimi, de tdcere si de multd rabdarel 206 Suferin^a e mama inielepiirii §i fara ea nu §tim sd ne privim uniipe alfii in ochi. Daca fugim dupa locuri, dupa linistea noastra, dupa cdpdtuirea proprie, nu vom avea nicio fericire la sfar§itul vie^ii §i nici in lumea viitoare. Renuniaii la voi, pentru ca sa in^elegeti cum trebuie sa-I sluji^i lui Dumnezeu! 1 ericitul Dumitru [Staniloae] a fost foarte prezent langa noi284. Expozi^ia cu scrisul sau, cu notele sale luate in graba, cu fotografiile sale, cu cardie sale ne-a umplut inima. Note, zeci, sute de note, cu un scris greu de patruns de cele mai multe ori, pentru care ar trebui sa ai timp ca sa le descifrezi, sa le in^elegi, sa le aprofundezi. I-am vazut scrisul, i-am revazut scrisul §i asta m-a bucurat mult. Scrisorile trimise mitropolitului Daniel [Ciobotea]28' de azi - care atunci era in Germania - erau prinse pe standuri ca sa le putem citi. Salariul sau la un moment dat: patru mii §i cateva sute de lei. Declaratii de ale sale, scrisori, o dare de seama batuta la ma§ina. In ultima spunea, ca a trait din mai multe burse §i ca vine dintr-o familie sdracd de idrani. Binecuvantata Maria era §i ea tot din Transilvania. Cand a fost evocat i-am simfit prezenfa. El a fost si este cu noi! Fericite Parinte nu ne uita! Ai mila de noi §i ne miluie§te. Daca vre^i sa predica^i sau sa conferentia^i, atunci nu vorbi^i cand toata lumea e obositd. Sau daca tot trebuie sa o face^i, nu vorbiti greu, ca toata lumea sd caste. 283 Imbogatirea noastra materials. E vorba de Congresul international ,, Dumitru Staniloae" (9-14 noiembrie 2003), cu ocazia centenarului sau. Pentru participanti si desfasurarea evenimentului a se vedea: http://www.curierulnational.ro/Specializat/2003-ll- 08/Congres+international+dedicat+centenarului+Dumitru+Staniloae. 285 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Daniel_%28Ciobotea%29_al_Rom%C3%A2niei. 207 Mai intai, de dimineatl, lucrurile grele, iar spre dupa- amiaza/?e cele duhovnicegti, cand puterea de concentrare si de receptare a mintii noastre scade. Toti au vorbit frumos despre el. Centenarul sau a fost o victorie a sfinfeniei asupra uitarii, a meschinariei, a ridicolului. Navodul s-a aruncat in addnc, pentru ca avem nevoie de o infelegere addncd a voii lui Dumnezeu. Daca cugeti cu multa smerenie prinzi multi pe§ti ai intelegerii dumnezeie§ti. Sco^i la suprafa^a idei care nu se vad cu ochiul liber. In jurul meu, pe o raza de niciun kilometru sunt atatea Sfmte Moaste incat nici nu mi-am imaginat vreodata ca as fi putut avea atdt de multe in apropiere. In Bucuresti e o bogafie imensd si mul^i se bucura de ea (ma refer la bogdiia dumnezeiascd a Sfintelor Moaste). Sfantul Dimitrie Basarabov , Sfantul Constantin eel Mare, Sfanta Imparateasa Elena, mama sa, Sfantul loan Gura de Aur (mandibula) sunt la Patriarhie . E posibil ca sa mai existe la Parintele Patriarh si alte Sfmte Moaste. Trupul intreg al Sfantului Dimitrie ne sta marturie, indemn, pova^uire pentru via^a noastra. Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/10/26/predica-la-pomenirea-sfantului- dimitrie-basarabov-27-octombrie-20 1 0/. 287 Idem: http://www.patriarhia.ro/. 208 Capul Sfantului Grigorie de Nyssa28N e la Biserica Domnit,ei Balasa, in ctitoria sa impozanta. Are o masca mortuara deasupra. Particele din Sfantul Spiridon289 in catedrala290 de langa Facultatea de Teologie 291 Mana Sfantului Ciprian la Biserica „Zlatari" 292 293 Mormantul Sfantului Constantin Brancoveanu '", care m-a ajutat si ma ajuta atat de mult. Particele din Sfantul 288 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Grigorie_de_Nyssa. Idem: http://paginiortodoxe.tripod.com/vsdec/12-12-sf_spiridon.html. Idem: http ://ro . wikipedia. org/wiki/Biserica_S f%C 3 %A2ntul_Spiridon_Nou. Idem: http://www.ftoub.ro/. Idem: http://www.zlatari.ro/index.php. Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu. 209 Nicolae al Mirelor Lichiei Gheorghe Nou295. 294 tot acolo, la Biserica Sfantul 1 __ . . .- - -^..~ r- • HBl^B ___.VT.ili.: 1 _P___f^_ nk dlm _Q|_| Al M 1 1 hiei Bl H 2HO ,142«4(i?) __| - 296 297 Sfantul Minaz , Sfantul Siluanzv/, Sfintii de la Sfantul 298 ■299 Antim , Fericitul Hie Marturisitorul la Giulesti , Sfantul " Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Nicolae_al_Mirelor. 295 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Sf%C3%A2ntul_Gheorghe_Nou_din_Bucure%C8 %99ti. 296 Idem: http://www.sfminavergu.ro/. 97 La Biserica Rusa. A se vedea: http://www.paraclisuluniversitar.ro/. 298 Manastirea Sfantul Antim: http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Antim. 299 A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2008/07/21/fericitul-ilie-marturisitorul/. 210 .300 301 Stelian , Sfantul Mucenic Haralambie §i Sfantul Eftimie eel Mare302. Si ca|i aljii? Particica din Sfantul Nectarie e foarte galbena, ca o • 303 ceara . Bucurii, multe bucurii. Daca nu tresalfi la astfel de bucurii inseamna ca nu te preocupd bucuriile sfinte, ve§nice. Cand nu te cunosc oamenii e§ti „un nimeni". Nimeni nu te ajuta. Numai cand vei ie§i prea mult in eviden^a, incat nu mai pot sd te excludd, atunci i^i vor pomenii numele §i te vor elogia. Dar mai bine ar fi sd nu dorim niciodatd ca sa ie§im in eviden^a. Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/2007/ll/25/mai-aproape-de-sfantul-stelian- paflagonul-aparatorul-copiilor/. 301 Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/201 1/02/10/sfantul-ocrotitor-al-studiilor- mele-seminariale/. 302 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Eftimie_cel_Mare. 303 La Manastirea Radii Voda din Bucuresti: http://www.manastirearaduvoda.ro/. Fotografia e preluata din articolul: http://obiectivortodox.wordpress.com/2009/06/29/moastele-sfantului-nectarie- taumaturgul-de-la-manastirea-radu-voda/. 211 Tacerea care lucreazd in Dumnezeu e mai importanta decat orice publicitate umand. Ea te imbogdieste - trairea in Dumnezeu - pe cand lauda dauneaza. Vant taios. E vantul care distruge mandria, e vantul ispitirii. Daca nu stai in bdtaia vdntului, nu po^i sa te inrdddcinezi si mai mult in pamant. Observ cum nu ii place sa fii mic, smerit, acestei majoritdii. Cuvintele smerite sunt trecute cu vederea si, in schimb, se folosesc termeni pe care, de obicei, teologii nu ii pronun^a mai niciodatd acasd. Cand nu esti de acolo, din mijlocul discu^iei, te excluzi de la sine. Am vazut recent o asemenea situate stdnjenitoare. Doamne, linistea mea, miluieste-ma! Sunt obosit dar ma bucur... De la oameni po^i inva^a multe rele dar si multe lucruri bune. Unii te umplu cu entuziasmul lor, cu abnega^ia lor, cu problematizarile lor, cu reactiile lor binecuvantate la rau, la impostura, cu sfm^enia lor, cu for^a pe care au avut-o ca sa mearga mai inainte, pe cand al^ii iti strivesc inocen^a, inaintarea, i^i taie elanul, te fac sa te sim^i un nimic, o caricaturd, ofiintd ratatd mai inainte de apreciza vreun lucru. Daca stai inchis in tine \i se pare ca e§ti viu, ca tu esti mai de§tept decat to^i, ca nu ai egal pe lume, ca trebuie sa }i se facd statuie in trei clipe si to^i sa ii se inchine. Dar cand comunici sincer cu oamenii, cand iesi din turnul tau de fildes pentru a sta de vorba cu omul real si nu cu imaginea ta despre el, atunci esti surprins, socat, ramai inmarmurit, de forja cu care fi se reveleazd omul, de intensitatea cu care percepi interiorul lui, via^a lui, constiin^a lui. Cand omul nu mai e un numdr, un simplu nume, devine o minune, i^i apare ca o taind care vrei sa \\ se comunice, te face sa il stimezi, sa il iubesti, sa il admiri, sa nu il mai judeci in frivolitatea ta caracteristica, pentru ca fiecare gest al sau are un motiv anume, indiferent daca motivul e bun sau rau. 212 Cand stai de vorba, imaginatia ta bolnava, perceptia ta aiurita cade, se dizolva si adevarul persoanei apare cu putere intre el si tine, si i{i cere asentimentul, nu parerea ta. Omul greseste, poate gresi, dar nu avem dreptul sa-1 condamndm la nesfdrsit, ci sd il in}elegem, sa il iubim, sa il ajutam iubindu-1, intinzandu-i o mdnd defrate. Cum aratd mahomedanul, iehovistul, luteranul? Habar am! Mi se pare ca stiu prea multe, ca am „tot adevarul" si nu sufdr pentru fratele meu, care nu il recunoaste pe Hristos ca Dumnezeu adevdrat si om adevdrat. Ma uit numai la mine. Dar pot sa ma uit la mine, fara ca sa-1 vad si pe el? Pot sa incarc sacii numai in caru^a mea si sa imi fie indiferent faptul, ca el, fratele meu, nu are un ajutor, pe cineva care sa il scoata din balta? Ce fac pentru tine, ca sa nu fac si pentru mine in acelasi timp? Pot sa fiu indiferent, insensibil, cand pe mine ma enerveaza televizorul dat mai tare, faptul ca unul se caliceste iar altul rdmneste si multe altele? Cine imi da dreptul sa fiu ticdlosl Trebuie sa ma intereseze pe mine, ortodoxul, si de tine, catolicule, si de tine, protestantule, fiule al asa-zisei Reforme. Trebuie sd imi fac griji. Daca nu imi fac griji de oaia una, de oaia care e, de fapt, o cifrd a milioanelor de rdtdciii, nu am grija nici de mine, pentru ca eu sunt cdlduf, „linistit" cu to^i §i „nu vreau sa imi fac dusmani degeaba". Daca Sfhnii Apostoli ar fi dorit sd nu isifacd dusmani, cu siguran^a ca nu se mai luau la harfd cu to^i, nu mai incercau sd iifacd prosti pentru ca se inchina la lucrul mainilor lor si nu mai incercau sd ii scoata pe to^i din intunericul nestiin^ei. Dar ei nu au stat acasa si nici nu au dorit sa moara „confortabil". Noi suntem de alta „moda". Noi ne dam cu parerea, presupunem, ne inchipuim . . .si ne inchipuim prea multe lucruri despre noi, revoltdtor de multe lucruri. Constientizez o acuta dorin^a a mea de a face ucenicie la teologia Sfmtelor Icoane. Iconostasul acestui dumnezeiesc pictor m-a uluit304. Niciodata pana azi nu am putut in^elege de ce nu infelegeam teologia iconostasului. 304 Al lui Sorin Dumitrescu, expus la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti, unde acum e amfiteatrul Dumitru Stdniloae, la etajul 1. Intr-o singura zi am in^eles ca nu ftiu nimic esential in acest domeniu dumnezeiesc. A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sorin_Dumitrescu. 213 Toti Sfin^ii Ingeri, to^i Sfin^ii Apostoli, Prea Curata Stapana, Sfantul loan Botezatorul, doi Sfin^i ierarhi sunt in stare de inchinare, de plecdciune spre Fiul lui Dumnezeu, spre Dreptul Judecator. Toate fiin^ele Impara^iei lui Dumnezeu sunt orientate spre El. Acum are sens. Sfm|ii nu privesc spre noi ca sa priveasca spre El, ci privesc spre El ca sa ne auddpe noi si sa ne mdngdiepe noi. Planul Sfm^ilor Apostoli si al Sfin^ilor Ierarhi e plin de negru, de apofatism. Planul de deasupra, unde e Dreptul Judecator, are negru numai la picioare, in rest multa lumina dumnezeiasca. Dar Hristosul slavei ceresti are in planul al treilea - de sus in jos vorbind - pe Hristosul euharistic, Care ne face pdrtasi vesniciei. Fiin^e stihiale, pline de lumina Prea Curatei Treimi. Niciodata pana azi nu am fost atdt de izbit de mireasma frumoasa a normalitd}ii duhovnicesti pe care o are pictura cu adevarat teologicd. Binecuvinteaza, Doamne, pe robul Tau si pentru sfintele lui rugaciuni, miluieste-ma si pe mine, pacatosul! Cand in^elegi ceva despre un om iar ceilal^i de langa tine si el raman in aceeasi posturd pe care o au vizavi de el, atunci to^i i§i pun intrebarea, de ce doar tu crezi ceea ce afirmi despre el si, mai ales, de ce nu vdd si ei aceleasi lucruri ca si tine. In loc sa creada, ca intelegerea unui om e o mare binefacere a lui Dumnezeu, pe care ne-o face cadou El Insusi, ei isi pun intrebarea, dacd e posibil acest lucru si daca ceea ce spui tu nu e decat unfals sau un mod de a-i intra pe sub piele. Si aceasta, pentru ca interesul poartd fesul eel mai adesea in relatiile actuale dintre oameni si chiar daca gandesti profund despre cineva, luminat de Dumnezeu, ei vor presupune ca ai aceleasi intentii parsive ca majoritatea. In^elegerea altuia e o mare taind. Nu stim prea bine de ce ni s-a dat privilegiul sa intalnim tocmai oamenii pe care i-am intdlnit si de ce am facut lucrurile pe care le-am facut. Uneori pleci de acasa cu un gand, intr-o anume parte si te vezi dus de Dumnezeu in altd parte, ca sa te intalnesti cu oameni pe care nu i-ai sunat in prealabil, cu oameni care nu stiai ca existd dar de la care inveti lucruri capitale. Vrei ceva si gasesti altceva. 214 Visezi la mere padure^e si Dumnezeu te duce sa vezi minuni mari si sa auzi lucruri dumnezeiesc de profunde. Oamenii sunt cele mai adanci prdpdstii posibile. Nici nu stim cum ardtdm cu adevarat. Daca am sti, am ramane mu}i defericire. Galopam frenetic, ne incumetam sa speram la lucruri care ne depdsesc si observam cum evenimentele pe care le traim ne imping sa devenim naturali, sinceri, spontani, categorici cu noi insine si cu al^ii. 3 fi insensibili. Suntem insensibili. Ticalosia insensibilita^ii noastre e atat de mare meat nici nu ne dam seama ca suntem insensibili. La stiri apare faptul, ca a murit o femeie ucisa de propriul ei nepot sau ca, in Irak, o bomba „intentionata" a mai ucis inca 10 oameni. O auzim pe crainica si nici macar nu percepem marele adevar, ca stirile, ambele, au fost exploziv de reale. Ni se pare ca e vorba de un vis ce nu are nimic de-a face cu noi si cu lumea noastra. Nu sim^im nici regret si nici curiozitate pentru acesti oameni. „Daca au murit... bravo lor! Eu ce sa le fac?\"...Si mergi mai departe, cu ochii orbi, orbifi de insensibilitate. Nu suntem sensibili la faptul ca ea apare goald in Playboy. Daca apare, ne excitam si noi la fel ca ceilalfi - care cred sau nu cred in Dumnezeu - fara sa ne gandim la ce a impins-o sa faca acest pas, evident, fara minte. Nu mai spun ca nimeni nu se duce sa se roage pentru acea femeie si daca totusi ne rugam pentru ea, pentru femeia care se dezbraca ca sa se excite lumea, o facem nu cu inima sdngerdndd de dragoste, ci cu o vadita „superioritate" fa^a de „aceasta femeie". Tot la fel daca ea, el, ei, curvesc, ucid, mint, fura, pacatuiesc in vreun fel... Nu ne doare ca altii pacatuiescl Nu ne rugam pentru durerea lumii. Ne sim^im „mult mai in stare" decat al^ii si asta ne face „sa ne simtim bine". 215 Credem ca nu cddem in pacate mari, ca nu facem pdcate mari ca arfii, pentru ca suntem „atat de sfin^i incat nu mai putem pacatui". Dar adevarul e, ca datorita lipsei noastre de rdvnd nu avem nici ispite mari de la draci, pe care altfel i-am zgandara daca am fi ferven^i, arzand cu duhul. Suntem lasa^i „sa fim mari" in ochii nostri si „nepatimasi" pentru un timp, pentru ca Dumnezeu stie cat de multa smerenie aduce aceasta stare de „confort" sufletesc inchipuit, cand se schimba placa cu noi si apar la suprafa^a inimii noastre patimi pe care nu mai putem sd le controldm, chiar daca am vrea cu tot dinadinsul. §i atunci suntem tara^i catre lad cu forfa. Si versetele sfinte nu ne mai ajuta, pentru ca nu ne-am increzut in ele niciodata, ci doar ne-am gandit, ca noi nu am fost niciodata homosexuali, noi nu am fost nici eretici, noi nu am facut niciodata pu§cdrie sau nu am fost oprifi de la Sfanta Impartasanie si prin asta suntem „mai sfinti" deca toti. §i pentru ca ne credeam „sfmti" si ii ironizdm pe al^ii, El, Dumnezeu, Preabunul, ne lasa sa vedem cum se intra in lad dar si cum se iese de acolo, pentru ca sa nu mai avem cuvinte de dezvinovafire si cuvinte de laudd fa^a de noi, si nici cuvinte dejudecatd fa^a de ceilal^i. Cei care traiesc „comod" sunt insensibili si raman insensibili pana cand auzi faptul, ca si-au pierdut serviciul, si- au pierdut casa, au suferit din cauza unui deces in familie. Evenimentul dureros, durerea enorma te trezeste la realitate. Te trezesti din somnul manipuldrii cand vezi ca ^i-a ajuns cufitul la os si \ie. Pana nu inve^i sa }ipi, nu recunosti strigdtul de durere al altora si orice pericopa scripturala l\\ ramane strdind de experien^a ta, a vie^ii tale. Cand nu mai rddem usor, cand inva^am sa nu mai suradem dezaprobator fa^a de tot ceea ce nu in^elegem atunci devenim seriosi. De multe ori spun: „Hai sa fim seriosi\"...Si oamenii imi spun: „Pai ce, nu suntem seriosilV Nu, nu suntem seriosV. Suntem naivi. Si daca l\i permit sd maifi naiv, atunci esti departe de mdntuire. Cu via^a trebuie sa fii nu serios, ci extrem de serios. 216 Viaja }i se scurge printre degete. Fuge via^a, ^a§ne§te ca sdgeata albastrd a CFR-ului. Nechibzuin^a, neie§ire din orbecdiald. Cand auzim despre Patimile Domnului stam intr-o nesim^ire tun. Nicio lacrima nu curge, niciun ritm cardiac nu o ia razna. §omam cu inima cand auzim cdte a pdtimit pentru noi Domnul nostra. Stam ca la teatru, ca la telenovela. Ba, mult mai prost ca la unfilm emotional. Fior ioc, minte smerita nici ca se pomene§te, dragostea ne e ca un taciune in zapada dar II pupam pe Domnul pe obraz, pe frunte si nu pe r anile picioarelor Sale mai curate decat lumina soarelui § i decat orice con§tiin^a a vreunui Slant. Indraznim negativ in domeniul credintei. §i atunci suntem insensibili. Ritualul nostra de inchinaciune particular^ nu i§i atinge menirea. Nu vorbim cu El, ci ne ragam in vdnt, intre cer §i pamant. Nu ne lipim de El, ci de nimeni. Unii zic ca e ragaciune „mecanica" iar al^ii ca e „ratina". Dar cred, mai degraba, ca nu po^i ajunge atat de jos, sd decazi, daca nu ai fost sus niciodata. Iar daca intotdeauna te-ai situat la starea aceasta de „elevatie" mecanica, ce poate sd se ceard de la tine? Ti se respinge observafia. Ai vrea sd fugi in jungld sau sd stai ascuns intr-o scorburd cand vezi cat de mult te urdsc unii oameni, carora nu le-ai facut decat „raul" ca existi pe pamant. Ai vrea sa te razbuni, poate. I^i trece acest lucra prin minte. Insa un Parinte, Parintele Tit de la Sfanta Manastire Neamk spunea unui ucenic sa nu se razbune cu rdzbunare lumeascd, pentru ca aceasta tine pufin, ci sd se roage pentru aceia, caci razbunarea lui Dumnezeu, dreptatea Lui e mult mai groaznicd, incat chiar tu II vei ruga pe Dumnezeu ca sa le ierte celor care te-au prigonit. Stai §i a§teapta! Rdbdarea noastra duhovnicescd e in^eleasa prost, cand e vorba de „onoarea noastra pdtatd". Onoarea §i resentimentul nu sunt ale ortodocsilor. Onoarea, pentru care iei gatul altora, duelul e invenfie occidentald iar resentimentul, razbunarea ca stare retroactivd 305 Denumirea populara a noilor trenuri, postrevolutionare, ale Romaniei, in care usile sunt automate si ai priza pentru laptop. Numai ca noi, din exces de nesimtire si proastd crestere, faramam repede usile, veceurile.. .pentru ca sa calatorim in conditii cat mai apropiate de trecut. 217 de bucurie pentru rdul altora e un demonism, care nu are nimic de-a face cu iertarea, cu uitarea rdului care }i s-afdcut. Tortura - cum spunea Parintele Gheorghe [Calciu- Dumitreasa]306 - nu poate fi povestitd si cei care vor sd si-o imagineze la o cafea si o tigare, bineinteles ca „vor avea o idee foarte coerentd despre suferinta". Se spun abera^ii cu o liniste inspdimdntdtoare. Unii ar spune: „cretinoida". Se fac apeluri la tot felul de „autoritdfi in materie", care nu au nimic de-a face cu subiectul si daca iei atitudine \i se spune ca esti cam dement si trebuie sa te verifici la bild (creier), in loc sd fii incurajat ca vrei sd intelegi cum stau lucrurile. Noi, teologii, suntem mult mai posaci si lipsifi de entuziasm decat, spre exemplul, batranul caruia i-am dat azi ceva banu^i, si mi-a mul^umit nu stiu ca^i metri, fara sa faca par add ostentativd. Sau decat femeia care l\\ lua haina si i^i da un numdr de ordine, cat noi eram la conferinte, si care era mult mai bine dispusd sufleteste ca sd te bine dispund si pe tine, sa te puna intr-o stare de jovialitate, de dialog spontan. Frigul din amfiteatrul in refacere avea drept corespondent frigul din multe suflete - corespondent de facto si parabolic - si inghe^ai mai mult din cauza frigului din inimi decat din cauza frigul dintre ziduri. Inchizi gura cand ai vrea sd spui ceva, pentru ca vezi ca nimeni nu vrea sd audd ceva, de parca tot ce ar fi trebuit sa se spuna s-a spus, si de acum incolo nu mai avem decat sa ne hoidrim unii pe al^ii si sd fim lingdi unii cu al^ii ca, poate, va cadea si la noi o parte din ciolanul brut al celor care il au acum spre administrare. Ne miniim unii pe al^ii, suntem ipocrifi, dam cu anateme si nu cu dragoste in ceilal^i. O cantarea^a a spus azi, ca „limba e un animal greu de imbldnzir . Si daca pun aceasta fraza acolo unde ar trebui sa insemne a invafa limba sd spuna cuvinte frumoase intotdeauna, atunci ar rezulta, ca e foarte greu sd te invefi sa fii „usa de Biserica", cand tu nu vrei sa faci acest lucru decat de ochii lumii. Pentru adevdrurile addnci rfi trebuie multe lumini, mul^i och i pdtrunzdtori. 306 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Calciu-Dumitreasa. 307 Loredana Groza, in emisiunea lui Marius Tuca. 218 De aceea, noi ne ajutam de Sfanta Scriptura, de Sfintii Paring, de oamenii duhovnice§ti, de realitatea imediata, de cultura, de filosofie, de §tiin$, de experien^a universale a omenirii. Ca sd ne vedem addncurile, abisurile necunoscute ale inimii trebuie sa vedem cu toti ace§ti ochi §i cu ochii nostri §i sa nu credem ca nu avem nevoie de toate acestea. Teologia dumnezeiasca poate da raspunsuri oriunde, numai ca trebuie sa cuno§ti aceste multe locuri, unde cuvantul lui Dumnezeu poate face minuni. Daca cuno§ti ce importante sunt rama308, verzeala zidurilor309 sau liliacul zburator310 pentru noi, pentru con§tiin{a noastra, daca vezi cu microscopul in strdfundurile plantei sau ale sangelui uman, daca injelegi galaxiile, mi§carea, sinapsele computerului facute dupa minunatia creierului uman nu devii „mai ingamfat", ci mult mai smerit. Daca §tii cu adevdrat un lucru, nu te pierzi din cauza lui ci a minciunii ca tu nu mai ai de inva^at nimic, daca ai inva^at pana acum cdteva lucruri. Ne culcam pe-o ureche. Ne culcam pe lauri. Ne mdndrim tocmai pentru ca stim lucruri putine si fdrd aprofundare. O victorie nu inseamna sfdrsitul luptelor ci doar inceputul unui sir de infrdngeri §i de mici victorii. Sa inva^am unii de la alfii §i sa inva^am multl Daca ni se atrofiazd creierul de §edere, bineinteles ca nu e bine. Sa inva^am cu profunzime ce smerenie e sd invefi din smerenia altora. I ovara multelor intrigi, §tiim> tuturor jocurilor de culisd uneori te copleseste. Inocen^a e preferabila uneori cunoasterii tuturor pdcatelor celorlalfi de§i, cea din urma, ne trebuie foarte mult in via^a sociala. 308 Fertilizeaza solul si aeriseste pamantul prin canalele pe care le face: http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C3%A2m%C4%83. 309 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Penicilin%C4%83. 310 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Liliac_%28animal%29. 219 Nu §tii la ce sa te astepfi. Nu §tii cine e eel care te vinde, caci acesta se ascunde. Un barbat a visat ca e plin de bube, de co§uri mari. De§i nu crede in vise a interpretat aceste bube ca fiind multele lui patimi, care pornesc, in special, de la poftele trupe§ti. Un Parinte a plecat ochii atunci cand a auzit o confesiune a unui tanar. Poate ca nu se astepta la acest lucru. Iar o domni§oara a recunoscut, ca se simte foarte rusinatd, cand vede ca cineva o priveste cu atenfie §i acel cineva e crezut de ea drept cineva aparte. Oboseala e §i ea o sursd a pacatelor. Privesti oamenii...§i ei nu in^eleg ca tu infelegi §i ceea ce ei vor sa ascundd. Zeflemiseala e un mod de a te crede „superior" altora §i unii cred ca trebuie sa se comporte numai in acelfel in care au fost lauda^i ei de cineva, candva. Limbajul de lemn e marea problema a multora. Femeia vrea sa vada in tine pe acel cineva care o avantajeazd, care o pune in valoare in ochii altor femei. Invidia dintre femei e abjectd. Daca el merge cu tine atunci nu trebuie sa se mai uite §i la alte femei. A§a cred femeile geloase §i care, in egoismul lor, prefera ca barba^ii sa le minta ca ele sunt totul pentru ei decat sa le spuna adevdrul. Gianina [Piciorus] mi-a spus aceste ganduri §i am fost de acord cu ele. Daca dai atenfie unei femei §i tu e§ti cu so^ia langa tine, ea in^elege ca nu ifi iubesti deloc so^ia, in loc sa in^eleaga ca tu de fapt o „scanezi" pe cea pe care o ai inaintea ta. Femeile presupun imediat ca ele te intereseazd dar nu i§i dau seama cdte cer barba^ii de la ofemeie. §i femeia careia nu ii place munca §i casa §i bdrbatul ei, tot aceea „cere egalitate in drepturi" sau i se pare ca face multe, cand ea hoindreste toata ziua. Cand o femeie nu mai are barbat §i „ii place via^a", asta se vede imediat: se poarta ca ofemeie usoard §i iresponsabild. Cand un barbat nu mai are femeie §i a iubit-o mult pe femeia lui, se apuca de bdut sau de droguri §i devine o ndlucd, o fiin^a decazuta. CopiiiySra stdpdni i§i cam fac de cap. Uneori, daca nu vor oamenii sa ifi spuna, spre slava lui Dumnezeu, ce s-a intamplat cu ei, \\-o spun insa ca sa se laude in fa^a ta. 220 De fapt, poezia, dar mai ales teologia imboga^este limbajul, il redefineste, il personalizeazd. Teologul isi exprima rela^ia sa personala cu Dumnezeu dar, in acelasi timp, se gaseste in ipostaza de a se pune in cuvinte, de a incerca sa se cuprinda integral in ceea ce spune. Cuvintele nu sunt doar vehicule, ci si semne ale prezen^ei sale, puncte ce ii poarta mireasma personala. Scrierile sfmte sunt revelatorii. Scrise in harul Duhului Sfdnt, daca sunt citite tot in Duhul Sfdnt, acele cuvinte se deschid, isi deschid frumuse}ea si sfinienia lor nespusd si ne adancim uluitor de mult in ele. Cuvintele sunt un abis cand au prezenfa harului in ele, cand au fost scrise dumnezeieste. Ele sunt un abis dar sunt si mai abisale cand vorbesc despre Dumnezeu, caci Dumnezeu e Cel care nupoatefipus niciodatd, integral, in cuvinte, in fraze. Teologia e o necontenitd explicitare, aprofundare, pentru caeo relate intimd cu Dumnezeu. Intimizarea cu Prea Sfdnta Treime e una dintre definifiile sfinfeniei. Intimitatea te face sa spui si sa vezi toate cu acordul celui pe care il vezi. Confidenfialitatea are ca fundament intimitatea cu eel cu care discu^i, cu eel caruia i te confesezi sau ii se confeseazd. Numai daca am constiin^a confiden^ialitatii imi permit sa gandesc si sa ac^ionez ca un intim cu celalalt, cu al^ii. Includ in mine, in via^a mea, pe al^ii. Sunt intim cu al^ii, pentru ca vreau ca ceilal^i sa fie o parte din mine, sa fie un intreg organic cu mine si nu subiectivitdii distante, paralele, care nu ne intersectdm deloc. Ruptura societa^ii consta in militarea evidenta pentru subiectivismul paralelic, unde fiecare om e vazut ca total diferit de ceilarfi si care trebuie sa ajunga intr-un loc pe care nu e asezat un altul. Disputele democratice nu isi propun puncte conexe cu adevarat. Conexiunile in societatea contemporana sunt de grup, de idei, poate si pe baza considerentelor religioase. Dar nu au ca obiect unirea tuturor, ci distanfarea de al^ii, luarea de atitudine cu orice prQ\,fdrdmi}area. 221 Un Parinte folosea cuvantul „atomizare" pentru a prezenta disparitatea313 dintre noi. Concuren^a e neloaiald. Pentru ca principiile care ma propulseazd il discrediteazd pe celalalt. In via^a duhovniceasca nu exista concurenid ci numai relafie intimd. Relaiia vie cu Dumnezeu angajeaza relaiii intime cu oamenii. Intru in relaiii directe, sincere, deschise, duhovnicesti. Nu vorbesc acum despre intimitate ca legatura ce implica relaiiile sexuale intre so^-so^ie sau alt fel de legdturi matrimoniale sau ca egoizare existenta intre cateva persoane, fie ele familia mea, genealogia mea, parohia mea, tara mea. Intimitatea de care vorbesc aici e relaiia duhovniceasca, legatura de dragoste crestina care ne leagd pe unii de aljii si care ne face sd ne cunoastem din ce in ce mai bine unii pe al^ii. Comuniune il traduce pe intimitate. Sunt sinonime. Si ambele urmaresc sa spuna ca trebuie sa devenim una intre noi si una cu Hristos. Daca sunt intim, sincer in mod total cu tine, atunci sunt sincer in mod total cu Hristos. Iar cine se sminteste din cauza sinceritdiii inseamna ca nu doreste cu adevarat adevdrul, care q foarte dur cu pacatele noastre. Confesiunea - mdrturisirea in fa^a duhovnicului - e foarte dura de cele mai multe ori. Spui lucruri grele, foarte „smintitoare". Dar antidotul smintelii e smerenia. Domnul ne-a aten^ionat, ca sunt fericifi cei care nu se smintesc intru El. Si e adevarat: Dumnezeu e cea mai mare sminteald pentru omul mandru si arogant. Adevarurile dumnezeiesti au fost cele mai rdstdlmdcite adevaruri, pentru ca nu se pot in^elege, gandi si trai in mod indiferent fa^a de El. In locul intimizdrii cu oamenii, la polul opus, sta indiferentismul. Nu ma intereseaza eel din fa}a mea, nu ii vad problemele, nu imi sare in ochi situa^ia lui, ci numai cand durerea, saracia, boala vin si la mine, in plina „fericire" indiferentd, concep ca si al^ii suferd, ca si al^ii rabdd defoame. Teologia dumnezeiasca nu are numai raspunsuri „gratuite", „gentile", „bune", ci %\fapte sfinte. 311 Pr. Lect. Dr. Doru Costache. A se vedea: http://www.scribd.com/doc/25351935/CV- Re vd-Dr-Doru-Costache . 312 A se vedea: http://dexonline.ro/definitie/atomizare. 313 Idem: http://dexonline.ro/definitie/disparitate. 222 Adjectivele pe care lumea secularizata le acorda teologiei sunt, de cele mai multe ori, priviri exterioare asupra frumusetii §i adancimii ei. Ereziile sunt, pe cat de puerile, pe atat de demonice. Numai observand unde due ele e de ajuns pentru a ne inspdimdnta. Interesul fafd de ceilalti inseamna iubire crestind. Adica atunci cand interes fa}a de alfii inseamna dorinta de a-i ajuta, de a cunoa§te cine sunt, ce vor, ce le trebuie fra^ilor no§tri. Faptul ca sunt interesat de ei, de viafa lor inseamna ca ii iubesc. Iar daca port grija lor, atunci ma framant pentru ei, imi fac griji binecuvdntate pentru via^a lor. Si asta inseamna ca Dumnezeu nu e „o idee" in capul meu, ci Dumnezeul eel viu, Care ne tine mereu langd El, pe masura ce ne invita sd intrdm in via^a altora ca focare de bucurie, de incredere, de mantuire, de nadejde. Suntem ai lui Dumnezeu pe masura ce ne mdntuim pe noi §i pe al}ii. Cand ne impingem pe noi spre via^a sfanta §i angrenam §i pe al^ii in acest aflux de bucurie sfdntd. Dar daca am con§tiinta ca aproapele meu imi e „concurent", „du§man", ca eu trebuie sdfac orice ca sd elimin acest „rau" din fa^a mea atunci, fara doar §i poate, ca aproapele meu imbraca valenfe demonice, ca el nu mai are nimic cu fratele meu, cu eel care e de un sdnge cu mine §i copdrtas la Impara^ia lui Dumnezeu. „Lupta de clasa" a fost inlocuita cu sloganul „concurentei" §i al „standardelor pie^ei". Merele nu mai pot arata normal ci trebuie umflate neaparat. Vaca trebuie sa dea de trei ori mai mult lapte iar porcul trebuie sa se ingra§e in trei luni cat altadata in noua. Povestea cu eel care cre§tea intr-o zi cat arfii in 7 ani, pare sa fi intrat astazi in furibunda lupta dupa productivitate. Concurezi cu un altul §i nu mai ai timp sa vorbe§ti cu oponentul. II gase§ti deodata oponent §i nici nu i^i mai pui problema, daca nu cumva poate sa fie sj altceva decat oponent. Pia^a nu ma reprezinta pe mine, ci clasa bogatd iar daca totu§i ma reprezinta, imi gase§te foarte multe insu§iri nocturne, pe care mi le exploateazd. 223 Urci in tren si nu mai e loc. Inve^i ca statul in picioare dduneazd sanata^ii dar observi cu aceasta ocazie si ce fiac impreuna-calatorii din jurul tau. O femeie din zona mineritului spune o pa^anie cu femeia care a fost taiata cu lama pe obraz, pentru ca s-a luat cu huliganii dar si despre doamna, care parea „bine facuta" dar ii fiura pe tarabagii314. Comanda un kilogram de cartofi si ii da o hartie de 500.000 vanzatorului. Acesta ii da restul la cartofi si doar mai apoi ii cdntdreste marfa. In timp ce acela cantarea cartofii, aceea strecoara in buzunar 100.000 si motiveaza apoi, ca vanzatorul isi bate joe de ea, de ii da astfel de cartofi si ca, in defmitiv, nu mai cumpdrd. Ii restituie doar 400.000 de lei iar vanzatorul nu ii mai numdrd. Femeia pleaca iar coalrfii - doi ^igani - il deplang pe vanzatorul care are parte de astfel de ifose „nefondate". Cand nu se mai vede femeia, pleaca si cei doi bdgdrefi in seamd. Aceasta jonglerie cu spectatori pufini e povestita de un martor de la fa^a locului, care era asezat langa doamna cufrica in sdn. Frica de a nu le fi /urate bagajele. Se uitau la ele non- stop. Insistent de a fieri bunul propriu sau faptul de a te uita la vrabia din mdnd si nu la cioara depe gard. Discu^ii obscene in alta parte. Pe fondul vinului din sticla, un tanar facea glume u§oare cu femeia care vindea cafea prin tren. Patima desfranarii se exprimd vddit in astfel de momente si daca vrei sa ii joci in struna completezi rdul inceput de celalalt. Pe langa mine treceau cu re^ineri. Nu au zis nimic. Dar se putea zice. Am avut parte de bucuria unei confesiuni pe care am cerut-o. Un asistent al nostra s-a marturisit la Fericitul Sofian [Boghiu] 315 de la Sfantul Antim. §i mi-a spus ca el tdcea cand te spovedea, ca stia sa asculte. Poate se ruga, zice confidentul meu, dar i}i spunea lucruri fioarte utile. Chestiunea intindrii din timpul nopfii a. primit o rezolvare prompta: sa manance mai pufin seara. Si asta pentru ca el manca mai mult cand se intorcea de la scoala. 314 Pe cei care vand in piete la o taraba/toneta. 315 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sofian_Boghiu. 224 Despre Parintele Adrian [Fageteanu]316, tot de aici, de la Sfdntul Antim, ma leaga o alta minune. In locul lui am vazut lumina dumnezeiasca la o slujba de seara. Despre el se spune ca dadea canoane drastice. Multi spun ca a fost gonit din Manastire si cred ca e o mare eroare, daca e asa. Parintele cu grai moldovenesc317 m-a luminat profund in multe predici ale sale, chiar daca ma irita profund limbajul sau moldovenesc impropriu pentru mediul bucurestean. Pentru ca eu cred ca limbajul, tonul, modul in care predici sunt probleme vitale intr-o predica si ca nu ai dreptul sd irifi prin niciunul dintre acestea. Nu am vorbit niciodata cu vreunul dintre cei trei, pentru ca nu am simtit sd o fac, dar i-am privit si ascultat de la distantd. Cand un om se smereste e o minune enormd. Fragilitatea si cumint.enia lui, regasirea de sine a lui, reevaluarile pe care si le face, fac mai mult decat orice premiu. M-am bucurat, cu harul lui Dumnezeu, sa vad astazi o astfel de minune contemporand mie. Un om care se smereste astazi, cand mai ieri era dus de valul orgoliului, al infatuarii, al arogan^ei e o minune colosald a iubirii lui Dumnezeu. De ce suntem afectaii in vorbire, in comportament, in gesturi? Vrem sa parem sensibili, supli, spirituali, pe baza unei conventii comportamentale de duzind si nu pe baza curdtirii de patimi. Pentru ca un om care se curdteste depatimi nu suporta afectarea, adica moleseala interioard. Negarea duhovniciei se face si prin orice atitudine parut „conciliatoare", parut „ordonata", parut „calculata". Atunci ne miscam dupa tiparele lumii si nu ale libertd}ii duhovnicesti. Preferam sa fim stupizi, sa se rddd de noi, decat sd punem osul la treabd, adica sa devenim seriosi, adica ascetici, adica teologici, adica normali. T 1 O Parintele Teofil [Paraian] , aceasta minum a Ortodoxiei romanesti, ne-a vorbit astazi319 si ne-a destins duhovniceste. 316 Idem: http://www.fumsioglinzi.info/pr-adrian-fageteanu-schitul-locurele-lainici/. 317 Pr. Irineu Curtescu. A se vedea: http://www.biserica.tv/video/273/pr-irineu-cuvant- catre-tineri. 318 A se vedea: http://www.teologiepentruazi.rO/2009/l l/01/bucurie-%C8%99i- comuniune/. 319 18noiembrie2003. 225 §i Parintele Patriarh [Teoctist Arapasu] a fost foarte cald, confesiv, familiar. N-am putut sa intru in aula Patriarhiei ci, impreuna cu foarte mul^i altii, am ascultat conferin^a de la difuzoarele de afara. Multa lume, mult auditoriu... Fericitul Dumitru [Staniloae] a fost ajutat de Fericitul Arsenie Boca in ceea ce priveste notarea dupd dictare a traducerile primelor 4 volume din Filocalie321 . §i i-a spus lui, Fericitul Dumitru: Filocalia se citeste ca Scriptura, adica se reciteste. Nu po^i numai sa citesti, ci sunt mii de gdnduri in Filocalie care trebuie recitite. Incerc sa pun in scris cateva lucruri auzite mai devreme. Viafa duhovniceascd nu se bazeaza pe cunostinfe citite, ci pe convingeri. Daca esti convins de ceva te por^i in consecin^a. Daca nu aifost convins de Dumnezeu, nu po^i sa ai fundamente solide, instarite. Catalogarile - 4 la numar - ale oamenilor mi-au placut dar nu le-am re^inut in intregime. Eram afara, era frig, nu puteam sa imi notez. Am venit acasa inghetat. Relatarea despre „deschisul carjii": - „Parinte, am venit sa imi deschideti cartea". - „Care carte, ca eu am multe pe aici?" - „Nu stiu, dumneavoastra stifiV\ §i i-a deschis cateva car^i care ii erau la indemana, ca eel in cauza sa decidd ce si cum... S-a v&sfdrd ostentafie. S-a ras cu pofta simpld, cuvioasa. Mersul la bioenergetician a produs iarasi un val de ras profund. §arlatania e mare in problema „emisiei de energie". Oastea Domnului si-a pierdut direc^ia, a deraiat iar „cel care nu stie ca nu stie e un om periculos,\ Cand si-a dat seama ce e Teologia si a trebuit sa predice despre Infricosata Judecatd a inceput sa ii tremure picioarele. Pana la Teologie nu stia decat Patericul iar - spunea el, Fericitul Teofil - Filocalia e scrisa „de calugari pentru cdlugdrr. Insa nu sunt de acord cu asta. Daca Sfmtele Evanghelii sunt scrise de Sfm^ii Apostoli ele sunt numai pentru Sfinfii Apostolil Filocaliile sunt foarte necesare pentru toti, cum, de fapt, e necesar tot ce existd pentru mantuirea noastra. 320 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Arsenie_Boca. 321 Filocalia Romdneasca, colectia integrals, pentru download: http://www.4shared.eom/file/M 1 E lEjIu/Filocaliaromvoll - 1 2.html. 226 Incearca (era evident asta) sd-i linisteascd pe oameni...fara ca oamenii sdfie altii. Insa nu-i po^i linisti pe oameni cu jumdtdfi de mdsurd, daca sunt prinsi de grija cea bund a mdntuirii. In^eleg grija Parintilor romani: e obiectivd. Dar daca te intrebi serios, in^elegi ca trebuie sa faci mai mult, mult mai mult in toate directiile. Slujbele noastre sunt filocalice. Nu ne trebuie ingreunarea limbajului liturgic, ci simplifwarea lui. Trebuie sd ne limpezim gandurile, vietile. Sa facem ordine in noi. Ascultandu-1 indelung si privind in jur, mi-am dat seama, deodata, ca stiu prea purine lucruri despre oamenii duhovnicesti din neamul meu si ca am cunoscut mai mult Sfinfi strdini de neamul meu. Raspunsuri transante, pentru ca sa nu se lungeascd timpul alocat discu^iilor. Parintele Patriarh [Teoctist Arapasu] a vorbit despre cum a fugit de acasa la Sihastria si a devenit monah, despre cum nu 1-au lasat parin^ii lui - care au avut 1 1 copii - ca sa piece, ci a plecat doar cu acordul prietenilor sai. Bucuria primirii la Mdndstire a ramas pentru totdeauna prezenta in inima sa. Mama sa credea ca ortodoxul trebuie mdcar o data in viafa sa mearga in pelerinaj, pe jos, la Sfinte Moaste. A mers la Sfantul loan eel Nou de la Suceava . Copiii, a spus Prea Fericirea sa, sunt niste magnetofoane care capteaza/oarte fidel lucrurile. El pleca urechea la ceea ce vorbea mama sa cu prietenele sale si le retinea, lepunea la inima. Ganduri filocalice de pe uli^ele satului. Cuviin^a omului de la ^ara in a infelege viafa e o gandire frumoasa. Cineva mi-a spus, ca altcineva vrea sd se spdnzure din cauza unui gest al meu. M-a lovit addnc acest lucru. Am mai pa^it faptul sdfiu ameninfat cu aceastd pedeapsd, pentru ca sa ma faca demonii sd ma mustre constiinfa. Demonii prefer a sa stam infricosati, sa ne facem griji, sa halucinam tot felul de ganduri decat sd ne rugdm cumputem. 322 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/SP/oC3%A2ntul_Ioan_cel_Nou. 227 Rugaciunea limpezeste mintea si de aceea demonii vor cu orice pre{ sa te indepdrteze de ea. Am facut un experiment: am vorbit pedant, disciplinat, intelectual si deodata „am crescut" in ochii confratilor mei. Daca vorbeam rudimentar, {araneste, simplu eram considerat prost si tratat cu indiferenid. Daca am schimbat registrul semantic, parca m-am ivit in ochii lor de sub daramaturile unui bloc imbracat in mod elegant. Nu pot percepe mul^i ispita limbajului. De aceea multi se lasa mintiti frumos . Daca vorbesti intr-un anume fel, atunci traiesti in acel fel, incepi sa simti, sa te comporti ca surogatul tau lingvistic. Mimam o postura standard si amfost crezut. Ma doare insa ca nu in^elegem cat de fals e orgoliul de a vorbi literar cu orice pre}, cat se poate de cored, de academic. Intr-o prefatl recenta, Sfantul Isaac Sirul a devenit „un eretic nestorian din secolul al VII-lea"323. Am ramas consternat. Nu mi-a venit sa cred ceea ce citesc. Altcineva mi-a spus „sa nu ma tern", caci to^i Sfintii nostri sunt „eretici". Cum sa nu ma tern, parintele meu? Ma tern in primul rand de oameni ca tine, care te pot face eretic cand vor insa, in acelasi timp, pot sa il „scoata" pe un eretic de sub toate anatemele si sa il promoveze ca „sfant". Ma tern de nestiutori si arogan^i, de cei care nu se tern de nimeni dar au in maini, in aparen^a, puterea. Ma tern, pentru ca ma doare mdrsava lor inimd, lipsa lor de scrupul. Spui una si nu te mai uita. I^i aduc aminte peste ani de ce le-ai zis candva si isi varsa coptura la nu stiu cat timp dupa ce i-ai deranjat cu ceva. ^in minte raul si aceasta e un mare rdu. Te corecteaza, te aten^ioneaza, rad pe sub musta^i, mustacesc... Orgoliul celor care cred ca pot face „lucruri mari si benefice" pentru Sfanta Biserica sta in preajma agnosticilor, 23 Parintele profesor loan I. Ica jr., pe langa gafa cu evolufionismul, face acum gafa cu „probitatea absoluta" a §tiin|ei teologice occidentale si ni-1 scoate pe Sfantul Isaac Sirul, dupa Sfantul Dionisie Areopagitul, din rdndul Sfintilor. Doamne, lumineaza aceasta minte minunatd ca sa vada adevarul! E pacat ca un astfel de om, care a ajutat imens de mult teologia romaneasca si sufletul ortodox romanesc sa o ia pe drumuri atdt de neumblate. Atacurile sale la opera si teologia Fericitului Dumitru Staniloae nu sunt deloc frumoase, ci ingrate si nu stau bine in gura unui om care prefuief te sfinfenia. 228 care nu mai cred ca mai poate fi spus ceva nou in Biserica si sus^in ca totul a fast spus. Mizantropia sta alaturi de avdntul far a fundamente reale iar fariseismul face loc relei publicitdti, care il pune pefarsor in locul adevdratului Pastor. Parintele Teofil [Paraian] a remarcat ca nu se stie in popor ce inseamna unii termeni din cult, desi limba na^ionala e si limba Sfmtei Biserici. Ce crede un bolnav psihic despre noi? Nu crede ca noi suntem nebunifl Taraboiuri324 pentru averi sau dispute din orice apar in fiecare zi. Nu ne mai mird multe si o sa vedem si mai multe, care nu o sa ne mai mire. Se devalorizeaza prea multe realita^i. Tabuurile sunt aruncate in aer. Se forjeaza mereu nota. Tonuri stridente de culoare in vestimenta^ie si note nocive, concertate, in limbaj, in ziare, in audio-vizual, in politica, in pia^a de consum. Un vanzator a ^inut minte ca ii eram dator cu o mie de lei iar un batran are pensie de 4500 de lei, cand lumea vorbeste de milioane si miliarde de miliarde. O femeie avea sani care cantareau 10 kg si a hotarat sa se opereze, pentru ca sa ii micsoreze. O durea coloana, ficatul, apasau pe inima, to^i radeau de ea, nu isi gasea sutiene si haine pe masura. Dar prezentatorul a spus ca avea „sani generosi". Vede^i pervertirea limbajului! Ce au sdnii cu generozitateal E femeia asta si o femei usoard, una care se vinde tuturora, daca are sdnii maril Are o fata de 16 ani si e casatorita. Dar remarca viza sa o puna intr-o lumind proas ta chiar si prin neglijenfa unui limbaj stereotip. Mi-am adus aminte de alta relatare a Parintelui Teofil [Paraian] - am auzit-o cu alta ocazie - : s-a dus intr-o manastire si se saluta cu maicile. Fiecare spunea: „Eufrosina, pacatoasa,\ spre exemplu sau „Doroteea, pacatoasa" si tot asa...Niciuna dintre ele nu s-a prezentat altfel... 324 A se vedea: http://dexonline.ro/definitie/t%C4%83r%C4%83boi. 229 Cand ajunge la staretl sau la duhovnicul Manastirii intreaba: „Dar voi numai pdcdtosi aveti aici? Sfinfi nu aveti?". Ne pierdem pe noi, spontaneitatea noastra cand repetam lucruri pe care nu le percepem cu adevarat semnificatia. Pot fi cuvinte sfmte, fapte sfmte, atitudini sfmte, dar daca nu le percepem adancimea, le deraiem in mod catastrofal semnificatia, in^elesul, sensul. N, lu mi-a placut faptul ca Parintele Teofil [Paraian] a dat sa se nrfeleaga ca si dupa schisma catolicismul are „sfhni". Asta e o iluzie sau o problematizare falsa, care nu are sim}ul adevarului. Daca accept ca Francisc de Assisi325 e si el de-al nostru, "X 1 f\ "X 0*7 si Toma de Aquino si Tereza de Lisieux sunt tot de-ai nostri, trebuie sa le accept si viefile si scrierile lor. Iar daca ii accept pe acestia, atunci desfiin^ez granifa dintre Ortodoxie si erezie. Va trebui sa consider ereziile lor drept „adevaruri", chiar daca ele contrasteaza izbitor, respingdtor de mult cu cele ale Sfin^ilor Paring. Astfel va trebui sa accept flagelarea ca chinuire in imanenfd de dragul chinuirii, nebunia lui Filioque, faptul ca m- as „uni" cu fiin^a lui Dumnezeu si nu cu harul Prea Sfintei Treimi, ca Sfantul Grigorie Palama328 e „eretic" si, „la fel", si Sfantul Fotie eel Mare329, si Sfantul Marcu al Efesului330, caci pe acestia nu ii suportd catolicii, ca papa e „vicarul" lui Hristos, chiar „loctiitorul" Sau personal, ca ce spune el e „mai in^elept" decat tot ce spun ceilal^i si multe altele. 325 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Francisc_de_Assisi. 326 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Toma_de_Aquino. 327 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tereza_de_Lisieux. 328 Pentru download: http://www.archive.org/details/SfantulGrigoriePalamaDespreRugaciuneSiVedereDumn ezeiasca2008. 29 Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/10/06/traduceri-patristice-vol-2/. A se vedea p. 71-107 din Bucuria comuniunii (vol. 1): http://www.teologiepentruazi.ro/2009/10/06/bucuria-comuniunii-vol-l/. Alaturi de: http://www.teologiepentruazi.ro/2009/ll/26/primul-volum-din-opera-completa-a- sfantului-marcu-al-efesului/. 230 Cu relativismul de acest gen, oricum ai da-o, distrugi totul in Biserica. Cand Sfanta Tradi^ie a Bisericii nu mai conteazd, cand Sfmtele Sinoade Ecumenice pot fi negate de orice minte „chibzuita" §i cand Vie^ile Sfin^ilor sunt pentru „pro§ti", numai pentru omul de la }ara, pentru omul simplu la creier iar „teologia" e o sumd de ipoteze, de fraze, un discurs ce poate fi scris de oricine, atunci relativismul teologic e marea dezamdgire, compediul de erezii al lumii contemporane §i buldozerul care love§te in u§a Sfintei Biserici. Daca adevarul dumnezeiesc te bagd in Sfanta Biserica, daca el e u§ a care te convinge, care te capteazd pe deplin, care te minuneazd iar acest adevar e relativizat pe toate caile, atunci acest relativism blasfemiator inchide usa, o blocheaza. Inchide u§a celui care vrea sa vada frumusefea lui Dumnezeu. Nu pot sa spun ca nu vdd si un anume bine in intalnirea dintre Sfanta Biserica §i ceilalfi - desj se vorbe§te despre intalnirea „intre religii", noi fiind una dintre „multele religii" - dar acest bine vizeaza comunicarea, stabilitatea sociala, interna^ionala, intreruperea razboaielor inter-etnice, inter- religioase. Se fac progrese sau se incearcd sa se facd in ceea ce priveste ocrotirea mediului, a drepturilor omului, ale copilului, ale mamelor. Se due lupte pentru pace, pentru dezarmare - dar §i pentru inarmare - pentru securitate. Ne luptdm cu terorismul, cu saracia, cu subdezvoltarea in timp ce se cauta o dezvoltare rapidd a marilor companii. Dar ce facem cu credinfa ortodoxdl Ne impacam cu musulmanul, cu ereticul, cu eel diferit, vorbim cu ei, ne e bine social, dar credincio§ii no§tri in^eleg lucruri care nu ii mai fac militant, energici pentru credin^a lor, daca tot ne vad vorbind cu ereticii, cu paganii... Exista oameni care vorbesc deja cu multd vehemenfd impotriva discutiilor interreligioase/ecumenice §i cand ma gandesc la pozi^ia lor imi dau seama ca unii au si rdvnd pentru credinfa. Dar nu pot exclude §i cealalta parte, ca e nevoie, mai ales azi, de vorbire, de dialog, de conclucrare cu toate religiile si factiunile religioase. Trebuie sa vorbim la nivel inalt dar §i la nivelul credinciosului de jos. Trebuie sa iubim pacea §i sa ne cunoa§tem reciproc. 231 Insa aceasta deschidere spre ceilalti nu trebuie sa ne faca mai blegi, la§i, nu trebuie sa ne duca la gandul „sa mai lasdm de la noi, ca n-ofifoc". E foe, e mare blestem daca lasi ceva din Ortodoxie! Spunea bine Parintele Teofil [Paraian], tot el: „Nu exista Ortodoxie fara Maica Domnuluil". Nu exista insa Ortodoxie nu numai fara Maica Domnului, ci fara nimic din ce este Ortodoxia. Ortodoxul e un om vast, profund, delicat, atent, impaciuitor. Trebuie sa vorbim cu ereticul dar sa fim ortodocsi cu adevdrat cand vorbim cu el. Sa fii om, sa fii respectuos, sa stii multe, sa faci multe fapte sfinte, sa zica ereticul: „Bravo tie! Acesta da om". Sa nu piece nici ereticul, nici fratele tau de credin^a cu gust amar de la tine. Sa fii o minune pentru cei care te vad, o carte deschisa, cu litere pe care, oricine ar vrea sa le citeasca, sa le citeasca cu nesat. Deci vreau si cred ca trebuie sa fim activi, misionari, apostolici dar, in acelasi timp, vreau ca sa nu fim o cursd pentru al^ii. Daca am explica mai mult mobilele, substraturile rela^iilor si ale discu^iilor noastre cu ereticii si paganii si daca ele ar fi reale, poporul credincios ar fi de acord cu discufiile sincere si iubitoare despre credintd. Dar cand lucrurile, discufiile sunt mai mult oficiale si secrete, credinciosii stau departe de aceste rezultate ca si in vechime. Trebuie sa vorbim public. O dezbatere teologica numai daca nu are gdnduri bune se facepe ascuns, pe soptite. Dezbaterile sunt graitoare, starnesc multe ganduri sau pun pe gdnduri. Daca pastram discufiile teologice doar pentru grupuri restrdnse, atunci sa nu ne mai miram ca nu suntem cunoscufi. Vorbeste acestei lumi pe infelesul ei dar, in acelasi timp, vorbeste-i dumnezeieste, fara falsificari, fara „retusuri". Ortodoxia poate vorbi oricdnd si oricui. E nevoie numai de secerdtorii care au o via^a sfanta si intelepciunea de a sti care e graul, holda de secerat. Nu rdzdnd de altul devii mai bun, nu impingdnd pe altul in groapd te imbogatesti mai repede, ci castigi daca esti 232 convins, ca singura bogafie care i}i ajunge e Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel rastignit si inviat pentru noi. In convertirea Sfantului Pavel „ti Me Sickeic;;" [F. Ap. 9, 4, cf. GNT] poate insemna „de ce Ma prigonestiV dar si: „de ce Ma urmdrestiT\ Sfantul Pavel // urmarea pe Hristos. Venea sa Ii urmeze fara sa stie, fara sa inieleagd prea bine acest lucru. El credea ca urmdreste sa distruga crestinismul. Dar lucrarea lui Dumnezeu cu el era aceea, ca el // urmarea pe Hristos, vroia sa Ii urmeze si sa zideasca Biserica lui Dumnezeu. Dar ,,a prigoni" si „a urmari" pot avea explicitari antagonice pana la urma. Prigonirea crestinilor e sinonima cu omordrea lor. §i „a urmari" inseamna „a prigoni". Dar „a urmari" inseamna si „a urma". Urmaresc pentru ca sa vad. Dar urmaresc nu pur si simplu ca sa vad, ci sdfac ceea ce vad. Ii urmdm lui Hristos, cand constientizam cine este Hristos. Dar ca sa te edifici, trebuie sd-L urmdresti. §i II urmdrim si cand credem noi ca suntem necredinciosi, atei, indiferen^i religios. Noi // urmdrim in fiecare eveniment, om, idee, pata de culoare, frunza. Nu stim asta, dar pentru ca vrem adevarul, adevarurile evenimentelor, ale oamenilor, ale compozrfiei frunzelor, // cdutdm pe El. E uimitor cum II cdutdm in pacat, in idolatrie, in necredin^a tot pe El, pe Hristos. II negam in noi sau nu stim ce nume sa dam acestei Prezenie care ne unifica via^a, mintea, preocuparile. Conexiunile rationale, inven^iHe, descoperirile sunt o impdrtdsire din harul lui Hristos. Intreaga rationalitate a lumii are ca fundament pe Hristos si orice maiestrie poetica, artistica, filosofica observa, mai mult sau mai pu^in, reflexiile harice ale lui Dumnezeu Cuvantul intrupat. II vad cu pete, in mod nedeplin. Toate credin^ele religioase stau in tinda Sfintei Bisericii - spunea, cu alte cuvinte, Fericitul Dumitru [Staniloae] intr-un 233 studiu al sau extraordinar - pentru ca sunt nedepline si au nevoie de deplindtatea Sfmtei Ortodoxii. Nedeplindtatea lor nu inseamna ca au lucruri foarte bune, fara pata si deloc lucruri rele, ci ca au strdfulgerdri ale adevarului, intuitu bune, problematizari care asteapta sa fie implinite prin adevdrul deplin, dumnezeiesc, pe langa o suma imensa de neadevdruri. Fa^a ta poate sa imi fie de ajuns. Ma implinesc numai vazandu-te. Dar ma pot si innegura vazandu-te. Nu ne cunoastem istoria, trecutul si putem fi foarte usor manipulaii. Nici nu ne putem inchipui cat de colosald este boga^ia Sfmtei Ortodoxii. Observ cu durere lipsa marilor vorbitori, predicatori, oratori ortodocsi. Vorbirea trebuie sa se creeze in spa^iul dintre mine si auditoriu. Genoflexiunile vocii, suple^ea ei, schimbarile de tonalitate, puterea cu care sunt apdsate cuvintele sau care se imprimd in cuvinte, derogarile, imixtiunile intdritoare, zambetul infelegdtor, non-iritarea auditoriului prin pronun^ie sunt neapdrate. O predica adevdratd incepe de la 4-5 ore in sus de comuniune in rugaciune, in impartasire, in dragoste. Discufia oratoricd care angajeaza, insufle}este, care ridicd la cer inima si mintea nu trebuie dezbdtutd la cursurile de Omileticd sau Cateheticd, pentru ca ea, daca exista undeva, se vorbeste pe sine, se aprofundeaza din interiorul ei. Conceptele care nu s-au nascut din viafd, ci vor ca viafa sa le urmeze, nu vor spune nimic, niciodata, oamenilor. Oamenii sunt ravasi^i, inal^i, coplesi^i, entuziasma^i, cuceri^i de predica ta sau nu sunt deloc. Nu po^i sa aprinzi un incendiu zonal, national sau mondial, un incendiu al dragostei de Dumnezeu cu presupozifii, ci cu certitudini, cu convingeri, cu realita^i fara replica. Omul trebuie sa ramana paf331, ca la fotograf cand te aude. A vorbi in harul lui Dumnezeu nu inseamna a trece neobservat ci, dimpotriva, sa determini faptul ca siruri de oameni sa curgd dupa tine, dupa vorba ta, dupa adevarurile pe care le spui. 331 Fara replica. Sa fie uimit de ceea ce aude... 234 Nu trebuie sa ai senza^ia, atunci cand il asculti, ca predicatorul stie deja „povestea" foarte bine si acum doar \\-o repeta, ci trebuie sa sim^i faptul, cum, acum, in fa^a ta, aici, in mijlocul Bisericii, se naste cuvdntul mdntuitor. Cum incordarea dragostei si a responsabilitatii pentru tine, auditoriul, naste cuvinte care se pogoard de sus si care doar ating mintea si inima ca o mlddiere usoard. Predicatorul dumnezeiesc trebuie sa te Jina racordat la buzele lui, la inima lui, la zvdcnirea min^ii sale. Trebuie sa intri in interiorul celui ce vorbeste, sa te linistesti in el. Dar ca sa intri, el insusi trebuie sa te lase sa intri, sa te lase sa fii un invitat de marcd, oricine ai fi tu si de oriunde ai fi tu. Predica nu trebuie sa te faca sa te sim^i strain, singur, renegat. Daca stai si asculti o predica si te sim^i exclus inseamna ca sunt multe lucruri in nereguld. Predica trebuie sa te ocroteascd, sa te apropie, sa te tina la san sau sub penele sale. Daca nu \\\ plac subtilitdfile inseamna ca esti bdddran din punct de vedere intelectual, afectiv, sufleteste. Cum sa nu i^i placa frumusefea? Cum sa nu i^i placa mireasma, naturalefea, vitalitatea ingenudl §i daca nu l\i plac e de rdu. Copiii aud dar trebuie sa auda si mai bine. Trebuie sa le spui copiilor tai, ca ceea ce vad, aud si simt ei nu sunt basme de adormit copiii. Batranii nu trebuie sa se simta renegafi, pentru ca nu se mai uitd aproape nimeni la ei. E de ajuns sa se uite Dumnezeu la voi si va vede toatd lumea, dragii mei! Nu trebuie sa ne credem „vesnici", „imperturbabili". Nu trebuie sa credem, ca in starea de acum vom trai pentru vesnicie. Cand a in^eles Sfantul Ioasaf al Indiei332 cum aratd omul si ce ajunge acesta in cele din urma s-a inspdimdntat. El, care nu mai vazuse as a ceva pana atunci (19 noiembrie). Viaia Sfm^ilor Varlaam si Ioasaf nu e „un roman", ci o capodoperd de sfintenie. Cei care vad in ea „un roman" ar trebui sa o mai citeascd pana cand isi dau seama de contrariu. 32 A se vedea: http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/noiembrie/ll-19-cv_varlaam_si_ioasaf.html. 235 Bucuria dumnezeiescului post: bucuria si dorul dupa via^a ingereasca. Te sim^i intraripat de doruri sfmte, de nazuin^e dumnezeiesti. Pe masura ce se subfiazd carnea, trupul, in acelasi timp te inunda frumusetea starii de asceza. Uscaciunea trupului e frumusete dumnezeiasca, vazatoare de frumusete dumnezeiasca. Dar sa nu ne grabim sa ajungem scheletici numai pentru ca asa credem ca sunt Sfiniii, ci aceasta subfiere a trupului vine de la sine si te sim^i din ce in ce mai bine in aceasta stare. „Sfmtenia de-o clipcC sau „cea ca un poster''' sau „dobandita in scurt timp'" nu sunt decat ipostaze ale inseldrii, ale deraierii duhovnicesti. Cine crede, ca daca a auzit ceva trebuie sa se puna imediat pe treaba si maine vin rezultate concrete, se insala: e un entuziasm copildresc, fara minte si trup de ascet incercat. Via^a ascetica nu se face cu demaraj la intdmplare ci pana la urma in^elegi, ca toate au o rdnduiald, un timp, o masura, chiar daca noi vrem sa sdrim calul, sa atingem totul intr-o clipd. „§i daca nu cdstigam mantuirea? Daca nu vedem nicio vedenie, daca nu ajungem sa facem nicio minuneV. Intrebari care ti se pun... sau vezi ca se formuleazd in adancul incepatorilor. Dar pentru acestea se osteneste omul? Osteneala e pentru ca sa ne facem proprii iubirii lui Dumnezeu si nu pentru a deveni niste vedete ale „sfinteniei". Vrei repede si nu stii deloc sa astepti si nu te intereseaza ca nu ai rdbdare. De aceea multi au o privire nducitoare despre „sfintenie", ca si cand ar fi vorba despre carierism. „Trebuie sa fac asta, asta. . .si ajung acolo", cred unii. Adica o sfintenie care sa rezulte din faptele lor ascetice si nu din legatura de iubire cu Dumnezeu. Dar via}a duhovniceasca nu e un rafionament matematic pur-uman, ci o impreund vorbire, simfire si consfdtuire cu Dumnezeu, pentru ca trdim tot timpul cu El. Vorbesc cu El, simt ce vrea El de la mine, merg unde vad ca El ma indrumd, ma indeamnd. Cuvintele Lui se aud in taina inimii, in tacerea unei inimi mereu rugdtoare. El imi vorbeste si eu II ascult: aceasta e taina personald, a legdturii personale dintre Dumnezeu si om a Ortodoxiei. 236 Daca Dumnezeu imi vorbeste atunci El e viu. Si daca eu nu II aud inseamna ca eu nu mai sunt viu, ci mort de viu. Asteapta! Cine asteaptd trenul se urea in el. Cine asteaptd primavara o sd se bucure de ea. Cine asteapta, cine vrea sd astepte un copil timp de noua luni se bucura de implinirea unei nasteri, pe care o aduce o nastere a unui nou om. Fiecare mama e o ndsedtoare de unicitdii si asta e marea implinire a ei dar si a tatdlui. Copilul se bucura daca are cu cine sa se joace, deci cu cine sd relafioneze §ipe cine sd iubeascd. Parin^ii ar trebui sd isi iubeascd copiii. Daca copiii vostri, iubite mame si iubi{i ta^i, sunt o povard pentru voi, atunci iubirea voastrd si voi insivd nu valora^i nimic, pentru ca vd devalorizafi singuril Copilul e eel care ne transmite mai departe. Ne transmite somatic dar trebuie sa fim in stare de faptul, ca acesta, copilul, sd vrea sd ne transmitd si caracterul, si sfiiciunea, si blande^ea, si omenia, si frumuse^ea noastra. Daca vrei sd te reprezinte pe mai departe, trebuie sa stii sd uzi iubirea lui fireasca fa^a de tine. Daca iubirea pentru tine moare, se sufoca, se indbusd, atunci esti o epavd in inima lui si de aceea l\i doreste moartea sau e indiferent fata de tine, pentru ca nu te mai simte al lui. Cand nu ifi mai simfi parin^ii in tine, cand nu te mai trezesti gdndindu-te la ei, cand nu iti mai face pldcere sa te intorci acasa, atunci, din ambele parji, nu seface nimic. Se aude din ambele parji tacerea, o tacere exclusivistd, care incarcereaza. Striga, dacapofil Striga-^i dragostea! Striga pe eel pe care il iubesti si cheamd-l acasdl Acasa inseamna acolo unde to}i te asteaptd cu dragoste. Dar daca acasa nu mai rimeaza cu dragoste, atunci acasa poate fi un iad. Si mul^i spun acest lucru, pentru ca acasa lor e un iad irespirabil. In loc de dragoste gasesti bataie, injuraturi, impunsaturi deocheate, vrajmase, oameni care nu te vor pentru ca nu te inteleg si nu te acceptd. §i pentru ca nu esti ascultat, tipi degeaba. Unoeri crezi ca e mai bine sd taci si sd te rogi... Sau te rogi, ca sa poji sd taci si sd te rogi. 237 Nedreptatea te face sa iei atitudine si uneori atitudinile tale te due la martiriu. §i fericiti sunt cei care stiu sa rabde pentru dreptatel L3e ce trebuia sa intre Prea Curata Stapana in Templu? Ca sa indice faptul ca numai in sfinfenie II primim pe Hristos, ca numai in curdfie dumnezeiascd Se na§te Hristos in noi. A "k'X'k Sfm^ii Ingeri s-au inspaimantat vazand-o intrand in Sfanta Sfmtelor. S-au cutremurat. Au vazut ca nu i s-a intamplat nimic rdu ci, dimpotriva, ca Sfantul Arhanghel Gavriil e trimis sa o hrdneascd. Intra acolo, unde arhiereul intra numai o datdpe an. Dar ea era mai curata decat tot templul, decat intreaga create, decat toate ierarhiile ceresti. Femeia desconsideratd, femeia pusa mai mereu la index, la spate, devine prin Prea Curata Stapana mai aleasa decat orice fdpturd, mai de pre{ decat orice diamant. Dar pentru ca ea era „Roaba Domnului" si nu in ton cu feministele de - -334 astazi . Sfanta Maria sta „la picioarele Domnului" (Lc. 10, 39). Umilinia primeaza aici, dar §i bucuria iubirii. Daca iubesti pe cineva ii fad loc, il lasi sa treacd, vrei ca acela sa fie iubit si de al}ii. §i daca il iubesc si alfii, te bucuri §i tu, pentru ca si tu il iubesti si el te iubeste si vrei ca el sa fie iubit §i de al^ii si el sa iubeasca si pe al^ii, oric&li ar fi ei. Iubirea nu poate fi egoistd. Faptul ca eel ce iubeste trebuie sa fie neapdrat gelos e o frazd mincinoasd. Cel ce iubeste nici nu se gdndeste la gelozie sau invidie. Sta la picioarele Sale si iubea nespus sa-L auda pe Cel care II iubea inima ei. Daca sdrufi pe cineva atunci ifi place acel cineva. Sarutam pe cine ne place, ceea ce iubim. §i daca ascultdm pe cineva atunci ne place. Asculta cu inima si cu mintea. Asculta cu in}elegere. 333 Axionul de la 21 noiembrie. Despre statutul femeii in societatea contemporana si despre derapajele feminismului a se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2009/10/01/lumea-postmoderna-%C8%99i- depersonalizarea-omului/. 238 Dar pe El L-a primit mai intai Sfanta Marta, adica fapta inielegatoare. Primim pe Domnul in casa noastra, ca §i Sfanta Marta (Lc. 10, 38), daca mai intai vrem sa stim despre Hristos §i credem ca El Sepoate sdldslui intru noi. Citirea despre El, intrarea in perimetrul poruncii Sale, a razei Sale de influenza in mod hotdrdt e primul pas: chemarea Lui in casd. §i casa e inima. Si acolo po^i sa stai la picioarele Lui cu dragoste. Oamenii nu ne vad ingenuncherile inimii. Prea pu^ini vad modul cum stdm la picioarele Lui, cum 7/ iubim nespus pe El. §i de ce II iubim? Pentru ca L-am cunoscut, I-am cunoscut imbra^i^area, dragostea. Pentru ca ne-am impdrtdsit de El. Nu pot iubi pe cineva sau ceva ce n-am cunoscut. Nu ma pot abandona unei stari pe care n-o doresc. Chiar daca alcoolul m-ar dobori nu vreau sa amefesc §i sa cadjos. Cel care se imbatd nu vrea §i sa vomite. Vomitarea e o parte a problemei care il dezgustd, caci principalul lucru e acela, ca ii place sa simta in gura, in el, puterea bauturii. II prime§ti, II invifi pe Hristos la tine, daca vrei sa invifi oameni in inima ta. Unde pot sa incapd ataxia? Pot, cu siguran^a ca pot! Inima noastra, de§i pare mica, intra in ea Dumnezeu §i tot ce exista. Cand omul a pus piciorul pe luna a crezut ca a invins spa^iul, distan^a. Dar distan^a nu se suspendd decat in inima. Taina, addncul inimii e cunoscut numai de cei care isi sfinfesc viafa. Ceilal^i intuiesc una, alta...Insa le lipseste esenfialul. Vino sa vezil In inima poji sta de vorbd cu Dumnezeu, pe care nu II po^i vedea decat cu ochii plini de slava Sa, cu ochii inimii spdlafi de dragoste. Dar daca e§ti o Sfanta Marta, adica un om al actiunii, trebuie sa fii §i o Sfanta Maria, adica un vdzdtor de Dumnezeu, care ascultd de El. §i Sfanta Marta II vedea dar prin munca pentru El, prin slujirea Lui (Mt. 10, 40). Slujire §i vedere, asceza §i extaz, fapta §i iubire. §i lumina a izvordt profund, intr-o zi de noiembrie, cand trebuia sa fie frig. Au izvorat razele soarelui printre nori dar §i harul Sau in inima mea. 239 Tree gandurile duhovnicesti, tree ca fulgul de zapada si se pierd. Te strabat. Harul lui Dumnezeu e foarte vizibil pentru camera inimii noastre. Unii isi imagineaza ca harul dumnezeiesc e ceva care se poate prinde in mana, ceva material pana la urma. Ei gresesc. Harul dumnezeiesc e sesizat de adancul nostra numai cand Dumnezeu te-a inva^at viafa de taind a Sfintei Ortodoxii. Am spus ca harul preasfant si sfm^itor e vizibil. Insa nu are nimic cu faptul vederii unui cal sau a unui om mergand pe strada, pentru ca nu e vorba de o vizibilitate a ochiului material. Harul e vazut induntrul lor de cei care isi curdtesc continuu inima. Emotiile mari te perturb a. Te perturba si demonii si pacatele tale. Dar daca te pierzi cu firea, nu faci decat sd mdresti starea de neliniste, zapaceala interioara. -Opunea un Parinte: canonul pe care il dau la *i *i c Spovedanie e ca omul sd se spovedeascd . Iar lacrimile ei erau lacrimi de pocdinid si de iubire pentru Dumnezeu. Nici nu stia acest lucra. Amaraciunea ei i se scurgea printre gene. Acestea sunt lacrimile care ma smeresc, pentru ca eu, spurcatul si netrebnicul, nu sunt in stare sa plang in fa^a ei sau a lui cu asemenea lacrimi fericite. De la incordare, de la teama de celdlalt, treci la larghefe sufleteascd. Sim^i ca }i se inmoaie inima, celalalt vine ca o noutate uimitoare in tine, |i se descopera, dincolo de patimile lui e un pdmdnt bogat, plin de boga^ii nepatranse, nein^elese inca iar tu te umpli de dragoste, de entuziasm sfdnt privindu-1 profund. Uneori ^i-e teama sd nu recidivezi in patimi sau te crezi sedpat de patimi peste noapte. Dar nu e asa! Te ia valul si te lauzi si min^i, si nici nu mai l\i dai seama care e adevdrul si care e minciuna, pana nu stai in tacere sd te verifici, sa te analizezi la rece. Telefonul lui 1-am sim^it ca pe o bucurie care ma urmdreste mereu si ale carai ragaciuni ma vizeazd. 335 Parintele Atanasie Costea, pe data de 23 noiembrie 2003. 240 Doamne, ce minunat esti Tu, cand noi nu ne mai dam seama de acest lucru! Trecem nepasatori pe langa dumnezeiestile Tale daruri si credem ca ne aparfin de drept si ca nu trebuie sd mulfumim pentru ele nimanui. Dar Tie Ti se cuvine toatd slava, Doamne! Tie Ti se cuvine doxologia noastrd continud. Doamne, iarta-ma ca sunt atdt de egoist, incat nu mai vad cd existd oameni pe pamant. Iarta-ma ca nu stiu sd prefuiesc via^a, ca nu stiu sd md rog si sa spun acele cuvinte cu care sa ma impac cu top care sunt supara^i pe mine din diferite motive. Iarta-ma, ca nu imi dau seama ca sunt muritor, ca nu vreau sd constientizez odatd acest lucru. §i iarta-ma ca pozez in om bun, fiind om rdu, ca distrug sinceritatea oamenilor si increderea lor in ei insisi si in Tine. Sunt o sminteald pentru aljii, o rusine, un gunoi. §i daca nu as spune acest lucru, as fi nesimtit cu totul si indiferent fa}d de adevdr. Dar eu cred, ca Tu esti lumina mea, mdna care ma scoate din adancurile marii. Eu cred ca Tu esti Stdpdnul si eu robul, ca Tu esti Adevdrul si eu sunt mintirea de sine, ca Tu m- ai creat si ca eu nu descind dintr-o maimufd sau dintr-un melc - desi, si acestea sunt fdcute de Tine - ci sunt fdptura mdinilor Tale, dupa chipul Tau si tanjind mereu spre Tine. Cred ca mi-e dor de Tine, cum nici nu imi inchipui, ca Te caut pe Tine peste tot, ca in fiecare vdd chipul Tau si, desi uneori sunt orb, imi pare rau ca pot fi atdt de orb, mai orb decat top, orbii. Cred ca orice indlfare umana e in van si ca adevarata indlfare a omului e indlfarea lui de catre Dumnezeu, ca sa-L vada pe El in lumina, in lumina dumnezeiasca. Cred ca atunci cand deschidem televizorul vrem sa vedem minuni si mxfilme si atunci cand spunem „vreau sa ies afara, ca sa iau o gurd de aer" spunem, in mod codat, ca vrem sa respiram o gurd din harul Sau, sa-L respiram pe El pupn si sa ne sim^im vii. Sunt convins, ca acea mama o iubeste pe acea fiicd dar nu stie sd i-o spund si, tot la fel, sunt mai mult decat convins, ca acea mama, aceea pentru care md rog, il iubeste pe acel fm, care se roagd pentru ea, ca iubirea sa fie constientd in ea si sd o invete cum sd se comport e fata de el. Cred ca orice copil trebuie sd trdiascd si sa nu existe copil avortat, copil nedorit, neiubit, neadmirat, neincurajat. 241 Cred ca trebuie sa ne luam greselile in serios si sa ne rugam pentru ele. Cred ca sunt inca naiv pentru via^a aceasta si Dumnezeu ma va duce sa cunosc lucruri care sa ma smer eased deplin. Cred, pentru ca Dumnezeul nostru e Treime si Iubire. Cred, pentru ca oamenii realmente isi sfiniesc viafa si asta e vizibil. M-a imbratisat cu ardoare. Singuratatea stie sa vorbeascd cu multd dragoste. Chipul acelei Maici m-a inva^at sdfiu refinut in ganduri. §i stand la Sfanta Liturghie am fost luminat cu acestea: Bogatul cdruia i-a rodit farina e mintea omului care e plina cu tot felul de cunostinfe, cu tot felul de stiri, dar fdra transcendenid. Ni se pare ca suntem bogafi, daca suntem foarte bine informafi in orice domeniu. §i cand omul crede acest lucru, cand isi pune nadejdea in finerea lui de minte, in capacitatea de a face operaiii mentale complexe, in abilitatea sa organizatoricd sau in „papagalul" lui (a se citi: limbajul sdu, modul sau de a vorbi fluent), atunci se gandeste ca trebuie sa devina si mai „cool", mult mai „smenar", mult mai eficace in afacerea pe care o conduce. „Roadele" lui (Lc. 12, 17) trebuie foarte bine centralizate. Se fac masuratori, probe, reclame, stocuri, noi achizi^ii, importuri. Ele par a tine de cold sau ca avantajeazd viitorul nostru. „Ce ma fac la bdtrdnetel Cu ce fac fatal". §i „bunatatile mele" (Lc 12, 18), adica niste dolari, niste euro, niste masini, niste vile, niste terenuri, alte niste si multe niste, bunata^ile mele zic sufletului meu: „odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te" (Lc. 12, 19). Deplina imanen^a. Deplina scufundare in materie. Nu se poate o imagine mai realistd sl vremii de azi. Acest „a te sim^i bine" mult prea dorit de noi se intalneste in cuvintele Domnului ca o realitate mult prea evidentd. Sintagma cu simtitul bine refuza sa creada ca avem suflet. I-am spus cuiva, ca Simon Magul vroia sa cumpere harul Preotiei si al minunilor, pentru ca el credea ca e ceva „material", care se poate da si altora sau ca e o „stare" care te 336 A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2007/06/27/simon-magul-si-satana-la- sfantul-ioan-gura-de-aur-si-sfantul-amfilohie-de-iconium/. 242 acapareaza, daca te ini^iaza pu^in posesorul lui in „tainele tainei". Tot asa si pentru bogatul nostru inchipuit: sufletul „nu exista" si omul se lafaie in „de toatele" care sunt aici, „implinindu-se" prin aceasta decadenfd. Imaginati-va un om, care doar mdndncd si iese la veceu si in rest std. I-am plange de mila, de grasimile pe care le-ar avea pe el. L-am confunda cu elefantul la o adica. §i cand te credeai stiutor a toate limbile, problemele, ideile, cunoscdtor al tuturor oamenilor si bdrfitor al tuturora, atunci, tocmai in acea clipa „sublima" pentru tine, l\\ pune Dumnezeu mdna in cap - cum zice romanul - si auzi ca esti un nebun, daca ai crezut ca stiin^a acestei lumi e mai importantd decat stiinja care coboara de la Dumnezeu in inima omului curat la inima. Ti se cere sufletul plin cu har dumnezeiesc, cu minuni ale virtutilor, intr-o noapte, in noaptea indiferenfei si tu vrei sa ii dai lui Dumnezeu un suflet plin de femei goale, plin cu fumuri adolescentine, cu idei din ziare, din filme, cu decora^ii de pe front, cu titluri academice, cu car^i traduse si care nu te- au schimbat decat prea pufin, cu ofuri hilare, cu certuri si disperare. §i ce iti zice Dumnezeu, tie, suflete? Zice: „Bravo! la uite ce bdiat cuminte,,c? Ma indoiesc! Comorile noastre obscene si avare. Comorile noastre de doi lei sijumdtate. Comorile noastre care ne dau aripi negre si cand nu le mai avem, suferim ca niste cdini schilodiii si bdtufi cupietre. Comorile noastre, comorile lui Hagi Tudose337, comorile noastre pe care le mdndncd viermii, de care se alege praful si pulberea. Si trupurile noastre mare^e, tan^ose, lustruite cu lapte de cue si de cocos, batatorite de multe nop^i nedormite si pline de desfranare, trupurile noastre oloage, aiurite de boli, tumefiate de frica sau labarjate de „traiul bun", vor intra la viermi, la cei care abia ne asteaptd. Alergam ca nebunii pe tot globul si sfdrsim sub cine stie ce ro^i de masina, intr-un mizerabil closet sau pe strada, din senin, asa, pur si simplu. §i ne gandim apoi, ca Dumnezeu a fost „rau" cu fiul nostru ca a murit de tdndr, ca lumea e „un colaps total", ca 337 Idem: http://ro.wikisource.org/wiki/Hagi-Tudose. 243 via^a „nu trebuie traita" si ca „nu avem nicio sansd". Dar de unde stim noi ce e aia sansd1? Ce stim noi despre viafdl 1 inerilor care isi vdd patimile, si care vedere e o mare milostivire a lui Dumnezeu cu ei, li se confisca de catre demoni marea minune si in loc sd se bucure pentru ea ii arunca intr-o neagrd disperare. Se descurajeaza privindu-se. Mul^i tineri isi urasc trupul, mintea, inima numai pentru ca au pdcdtuit cdndva si patimile din ei ii imping din nou la pacate. Cine sa le spune lor, acestor suflete tinere, ca harul dumnezeiesc, daca il lasi sa intre in tine, strica toata aceasta situate inspdimdntdtoarel Cine sa le dea curaj, cand to^i vor sd ii inspdimdnte si sd-i lasefdrd rdspuns, in mijlocul celei mai mari incertitudinil E simplu, iubrfii mei! Inspdimdntaii-vd de patimile voastre dar nu dezndddjdui}il Nu da^i bir cu fugi^ii, ci astepta^i mila Domnului in mare nadejde. Daca nimic nu e imposibil la Dumnezeu, de ce nu v-ar ajuta pe voi? Oare trebuie sd ii spunefi Lui despre ceea ce El stie dejal Frfi simpli cu inima si nu dezndddjdui}il Tocmai cand nu mai vede^i nicio sansd apare lumina lui Dumnezeu, frumuse^ea Lui in fiin^a voastra. Unii oameni incearcd sd te mintd ca te iubesc, ca te respectd dar coptura urii si a invidiei mocneste in ei. l\\ vorbesc frumos, te lauda, te incearca, te intorc pe toate partile...Insa Prea Curata Stapana nu ii lasa sd ma mintd pdnd la sfdrsit. Am avut parte de cateva astfel de „dezvaluiri" deja presimfite. Unul dintre ei nu a mai putut sa suporte si m-a rugat sa plec afara din magazin, ca daca nu cheamd polifia. I-am spus ca e nesimfit - datorita unei ac^iuni indreptate impotriva mea - si ura din el a rdbufnit cuputere. Un om evlavios...cand e astfel „elogiat" de un alt om evlavios...in primul rand se intreaba pe sine, fara sa se 244 grdbeascd, daca celalalt are sau nu dreptatc.de a afirmat asa ceva. Daca esti impulsiv atunci cand un prieten iti spune adevaruri despre tine inseamna ca nu vrei sd te indrepti... ci iti place mintirea de sine. Iar el a reactionat brutal... pentru ca tinea in el, de mult, intregul ditiramb negativ... Mi-a spus ca sunt „legat" si ca nu pot sd ma impdrtdsesc pana nu ma iartd el, ca port barba in mod „ilegal", ca fac „scandal" intr-un spa^iu public ortodox - adica intr-o librarie - desi nu apucasem sa-i spun decat indignarea mea, fata catre fata, pentru lucrurile pe care mi le fdcuse si mi le face pe la spate, in timp ce pozeaza in mod „responsabil". El tipa si, in acelasi timp, spunea ca eu instig la ceartd. El $ipa si eu il priveam cu atentie (ca de aici, din asemenea momente de sinceritate...t& umpli de psihologie umand asbisald), iar so^ia sa sta langa el si zdmbea.. .iar eu o priveam sipe eafoarte atent... Ochii lui erau identici cu ai domnisoarei care m-a acuzat ca as fi „homosexual", pentru ca nu am dorit sa ma casatoresc cu ea. Nu intelegea cum de nu o plac... daca, in mintea ei, crezuse ca afdcut tot posibilul ca sd ma doboare in dragoste. Si pentru ca nu intelesese care ar fi fost motivul (se vede treaba ca nu se suspecta deloc de prostie si nesimtire) a decis sa imi spuna, cu toata rautatea inimii prelinsd in ochL.ca sunt homosexual... si de aceea nu ma atrage. Dar, fara ca sa se cunoasca unul cu altul, ochii lor erau identici (adica satanismul din ochii lor era acelasi) cu ai celei care ma credea „inselat", tot intr-o discutie privata, numai pentru faptul, ca nu ma putea invinge in cuvdnt. Insa problema ultimei doamne era alta: nu avea culturd teologicd si experientd de viata profunda si tocmai de aceea nu putea sa inteleaga lucrurile pe care i le spuneam. Iar daca nu le intelegea... credea ca merele sunt acre... Ochiplini de satanism, aparuti deodata, in mijlocul unor discutii destinse, prietenoase, care nu anuntau o evidentiere atdt de pronuntatd a adancului lor... Ochi, bineinteles, care m-au surprins la modul neplacut, m-au ingrozit cu rautatea lor, desi to^i erau ortodocsi. De unde atdta rdutate in acesti oameni? Cum puteau ei sa tina atata torent de rdutate in inima lor? 338 Idem: http://dexonline.ro/definitie/ditiramb. 245 Dar s-au demascat intr-o clipa, si-au dat „poalele peste cap" (vorba expresiei) si nu mai au curajul sau ingdmfarea sa te priveascd in ochi. O alta femeie m-a acuzat ca sunt „taran", „prost crescut", „profitor" etc., pentru ca i-am spus ca se comporta ca o femeie usoard, frivola, fara demnitate. Realitatea e realitate, ca n-ai ce-i face, pe cand invectivele la adresa mea erau aruncate pentru ca „sa imi ia maul", adica sa ma faca sa cred ca am gresit vizavi de ea, desi a infeles pana la urma, ca s-a inselat. Am primit tot felul de catalogdri urate, dizgratioase si nedrepte de la mul^i dar m-am rugat pentru to^i acestia. Dumnezeul meu stie acest lucru! Iertarea lor si rugaciunea pentru ei o am mereu in mine, dar ma doare ca mul^i stau inca cu aceeasi mutate in suflet impotriva mea. Pedan^ii, prefacutii, farsorii te acuza ca nu le place „stilul" tau, „metodele" tale, modul cum abordezi oamenii, cand pe ei ii enerveaza sinceritatea ta, mdrimea ta de inimd, munca ta si cum, prin acestea toate, le nelinistesti lor constiinta. Sfm^ii in via^a sunt cea mai mare „povara" pentru oamenii mdndri si rdzbundtori. Ii enerveaza sfin^enia, ii sugrumd. §i nu le place, da, nu le place de tine dintr-un simplu motiv: ca l\\ ba^i joe, prin tot ceea CQfaci si esti, de patimile lor si de prostia lor, pe care ei o cred „mare" lucru, o adevarata „victorie monumentala". Insa tu nu vorbesti impotriva patimilor si nu muncesti pentru ca sa te iei la intrecere cu ei ci faci tot ceea ce faci pentru ca asta esti. Tu nu joci teatru, ci iti exprimi viata, crezurile, nazuintele. Iarta-i, Doamne, si ne iarta! Miluieste faptura Ta, Iubite Doamne, faptura ta in intregimea ei, caci to|i, cu to^ii, de la Tine avem toate ale noastre. Inva^a-ne sa fim simpli. Stinge glasul rauta^ii si al invidiei din fiin^a noastra si invata-ne iubirea Ta, care nu sfdsie Biserica, ci o fine unitd. Tu, Domne, esti Iubirea si Via^a lumii acesteia. Tu esti nadejdea si via^a vesnica a robilor Tai. §i cand noi suntem in certuri si in schisme, trimite harul Duhului Tau, trimite-ni-1 noua, pentru ca sa ne mangaie, pentru ca sa ne invete blande^ea, dreptatea, cumpatarea. 246 Umple inima noastra, Doamne, de dragoste, ca dragostea efrumusefea care ne cucereste pe deplin. In^eleg acum, din ce in ce mai mult, ca dictionarul, oricat ar fi el de bun, nu ma poate ajuta in toate cazurile de limba pe care le intdmpin in traduceri. Uneori trebuie sd te decizi pentru un sens desi nu ai nicio clarificare din partea dictionarului. Cei care cred ca au invdfat o alta limba, fara ca sa isi stie bine limba proprie, se insala. Acum vad iconomia lui Dumnezeu cu mine. Din ce in ce mai bine... Pentru a traduce trebuie sa ai mai intai experienfa lucrurilor, a vie^ii in adancurile ei si apoi cunostinfe gramaticale. Vad acest lucru, cu harul lui Dumnezeu si ma bucur mult. Ma bucur nespus, pentru ca toate au sens. Pentru ca nimic nu e la intdmplare in viata mea si in lume si pentru ca nimic nu e degeaba. Nu traim degeaba, fra^ii mei! Traim pentru ca sa ne bucurdm in Dumnezeu. Sensul vie^ii e dumnezeiesc defericit. §i daca nu le convin lor, celor care te aud, daca nu le convin cele pe care le spui, te eticheteaza imediat ca esti „nebun" si to^i se coalizeazd impotriva ta, ca si cand, daca rautatea se coalizeazd, asta ar insemna ca adevarul isi pierde din greutate. Dar adevarul dumnezeiesc nu se devalorizeazd niciodata. Si cand analizezi lucrurile fiecaruia cu atentie si cu privire clard, duhovniceasca...atunci se vede addncimea de minte a unuia sau privirea boantd a altora. >Oe spune in limba gramaticii, ca cineva „determina" pe altcineva. II determina la ce, in ce sens'? Spre exemplu: „barbat frumos". Adjectivul „frumos" determina substantivul. Dar, de fapt, adjectivul arata un atribut, o caracteristica al acelui barbat. Spunem: „barbat frumos" sau „un barbat Qfrumos, finut, inteligent etc."...Insa aceste caracteristici nu sunt egale la to^i 247 si, in niciun caz, cuvinte care determina, in general, infelesuri, nu se pot potrivi, nu pot nuania deplin o ipostaza personala. Daca un barbat e frumos si un alt barbat e si el tot frumos, in fa^a ochilor tai observi ca unul dintre ei trebuie sa fie mai frumos decat celalalt si de aceea folosim ideea de grade de comparaiie ale adjectivului, ca sa spunem, ca unul e mai puiin frumos decat celalalt. Dar ce inseamna mai pufind frumusefe sau mai multdl Nu stiu daca noi putem constientiza prea bine aceste nuance fine. Daca el e mai frumos sau mai urdt nu se poate prezenta pana la urma in cuvinte. Cuvintele indicd, povestesc, dau marturie dar nu cuprind si realitatea ca atare sau nu ne-o dau noua ca realitate, ci ca semnificaiie. Cine e el sau ce e ea putem afla dar nu putem sa experimentdm prin cuvant o realitate ca atare. Daca spun „masa", nu am si realitatea mesei. Ca sa stiu cum arata o masd trebuie sa o vad, sa o ating, sa o miros, sa stau cu bra^ele pe ea, sa mananc pe ea. Tot asa aflam ce e rugdciunea. Dar cum arata rugdciunea in mine nu aflu decat daca ma rog. Datele istoriei ne arata nume, persoane, lupte. Chiar daca eu aflu anul, ca^i au murit, cum a fost, nu pot sa retrdiesc concretul acelei lupte. Fericitul Porfirie Bairaktari ne-a aratat faptul, ca harul lui Dumnezeu ne poate da sa vedemfoarte bine trecutul. Insa o evocare poate lasa doar urme firave in mine si nu poate sa imi redea intregul zbucium sau intreaga fericire a momentului evocat. §i totusi, cuvintele duhovnicesti ma leaga de Dumnezeu, prin harul Sau iar cele rele ma due la ratacire, ma umplu de desfranare, de ura, de curiozitate macabra. Depinde cum au fost scrise cuvintele. Ma simt bine intr-o parte si ma simt rdu in alta parte. Limba este un mare dar cu care exprimam realitatea, un dar dumnezeiesc. Dar daca nu vrem sa trdim ortodox, normal, atunci falsificdm si limbajul, ii inchidem ferestrele prin care priveste spre Dumnezeu si il intoarcem spre intuneric . §i cum sa vorbim si sa ac^ionam cu intunericul in ochi si in sufletl Eu aflu la un moment dat ca existd Dumnezeu. Dar cum e El nu stiu, pana nu stau cu El, pana nu dorm cu El, pana nu mananc cu El si pana cand El nu ma acapareazd cu totul. 248 Un cuvant il po^i cunoaste din punct de vedere lingvistic luand un dic^ionar si citindu-1 de acolo. Dar adevdrul cuvdntului nu il po^i afla citind un cuvant, ci experiindu-l. Spun: „eu traiesc". Dar asta nu inseamna ca trebuie sa si stiu ce e viafa. Spun ca eu incd nu sunt mort. Dar prin aceasta afirmatie nu spun, in acelasi timp, si ca eu ma bucur ca sunt viu, daca pentru mine „a fi viu" nu inseamna a trdi in Dumnezeu. „Traieste clipa" e o expresie inteleasa, mai peste tot, doar hedonist™ '. Cand se spune aceasta expresie se in^elege ca trebuie sa trdiesti ca porcul, in propria ta murdarie si sa nu i}i pese de ziua de maine. Dar ea poate fi inteleasa si foarte responsabil, ortodox, in sensul ca aceasta clipa, de azi, e foarte importantd pentru mine si ca azi-ul, acum-ul e mdntuirea mea. Tocmai de aceea tot ceea ce facem trebuie sa facem azi, ca pentru azi... si ca si cand ziua de azi e ultima noastrd zi. In categoria substantivelor sunt pusi si oamenii si obiectele §ifiin}ele nerafionale. Dar omul nu e numai materie, numai substanfd si el nu e un obiect. Iar pronumele este un „inainte de nume". Caci pana a-1 cunoaste pe Costel, ii spui „tu". Si cand te referi la el in fa^a altora, ii spui: el sau acela. Gramatica e o stiintd profunda, ca toate stiintele de altfel, dar daca qJ acuta si exprimata de oameni fara prea multa credin^a, tocmai de aceea poarta amprenta necredinfei, a agnosticismului lor marcant. iDinecuvantata Prezbitera Maria, desi bolnava la pat, ii spunea Fericitului Dumitru Staniloae: „Scrie, Dumitre, scriel Candva o sa se publice toata munca ta" . Nddejdea in cineva se bazeaza pe vederea calitafilor si a darurilor lui, pe o vedere reald a capacita^ilor acelui om. 339 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Hedonism. Sorin Preda, O suta de ani de la na§tere. Sfantul cdrfilor: Dumitru Staniloae, in rev. Formula As, anul XIII, nr. 592 (24 noiembrie - 1 decembrie), 2003, p. 19. 249 Suportul binecuvantatei sale so^ii a fost definitoriu pentru munca sa teologica. Tot in acelasi articol gasim cuvintele pe care el i le-a spus unui prieten despre sotia sa: „Daca as avea talent de pictor, as picta chipul so^iei mele sus, pe cupola. Ea a trait credinia in Hristos. Eu doar am scris despre ea" . Smerenia impreuna cu dragostea. Si smerenia vorbeste ca una plind de dragoste. Cel care se smereste mult, poate iubi pana la a nu-si mai recunoaste niciun merit in fa^a celui pe care il iubeste. Dar tocmai in aceasta despuiere de merite, de calita^i, in aceasta negare de sine celalalt se umple de o si mai mare dragoste, pentru ca vede smerenia vorbind cu multd dragoste. Dragostea e vizibila in smerenie. De fapt, tocmai atunci dragostea e cea mai puternicd, cand nu vrea sa se propund nicidecum, cand nu vrea sa se impund in vreun fel dar intra pe nesimfite sau coplesitor in inima celuilalt. Singuratatea egoista nu cunoaste ce inseamna negarea de sine a smereniei. Smerenia se vede mereu in functie de cea mai mare iubire, de iubirea lui Dumnezeu si, in mod „ierarhic" sa-i zic, in functie de iubirea Prea Curatei Stapane, a Sfin^ilor Ingeri, a tuturor Sfmfilor si, coborand pe pamant, a oamenilor Sfin^i de langa ea. §i cand fi se descoperd iubirea celui de langa tine si tu esti omul smereniei, in^elegi ca celalalt e Sfdnt si ca tu nu il meriti; ca el e bun iar tu esti netrebnic si acestea nu sunt doar vorbe in vdnt saupdreri subiective ci asa te simfi lapropriu. Intre Sfm^i, smerenia creste pe mdsura iubirii si a cunoasterii reciproce. Cunoasterea pe care o produce smerenia e cunoasterea care da intotdeauna intdietate celuilalt. Smerenia, marea sfin^enie a smereniei e aceea ca se considera prea mica intre atatea minuni si intre ataxia Sfm^i. Smerenia e mereu o uimire de tot ceea ce vede, de tot ceea ce simte, de tot ceea ce exista. Smerenia vede in mod esenfial si se cutremurd. Nu calca pe pamant fdrd sfiald. 341 Ibidem. 250 Tocmai pentru ca traim pe un pamant care ni s-a dat ca dar nu trebuie sa ne permitem sa calcam oricum in spa^iul acestui dar. Reconsiderarea ta in fa^a lui Dumnezeu si a lumii intregi, venirea la constiinfa de sine te dezumfla, te face mic, intr-o micime a in^elegerii si a iubirii in care nu mai vrei sa fii mare, ci te simfi mic. Smerenia nu vrea ceva in plus, pentru ca si asa are constiinfa, ca ceea ce are si ceea ce este e un dar colosal. Dumnezeiescul Pustnic multumeste pentru cateva radacini pe care le mananca, pentru ca se simte implinit si bucuros cu Dumnezeu. Dumnezeiescul Teolog multumeste pentru o carte la care i s-a facilitat accesul, pentru un articol scris cu dragoste de Dumnezeu si cu smerenie. Iar Dumnezeiasca So^ie se bucura, atunci cand vede ca so^ul ei si familia ei mergj^e drumul eel bun. De ce isi iubesc barba^ii so^iile? Pentru ca au in^eles ca sunt unice, pentru ca au experiat unicitatea lor si pentru ca ei constientizeaza efortul imens al so^iilor lor pentru tot ceea ce inseamna ofamilie. Le iubesc pentru ca trdiesc din iubirea lor si iubirea lor ii impacd, ii linisteste. Le iubesc pentru ca devin pe fiecare zi si mai mult una, o unitate sfdntd, o unitate care nu se epuizeazd, ci mereu se dezvoltd. Iubirea nu se termina, nu se ofileste! Adevarata iubire mereu se invdpdiazd, mereu se umple de har, mereu se cutremurd de iubirea celuilalt. Adevarata cutremurare nu e africii, ci aceea pe care o ai in fata dragostei. Frica te tulbura, te ingrozeste. Cutremurul interior pe care il traim in fa^a pericolului, a morjii, a cataclismului nu se compara cu mdrefia cutremurului interior pe care il ai in fa^a celui care iubeste in smerenie, imbracat in umilinid. Iubirea care te iubeste si cand tu ii faci rdul, si cand tu esti un mojic cu ea e iubirea care inspdimdntd, e iubirea care il converteste instantaneu pe om. Daca po^i sa inspdimdnti in mod real, aceasta nu se poate intampla decat iubindu-L enorm pe Dumnezeu si iubindu-i si ajutdndu-i profund pe oameni. In fa^a iubirii adevarate, cutremurul interior ifi bulverseaza inima. 251 Iubirea nu se poate stinge cu apa, oricat de amara e aceasta apa a durerilor si a ispitelor. Am in^eles, cu harul Hristosului meu, ca iubirea adevarata e o mare si dumnezeiascd minune si nu are nimic in comun cu filmele si romanele de dragoste, sau cu jocul de-a dragostea, care se sfarseste ori in desfrdu ori cu un divorf. Iubirea reald e iubirea in care oamenii se iubesc in Dumnezeu si in El. Si, prin El, isi gasesc ochi pentru cei pe care ii iubesc si ii infeleg pe cei pe care ii iubesc. O alta fraza a Dumnezeiescului Dumitru Staniloae: „Cel mai mult suferi cand faci rdu, nu cand il suporfi... In inchisoare, neavand nimic, aveam de toate"342. Raul altora nu ne doare, ci ne menfine treji, ne face sd ne rugdm pentru ei, ne face sa vedem ce mare dar e sa iubesti pe cei care te urasc, pe cei care te vatama si te prigonesc. Dar rdul meu e eel care ma doare. Nesimfirea mea e mai mare pentru mine decat nesimiirea altora fata de mine. Nesimfirea altora o pot ierta...Dar nesimfirea mea ma fine in sah, ma atenfioneazd mereu, chiar daca eu simt ca ea mi-afost iertatd de harul lui Dumnezeu. §i cand nu am nimic si ma simt slobod de lumea asta, cand am fost deposedat cuforfa de tot ce am, atunci infeleg ca voia lui Dumnezeu e ca eu sd sufdr si sd invaf din suferin}a. Glasul lui Dumnezeu ne poartd. Pe el il simfim prin tot ceea ce ni se intampla. Uneori trebuie sd acceptdm chemarea lui Dumnezeu, chiar daca ne sim^im mari nevrednici pentru a o urma. Tocmai aici e smerenia: ca accept sa faci ceea ce te oboseste si te distruge pdnd la urma din punct de vedere fizic, numai pentru ca sd asculfi de glasul lui Dumnezeu. §i el nu refuza pe nimeni. Ii primea pe to^i in casa, chiar daca stia ca unii au interese meschine. §i spunea: „La apa bund mul^i se adapd . . .Lasa-i sa intre. Saracii, poate ca vin de la gara"343. Chiar daca cineva venea doar sa se afle in treaba, el gasea un motiv de iubire in toata aceasta venire. Bucuria milostiva, bucuria de a-ifolosi pe al^ii, bucuria de a afla de la al^ii bucurii personate. 342 Ibidem. 343 Ibidem. 252 Ma bucur sa aud ca oamenii se bucura. Ma bucur sa simt ca oamenii stiu sa se bucure sau ca L-au aflat pe Bucuria cea vesnica, pe Hristos, Domnul nostru. Dar sunt si trist, cand vad ca oamenii discuta ca sa se infepe, sa-si manifeste doar dezaprobari, reticence si nu sunt deloc daruitori de calmitate, de dragoste. Consider ca ne pierdem timpul, daca stam toata ziua sa vdndm eretici §ifraze dubioase, si nu lasam ca reac^iile noastre sa vind de la sine, sa fie spontane, sa fie o grijd si o dragoste spontand fafd de credinid si de oameni. E normal sa reaciionezi. Dar e anormal sa cau^i cu tot dinadinsul nod in papura, sa cau^i sa acuzi si sa denigrezi in mod calificat. §i foarte aproape de adormirea sa preafericita, Fericitul Dumitru ii spunea fiicei sale, Lidia [Staniloae]: „ As fi putut 7^ f w • 51 344 scne o carte esenjiala. Inca nu am scns-o Mereu aifi putut scrie, Preafericite Parinte! Inima ta era numai cuvdnt sfdnt, cuvant cu tdrie dumnezeiascd. Daca nu avem timp pentru Sfinfi, nu avem timp nici pentru noi insine. Daca nu ii iubim, acesta este semnul clar ca nu vrem sa mergem langd ei in Impara^ia lui Dumnezeu. Oare teologii de azi au un alt „paradis", un paradis propriu, in care nu sunt Sfin^ii Paring? Daca tot renun^a la a primi sfaturi de la Sfin^i inseamna ca au gasit „o noua cale", care „ajunge" la Hristos dar^3ra comuniunea cu El. Astazi se practica mixtura religioasa: langa Iisus Hristos e si Buddha345 pus, si Mahomed346, si mai stiu eu ce drac inchipuit sau real si se cauta „unirea" cu fiin^a lui Dumnezeu, unirea cu o „putere" care zboara prin cosmos de una singura, unirea cu „absolutul", cu „nefiinta", cu vreo lumina coplesitoare. Americanii spun ca vad extraterestri, ca sunt rdpifi de extraterestri. Mul^i nu au apartenen}a religioasa de niciun fel sau nu si-o mai mdrturisesc. „Omuletii verzi" produc fried dar, la unii, adulafie. 344 Ibidem. 345 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Buddha. 346 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mahomed. 253 Unii chiar se roaga sa vina extraterestri, caci ei „sunt mai destepfi decat noi", ba „chiar ei ne-au clonat la inceput" si noi suntem „experimentul lor genetic". In loc sa se mai spuna: „sa vina Imparatia Ta", se spune: „Sa vina Antihrist!". Vedetele rock se intrec in a purta la gat capul unui drac infiorator si a proclama disolutia, desfraul, anarhia, satanizarea lumii. Omul e rdstignitpe cruce ca sa „sufere" ca Hristos. Suferin^a care produce placere sexuald e prezentata ca o „ virtute crestind ". Stam pe un butoi de pulbere, care e finut de Dumnezeu ca sa nu explodeze. In subsoluri elegante, discotecile par cotloane ale Iadului. Dansul nu mai are nimic cu miscarea, ci e un spasm, o dorin^a, o dezbrdcare de orice bun sim^ o excitare cu orice pre}, un delir erotic. In timp ce dansezi, de fapt te pregdtesti sa faci sex cu primul care ifi cade cu tronc. Excitarea trupului merge mana in mana cu epuizarea lui si cu o aglutinare a gdndurilor foarte pronun^ata. Dansul te distruge pe toate planurile. Esti un sdnge infierbdntat intr-un trup cu pufind vlaga si totusi faci sex in exces, adica te epuizezi in exces. Ca sa iesi din starea de convalescent post-sexuald trebuie sa mananci bine nu glumd si sa dormi mult. Tanarul cu astfel de tabieturi nu mai stie care e noaptea si de ce mai trebuie sa fie ziud. El e rupt de realitate. El sta intr-o stare de coma a constiiniei in care nimic nu il mai deranjeazd sau afecteazd. Sau, dimpotriva, il enerveza tot ceea ce nu ii produce placere si letargie interioard. Bautura si drogul sunt alte tunele care due la inconstienid, la amnezia totald. Intri mfunddturi ale mintii tale, in locuri unde nu sperai sa ajungi si te sim^i rdtdcit, speriat, urmarit de fantome, de propriile tale cosmaruri. Nu mai auzi bine. De fapt, ce e auzul si vdzul cand constiin^a ifi e blocatdl Trecand peste limite, peste propriile tale limite, pe care nu vrei sa le accepti si pe care, mai apoi, le accepti cuforta, nu mai sim^i ca ar exista o limitd. Adevarul si minciuna sunt tot „una" in capul tau, preferi sa i^i risti via^a nebuneste, esti irascibil pentru orice fleac. 254 Vai, unde am ajuns! Vai, ce am inceput sa facem! Dar omul nu spune asa. El pur si simplu tace, tace fiinjial. In fiin^a lui nu mai vrea sa admitd o discu^ie cu sine. El nu mai vrea sa sufere pentru sine, pentru ceea ce a fdcut rau dar nici sa se vindece. Crede ca nu trebuie sa sufere pentru nimic si ca nu mai existd vindecare pentru el si ambele teze ale sale sunt false. Mana dreapta a Sfantului Nicolae al Mirei Lichiei aflata la Biserica Sfantul Gheorghe Nou din Bucuresti a fost primita in 1600 de domnitorul Mihai Viteazul de la cardinalul din Bari. El a daruit-o acestei Biserici - acum de mir - si care era T.AQ pe atunci „cea mai mare Mdndstire din targul Bucurestilor"~ . Lucrurile se schimbd. Istoria, fara sa ne dam SGama. prea mult, ne conduce spre Imparatia lui Dumnezeu. Trebuie sa decriptdm voia lui Dumnezeu cu lumea si atunci vomfi linistifi in lumea asta cu toate nefericirile care ne bdntuie. 1 urtam in noi foarte mulfi oameni. Ducem la Sfanta Liturghie si pe Cicciolina349, si pe Linda Evanghelista350, si pe Ion Iliescu351, si pe §tefan Banica jr. , si pe Divertis si pe omul pdianjen si plata la intretinere si pe femeile pe care le-am iubit (si dracul ne ispiteste sa ni le aducem aminte), si pe parinti, bunici, rude, profesori, cunoscuti, binefacatori si viitoarele examene si o suma imensa de aspira^ii mdrunte sau mai pufin mdrunte, rebele sau smerite. 347 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Viteazul. 348 Cf. rev. Formula As, anul XIII, nr. 593 (1-8 decembrie), 2003, p. 19. Un articol al lui Marius Petrescu. 349 Anna Elena Staller : http://en.wikipedia.org/wiki/Ilona_Staller. 5 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Linda_Evangelista. 351 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Iliescu. 352 Idem: http://www.stefanbanicajr.r0/#home. 353 Idem: http://loj.protv.ro/. 354 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Omul_P%C4%83ianjen. 255 Avem totul in inima. §i daca ii avem in inima, atunci merg si ei cu noi. Merg cu noi oamenii pe care i-am vazut, despre care am scris, despre care am citit. Avem lumi pentru care ne rugam si efoarte bine. Daca credem ca suntem altfel decat ceilal^i, ne cresc aripi negre. Daca ne credem mai buni si din aceasta cauza nu vedem harul lui Dumnezeu care ne conduce mereu, de aceea ne simiim singuri. Dar noi nu suntem singuril Ne rugam acasa, ne rugam oriunde dar trebuie sd ne simiim eclesiali peste tot. Trebuie sa ne rugam ca oameni ai Sfintei Biserici si tot ca niste oameni ai Bisericii trebuie sa fim responsabili in tot ceea ce intreprindem. Am vazut ca se sdrutd Sfintele Icoane dar nu se manifestd interes fa^a de Sfanta Liturghie. Iar asa ceva e anormal. Tindem sa ne facem un tipic personal si in perimetrul eclesial. Ne manifestam foarte exclusivist in timpul slujbelor comunitare. Fiecare ne tinem tabieturile si in timpul slujbelor. Insa, daca cautam voia noastrd si nu ne integrant in fluxul fra^esc al Sfintei Biserici, facem slujbe publice si comunitare in acelasi timp fdrd sd ne simiim una, fara sd crestem in unire si in dragoste unii cu arfii. Stam in pdtrdiica noastra si nu ne pasd de via^a celuilalt. Dar asta e o calamitatel Daca nu il purtdm si pe el in noi, nu ne putem ruga comunitar, eclesial. Daca nu imi pasd de el, nu pot sa fac un drum smerit in fata lui Dumnezeu. Cand se invocd la Sfanta Liturghie harul lui Dumnezeu ma rog in sinea mea impreuna cu preotii slujitori. Ei in fafa Sfintei Mese, eu in locul unde ma aflu in Biserica . Trebuie sa ne rugam cu tofii pentru pogorarea harului Sau peste preotii slujitori, peste Cinstitele Daruri si peste noi toti, peste intreaga comunitate eclesiala care participam la slujba si peste intreaga lume. Si de fiecare data sunt in rugdciune, intr-o rugaciune dupd dorul inimii, pe care o extind sau o micsorez conform cu starea mea de spirit.. .dar care, in timp, a capatat anumite forme fixe: „Doamne, Dumnezeul nostra, Cel ce trimifi harul Preasfantului Tau Duh peste sfin^ii Tai slujitori, peste Pe atunci nu erampreot...si asta era perspectiva din care eu participam la rugaciunea si asteptarea plina de dor a sfintirii Cinstitelor Daruri la Sfanta Liturghie. 256 Cinstitele Daruri puse inainte, peste robii Tai §i peste mine, pacatosul §i netrebnicul robul Tau §i acum, Doamne, trimite harul Duhului Tau Celui Sfant §i ne sfinfeste pe noi, pe toti, pentru ca sa ne mdrturisim Tie §i cu Tine sa ne impdrtdsim, spre iertarea pacatelor noastre §i spre via^a de veci. §i pentru pacatele mele cele multe nu opri, Doamne, Dumnezeul meu, harul Duhului Tau Celui Sfant ca sa vind la noi, ci innoieste-l noua, Cel ce e§ti pacea, bucuria, fericirea §i sfin^enia vie^ii noastre. §i pentru rugaciunile Prea Curatei Maicii Tale, pe to^i pe care i-am pomenit, vii sau adormi^i, pomeneste-i intru Impara^ia Ta, intre Sfm^ii Tai, ca un Iubitor de oameni. Amin!". §i cand nu ma imparta§esc, ma rog, printre altele: „Doamne, Tu §tii inima mea. Tu §tii de ce nu vin la Tine. Fa ca sa ma imparta§esc §i eu cu Tine, duhovniceste, Iubitorule de oameni". Iar uneori zic: „Lasa-ma sa simt §i eu mireasma iubirii Tale, Doamne, fericirea inimii mele". Cand se apropie Sfanta Evanghelie: „Lumineaza inima mea, Prea Sfinte Doamne, caci cuvintele Tale sunt addnc nepdtruns, lumina dumnezeiasca si numai cu Tine le pot intelege intru catva". Nu repet acela§i lucru. De fiecare data ma rog altceva, cu alte cuvinte, dar exista in toate rugaciunile mele de mirean, care particip la Sfanta Liturghie, sensurile teologice ale momentului litugic. Si rugaciunile vin de la sinc.N'm din contemplarea momentului liturgic si a ceea ce se petrece in Biserica si din indemnurile harului pe care le simt in mintea si in inima mea si in tot trupul meu. Ma pot ruga cu rugdciunea lui Iisus, pot canta, pot contempla in^elesuri, pot privi, ma pot ocari pe mine insumi pentru pacatele mele §i ma pot invinui pentru una sau alta, pot gandi la ceea ce aud sau pot asculta fara ganduri ceea ce se canta si se rosteste in Biserica. §i iata ca vine Heruvicul356: „Doamne, Tu Te rastigne§ti pentru noi §i Sfm^ii Te poarta pe Tine spre sfantu-Ti mormant. §i mormantul Tau e cu multa lumina, e plin de lumina... §i Tu intri in mormant, Tu, Lumina lumii. . .§i Ingerii se cutremura. A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Heruvicul. 257 §i eu, netrebnicul, Te vad pe Tine si ma rog ca sa ne miluiesti pe noi. Ai mila de lumea Ta, Doamne si nu ma lasa fara Tine!". „Sfant, Sfant, Sfant...". Ajungem aici: „Aud pe Ingeri cantand, iar eu, ce fac? Doamne, nu am inima sa Te laud pe Tine. Ajuta-mi sa I}i cant in inima mea". Putem gasi cuvinte, cuvinte iubitoare, pline de dor, de teologie sfanta daca II iubim pe Dumnezeu. §i Parintele Hie [Visan] ma spovedeste in Sfantul Altar, dupa ce se impartaseste el, ca sa nu intrebe oamenii din Biserica „de ce am venit iar sa ma spovedesc" si „ce pdcate am eu de ma spovedesc atdta". §i coboard harul Sau eel preadulce si preasfant in inima mea si se face pace in mine si ma umplu de multdpace. . .si stiu ca acolo mirenii nu au ce cduta sa se spovedeasca. . .si, cu toate acestea, conteaza care e scopul pentru care se face o astfel de derogare. §i apoi ma impartasesc, cu lumanarea in mana, din fa^a Sfmtelor usi. §i simt ca trdiesc. §i ma bucur ca trdiesc eclesial. §i de fiecare data vin altcumva. §i de fiecare data se intampla o altd minune. §i ma bucur sa vorbesc despre aceste minuni, despre minunile lui Dumnezeu cele preamari si preafrumoase in care, eu, netrebnicul, eel mai netrebnic, devin gazda Fiului lui Dumnezeu sau, mai precis, El vine la mine cand al^ii nu vin, cand arfii imi dau sfaturi peste sfaturi despre cum e si despre cum ar trebui sa fie viata mea, fara ca sa facd ceva concret pentru mine. El, Insusi Dumnezeul meu vine si nu imi da sfaturi, ci ma umple de dragostea Lui si de intimitatea cu El, ma umple de strdlucirea si curdtia Sa. Ma umple de dragoste, de dragostea Sa care ma sfm^este pe mine, preaintunecatul, preadesfranatul, preaticalosul. Care cura^este trupul meu, facandu-1 altarul Sau, locasul Sau - desi mul^i ar spune ca nu e as a - si ma face sa uit trecutul, imi sterge trecutul si il face mai curat ca zapada, si imi arunca intunericul din mine si face multa lumina in mine, si aduce multa pace, prea multa, infinita, abisala pace, desi pu^ini cred ca pacea Sfantului Duh e atdt de frumoasd, mai frumoasa decat orice frumuse}e treedtoare. Hristos Dumnezeu nu da sfaturi cand trebuie sa iubeascd, sa l\i dea iubirel 258 Domnul iti da sfaturi cand incepi sa te misti spre El. Mai apoi, cand privesti spre El, sfaturile Lui sunt iubire, sunt dor dupd tine, sunt dragoste. Sfaturile Lui sunt dragoste si dragostea pentru El nu se poate fur a de la tine. Iubirea Ta, Doamne, ne-a rdnit inimile, dar eu Te iubesc mult prea pu}in. Cum Te-as putea iubi eu mult, cand eu nu stiu sa Te iubesc nicipufin? §i totusi, clocotul din inima mea I^i spune aceasta, si Tu nu opresti inima mea sa I^i vorbeasca, chiar daca iubirea mea e cea maifiravd iubire dintre toate iubirile. Unii „investigheaza" psihanalitic dragostea pentru Tine. Vor sa vada, daca nu cumva iubirea dumnezeiascd e o „iubire erotica, sexualcT, daca nu are ceva din pofta carnald. Dar ei innoatd intr-o murdarie, care ii face sa nu vada ca Tu Te faci cunoscut celor ce Te iubesc pe Tine in adevar si implinesc poruncile Tale. Te acuza imediat de inselare, ortodoxul de azi, daca ii marturisesti trdirile tale duhovnicesti, pentru ca el nu mai are astfel de trdiri ci numai imaginare de sine. Daca aude ca esti „pacatos" imediat e de acord cu tine, pentru ca asta inseamna sa nufaci nimic ca sa te schimbi. Dar daca ii spui despre vederi dumnezeiesti, despre curdfie, despre prezenfa harului dumnezeiesc in tine, despre intelegeri teologice si duhovnicesti, despre cum se schimbd, intr-un cuvant, omul credincios cu Dumnezeu deodata devii ridicol, suspect, enervant. Omul nu mai stie cum e viafa ortodoxd dar il gelozeste pe oricine scoate un cuvant, un sunet despre ea. §i esti deodata suspect, suspectat de tot felul de crime si pdcate. Dar ce e inselarea, fra^ii mei? Po^i sa o autentifici, fara sa fii trecut prin ea? Eu am intrat de cateva ori in acest con de umbra si pot da marturie in mod detaliat. Dar nu cred ca se poate vorbi despre erori, pana nu stii cum aratd adevdrul. Nu po^i sa crezi pe oricine terorist. Nu poti sa acuzi pe oricine de ce ifi vine prima data la gura. Trebuie sa reflectam mai mult, cand dam impresia ca vorbim serios. Purtam cu noi obliga}iile dar §ifrumuse}ea in}elegerii. Cu cat addncim un cuvant sfant, cu atat devenim mai proprii lui si in}elegerii. Ceea ce gandim, aceea ne configureazd mintea. 259 Daca facem exercitii de sinceritate absolutd - incepand, mai ales, in fata constiiniei noastre - vom vedea cate stim si despre cate nu avem habar. Spre exemplu, nu stim cate lucruri minunate face o rama cu solul, daca nu citim despre ea. Cand am auzit ca exista tratate intregi despre via^a ramelor, am inceput sa fm foarte bucuros ca vdd o rama, pentru ca am fast uimit de via^a ei. Extrapoland ideea suntem foarte ferici^i ca trdim pe pamant daca intelegem cat mai mult din tot ce exista in jurul nostra si in noi insine. Cercetarile stiin^ei si ale tehnicii au multe tare, multe demen^e dar si multe minundfii. Putem privi intr-o picatura de apa, putem face opera^ii pe creier, putem sa vorbim intr-o secunda la milioane de kilometri distan^a, putem stii despre animale, despre oameni, despre istorie foarte multe lucruri, privim cerul cu masini naucitoare, ne deplasam foarte repede. Valorificarea stiin^ei, gandirea rezultatelor ei cu minte duhovniceascd, cu minte reinnoita de har, poate aduce un neprefuit folos tuturor. Numai sa fim seriosi cu adevarul. Sa nu il mistifwdm in timp ce il cdutdm sau il interpretdm. De ce nu infelegem prea bine istoria Sfintei Biserici? Pentru ca e divino-umana iar noi o gandim numai cu creieral nostra, fara Dumnezeu. De aceea ni se pare unora absurdd sau de neinteles. Dar ea e dumnezeiascd. Pierdem din vedere esenfialul si de aceea ne pierdem timpul cu ridiculizarea vreunui pacat al nu stiu cui, a vreunei aventuri „galante" sau a vreunui omor „din necesitate". Pentru Voltaire (1694-1778)357, spre exemplu, istoria bizantina e doar o „nedemnd culegere, (ce) nu cuprinde decat T CO declamaiii si minuni" si „o rusine a spiritului omenesc" . Iar Edward Gibbon35' (1737-1794), care a scris 6 volume despre Imperiul bizantin, a spus in legatura cu el: „Am descris triumful barbariei si al religiei" . Deci credinta ortodoxa era pentru el o „decadenta" a spiritului. 357 Francois-Marie Arouet: http://ro.wikipedia.org/wiki/Voltaire. Voltaire, Le Pyrrhonisme de I'histoire", cap. XV, cf. Vasiliev, Histoire, p. 5, apud *** Literatura Bizanfului, studii, antologare, traduceri §i prezentare de Nicolae-Serban Tanafjoca, Ed. Univers, Bucuresti, 1971, p. 15. 359 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Edward_Gibbon. 360 *** Literatura Bizanfului, op. cit. supra, p. 15. 260 Filosofia lumii, in mare parte si din pacate, e plina de altceva decat de Ortodoxie. La fel si literatura si arta in general. Tocmai de aceea suntem atat de prost intelesi. Se vorbeste uneori despre mozaism „ortodox" sau protestantism „ortodox". E socant si nu e socant, deoarece in mintea lor „ortodox" e relativizat cu totul, inseamna altceva decat pentru noi. Asa cum, pentru unii „om" inseamna un animal, pe cand pentru al^ii o minune iar pentru al^ii un fetus bun de aruncat. Depinde cu cine stai de vorba. Pluralismul opiniilor e incurajat, pentru ca se crede faptul, ca nu ne leagd nimic cu adevarat. Cine crede ca „se trage din maimufa", nu mai asteapta nimic decat sd moard ca si maimufa. Unii cred ca se „reincarneaza" iar al^ii cred ca sunt „numai cenusa". De aceea vor sd ii ardd rudele la crematoriu si sd le impartd cenusa printre rondurile de flori din curte. Dansurile „mistice" din jurul focului ii atrag pe demoni prin rugaciuni pagane iar „ini^ierile" masonice, afisate cu o fa}d dura, vor sd inspdimdnte cu orice chip, caci „ca ei nu mai potfi altii". La National TV a venit Jasmucheen361 si ne-a spus ca ea mananca „lumina" si nu hrand naturald ca noi. Ea s-a „initiat" in India dar vorbeste despre Iisus ca despre „un simplu om" si se vopseste frumos la ochi, isi face parul, scrie carji, zambeste mult si efoarte increzdtoare in ea. Dar „nu mananca"! Si cand mananca o face „de placere" (o bucdiicd de ciocolatd sau un capuccino) si nu „de nevoie". Ascult si zdmbesc. Antihristii de azi sunt buni actori, buni avocafi ai minciunii, sarlatani de profesie. Adica stiu ceea ce fac, nu se joacd. Daca astep^i patria cereascd, mai po^i sa fii un patriot extremist! E o intrebare care se intelege numai trdind cu Dumnezeu. Daca II iubesti pe El, mergi in acelasi timp spre cer, dar te bucuri si de patria ta. Traiesti aici, in Romania, dar te bucuri de El. Dar po^i trai si in Germania, si in Grecia, si in Venezuela si po^i fi ortodox si II po^i iubi pe El. Insa i^i iubesti patria de aici nu ca ea sa fie fdrd Dumnezeu, ci ca oamenii de aici sd II cunoascd pe El. 361 Ellen Greve: http://en.wikipedia.org/wiki/Jasmuheen. 261 Trebuie sa ne rugam pentru iara noastrd dar asta nu trebuie sa excluda rugdciunea pentru toate fdrile lumii. Daca nu ii avem in vedere pe tofi ne rugam nedeplin. 1 rezentul, omul care se exprimd in prezent nu isi sfarseste via^a in prezent. Prezentul e o clipa in care se spune ceva. Daca acum se spune ceva inseamna ca prezentul nu se termina in prezent, ca eel care e al prezentului se va sfarsi in viitor. Prezentul personalizat priveste spre viitor. Si prezentul personalizat e omul care vede de azi spre maine. Nu poji sa vezi numai ce e azi, daca nu vezi si ce e maine. Degeaba spunem „traieste clipa", pentru ca, de fapt, prezentul nostra e o multitudine de clipe, care devin mereu trecut iar altele sunt chemate sa devina prezent. Trecutul nostra actual a mdncat prezentul nostra trecut. Ceea ce am trait a devenit trecut dar in acest trecut nu putem repara, in mod faptic, greseli. Nu pot sa ma intorc in ziua de 15 martie 1999 (o data aleasa in mod aleatoriu) si sa indrept o greseald imensd a mea. Trecutul e trecut. Trecutul nu mai poate fi schimbat la nivel direct. Cu trecutul interior insa pot sa ma impac cu haral lui Dumnezeu. Dar viitoral, nici el, nu imi aparfine. El este o surprizd pentru mine. Depinde de cat de mult astept acest viitor si ce cred eu ca voi avea de la el. Dar de ce mi-ar aparfine prezentul? Pentru ca e un mare dar al lui Dumnezeu. In prezent, ca om integrat in munca sau ca invalid, ca un copil de grading sau ca un conducator, pot face ceva care sa ma schimbe. Ma pot schimba. Pot sa indrept in mine ideile gresite, sa imi zidesc duhovniceste fiin^a mea. Pot iubi astazi. Pot iubi chiar si daca nimeni nu imi da aceasta sansd. Pot sa ma rog, chiar daca am serviciu, chiar daca necazurile curg garla peste mine si pot sa sper in schimbdri neaparate, in schimbari necesare. 262 Timpul e mediul existential prin care eu merg. Sunt legat de trecut ca o constiin}a responsabild, care memoreaza si respecta memoria celorlal^i, in prezent sunt ca unul care vreau sa ma mdntuiesc si merg spre viitor cu responsabilitatea pe care o am, cu gandul la ce voi lasa in urma mea. Responsabilitatea mea insa trece dincolo de timp. Eu sunt responsabil si pentru vesnicia mea. Darul vesniciei omului, al invierii si al vie^ii vesnice, ma face extrem de responsabil. Nu ma acapareaza ideea egoista sa imi fie mie bine si ceilal^i sa sufere, pentru ca vesnicia nu e singurdtate, ci comuniune, pentru ca adevdrata stare de bucurie e sa fii impreund cu Sfiniii. Ce mai ramane din noi, cei care frecventam cultul Sfintei Biserici, daca nu constientizam faptul, ca trebuie sa fim una si acum si in vecfl Timpul e o garanfie obiectivd a mdntuirii, unde in mod personal imi decid fericirea sau damnarea. S-a vorbit mult in trecut despre predestinare, ca despre interven^ia arbitrard a lui Dumnezeu in cursul istoriei umane. Insa trebuie sa precizam raspicat faptul, ca starea de nefericire de dupa moarte nu e o pedeapsd divind, luata arbitrar, ci e urmarea alegerilor gresite ale omului, o rasplata adusa de o filosofie de via^a centrata pe singuratate, pe indiferentism. Raul pe care il fac e o infelegere gresitd a modului de a actiona. Cred ca fac bine ceea ce fac. Sunt inselat in modul meu de a fi dar nu constientizez acest lucru. Cred ca susfin adevarul si nu e asa, pentru ca nu verific tot ceea ce gandesc cu normele adevarului dumnezeiesc. L3aca observam la ce se reduce via^a unui om, reflectiile lui - ale unui om onest cu realitatea - observam ca se reduc la cdteva propozifii teologice. Trebuie sa recunoasca ca se trage dintr-o pereche de oameni, ca a trait o copilarie, o via^a pana la urma, ca a fost dezamagit si a iubit unele lucruri si ca a venit peste el constiinia ca va muri. 263 Boala te arata precar, neajutorat, deci ai nevoie de al^ii. Folosesti lucruri pe care le-au facut al^ii, deci exista comunitarism, schimb de experien^a, respect pentru trecut. Privesti la al^ii, ai nevoie de al}ii sau de ceva cu tot egoismul si satanismul de pe lume pe care 1-ai avea in suflet. Privesti in ochii oamenilor, deci ei nu sunt copaci, nu sunt obiecte. Daca te umple de pofta o femeie sau un copil te face sa zambesti inseamna ca oamenii nu te lasd indiferent. Ce inseamna a fi indiferent! A nu-^i pasa de lucrurile importante. Si eel mai important lucru este sa stii ca Dumnezeu e Tatdl tdu. Noi ne detestdm la un moment dat parin^ii, credem ca suntem mai buni decat ei. Dar nu po^i fi bun in comparable cu alfii. Concuren^a e o minciuna. Nu ne intrecem decat pe noi insine. Pentru ca, chiar daca am vrea sa facem mai mult decat putem, nu am rezolva ceva. Nddejdea in Dumnezeu nu are nimic de-a face cu idealul. Idealul e un proiect propriu, expansionist, autonom in mare parte. A fi cu Dumnezeu, a crede ca El stie ce sdfacd cu via^a mea nu inseamna fugd de mine, de responsabilitatea personald sau de istorie. Ci inseamna o constientizare obiectivd a propriei mele puteri de a face ceva. Daca faci ceva, trebuie sa te simfi implinit. Nu trebuie sa facem doar ceva, un act anume, ci trebuie sa facem acele fapte care ne linistesc, care ne umplu de harul Sau. Ini^iativa privata e o bucurie de prezenfa lui Dumnezeu. Cand eu fac ceva trebuie sa ma bucur in Dumnezeu de acel ceva. Daca El nu imi confirmd interior acceptarea Sa, in acel moment eu ma simt un evadat, un om ilegal. Tot ce fac cu Dumnezeu are sens. Dar ce fac cu mine, doar cu mine imi poate aduce faima, bani, dar nu si implinire, liniste interioara, certitudine. Via^a omului nu poate fi numai agitafie. Agitafia continud este expresia unei realitdti personale schizoide. Agitata ma imparte intre mine si starea de raportare a mea la lume, adica ma pune intr-o situate bolnavd de a exista. Cu mine, cand eu vorbesc cu mine sunt cineva, care insa nu suportd tot ceea ce eufac in lume. Constiin^a mea spune una iar eu fac deformat lucrurile, datorita compromisului social in care traiesc. 264 Compromisul social \m& mai ales de percepfia diferita a celorlal^i. Trebuie sa renun^ la a spune intotdeauna adevdruri dureroase, pentru ca el sa nu fipe. Trebuie sa tac cand tree pe aici si trebuie sa vorbesc, cand as vrea sa tac. Dar de ce nu pot sa tac in societate, cand vreau sa tad Pentru ca sa nu supdr, sa nu deranjez. Trebuie sa cmtfolosul lui in locul voii mele. §i cred ca putem sa linistim lucrurile, daca ne gandim ca pacea trebuie sa se inmulieascd in noi si intre noi. Ordinea lumii e rafionald. Acum o spun nu numai teologii, ci si oamenii de stiinja. §i cand nu vrei sa crezi in Hristos, in Hristosul Sfmtei Biserici, dupa cum ^i-L prezinta preo^ii, dar cau^i sa cunosti lucrurile, oamenii, ajungi de fapt la adevdrurile lui Hristos, la ra^ionalitatea lumii, care vine de la Hristos, Ra^iunea suprema. II gasesti pe Blfugind de El. Gasesti ceea ce nu caufi dar trebuia sa gasesti in mod neapdrat. Sau gasesti ceea ce in adancul tau cdutai dar nu stiai sdformulezi foarte bine. II gasesti pe Hristos in reflexele persoanei Sale si crezi ca esti in posesia adevarului total. Dar tocmai Sfanta Biserica are adevarul pe care il cau^i si pe care nu il stii si nu intuiesti cat de imens este. Teologia eclesiala, referitoare la Sfanta Biserica nu are prea mul^i aderen^i, pentru ca nimeni nu poate percepe realitatea Sfmtei Biserici fara o trdire efectiva ca mddular smerit al ei. Pentru unii Biserica e o „pierdere de timp". Pentru arjii e doar „o cladire". Al^ii o vad ca pe „un cuib de hoti" sau ca pe o „manipulatoare a maselor". Daca eel care a spus362, ca credin^a noastra e „opiumul popoarelor" a in^eles ca noi stdm in delir si nu avem nicipic de realism, inseamna ca el a crezut in inconstienfa crestinismului. Dar noi suntem adevara}ii realisti: niste realisti abisali, in care viaza harul Sau. „Stresul" este o sintagma eufemistica, la fel ca si „inconstientul colectiv" pentru ca ne dau o autonomic deplind. Daca exista ceva in noi comun e pentru ca avem un singur fel de experienfa, eel uman. Insa, daca afirmam ca to^i privim trecutul la fel, ca avem trairi interioare coincidente asta e o minciuna. 362 Karl Marx: „Religia e opiumul popoarelor". 265 Daca to^i am sim^i la fel, de ce ar mai trebui sa fim personalitaii distinctel Sau la ce buna diversitatea, daca pe noi to^i ne paste aceeasi monotonie interioardl Dar noi nu suntem to^i la fel, insa nici total diferi$i. §i unitatea noastra, ceea ce ne uneste consta in faptul ca experiem aceleasi realitdii dar ceea ce ne face distinct decurge din perceperea realita^ilor in mod propriu, personalizat. §i experience noastre sunt complementare si trebuie sa ne integrant reciproc experience personale. Frumusetea impartasirii valorilor proprii consta in aceea, ca te deschide frumusetii interioare a celuilalt. Pasul spre aproapele e un pas spre el si, in acelasi timp, spre mine. Pe cat ma apropii de fratele meu, pe atat ma apropii de mine, de normalitatea mea, de sensul meu fundamental, acela de a fi o persoand comunionald, pentru care comuniunea nu e un moft sau o delicatefe, ci starea normald de a exista. Inva^ privindu-1 in ochi, imbra^isandu-ne cu dragoste, schimbandu-ne gandurile reciproc, destainuindu-ne. Invat din altruismul lui, din rabdarea lui, din puritatea lui, din farmecul sau personal. El e pentru mine un chip addnc, un caracter, o poartd spre Dumnezeu, o regasire de sine a mea, o frumoasa amintire, un evantai de ganduri si sentimente, de realizari fra^esti. Fratele meu imi arata ca familia mea e o unitate ce trebuie construita puternic, si la fel si societatea romdneascd. Ca familia mea e familia mea, dar si orasul meu, si fara mea, si lumea aceasta si toft Sfintii si oamenii de oricdnd si de oriunde. Iar din familia mea, din aceasta mare familie a mea, care e intreaga creatie rationald, fac parte si ereticii, si condamna^ii, si dracii pana la urma, dar si Prea Curata Stapana si Sfm^ii lui Dumnezeu, cei foarte mul^i. Nu pot exclude dm familia mea pe cineva. Chiar nendscutii - vorba lui Nichita Stanescu363 - viitorii oameni fac parte dm familia mea si de aceea se ruga Sfantul Siluan Athonitul364 pentru ei si trebuie sa ne rugdm si noi. Eu nu sunt rupt de istorie. Dar chiar daca nu stiu toata istoria, derularea ei, eu trebuie sa ma simt solidar cu to^i, sa fiu 363 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nichita_St%C4%83nescu. Fac referire la poemul Tristete. 364 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Siluan_Athonitul. 266 fratele tuturor, care nu am timp decat pentru iubire, pentru in^elegere, pentru rugaciune. Rugaciunea pentru intregul univers nu e o mare nepdsare fa^a de omul concret. Daca incep sa ii simt pe tofi ca pe mine, atunci in fa^a unuia care vine la mine eu voi fi cu in^elegerea pe care o am pentru to}i si aceasta va fi o mare bucurie reciprocd. Voi sim^i sa ma bucur de el ca si cand as fi intalnit lumea intreagd. Si cand vad fa^a iconica a Domnului, din Sfanta Icoana, in fa^a Sa preadumnezeiasca vad, de fapt, pe orice om, pe care nu l-am vazut dar l-as putea vedea, pe care nu l-am infeles, dar ar fi o mare bucurie sa mi se destdinuie. Fata lui, a omului, ma duce la fa}a Fiului lui Dumnezeu facut om pentru noi toti. Sensibilitatea lui ma face sa tresar, sa ma invapaiez de dragoste, sa respir cu mare bucurie. Fericirea lui, a fratelui meu, ma face sa ma simt viu, sa ma simt plin de avdnt, de incredere. El, omul acesta, ma face sa ma bucur in fa^a lui Dumnezeu. Ma face sa simt ca Dumnezeu e atdt de bun cu noi incat inima mea arplesni, daca ar sim^i mai mult iubirea Lui, a bunata^ii Lui. Vrem mai mult. Dar multul lui Dumnezeu e prea mult pentru noi. Si daca nu ne-ar pastra El puterea inimii, atunci cand se revarsa multa bucurie dumnezeiascd in inima noastra, ea ar ceda, am muri de inima. Iubirea Lui e foe, e stdlp defoc in inima noastra. Iubirea te umple de adevdr, de frumusefe, de nebunia sfanta a confesiunii totale. Sim^i sa spui iubirea lui Dumnezeu fata de tine si altora, tuturor. Nu mai suporji sa taci. Consideri ca tacerea e un sacrilegiu in acel moment. Vrei sa vorbesti despre iubirea Lui care \i-a umplut inima, care e ca o mare cu valuri inalte, involburate/rwmas* de prezenta Sa. Doamne, Iubirea mea, inima mea cea ticaloasa Te iubeste si fara Tine se simte strdind cu totul, dezamagita total, infricosata. Fara Tine viaja nu are niciun sens. Nu vad nicio sedpare din izolarea pe care mi-o aduce distan^a, distan^area mea de celalalt sau distan^a dintre mine si stele, dintre mine si vederea Ta. Tu faci lumina in noi. Aduci lumina in noi. 267 In lumina Ta vedem persoana Ta, caci Tu esti Lumina care straluceste tuturor. Noi suntem orbi si numim vedere ceea ce Qpreafirav ca sa Iti atinga macar o razd din lumina Ta. Vederea noastra e intuneric, daca noi nu sim^im cum Tu esti Lumina de dincolo de pacatele noastre. Caci daca ne cura^im Te vedem pe Tine in lumina si asta nu e o poveste. Nu e o poveste ca Tu Te ara^i robilor Tai! Nu e un mit, nu e o halucinaiie, nu e o vedere cu ochii trupului sau a mintii de una singurd. Ochii duhului nostra Te vad numai in lumina Ta. Numai atunci Tu esti cu noi si noi nu ne mai inspaimantam, ci suntem o totala vapaie, suntem cu totul foe, suntem si noi lumina. Numai Tu ne faci vii. Noi nu suntem vii fara vederea Ta, dupa cum nu suntem fericifi daca nu vedem o persoana iubita in fa^a, daca nu o imbratisam, daca nu ne impartaseste iubirea ei. Distanfa nu ne place. Suntem impotriva distan^elor care raman distance. Telefonul ne leaga, la fel si onlineul. Dar ele ne leagd si, in acelasi timp, ne tin la distanfa. Dar Tu nu ne fii la distanfa, ci Te ardfi noua. Vorbesc cu cineva la telefon, pe cand as vrea sa il simt langa mine, sa il vad langa mine. Dar cand eu ma rog, Dumnezeul meu, Tu nu esti departe, ci Tu aici esti, langa mine si in mine si framuse^ea Ta ma cuprinde. Tu nu esti departe. Dar eel care e departe se gdndeste la tine, dar nu poate veni la tine prea usor. El se gandeste la tine, plange pentru tine si tu pentru el si numai Dumnezeu ne uneste, ne uneste pe noi intra haral Sau. Numai El ne uneste duhurile noastre. Doamne, de aceea nu poate tdcea omul care Te cunoaste pe Tine: pentru ca el Te iubeste si daca Te iubeste nu poate sa taca. Iubirea nu tacel Si daca vrei sa-1 faci pe eel care iubeste sa taca, nu vei putea. Sfm^ii lui Dumnezeu au fost inchisi pentru ca sa taca. Dar de unde: ei au vorbit si mai tarel In loc sa se inspdimdnte de for^a fizica a tor^ionarilor, Sfin^ii lui Dumnezeu au strigat si mai tare dragostea lor. Iubirea nu poate sa fie inchisd. Si chiar daca e, iubirea nu suferd din cauza catuselor, caci ea izvordste continuu in inima omului. 268 Cei care ii omorau pe Sfm^ii lui Dumnezeu nu in^elegeau ce e cu „nebunia" asta, ca vor sa moara si nu mai simt nicio bucurie pentru cele de aici. Credeau ca nu sunt „constienti" de ceea ce fac. Ii credeau ori „naivi" ori de-a dreptul „scrantiti". Dar iubirea lor, a Sfm^ilor Mucenici, nu putea sa incapd intr-o in^elegere inchistata, limitata, mata. Ceea ce stiau Sfm^ii, nu stiau torjionarii. Tor^ionarii dadeau cu bata, iti rupeau pielea ca si cand ar fi trebuit sa faca curele din ea, le taiau sanii fecioarelor, te ardeau cu foe la sub^iori, i^i bateau cuie in cap, i|i scoteau ochii, i{i taiau madularele, te aruncau in cine stie ce groapa cu var sau cu jivine, sau te spanzurau, sau te inecau in mare, sau mergeai cu picioarele goale in care intrasera piroanele incal^arilor speciale, si apoi erai batut si inchis, si lasat nebandajat si nemancat. §i cand venea Hristos, noaptea, sau un Sfant sau Prea Curata Stapana sau un Sfant Inger si ii vindeca pe Sfin^i si ii umplea de o si mai mare bucurie, atunci cand erau scosi afara, ighemonul eel orb la suflet credea ca toate s-au facut cu vraji si II hulea pe Dumnezeu si minunea, si ramanea de multe ori acelasi ratutit pagan, care nu stia ce face si pe unde calca. Bucurie, bucurie preaminunata. A scrie despre bucuria lui Dumnezeu din noi e o mare bucurie. A vorbi plini de iubire cu Dumnezeu e cea mai frumoasa carte, o rostire defoc, o desertare a inimii in fata Lui. Doamne, inima mea Te iubeste si cu toate acestea este nebuna si ticaloasa. Tu stii inima mea mai bine decat mine si decat oricine altcineva. Miluieste-ma, Dumnezeul meu, ca inima mea e ticaloasa. Ai mila de noi si ne iarta, Doamne, si da-mi mie, pacatosului, sa ma smeresc intotdeauna inaintea Ta si sa imi vad pacatele mele cele multe. Ai mila de noi, Dumnezeule, de faptura Ta si nu ne lasa niciodata! I emeile, in obscenitatea lingvistica a romanului, sunt prezentate eel mai adesea ca unele care vor sa li se introducd in ele ceva dur, puternic si, mai ales, cuforfa. 269 Ca femeia vrea sa fie dominata. Iar barba^ii, prin expresiile lor obscene, isi prezinta foarte vizibil starea de pldcere desfrdnatd pe care o traiesc considerand-o „o carte de vizita". Barba^ii sunt confesivi in aparenta iar femeile sunt imperioase, doritoare de un lucru sau altul, de o perversiune sau alta. Barba^ii vor sa faca sex oral cu intelectuale in ideologia porno (adesea fiind prezentati ca grobieni...CQQa ce excitd) sau sa le spermeze in parul capului (mai ales la blonde) iar negresele sunt sodomizate saupuse sdfacd sex oral. Cele de la fard sunt brutalizate de domni cu bani si le cer sex „animalic", fapt pentru care se culca cu ei pentru 50.000 de lei sau pentru un sac cu cartofi iar „parasutele" de lux costa mult dar „rezultatele" sunt mult mai „firave". Asiaticele sunt puse sa faca sex nervos. Unele vor sa li se urineze in gura, una mananca excremente, barba^ii fac sex oral in grup, una e sodomizata de un caine, alta isi introduce in ea o banana sau un sarpe, doua tinere se culca cu un cal si oferta onlineului in materie de ideologie porno continua si to^i pot sa cunoascd si sa urmeze acestor „frumuseti" experentiale, daca acceseaza saiturile „stiu-ei-care". Maniile sexuale ating mai intai pragul sdrdciei spirituale si mai greu al demenfei. Am observat, studiind viata unora, ca maniacii sexuali sau nimfomanii industriei porno nu sunt niste oameni dementi ci, dimpotriva, unii avizi de bani rapizi, de castiguri „de placere" sau si cdstig si pldcere in acelasi timp. Perversitatea are alte forme la pia^a, alte forme la consultul medical, alte forme in scoli. Perversitatea la piafd se poate manifesta prin: „domnifa, vino sa iei de la mine!" (spuse cu un glas afectat de patima)... sau are haine transparente si te priveste „stiti-voi-cum". La medic, o pipdiald pentru consult poate insemna si mai mult decdt atdt iar profesoara avida de „neprevazut", la scoala, poate sta in anumite pozifii, cu fusta larg deschisa, cu o totala „inconstienta"...si tinerii sa aiba „imagini", acasa, cu care sa se masturbeze. Daca i-am intreba pe tinerii care se masturbeazd ce imagini folosesc, am observa foarte usor care sunt surogatele cu care se „hranesc" oamenii in locul cuvintelor lui Dumnezeu. 270 Omul traieste nu numai cu pdine, ci „si cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu" (Mt. 4, 4). Dar astazi oamenii se hranesc si cu multe imagini, care ii sdrdcesc mult, dar nu constientizeazd acest declin. §tiu: unii spun ca nufac un lucru dar ilfac in ascuns pe saturate. Mitul „respectabilitatii", aceasta minciund sociala, incepe sa se erodeze tocmai la cei care il promoveazd. Azi auzi ca o cantarea^a e celebrd, maine auzi ca e lesbiand, sado-masochistd, ca s-a culcat cu toatd planeta. Politicianul, azi, e „sfant", pe cand maine face sex oral cu o asistenta, afli ca a fost informator la Securitate, un terorist de cea mai mare spe^a, mason, escroc financiar international sau ucigas in serie. Printre oamenii „buni" ai societa^ii, printre cei „onorabili" nu exista niciun pdcdtos, niciun om pdtat ci numai „ireprosabili", pentru ca mai nimeni nu isi asuma ceea ce este. Insa masca sociala e o vanzare a unei imagini false despre tine. De aceea, omul de azi cand sta in fa^a unui om Sfdnt e paralizat. Cand ii spune Sfantul lucrurile de dincolo de masca lui, de masca fe^ei lui, pe ho^ul demascat il apuca ddrddiala. Meschinul vine sa ceard sfat duhovnicesc si crede ca nimeni nu poate sa treacd dincolo de fa^a lui inexpresivd, parut doctd. Si cand Sfantul vede mai departe de cuvinte, de mimica falsa si de aparente, cand vede situafia sufleteascd a confidentului sau, acela se simte gol, nu mai stie unde sa se ascundd, sub ce cuvinte, sub ce motiva^ii. Reac^ia celui prins cu md}a in sac la scaunul Sfintei Spovedanii sau la ceasul tainic al convorbirii duhovnicesti e reac^ia disperdrii, a enervarii „supreme", pentru ca atunci „a cdzut cerul pe el" (vorba expresiei) si nu mai stie ce sdfacd. Se comporta aiurea, nefiresc. II contestd pe Sfant, il waste, ii invidiazd linistea lui sufleteasca, vrea sa fie si el destept si sfdtos ca eel Sfant, si nu vede cat de smerit se simte Sfantul in fa^a lui si cum, Sfantul, nu se crede cu nimic superior celui care sta in fa^a lui. Vrem sa auzim adevdrurile lumii noastre? Ne pasa de murdaria de acum, de murdaria interioard pe care o arbordm ca pe steagul Romdniefl Cred ca multe dintre paginile cartilor mele, ale ticalosului, vor „sminti" pe mul^i, pe acei multi care nu vor sa 271 accepte ca adevarul nostru e eel pe care il simtim cu totii in addncul nostru. Vor „sminti" pe cei care nu isi recunosc patimile, nebuniile, obsesiile, care vor sd para altceva decat sunt dar le fac in ascuns. M\x\\\ stiu, ca ceea ce am scris pana acum - macar in aceasta carte - e mult prea pufin in comparable cu nebunia vietii contemporane dar si cu sfinfenia oamenilor acestei epoci. Dar, cu mila lui Dumnezeu, aceste lucruri sunt adevdrate. Degeaba ne pitim dupa degete: minciunile noastre vor striga vesnic impotriva noastra. O carte e ofrescd a realita^ii, oricare ar fi ea, realitatea. Dar dincolo de carte, realitatea e mult mai mare decat cartea. Am o minte firava, mica, ingusta in comparable cu adevarul. Adevarul e o minune prea minunatd, e viata lui Dumnezeu si cu Dumnezeu. Iar omul este incomparabil de mic in fata Lui. §i, cu toate acestea, Dumnezeu e milostiv cu noi, cu aceste micipuncte insufleiite. Eu cred ca cei care se prostitueaza, ucigasii, teroristii, satanistii sunt mai buni decat mine. Eu cred ca dracii sunt si ei mult mai buni decat mine. Cred, simt asta. Dar nu dezndddjduiesc de mantuirea mea, caci ai Domnului suntem, chiar daca traim aid sau dincolo. Cred ca oricine poate sd scrie despre iubirea lui pentru Dumnezeu, pentru ca orice rugaciune a noastra e, de fapt, o carte de iubire pentru Dumnezeu, adresata Lui pe viu. Imaginile cu care vor unii sd ne s trice sufletul pot fi convertite duhovniceste foarte bine. De la imaginile pornografice la imaginile cu defecte trupesti si boli dureros de mari, toate pot fi o bund cale de induhovnicire, dupa cum privirea la patimile pe care ni le aduc dracii si la atacurile lor sunt o carte fascinatd - dar si infwrdtoare - a induhovnicirii. Noi putem sa scoatem aur, frumusete duhovniceasca, cu harul lui Dumnezeu, din tot ceea ce vedem si traim. Din orice lucru rdu putem scoate mdrgdritare. Conteaza numai cdutarea noastra interioard, ce vrem de fapt de la tot ce vedem si traim. Margaritarele duhovnicesti sunt ale lui Dumnezeu. Iar daca margaritarele sunt ascunse in pamant, in indiferen^a, in sexualitate, in salbaticie si le sco^i afara (adica intelegerile 272 bune scoase din fapte relo), atunci in^elegi ca Lumina e in intunericul acestei lumi si ea lumineaza orbitor de puternic si ca intunericul acestei lumi nu o poate opri pe ea, nu o poate ascunde, caci Dumnezeu nu poate fi oprit de nimeni si de nimic, ca sa nu iubeasca pe omul pe care 1-a creat din mare iubire. Fi ilmele romanesti mai noi nu mpartea de final. Cand te-ai astepta ca sa inceapd ceva sau sa se continue acfiunea, ele atunci se termind. E cumva o parabola pentru situa^ia romaneasca, care merge spre undeva dar foarte pu^ini stiu spre undel In filmul „Furia" apare o mare realitate, o dureroasd realitate a zilelor noastre: cdmdtdria. Tiganul, §eful balurilor nocturne ale Bucurestiului isi permitea orice: de la a lua gatul pentru 7.000 de dolari, pana la a gasi o fata pentru bdiefelul lui, care nu terminase inca clasele primare (bineinteles pentru „alte mofturi" decat au copiii de vdrsta lui). Bogatul analfabet dadea bani la care percepea acont mare. Nu conta cum i-aifdcut, ci lui trebuia sa ii aduci banii la termen. Tanarul X nu i-a adus banii... si doi insi sunt trimisi sa il omoare. Devasteaza casa...Dar aici o gasesc pe prietena Y, cu care X facea dragoste in mod „aparte", desi vroia sa i-o dea lui Adrian al lui „minune". Sa nu uitam amanuntul, ca ^iganii de azi, in grandomania lor lasata slobodd de majoritari si incurajata de unele privilegii ale statului, se cred orice: de la stdpdnii Romaniei si pana la mariienii dupa planeta Saturn. „...Ah, iubirea vie^ii mele!" e cantecul de mare „profunzime" si „fmete", pe care romanii, tinerii romdni, unii, il prefera lui Enescu , cdntecului popular autentic sau Sfintei Liturghii de la Patriarhie sau Stavropoleos367 . 365 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Furia_%28film%29. 366 George Enescu: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Enescu. 361 A se vedea: http://www.stavropoleos.ro/. 273 Cineva moare intr-un duel. Vine X si il vede. E panicat. Suna la Z - prietenul lui X - si acesta, cu o masina ditamai, cara cadavrul. Cadavrul infasurat in covor e dus intr-un pare auto sau cimitir auto, e „apretat" cu benzina si i se da foe. Constiin^a lipseste din acest film. Sdrdcia e la antipodul boga^iei furate, X ii fura lu' ma- sa banii iar cand totul e mai gros, cand cei doi nu mai stiu cum sa scape de gangsteri, vor sdfugd in strainatate. Ideea ca nu te po}i refugia la tine acasa e o tenia reiterata constant in filme. Alaturi de ea apar si altele, ca spre exemplu: „culca-te cu cine pofi, daca iese ceva"; „nimeni nu te vrea", „trebuie sa supravieiuiestf '; „cineva ne atacd"; „cineva te minte"; „nimeni nu e Sfdnf; „totul e de vdnzare"', „lumea e o mare porcdrie", „eroul american e singurul erou", „Arnerica e cea mai tare lard din lume, e supra-puterea, eaface legea", „omul trebuie clonat sau vin marjienii", „trebuie sa fim toleranfi cu toate" etc. Ceva esenfial pentru mine a fost cand cei doi cad in mijlocul luptei dintre suporterii de fotbal. Suporterii se bat pentru o idee, pentru un nume. T r Q T rr\ „Cu cine {n ma: cu Steaua sau cu Dinamo ?". X ii spune ca e a-fotbalist. Intrebatorul se linis teste. Daca era adversarul, era in stare sa il loveascd in cap cu o sticla goala de bere (parca). Insa targhetul este altul: daca nu mai exista dispute interioare in om pentru credin^a, interes pentru apararea natiunii, dragoste si luptd pentru limba, cultura, via^a oamenilor, exista lupte intre suporteri, lupte intre gangsteri, lupte intre copiii strdzii sau speculanfii de toate subspeciile. Entuziasm debordant pentru un gol. Daca nu esti cu Rapidul370 dar injuri echipa si te aud fanii, tata, bate in cap cat cuprindel E durere mare cu ei... Din cauzsifemeii lui te transeazd ca pe miel iar daca ai zis ceva de md-sa (pe care el o drdcuie in toate felurile acasa), in public, face „moarte de om". Sa nu ii stirbesti „onoarea" va sa zica. Dar el nici nu stie ce e „onoarea", demnitatea unui om. Dar nu te omoara pentru ca te infelege, ci pentru ca nu te inielege. 368 Idem: http://www.steauafc.com/splash/. 369 Idem: http://www.fcdinamo.ro/web/guest. 370 Idem: http://www.fcrapid.ro/. 274 §i pana la urma nici nu ii mai intereseaza sa te infeleaga, dupa cum nici ei, fa^a de ei, nu stau bine la capitolul acesta. Finalul e ca moare fiul bossului, cand acesta era beat manga, dar omorat de X, care sare pe geam si o rapeste pe micu^a Y, cu care facuse deja dragoste sau sex sau...Ce mai conteaza?!... Conteaza numai daca mama lui Y ar fi suportat aceasta idee, asa, de-adevdratelea. Nu stiu (si tare as vrea sa stiul) cum privesc mamele pe fiicele lor, care joaca in filme discutate si discutabile. Probabil exista o „imprietenire" cu ideea. Finalul continua: ies din lac, traverseaza calea ferata, X face cu mana si ii spune soferului ca are o fata cu el, care, daca vrea, poate sa faca si el cu ea o mica „gluma". §oferul e bucuros de situate, merge pu^in, se da jos si vrea sa se duca in spate ca sa o violeze pe Y. Dar Y se culcase cu X. §oferul o agaseaza, fata il respinge, dar X se da jos din masina, ia un cu^it (parca) si il infige de nesfdrsite ori in sofer. Acesta e finalul finalului. „Furia" a inceput cu cdntec si s-a terminat cu un omor deosebit de grav. Fiecare in^elege ce vrea, ce poate, ce e invatat acasa. ..caci nimeni nu ni da explicafii. Dar cum astazi e o „crima" sa gdndesti (asta e tema predilectd a societa^ii capitaliste), nici nu mai are rost sa presupunem, ca mai trebuie sa sefaca critica la film. 275 Dar eu cred ca ortodocsii trebuie sd gdndeascd mult si sd iubeascd si mai mult adevarul... oriunde s-ar gasi si in oricine s-ar gdsi acest adevdr al lui Dumnezeu. Povestile au aparut pentru ca sd cddem in imaginaiii fara final. La fel si filmele si „placerile" moderne. Dumnezeiescul Hie371 imi spunea adesea, ca trebuie sa ajungem la „moartea mintii'' prin rugaciunea inimii, adica a imaginatiei, pe de o parte, si a gdndirii discursive, pe de alta parte, si sa ne rugam clipa de clipa, pentru ca sd ne curdfim inima si sd vedem astfel lumina dumnezeiascd. Daca si gdndirea e un rdu in fa^a rugaciunii continue, neincetate, cum e rdul pdcatului de rdu? Ji se sfasie inima. Esti invadat de duhul lumii secularizate si daca nu stii cine esti si ce trebuie sa faci, te ia valul. Cineva care studiaza in Grecia (Doctorand in Teologie) mi-a spus ca acolo desfranarea vibreazd in fiecare por al omului cotidian. A mers la piat.a si o vanzatoare s-a oferit sa ii dea zarzavaturi pe gratis, daca se culcd cu ea. Dar ei nici nu se cunosteaul Am avut si eu surpriza amard de curand, ca iesind intr-o zi din Biserica, linistit, bucuros (de la Sfanta Ecaterina, paraclisul facultatii de teologie din BucurestL.de la Sfanta Liturghie), sa treaca un tigan pe langa mine, un tanar, pe care nu 1-am vazut si nu m-a vazut niciodata...si sa imi spuna, din senin, ca ii plac barba si gura mea si ca vrea si el „sa mi-o puna odata". L-am privit cu aten^ie: nu glumeal Era serios cu patima lui. Problema era alta: ce credea/stia el despre cei care vin la Biserica? Credea ca suntem homosexuali? Avusese de-a face cu vreunul? Era unul dintre ei? §i mi-am dat seama, ca nu numai in timpul Sfantului Lot, omului ii vine - unora zic - sa se culce cu tine, chiar daca esti de acelasi sex cu el, ci si azi si mdine. La televizor vezi sani, picioare dezgolite, fete „aprinse". In ziare la fel. Pe strada po^i sd vezi sau sd intrevezi corpul celuilalt prin piesele vestimentare. Am observat ca nu ne mai socheazd... Si asta doar in cativa ani de permisivitate fata de promiscuitate. Ne-am invadat cu luxul de aprivi mult sex, multa carne. 371 Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/2009/05/04/acatistul-fericitului-ilie-vazatorul- de-dumnezeu-4-mai/. 276 „Carne proaspata" inseamna ori prostituate ori casete porno. Tanarul citeste, vede dezbrdcate, eel insurat la fel, eel in varsta la fel. Le suna pe mobil, se conecteaza cu cloaca de unde ele vorbesc sau unde ele se dezbraca, de unde vorbesc pervers si in fata carora omul da glas inimii sale perverse. Cartea e lasatd deoparte. La fel si munca si respectul si admiratia fata de copii sau familie. Daca ifi aperi }ara pari extremist. Daca esti „prea religios" esti ori „fanatic" ori „nebun". Nimeni nu mai e tdndr. §i copiii sunt bdtrdni. Pana si cainii au devenit si ei capitalistic pentru ca stau la usa celui care le da sd mdndnce, desi ei sunt „comunitari" (unii, nu?). Astazi, o femeie era depusd in Sfanta Biserica. Ma uitam in ochii lor si vedeam, ca prea pu^ini au constientizat, ca acea femeie chiar a murit, chiar nu mai miscd. Un prieten a spus, foarte elocvent, ca societatea de astazi nu numai ca a trecut cu mult in anormalitate ci, mai mult decat atat, a dus anormalul dincolo de limitele suportabilitdiii, incat nu o mai socheaza nici cele mai socante lucruri. Mi s-a parut un mare adevar. Ca sa se vanda niste carji religioase, unele firme care se ocupa cu editarea lor au trebuit sd falsifice titlurile originate ale car^ilor Sfm^ilor Paring ca sd poatd sd le vdndd pe pia^a. Adica sa aiba niste nume care sd rimeze cu gradul de nestiintd teologicd al multora. Si astfel, din cauza unor titluri „laudative" la adresa cititorilor, totul a mers strund. S-a lasat cu vanzare maxima. Insa cand apareau cuvinte ca „ascetic", „mistic" sau „innoire" pe coperta nu mai cumpara nimeni vreo carte, decat foarte aviza^ii. Mi-a spus un versat traducator de carte religioasa din Romania, ca o gluma, ca atunci cand aude romanul ortodox de „innoire",i se aprinde un bee in cap si spune: „Ce! Innoire?! Nu ne trebuie innoire". Toata lumea lupta impotriva „innoirii", pentru ca vor sa ramana toate asa cum aufost. Insa „cum a fost ce a fast?" nu mai e cu rdspuns, ci te priveste doar dusmanos, spumegand de „nici el nu stie ce" §ipleacd de langa tine. O, iubitii mei, fugim dupa minuni strdine, debusolant de demonice! 277 Penticostalii372 cred ca sunt „in" Duhul Slant. Femeia foarte frumoasa crede ca e „a 1001 minune a lumii". Adventistii373 asteapta un sfdrsit al lumii pentru care nu se pregatesc deloc. Unii vor sa cloneze omul. Cersetorii spera si ei la un sorici de Crdciun. Copiii vor beteala, sclipici, jucarii, ciocolata, cadouri, multe cadouri. La un post de televiziune, Sfantul Nicolae37 era „Mosul" care intra pe gaura cheii, ca un „abur", eel care nu aduce daruri la copiii zburdalnici, si care vine numai noaptea §ipune in ghetufe cadouri. La fel cam e si „Mos Craciun". Iar pepsi-cola a devenit albastrd la culoare, de crezi ca bei spirt. Publicitatea ne doboard la propriu. O fotografie tip reclamd e un adevdrat colos. Vaca Milka376 e o vaca beton nu gluma, fata se scalda intr-o jumatate de portocala, o masina e cocotata pe un postament...si candva am vazut o masina, pusa cu botul in jos, pe ditamai peretele de bloc. Multe culori pe carji, beculete zeci de mii, pocnitori de te enerveaza, huruit de roti si alarme „desigilate", pornite, care pot sa nu se termine pana nu l\i faci tu toatd rugdeiunea. Vo\\ sd visezi azi mult, mult de tot, dar nu po^i sa acfionezi decat in limitele „constitutiei" sau ale „coruptiei". Vii „cu darul"377, il lasi jos si intri pe poarta. Nimeni nu zice nimic. Daca nu aduci nimic, secretara se „auto-sesizeaza" si l^i reclamd obrazul. §i directorul te impinge la „bun sim^". §i patronul cere de la tine „o mica aten^ie". §i mica atenfie poate fi foarte groasd. §i daca vrei in strdindtate, te costa, fratele meu! Ca unde curg baniL.locul de munca costa scump. Iar daca e stradal, iar costa. Costa si daca e mi post pe aproape de casd. 72 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Penticostal%C4%83. 373 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Adventism. 374 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Clonare. 75 Idem: http://paginiortodoxe.tripod.com/vsdec/12-06-sf_nicolae.html. 376 Idem: http://www.milka.ro/milka/page. Cufoloasele necuvenite, cu spaga. 278 Costa ca sa intri pe un loc vacant, dar costa si daca trebuie omordt unul sau concediat sau innebunit sau convins sa cedeze. Un om costa miliarde sau 5 bani. Depinde cine esti, al cui esti, ce faci, cine te fine la ciolan. Daca nu „ai spate" solid, cazi pe spate, te accidentezi pentru toata via^a. §i daca vorbesti si nu aiputerea, vorbesti degeaba. §i numai daca esti acolo, contezi. §i, tot asa, in^elegem cdte lucruri trebuie sa gdndeascd un ortodox si sa vada ce e bine si ce e rdu sa faca. on teolog spunea azi, ca trebuie sa avem un limbaj teologic mult mai aspru cu realita^ile. Dar daca realita^ile trebuie numai demascate, doar puse in lumind, si eu nu ma demasc in fa^a adevarului dumnezeiesc, nu ma schimb interior sunt in aceeasi situatie: nu stiu sa 5 5 5 vorbesc cu adevarat despre ce se intdmpld, pentru ca nu stiu nici ce se intdmpld cu mine. Avem reac^ii critice reale fa^a de rau, pe masura ce noi inaintam in bine si nu in ipocrizie. Pentru ca exista tentafia fariseicd nenorocitd de a mirosi peste tot numai nereguli. Acest lucru nu e un bine neapdrat facut Sfintei Biserici, ci arata ca esti un scormonitor dupd rufe murdare si nu un militant pentru credin}a. Cei care-si apara credin^a sfinfindu-si viafa, arata net diferit fata de cei care isi schimbd cuvintele, dar care nu au habar de realita^ile pe care le exprimd la nivel lingvistic. Discreditarea Sfintei Biserici e una radicala. Statul e „laic", e „a-religios" (pe sistem ateu) sau „pluri- religios" (pe baza conceptului de „libertate" religioasa) dar in sanul acestui stat, a statului de drept, fiin^eaza Sfanta Biserica, care e formata din ierarhie sacramentald §ipoporul credincios si care sunt „laicii" stipula^i de legile statului. Cum poate fi un om echidistant fa^a de orice religie la serviciu, iar in via^a privata sa fie ortodox, catolic sau prezbiterianl E credin^a numai ceva care std in cap sau doar pe buze si nu integreaza intregul om? 279 Intrebarile sunt deja cu rdspuns. Pentru ca cei care la serviciu se prefac ca sunt buni cu tofi, fara discreditare de sex, nationalitate, varsta sau religie etc., sunt de fapt niste oameni bolnavi de multe patimi, oameni cu sechele adanci, care se prefac intr-un mod jalnic ca ei pot fi buni cu toil, pe cand raman tot musulmani sau evrei sau penticostali. Insa nu exista echidistantd (pentru ca nu are cine sd o intrupeze) ci se ac^ioneaza pe favoritisme in relatiile sociale. In viata reala, evreul isi favorizeazd pe confratele lui evreu, ortodoxul pe ortodox si penticostalul ii va defavoriza si pe evreu si pe ortodox, pe motiv ca „fratele" lui penticostal e „mai frate" decat ceilal^i. Numai eel care are o viafd dumnezeiascd poate vedea addncurile lucrurilor si sa se comporta altfel cu oamenii. Oamenii patimasi, de orice credinta ar fi ei, se comporta eel mai adesea in mod exclusivist si mai pu^in aciioneazd dupd adevdr. Statul ajuta mai pufin Sfanta Biserica in comparatie cu ajutorul pe care il da armatei, spre exemplu. Dar de la armata nu cere sd educe poporul sau sd il apere de sdrdcie interioard, deprostie, de extremisme, pe cand de la Sfanta Biserica da. Daca intra un tdnculet din acela, pe care il vedem la parada militara, intr-o mul^ime care scandeaza unele revendicari sau cade o bombisoard mica pe blocul nostra e lesne de in^eles ce se intdmpld. Dar armata e bund ca apdrd fara, pamantul ei. Insa armata mai darama si Sfintele Biserici si Manastiri din Serbia378, ii omoara pe aia din Irak379, din Kuweit380, de unde or mai fi ei. §i \\ se spune: „nu po^i sa faci nimic,\ §i e un mare adevdr, pentru ca nu poji tu sa schimbi toatd lumea si nu exista schimbdri adevdrate cuforfa. For^a nu face decat sd te siluiascd, sa te oblige, sa ingenuncheze un om, o natie, un conglomerat de natii dar nu sa te faca sd crezi in ea. Oamenii care nu citesc carji, cred ca aceste cuvinte ale mele si ale altora nu au niciun rost. Unii se intreaba la ce bun sd scrii, daca nupofi sdfaci nimic, sa schimbi ceva. 7 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_din_Kosovo. 79 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Invazia_Irakului_din_2003. 380 Idem: http ://ro . wikipedia.org/wiki/R%C4% 8 3 zboiul_din_Golf . 280 Insa, daca singurul rost al scrisului ar fi numai acesta: ca scriitorul sa infeleaga lucrurile pe care le scrie si, prin ele, sa se cunoascd pe sine si mai mult, consider ca ar fi un mare castig personal. Insa cartea nu il foloseste numai pe scriitorul ei, ci si pe toti cei care se impartasesc de binele ei. Dumnezeiestii Paring stiau, erau convinsi, ca cuvintele lor vor fi folositoare pentru oameni, pentru ca stiau ca sunt mladieri ale Duhului lui Dumnezeu toate acele lucruri pe care le scriau. Ei stiau cum se scriu aceste cuvinte si de aceea aveau nddejde in ele, pentru ca vedeau ca Dumnezeu e Cel care doreste ca ele sa fie scrise si credeau ca El le va ascunde in inimile oamenilor, pentru ca sunt ale Lui si ele vor rodi in dragostea oamenilor de Dumnezeu si de aproapele. Scriind impreuna cu Dumnezeu si cu luminarea Sa ei nu se indoiau de necesitatea lor, de nevoia rdspdndirii lor. Bucuria de a scrie in harul lui Dumnezeu elimina toate celelalte considerente, pe care azi le-am putea numi „editoriale". Ei scriau in bucuria Sfdntului Duh si acest lucru e constatat de cititorul de azi, de ieri si de maine. Daca nu ti-ai negat total duhul in viata ta, nevoia de viata duhovniceascd, atunci po^i sa sim^i, sa te impartasesti din izvorul acestor sfmte cuvinte. Pentru carjile Sfmte iji trebuie mai intai duh bun, inima buna si mai apoi mult studiu §iputere mentald de infelegere. Studiul teologic intensiv fara inima smeritd duce la limbaj savant, la ambiguita^i de tot felul, la negari, la atitudini ostile fa^a de Sfm^i, pe cand rdul sta in mintea ta iar Sfm^ii nu sunt „antagonici", ci to^i te integreaza in aceeasi frumusefe a slavei Prea Sfintei Treimi. Carole Sfm^ilor lui Dumnezeu sunt mult prea multe ca sa le termini intr-o viafd comodd sau in zece viefi mai bine. Cele pierdute sunt si ele o mulfime. Cele nescrise de ei ating cote amefitoare. §i noua ni se pare ca „le stim pe toate" si, mai ales, ca unele lucruri nu „rimeaza" intre ele. E penibil sa nu i|i dai seama, ca tu, ingamfatul „campion" al in^elegerii esti o mica far amd pe langa imensele realitati pe care le expui si peste care crezi ca de^ii monopolul. Cred ca to^i trebuie sa studiem, sa citim, sa ne rugam imens de mult, sa ne integrdm unii pe al^ii in inima noastra, sa 281 ne pese la unii de al^ii. Numai asa putem vedea ce bine e sa ii vedem pe al^ii scriind, cautand, bucurandu-se. Am stat si am privit o situate existentiala dramatica care se petrece in viata Bisericii: starea omului care cade in erezie, care sustine, la modul grosier, lucruri neconforme cu Traditia, pe cand are o mare culturd teologicd, umanista, stiin^ifica, filosofica in spate. Cei care il neaga din cauza ereziilor lui privesc numai afirmafiile si crezurile lui, eventual si viafa lui dar nu iau in vedere si celelalte lucruri bune pe care el le face. Cei care il neaga o fac din punct de vedere teologic, strict teologic. Cand se uita lumea azi la Origen , spre exemplu, i se pare ca are trei-patru erezii si o mie de lucruri bune. Dar cei care 1-au condamnat ca eretic, nu s-au uitat mai intai la ce are el bun, ci la ce nu are. §i de aceea, pe un fond foarte „umanist", azi se crede ca mulfi eretici au fost condamna^i pe „nedrept" in vechime si ca ei trebuie „reabilitati". Dar ce nu in^eleg teologii fara „scrupule" de azi? Nu in^eleg ca erezia e o incumetare in afara adevarului, o negare interioard a adevarului si ca din interiorul unde se infiripa minciuna, contestarea adevarului, ceea ce emana e in aparenfd „bun". Erezia nu e o invatatura introdusa in tine cu forta, in care ifi impune cineva sa crezi. Erezia e rdutatea care ifi deformeazd caracterul, care ^i- 1 schimba dupa trdsdturile ei malefice si pe care tu o creezi in tine, pe masura ce te disociezi interior de statutul tau de membru al Sfintei Biserici. Pentru ca atunci cand vorbeste despre acea idee sau despre un intreg sistem de idei numit erezie pledezi pentru ceva care stii ca e in afara Traditiei, tocmai pentru ca nu te mai sim^i induntrul Sfintei Biserici, ci paralel cu ea sau o persoand care exprima „adevaruri foarte subiective", necontigue cu experienta si Traditia Bisericii. §i tu, ereticul, stii ca afirma^ia aceasta sau cealalta pe care o sustii nu ai verificat-o in interiorul spafiului sfdnt al inielegerii adevarului, care e Traditia Bisericii, in mijlocul impartasirii cu Hristos Dumnezeu si in acord cu sfm^enia si smerenia cugetarii patristice. 381 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Origene. 282 §i tu, ereticul, stii ca „teologia" ta e o suma de conjecturi personale, mai mult sau mai pu^in extremiste si care nu ia in calcul nicio alta pozrfie teologica fra^easca, exprimata de confratii tai. Excluderea lui, a ereticului din Biserica nu e o mdsurd nelegitimd sau invidioasd pe calita^ile lui multiple, ci o subliniere a simidmintelor lui, care nu mai sunt eclesiale, ci autonomiste. Anatema Bisericii nu infiinfeazd o stare, ci o legalizeazd. Anatema nu te face eretic, ci subliniaza in mod dureros faptul, ca efortul tau personal de a te distanfa de ceilarfi la nivelul teologiei si al practicii liturgico-canonice, de a trece granule evlaviei, acum e marturisit si de Sfanta Biserica, care te lasa sd ifi continui cugetarea - daca asta vrei - dar in afara harului lui Dumnezeu. Sfanta Biserica e negatd si in aceea, ca nu se mai aceepta de catre unii excluderile ei, atat in ceea ce priveste persoane particulare cat si popoare intregi, ca dupa schisma din 1054. too ^8^ Cand a fost anatematizat Arie sau Eutihie sau alt eretic, Sfanta Biserica a condamnat crezuri eretice, ambrfii personale si a dorit stoparea influen^ei lor. Insa nu a dorit ca acesti oameni sdfie ar§ipe rug, pentru ca se impotrivesc adevarului Bisericii, ci au fost exilafi din imperiu eel mai adesea. S-a cautat curdfia credin^ei, autenticitatea inva^aturii care mantuieste. Toata lupta Sfintei Ortodoxii nu a fost pentru virgule si termeni, ci impotriva acelor virgule, sl acelor termeni si a acelor tendinfe explicite sau implicite, care denaturau adevarul, mantuirea. Adevarul Bisericii e eel care ne mantuieste. Si adevarul care mantuieste s-a pdstrat, chiar daca ereticii condamna^i erau mari filosofi sau „teologi" sau oameni onora^i de aproape toata lumea. Adevarul care mantuieste a fost mai important si este fa^a de toata cultura pur umand, fa^a de toata slay a §ifumurile treedtoare ale acestei lumi. Cine nu are rdvna si iubirea lui Dumnezeu in el, cine nu II simte pe Dumnezeu in el, nu poate sa in^eleaga aceasta 82 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Arie_%28eretic%29. 383 Idem: http://www.newadvent.org/cathen/05633a.htm. 283 „nebunie" sfanta de a renun^a la tot pentru adevar si de a fi un mddular smerit al Sfmtei Biserici, in locul unei atitudini artdgoase, care vrea laude si onoruri si care loveste in stanga si in dreapta cu caracterizdri eretice ale credin^ei. §i cand privim pe cei care au cazut de la credin^a, ii privim cu durere dar si cu dragoste, avand teama sa nu ajungem si noi oameni cu interese personale „mai importante" decat adevdrul lui Dumnezeu. Adevarul lui Dumnezeu e sfinienie si iti trebuie multa smerenie sa admi^i, ca adevdrul lui Dumnezeu e singurul adevar. Ni se pune intrebarea: Cum de a plecat harul lui Dumnezeu de la romano-catolici dupa schisma din 1 054? Insa harul lui Dumnezeu nu a plecat de nicdieri - caci Dumnezeu e pretutindeni - ci oamenii s-au despdrfit in mod interior de harul Sau si de revelatia Sa, incepand sa isi structureze mintea in afar a adevarului dumnezeiesc. Si, in consecinta, daca nu mai vrei harul si rastalmacesti adevdrul. ..nu le mai ai, pentru ca nu le mai vrei. ..si nu le mai simtil Se vorbeste uneori de „incompatibilitatea absoluta" a spiritului latin cu eel grecesc, de „o falie de netrecut", de „o prapastie" intre Occident si „teologia" lui si Sfanta Ortodoxie. Insa toata filosofia si „teologia" eterodoxa nu sunt decat o cotiturd sagace pe langa adevar, folosind elemente ale adevarului pentru a le compromite autenticitatea si de ele poti sedpa imediat... daca te dezici interior. ..si apoi faptic de ele. Omului naiv, neintrodus in teologie, i se pare ca si catolicul vorbeste despre Prea Curata Stapana, ca are si el „Taine", ca au si ei „preoti"... Dar nu isi pune problema de viata si de moarte, capitala, care ne sta tuturor la indemdna: cum pot sa existe doua adevaruri religioase, trei sau o mie total antagonice? Pare, in aparen^a, ca e acelasi „duh". Insa, cand adancesti subiectul, cand cercetezi onest sursele teologice, munca cinstita pe texte si realitdti te conduce la mirosul infect al ereziilor. Cand Apusul a devenit schismatic a crezut ca el e „mai bun" decat ceilal^i si ca cei din Rasarit „au gresit". Dar greselile Apusului au inceput sa devind evidente imediat. Si eel care a sim^it nevoia „sa se emancipeze", a facut-o in mod total pana la urma. 284 Au renun^at la un mod smerit de a gdndi si si-au creat o minte falsa, un mod de a judeca lucrurile pe principii gresite din start. Schisma a venit ca CGvafiresc pana la urma, pentru ca dorin^ele Apusului de a se disocia de adevar planau dinainte de schisma pe teritoriul sau. Cred ca nu numai la nivel inalt era politica aceasta de autonomie. Merita adancit cu foarte multd atentie si constiinciozitate acest subiect, pentru ca el ne-ar explica de ce schisma instauratd de ierarhii Apusului, nu a gasit contestatari puternici in Apus meat sa determine impdcarea si unitatea Bisericii. In mintea mea sunt inca multe lucruri care nu se leaga in istoria Bisericii universale, in istoria pe care deja o cunosc, pentru ca unele lucruri in ziua de azi au fost expuse voalat sau pejumdtate. Sunt expuse fragmentar evenimentele. Nu se cauta sa se gaseasca o prezentare organicd a istoriei Sfintei Biserici, pe care crestinii ortodocsi sa o simta a lor, sa se autentifice pe baza ei. §tii numai ca a existat o schisma, care ar fi fost motivele ei in mare, dar nu se spun prea multe despre receptarea ei, despre schimbdrile care au survenit dupa schisma, cum a influeniat schisma pe credinciosii Apusului si cum s-au lafit erorile lor, ereziile lor flagrante. T.QA De ce simte catolicismul sa se aggiornamenteze continuu, in asa fel incat sa se indeparteze tot mai mult, cu fiecare schimbare, de Traditia organicd a Bisericii primului mileniu? Iar protestan^ii, la fel, sa se reformeze continuu, ajungand la opinii tot mai indepartate de eclesialitatel Nu simt ei oare, cat de seculari sunt, incat trebuie sa raspunda fiecarui secol cu un alt cuvdnt, care devine antagonic cu eel de dinainte? Acest aggiornamento continuu insa nu spune altceva decat ca propria lor expresie teologicd nu are consistenfd. §i aceasta lipsa de consistentd a mesajului teologic se traduce astfel: adevarul dumnezeiesc al Bisericii e ceva „anemic" in comparatie cu transformarile sociale continue si ca el „se invarte" dupa cum bate crivatul istoriei si nu e eel 384 Idem: http://dexonline.ro/definitie/aggiornamento. 285 care determind adevdrata viatd si exprimare personald a istoriei. Insa, cand nu exista adevdr, exista schimbare ideologicd perpetua. Nemaiavand viatd si experientd bisericeascd autentice si, in mod firesc, nici teologie autenticd, Apusul eterodox vorbeste in limitele unei filosofii religioase a schimbdrii, care are „adevaruri" volatile, pasagere. Insa societatea seculara are mereu nevoie de rdspunsuri actuale dar nu de raspunsuri care sd ii biciuie erorile, ci de „raspunsuri" care sd ii perpetueze decaderea, declinul, catastrofa interioara. Acesta e motivul pentru care eterodoxia „prinde" la o societate debusolata si inconsistent^ la nivelul adevarului, pentru ca traieste in neadevdr in mod fundamental. \/ea mai evidenta experientd a omului autonom e iubirea, dragostea pentru cineva, chiar daca e vorba de o dragoste cu multe impuritdti. §i de aceea, daca vrei sd atentezi la via^a lui, la fundamentele vie^ii lui, la linistea lui, negdndu-i iubirea pentru sotie, copii, familie ii negi sensul existen^ei proprii. Transcenden^a nu are nicio relevanfd pentru via^a lui, caci el e centrat pe realitatea-obiect si chiar daca e vorba de o persoand, el o priveste ca pe „o achizi^ie", ca pe „un tezaur" propriu. Cu omul care se dezice de Dumnezeu nu po^i sa vorbesti - pentru ca nu ifi permite el - de bunuri in comun, de daruri dezinteresate, de daruri fdcute altora din iubire de Dumnezeu si de oameni. El i^i spune: „masina mea", „fiica mea", „averea mea", fara sa constientizeze ca el e un posesor trecdtor al bunurilor si ca fiica lui nu face ce vrea el, daca nu vrea si ea acel lucru. Raspunsurile scurte necesita multe cercetdri. A cunoaste istoria si adevarurile Sfmtei Biserici e o muncd colosald, epuizanta la culme. Teologii nu sunt niste purtdtori de rdspunsuri gata fdcute ci niste cdutdtori de Dumnezeu, niste vdzdtori de 286 Dumnezeu si vorbitori cu Dumnezeu, care incearca in fiecare zi sa devina tot mai mult ai cura}irii de patimi, pentru ca sa vada mult mai fin pe cele ale Sale. Nu sunt niste hambare cu date si idei Teologii, ci niste suflete iubitoare, smerite, fine, cautatoare, niste min^i sfinte, pline de in^elepciune, de discernamant, de aten^ie la detalii, care se cufundd in iubire pentru ca sa se cufunde in infelegeri si sunt imbrdcafi in multd smerenie cand afirma ceva, stiind ca ei nu sunt posesorii intregului adevdr, ci niste oameni care au fost iradiafi defrumusefea adevdrului dumnezeiesc. Cand tragi cu o arma ucizi oameni. Cand folosesti cuvantul, un cuvant trebuie sa stii unde ajungi, unde vei ajunge. In spatele scuzelor gentile stau gdnduri nemdrturisite. Imi e frica de acele gdnduri care nu stiu decat sa rdneascd pe eel din fa^a lui, pentru ca imi dau seama cum foloseste omul cuvantul ca sa se sinucidd mai intai, inainte de a mai trage ultimul gloni, care sa faca o rand mortald si celuilalt. Triste^ea e neincredere. Cand esti trist, demonul te-a min^it ca nu ai nicio sansd, ca totul e pecetluit. §i tocmai cand nu crezi demonului triste^ii, afli ca minunea te asteaptd la doi pasi de tine, ca acum Se va arata Dumnezeu si i^i va vorbi cu iubirea Lui. Cele mai daunatoare cercetdri sunt cele duse pdnd la jumdtate, dupa care abandonezi totul. Multe conceptii febrile din ziua de azi sau din trecut sunt niste cdutdri abandonate inainte de certitudine. Cum po^i sa trdiesti daca nu ai certitudinfl Ce po^i spera de la pseudo-certitudinfl A mormai trei propozrfii in treacat nu e un rdspuns. Ci ca sa ai rdspunsuri trebuie sa }i le caufi cu Dumnezeu. Trebuie sa-i ascurfi pe cei care si-au sfinfit via^a inainte de tine, pentru a vedea ce e aceea o certitudine existeniiald. Cum po^i sa caufi ceva fara sa mai faci si greseli? Greselile, ca vrei, ca nu vrei, fac parte din cautare, pentru ca inainte de a sti ce sa faci, binein^eles: nu stii prea bine ce sdfaci. §i daca cineva nu trece si prin erori, prin greseli, prin frdmdntdri, prin sincope, cum spune ca el cautdl Oamenii cdutdtori de Dumnezeu fac lucruri concrete: se due dupa oameni Sfm^i, citesc, se roaga, se intreaba, intreaba pe oricine, cer sfaturi, isi fac probleme, se bucura enorm cand 287 intrezdresc calea dreapta, se bucura ca pentru nimic altceva de adevdrurile sfinte pe care le-au in^eles. Cdutarea vie^ii sfinte e o bucurie continua. In^elegi unele lucruri. Insa multe necunoscute ifi stau inainte. Dar ceea ce ai in^eles tu nu e ceva ce nu mai poate fi adancit, care nu mai poate fi aprofundat deloc, ci adancul realita^ii ca atare ramane o arie de aprofundare perpetud pentru tine. A afla cine e Hristos Dumnezeu nu inseamna ca ai aflat totul despre El, ci tocmai atunci, odata cu certitudinea realitafii Lui in suflet, incepe drumul spre infelegerea Sa. Suntem mereu la inceput in infelegerea lui Dumnezeu si aceasta e smerenia: ca te vezi mereu la inceput in fa^a lui Dumnezeu, desi pe fiecare zi aprofundezi comuniunea cu Dumnezeu. Relafia intimd cu Dumnezeu nu sufera de plictiseald. Cu Dumnezeu nu te plictisesti. Singura plictiseala e pdcatul. De pacat te plictisesti, nu insa si de Dumnezeu. §i Dumnezeu nu ne plictiseste pentru ca El e o ddruire continua spre noi, o bucurie continua de noi, o comuniune sincera, vie, mai mult decat reald cu noi. §i daca in rela^iile dintre noi, ale iubirii dintre noi intervine plictiseala, uratul, marasmul, singuratatea, non- comunicarea, atunci am inceput sa confundam foarte grav iubirea cu ura, sinceritatea cu minciuna si pe un om cu un obiect josnic, care nu ne mai spune nimic si caruia nu mai trebuie sa ii spunem nimic. Prieteniile se due de rdpd cand unul dintre noi se minte pe sine, cand unul crede ca minciuna e mai bund decat ddruirea, cand daruirea e in^eleasa ca profitare de celdlalt si cand o masa buna, un dar, o suma de bani e tot ceea ceface ca celalalt sa vind la mine si sa imi spuna: „prietene". „Prietenia" de doi bani, batjocorirea prieteniei, a acestei realitdii binecuvdntate ne arata ca nu avem, noi, care facem acest lucru si ne numim totusi ortodocsi, nicio constiin}a sfdntd, ca sa nici nu pomenim de iubirea sfdntd pentru celalalt, care duce pana la a-fi da via}a pentru celalalt. Trebuie sa devenim oameni prin pocain^a si smerenie pentru ca sa devenim buni prieteni si iubitori de ceilal}i. Credem ca putem arde treptele realei cresteri duhovnicesti sau ca urcdm sus de tot fara sa stim cum arata 288 harul Sau, care merge continuu cu noi pe acest drum plin de multe peripe^ii si prin care noi vorbim mereu cu Dumnezeu. Dar ne inseldm ca putem face ceva fara sfatul Sfm^ilor, fara ajutorul lor, fara smerenia lor, fara bunul lor simt, fara modestia lor, in^eleasa de cele mai multe ori foarte prost. Si asta, pentru ca smerenia adevdratd pare „prostie crasa" iar fariseismul pare „o sfinfenie de care avem nevoie", desi el e o caricaturizare ordinard a celei mai curate frumus eft personale: sfinienia. Plu pot sa imi dau seama, sd constientizez durerea enorma din sufletul Fericitului Hie [vazatorul de Dumnezeu] pentru adormirea so^iei sale. Plange in continuu... Ce pot eu sd infeleg din plansul lui? Iubirea lui pentru ea, prezen^a ei de neinlocuit, amintirea ei de nesters. Cand ma uit in urma si ma gandesc la chipul ei, moartea parca nu e reald, caci eu o am in mintea mea vie. Via^a ei mi se pare neintreruptd de moarte, pentru ca atunci cand m-am rugat pentru ea, m-am sim^it bucuros si nu nefericit. §i Binecuvantata Prezbitera Maria a adormit prima. §i dupa ea a venit Fericitul Dumitru Staniloae. So^ia a plecat prima si la unul si la altul. Durerea lor n-am sa o intuiesc niciodatd, cum n-am sa intuiesc addncul durerii niciunui Sfant. Nici durerea si nici bucuria Sfm^ilor lui Dumnezeu nu o stiu, dupa cum nu stiu nici durerea si bucuria tuturor oamenilor. Sufar de o nestiinid crasa. §i daca ni se pare ca am sti ceva, aflam din destainuirile lor tocmai contrariul: ca taina omului e uimitoare intotdeauna. Cu cateva ore in urma am aflat ca a fost prins Saddam Hussein385. Murfi s-au bucurat. Dar era o bucurie ce ucide oamenii si nu ii inielege. Ucizi repede un om, dar e mai greu sd asculfi un om, sa l\\ spuna el ceea ce este el. Cand Dumnezeu l\i descopera decdderea ta si a lumii intregi, in^elegi ca ortodoxul este cineva suportat cu greu de 385 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Saddam_Hussein. 289 catre ceilal^i si ca ei nu te suporta, tocmai pentru ca tu vrei sa fii un slujitor smerit al adevarului. Sfanta Biserica Ortodoxa nu e acceptatd de statul capitalist decat pe post de „sluga supusa" sau de cineva pe care nu po^i sa il extermini, atunci cand vorbesti despre „drepturile omului". Asta nu inseamna ca nu ne tolereaza cu greu... Suntem luafi in rds peste tot. Evlavia noastra e transformata in motiv de batjocurd, cuvintele noastre sunt socotite „desuete", suntem perceputi ca „nebuni" si „retrograzi". Daca am scotoci insa satanismul omului de azi, spurcaciunea lui interioara, am gasi doud-trei idei drdcesti dar „fundamentale" si cu acestea terminam cu toatd linistea lumii. Ma impartasesc cu Hristos. Atunci sunt in viafa veacului ce va sa fie, pentru ca trdiesc deja acea realitate! Tree prin Sfanta Spovedanie - care e simbolul Infricosatei Judecdfi - si apoi ma impartasesc cu Hristos pentru a trdi in Impara^ia lui Dumnezeu. Realismul eshatologic nu e ceva scriptic sau ceva de domeniul viitorului, ci el e prezent, a inceput cu Hristos si e si timpul nostru. Cand merg prin adevdrul spovedaniei la unirea cu El arat ca numai adevdrul si dragostea pentru El ma fac sa fiu cu El si sa trdiesc cu El si dupd indemnurile iubirii Sale. Eshatologia nu e o supozifie pentru noi, ci un adevdr. Marturisirile patristice despre adevar sunt indubitabile. Daca ma impartasesc cu Hristos, ma impartasesc cu Hristos, Cel care va veni. Eu traiesc de acum comuniunea cu Hristos, Cel care va veni. Dar impartasirea nu ne sfm^este de la sine, fara acordul nostru, fara mintea si inima noastra smerite. Iuda nu s-a sfinfit impartasindu-se, daca in acelasi timp dorea sa II vdndd pe Fiul lui Dumnezeu. Nu ne sfin^im neiubindu-L, dar primindu-L euharisticl O impartasire cu El dorita, iubita, dorita nespus de mult are schimbdri vizibile. Unii se impartasesc uitandu-se la ceea ce se vede, socotindu-L doar un om si de aceea nu progreseaza mai deloc, pentru ca ii neaga dumnezeirea Sa. Arfii se impartasesc din „traditie" familiala, din obisnuintd sau pentru ca trebuie sa consume Sfintele si nu 290 pentru ca sa se sfinteascd in intimitatea profunda, inenarabila386 cu Hristos. Dar daca ne-am impartasi cunoscdndu-L pe El, stiind adevdrul dogmatic al lui Hristos, trdind poruncile Sale, iubindu-L, ne-am impartasi cu Fiul lui Dumnezeu intrupat, cu Fiul lui Dumnezeu facut om pentru noi, si Care ne iubeste, si Care vine in noi pentru ca sa ne bucuram vesnic impreuna cu El si cu toti Sfintii Sai. 9 5 5 Insa simt ca mul^i se impartasesc cu El, pentru ca li s-a spus ca „acolo e Hristos" si nu pentru ca II simt pe Hristos acolo, atunci cand ei se impartasesc. Dar credin^a nu e dibuiald, presupozi^ie, neexperien^a. Ci, dimpotriva: credin^a e adevdr, e realitate, e experienid comunionald. §i daca ma impartasesc cu Hristos fara ca sa simt dumnezeirea Lui, inseamna ca nu cred in El, ca nu simt ca Hristos euharistic este El si atunci II neg pe Hristos si spun ca e „simplu om". Ne-simiirea dumnezeirii Lui ne arata credinfa stricatd pe care o avem sau lipsa noastra de credinta in El. Insa, daca, dimpotriva, // simfim pe El in Sfanta Impartasanie atunci credem in El si // iubim mult si tocmai de aceea vrem sa ne impdrtdsim in mod zilnic cu Hristosul iubirii noastre. Daca stii doar adevdruri citite sau pe jumdtate nu ai unde sa ii duci altundeva pe oameni in afara decat la catastrofd. Citirile teologice nu au nicio legdturd interioard daca nu esti un credincios real, constient si experimentator al sfmteniei Sfmtei Biserici. Mul^i gasesc „nepotriviri" la Sfm^ii lui Dumnezeu, „lucruri care nu se leagd,\ Dar ele nu se leagd decat in capul lor si aceasta: pentru ca nu au experienid duhovniceascd integratoare. Trebuie sa fii racordat la nelinistile, la starea actuald a lumii, pentru ca altfel ramai in urmd cu explicitdrile pentru oamenii de azi. Via^a duhovniceasca, care nu stie sa vorbeascd lumii de azi, sa se impuna in termenii omului de azi, ramane o teologie „inadecvatd" in mare parte, chiar daca spune lucruri mari si frumoase. 386 Idem: http://dexonline.ro/definitie/inenarabil. 291 Po^i sa fii un mare Sfdnt dar sd nu te inieleagd oamenii tocmai pentru ca nu stii sa le vorbesti pe limba lor si la nivelul lor. Ei vor in^elege lucruri mult maipupne despre tine sau nu te veiface inieles prea bine. Daca nu stii de ce sd te legi, vei spune adevdrul dar nu vei folosi pe mulp oameni, ci doar pe cei erudi^i, inainta^i in cele sfmte, care fac efortul sd te urmdreascd, chiar daca si pentru ei tu esti anacronic cu exprimarea, cu punera problemelor, cu modul in care iti gdndesti predicile, cartile. Pentru ca, pe langd sfintenie, trebuie sa stii mentalitatea prezentului, gradul de cdutare al oamenilor, puterea lor de a te intelege... si sa iti explici de asa maniera experienta meat sa fii acaparator pentru lumea in care tu traiestL.si pe care o depdsesti cu mult... dar care nu poate urea la tine... decat daca faci efortul sd cohort la ea. De aceea, teologia ortodoxa a prezentului trebuie sd se impund omului mai mult decat o reclamd TV sau stradald, pentru ca reclama e deja cu mult mai „captivanta" decat „un enunt teologic". Iar daca reclamele au penetrat constiintele noastre mai mult decat s-arfi asteptat cineva, e tocmai pentru faptul ca au fost facute de oameni care jongleazd cu sentimentele omului, cu mintea lui, pe cand limbajul teologic bate pasul pe loc, desi spune cele mai dumnezeiesti realitati ale acestei lumi. Vom fi infelesi de oameni, daca vom simp, realita^ile omului de azi si le vom expune in ritmul acestui sentiment. §i omul de azi va intelege ca Dumnezeu ii vorbeste prin teologii de azi, daca ii vafi atinsd inima si isi va da seama, ca cei care pot atinge in acest fel inimile, nu pot fi decat oamenii lui Dumnezeu. Daca ne-ar pdsa de noi, de sufletul nostra, ne-ar pdsa de sufletele intregii umanita^i. Nu am putea sd ne ingrijim de noi, de vesnicia noastra in mod egoist, daca am constientiza ca vesnicia nu e o singurdtate in doi - tu si Dumnezeu - ci o comuniune, o comuniune cu top Sfinpi inaintea lui Dumnezeu. Fuga dupa o vesnicie care il exclude pe celalalt nu e o privire ortodoxa asupra mantuirii, ci are nuan^a ideologiei capitaliste, unde trebuie sa te ba^i pentru o bucatd de pdine cu ceilal^i. Aproapele, daca imi devine „concurent", e lesne de inieles ca iubirea zboard din rela^ia mea cu el. 292 Acolo unde celalalt e „dusmanul", „cel care vrea sa imi ia postal", „cel pe care trebuie sa il elimirT, aproapele meu devine o victimd, chiar si numai in mintea mea, daca nu in a mai multora. Daca trebuie sa il elimin inseamna ca nu il vreau si daca nu il vreau, nu il pot iubi. Casele transilvane, cu usi mari la poarta, arata tocmai dorin^a de netransparenfd, lipsa de comuniune reala, de dragoste. Vo\\ sa ai si usi unde se vede tot dar asta nu inseamna ca to^i care au usi „transparente" se si iubesc. Dar cei cu usi „transparente" presupun ca arputea iubi. Una e sa vopsesti totul in negru si sa ai la subsol casd de prostitute si alta e sa ai la gGam flori si perdele albe. Una e sa te imbraci in toate culorile de pe fa^a pamantului si alta e sa fii decent si in acest lucru. Dar de ce sa simt „nevoia", sa nu fm prieten cu oamenii? De ce sa presupun ca to^i oamenii sunt „rai", cand eu nu ii cunosc si nici nu pot sa ii cunosc pe to^i oamenii? De ce pornesc din start de pe o pozrfie negativistal Ne e fried mai mult decat sperdml Ne e frica sa ne privim in suflet sau nu vrem sa ofaceml Poate ca nu stim cum sa privim in noi. Poate nu suntem incurajafi sa o facem. Vorbim si cand nu vrem sa ne infelegem. Vorbim, chiar daca sim^im ca suntem in plus sau cand nimeni nu ne ascultd. Dar de ce vrem totusi sa vorbim, daca nu am socoti ca vorbitul e totusi ceva foarte important! L3aca urci intr-un tren arhiplin si stai pe culoar, si daca nu po^i sa ifi misti deloc picioarele, afli ca se poate calatori ^z astfel. Tot asa afli ca po^i calatori si pe tamponul locomotivei daca te grdbesti sau daca vrei sa ardfi ceva altora. Po^i sa nu \\\ dai seama, ca oamenii de langa tine au si ei ofuri, daca incerci sa ii strivesti de caldaram in ascensiunea ta spre cine stie CQpunct al orizontului. 293 Am venit spre Bucuresti in acest fel si in fa^a mea era un baietel tdcut si ascultdtor. Unii stateau in veceul vagonului ca altundeva nu se putea. Via^a noastra e un tren, numai ca are doar o singurd oprire. Si pentru ca nu vad oprirea imediat, unii din fra^ii nostri se plictisesc de via^a asta si incearca tot felul de subterfugii „consolatoare". Am fost si la cimitir. Cand recunosti unele nume ^i se pare ca esti de acolo, ca. faci parte din comunitate. Unele morminte au amprenta mult prea lumeascd. Oamenii cred ca va fi „cam la fel si dincolo" si aduc tablouri, mese, scaune, tot felul de obiecte nefolositoare la mormant. Epitafurile sunt arareori adanci. TOT Exista si kitschuri de tot felul. Mormintele sunt niste pietre foarte reci, uneori inspdimdntdtoare, de parca nu ar maifi inviere. Poate ca unele morminte prea late, de piatrd, cu pietre masive de marmurd spun tocmai aceasta: ca autorii lor nu cred in inviere. Pamantul, mormantul in pamant te umple de o multa smerenie. Vezi ceea ce esti. Vezi cev a. familiar si tocmai de aceea nu pare inspdimdntdtor. Doamne, si eu sunt inspdimdntdtor prin triste^ea mea, a pacatelor mele! Triste^ea e o tdgdduire a bucuriei invierii sau o disociere fapticd de adevarata vietuire. Cand sunt cu inima ca o piatrd tombald si totul e fad langa mine si in mine, cand ma apuca disperarea, triste^ea pentru via^a mea, atunci nu mai sunt parca viu. Sunt o paiafd. Cand nu mai trece fiorul bucuriei prin mine parca timpul s-a oprit in loc sau m-am adancit intr-o liniste inspdimdntdtoare. Cand doi insi care sunt certa^i se intalnesc, intre ei se instaleaza o tdcere sugrumdtoare. Nu stiu cum sa dea bir cu fugi^ii mai repede. §i asteptarea e disperantd cand se face de unul singur. Cand ea nu mai vine, cand nu stii ce s-a intamplat cu so^ia ta sau cand nu stii cum va naste so^ia ta sau nu stii daca mai po^i avea aceeasi casa si la anul... asteptarea te dezuman izeazd . 387 Idem: http ://dexonline.ro/definitie/kitsch. 294 Oamenii credinciosi II au pe Dumnezeu, au nadejdea in El. Nu stiu cum pot sa reziste ceilal^i. Pentru mul^i, pacatul e un mod de „rezistibilitate". Rezistd fizic in aceasta lume, numai pentru ca pdcdtuiesc. Dar ei sunt un iad interior. Fuge dupa avere, dupa femei, escrocheaza, minte si asta ii da „putere" sa reziste. Pacatul il face „sa spere", dar Dumnezeu, nu\ Pacatul ii „da aripi", dar casca cand aude de Sfanta Evanghelie. Cand citesti despre patima tristefii lui Bacovia388, cand ii citesti scrierile, te adancesti intr-o tristefe de cavou, fara nadejdea invierii. Baudelaire te sufocd cu satanismul sau plin de o desfrdnare revoltatd. Dali parca este o excrescenfa a desfrdndrii „fine ". . .si las pe alta data catalogarile literare, unde m-am impotmolit catva timp, insa din cu totul altepricini decat ei. Cand privesti in urma si i^i vezi decdderea, te uime§te mila lui Dumnezeu, te cople§e§tQ. Asa mi se intampla mie! Ma vad prea dement pentru a trai, prea ticalos, cu totul netrebnic pentru via^a aceasta. §i, cu toate acestea, dorin^a de a-L cunoaste pe Dumnezeu, de a trai cu El e mult mai mare in mine, e cople§itoare. E mult mai coplesitoare in mine dorinfa de viafd haricd, de via^a mladiata de Duhul Sfant, in comparable cu pacatul, cu via^a mea plind depdcate. Imi e mie greu sa ma infeleg, daramite alfii. Ii cred pe mul^i ca se smintesc de mine - si imi pare nespus de rdu de acest lucru - dar nu eu vreau sa se intdmple asta, ci se intampla fara voia mea. II enervez pe unul, il fac pe altul sa se simtd prost, deranjat de o pozifie a mea... si cand incerc sa repar lucrurile parca mai mult le stric. Oamenii incurca rdsul condescendent, atmosfera amiabila pe care o creez in jurul lor, cu realitatea mea interioard, crezand ca eu nu am nicio durere addncd si sunt de fapt „insensibil" , daca atunci cand stau cu ei de vorba sunt volubil, cu umorfin, cu multd voiosie. 88 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Bacovia. 89 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Charles_Baudelaire. 390 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Salvador_Dal%C3%AD. 295 Insa eu fac asta cu cei care vorbesc.pentru ca sa nu ii umplu de gravitatea cu care eu vad viata si de durerea in care eu creez si ma rog si traiesc. Adica eu sunt bun cu ei, prea bun. ..iar ei ma judeca tocmai cand ar trebui sa imifie recunoscdtori. Unii numesc ABC al cunoasterii lucruri care nu tin de esenfa comportamentului uman, ci de ambalajul social al acestuia. §i nu auzim prea bine ce vrea sa ne spuria celalalt, pentru ca nu vrem sa il auzim. Sau daca observam ca un anumit om e „ceva de capul lui", atunci incercam sa ii bdgdm be}e in roate, ca sa il scoatem in cele din urma ca e si el om „ca si noi". §i asta, pentru ca nu suportam viafa curatd, munca sfdntd, ostenealsL prisositoare. Nu suportam sa primim lecfii de la al^ii, chiar daca lec^iile sunt adevdrate si, o, sunt atdt de necesare noua! Doua conferin^e ale Parintelui Teofil [Paraian] de la Sambata. Le-am gasit online si le-am citit in diminea^a asta. Le voi dezbate acum391. Sfmtele slujbe sunt ca „vuietul Duhului". Sfantul Dull e Cel care sufld prin ele si ne aduce in inimi bucurie cereascd. E intrebat daca e sau nu pentru deasd impdrtdsire si el raspunde: „Nu mi-e frica de cei care se impdrtdsesc. Mi-e frica de cei care nu se impdrtdsesc". Imi vin in minte ipostaze ale egoismului „de clan". „Sa aiba si de la noi fata mea. . .nu numai de la eV\ Cadourile inutile isi fac apari^ia, numai pentru ca parin^ii ei, aifetei, vor sa bifeze orgoliul ca au dat si ei fetei lor ceva, nu numai ginerele. Cadouri care vor deveni mai tarziu furculife de bdgat in ochi si in fa^a caruia ginerele trebuie sa taca „resemnat", pentru ca la socrii e „puterea". Se aud glasuri in inimi care nu se spun sau se ascund „cu multa bdgare de seamd". Cei care se impartasesc sunt mult mai inofensivi ca cei „retimui", ca „pacatosii" cu multe scrupule. §i cand e intrebat de ceea ce ia rugaciunea si aduce oamenilor, Dumnezeiescul Parinte Teofil spune: rugaciunea SLreputeri nelimitate. 391 Prima e din 1 1 mai 1994 iar a doua din 8 mai 1995. Voi incepe cu a doua. 296 Pledoaria sa pentru prietenie e magnified. Crede in prietenie din toate puterile. Prietenia „este o realitate din cer adusa pe pdmdnf\ §i mai spune, cu o inima prea primitoare, prea delicatd: „Cred intr-o prietenie adevdratd si sfdntd si curatd si o recomand din toate puterile mele". Pentru el, bucuria aceasta mare, prietenia, ramane in vesnicie. Conferin^ele, predicile, cardie dumnezeiesti am senza^ia de multe ori ca sunt prea mici. Desi unele sunt foarte mari, mi se par tot mici. Pana la urma sunt tot.. .mici. Pentru ca ai vrea ca ele sa nu se mai termine. §i ai vrea sa auzi in fiecare pagina alta noutate, alta minune, alta trdire extraordinard, alta suplefe a Sfintelor dogme. Mie imi place sa pierd timpul in compania marilor minuni divino-umane care sunt Sfiniii. E o pierdere a timpului cu nenumdrate cdstiguri. Imi place sa stau de vorba cu Sfiniii nostri si cu oamenii duhovnicesti, cu Sfiniii de aid, care inca nu s-au mutat la Domnul. Dar, in acelasi timp, imi place sa stau de vorba cu tofi cei deschisi si care doresc sa comunice frumos, important, veridic, experential, fundamental. Cand gasesc oameni care simt necesaritatea dialogului, a comuniunii, atunci pared renasc, uit de toate. Intdlnirea de suflet e mereu o bucurie plind de bucurii. In a doua conferin^a apare o expresie foarte adevarata: „Raiul e o realitate pe care o face omul de Rai", vrednic de Rai. Atmosfera plind de pace e facuta de oamenii plini de pace dumnezeiascd. Nu po^i sa fipi la ganduri, ca la copiii din clasa a Il-a si ele sa ia pozrfia „de frica" si sa ia loc in banci. Unde sunt oamenii duhovnicesti acolo apare Raiul pe pdmdnt. De acolo nu ifi mai vine sa mai pled daca ai sim^urile sufletului nevdtdmate. TAT Rosteste o poezie a lui Vasile Militaru si mi-a sarit in minte imediat versul: „Ti-ai pus zdvor pe barfitoarea-ti gura?". Aici e doar o frazd ruptd din context, dar acolo suna foarte bine. 392 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Militaru. 297 Sfantul Apostol Toma nu dorea o iluzie optica a lui Hristos, ci realitatea Lui. Tocmai de aceea a cerut sa puna mdna, sa se convinga, sa se incredin^eze deplin. Incredin^area de Invierea Domnului este o certitudine interioard care vine de la Dumnezeu si noua nu ne trebuie giulgiul de la Torino neaparat, caci noi am vdzut Invierea lui Hristos prin credinid. Ideile acestea sunt brodate pe baza ideilor exprimate de Parintele Teofil in acea zi. §i o ultima frumusefe din experien^a sa: trebuie sa ne intalnim cu mizeria din noi, cu addncul fdrddelegii proprii. Fericitul Paisie ieroschimonahul394 a spus la un moment dat: „Canonul bolnavului este patul, patul suferinlei". Mai mult decat rabdare, nadejde, rugaciune si bucurie, ce mai poti sa ceri unui om, care nu se mai poate ridica din pat de unul singur? Iar Fericitul Sofronie [Saharov] scria in Mistica vederii lui Dumnezeu, ca „Rugaciunea plina de pocaintl ma mistuia". Adevarata rugaciune te slabeste, l\i slabeste inima, mintea, trupul. Rugaciunea nu e o relaxare, ci o stare de incordare permanentd. In 1924, in Sambata Mare, a avut un extaz dupa ce s-a impartasit. A stat in lumina dumnezeiasca timp de trei zile. Un altul 1-a avut pe un balcon (probabil al unei cladiri din manastire), parca spre seara, pe la inceputul anilor '30, pe cand era diacon. Grigore Lese396, muzicianul popular renumit, spunea: „Cum e omul asa-i si cdntecuF. Sunt uluit de tot ceea ce vad si de tot ceea ce citesc. Ma uluieste bogdfia de sens a tot ceea ce ma inconjoara. Sunt plin, imi vine sa rabufnesc, sa dau pe afara de atata bucurie. Imi vine sa plang. E normal sa plangi, cand Dumnezeu l\\ arata atata minuna^ie de sens, de frumusefe, de slava dumnezeiasca. Cugetarile domnului Lese au multa vigoare. M-au surprins prin viul lor. 93 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Giulgiul_din_Torino. 394 Nu mai stiu la cine m-am referit aici. 95 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Sofronie_%28Saharov%29. 396 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Le%C8%99e. 298 Spune el: „Viata omului trebuie sa ne-o inchipuim ca pe o zi; cand soarele rasare, se inal^a pe cer si apune". Iar „nunta are in ea si bucurie dar si tristefe". Despre batutul toacei39' spune admirabil: „Glasul de toaca este un glas din altd lume". Totul ft se asazd inaintea ochilor. Numai sd privesti prin toate spre Dumnezeu. Dar trebuie sa renun^i si la a nu mai vedea cele ce se vdd pentru ca sa „l\\ omori mintea" - cum imi spune mereu Dumnezeiescul Hie [vazatorul de Dumnezeu] - ca sd II vezi pe Dumnezeu intru slava Sa. Atat una, cat si cealalta. Atat vederea cat si refuzarea vederii lucrurilor si a gdndirii discursive au timpul lor si rostul lor. Toate au un rost. Numai ca trebuie sd il afli, sa te smeresti in fa^a lui Dumnezeu si sa te lasi condus de Dumnezeu ca sa il afli. In cartea sa „de veghe crestina", domnul Sorin Dumitrescu spune lucruri marcante. Sunt fdsii de lumind a intelegerii cuvintele sale. E grav cand iubim ,/astul Ortodoxiei mai mult decat pe Hristos" (p. 17, ed. 1998)399. Nu vreau sd dau detalii. Aceasta carte trebuie comentatd si nu cititd, pentru ca e o carte care prinde prea multe nuanfe neapdrate pentru noi to^i. Fugim de noi dar si dupd noi. Cautam cu infrigurare mancare duhovniceasca. Desi e rard, inca nu e incd atat de rard. Mai gasim surse sigure. Minunile se fac cu oamenii. Gianina [Piciorus] a trait azi o minune. Si a fost o minune imensal Ne dam seama, totusi, de cat de minunate sunt minunile lui Dumnezeu cu noil Cred ca foarte puftn in comparable cu addncul lor. Maine e Nasterea Domnului (25 decembrie)400. 397 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Toac%C4%83. 398 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sorin_Dumitrescu. 99 E vorba de Sorin Dumitrescu, Rock & Popi. Carte de veghe crestina, Ed. Anastasia, Bucuresti, 1998. O recenzie facuta earth luate in discutie: http://www.agnos.ro/blog/20 1 0/1 0/24/recenzie-sorin-dumitrescu-rock-popi-carte-de- veghe-crestina/. 400 A se vedea predica noastra din 2010: http ://www. teologiepentruazi.ro/20 10/12/1 6/predica-la-duminica-dinaintea-nasterii- domnului-2010/. 299 Bucuria acestui praznic e o bucurie speciala: ma bucur dar traiesc in acelasi timp o bucurie dureroasa. Lucrurile din jurul meu, evenimentele sunt de asa maniera. Izbucnesc din noi strafunduri de bucurie, strafunduri de lacrimi. Cat de minunat esti Tu, Doamne! Cat de minunat esti Tu cu noi si in noi! Sunt oameni care imi stau in inima ca o faclie de foe si imi dau cote de zbatere ale inimiifoarte mari. Voi, prietenii mei. . . Voi, cei care imi sunte^i aproape! Priveam o fresca dintr-o Sfanta Biserica si am observat ca pestera Nasterii Domnului era un v intors, plin de negru. In pestera unde Se naste Domnul, in inima noastra, totul e profund. Inima noastra e un intuneric care nu poate sa opreasca lumina lui Hristos. In intunericul inimii noastre straluceste nasterea Sa. Nu e plina de teologie Sfanta Icoana? Nu e plina de simiire si de gdndire dumnezeiascdl Doamne, Cel care Te-ai nascut pentru noi si Te nasti pururea in noi si pentru noi, nu ne lasa! Ai mila de noi, Dragostea mea si ne miluieste. O, sunt mult prea netrebnic pentru lumea Ta, Doamne! I entru un gand nesocotit, exprimat intr-o doara, s-a napustit asupra mea o grea ispitd. Ma simt slabit trupeste, imi dardaie pu^in mainile, o vena de la ochiul drept mi se zbate. . .si ispitele grijii desarte si-au facut din nou apari^ia. Incertitudinea te omoara psihic. Demonii vor sa te arunce in groapa singurata^ii, a non-comunicdrii. §i in astfel de momente orice sprijin, cat de mic ar fi el, \i se pare ceva imens. „Cum aratd inima lor?" te intrebi. Chiar le place sa te stie pe jar? Constientizeaza ceea ce |i-au facut? Sau e doar un avertisment pornit din frica? Avem frici legate de vdrsta noastra. Fiecare cu o alta nuan^a. 300 Imi era frica candva de unii oameni, de unele lucruri, de unele situa^ii. Oamenii au murit sau am scdpat de ei prin mutarea domiciliului. Cand am intalnit pe unii dintre ei, pe fostii „brontozauri" nemilosi, aveau o alta expresie la vederea mea de parca nu se intdmplase nimic intre noi. Lucrurile, evenimentele au fost spdlate de o uitare provideniiald. Daca as fi tinut minte toate durerile, toate cuvintele ca niste bombe, nu stiu daca asfi rezistat pana acum. Ma minunez de aceasta rezistibilitate daruita de Dumnezeu, cand sunt atdt de sensibil inauntrul meu. Situa|ia de a fi mereu flotant, mereu „cu gazda" speram ca s-a dus. Dar se mijesc niste orizonturi neclare, unde numai mila Sa poate face lucrurile stabile. Nu stii unde vei fi maine, ce vei face peste o saptamana sau peste zece ani. Dar vei mai trai zece anil ...§i demonii vor sa imi inoculeze iarasi in sange eczema rdzbundrii. l\i cer sa le doresti moartea celor ce l\i fac rau, cand Domnul milei te roaga sd-i ierfi pe cei care nu te in^eleg si i^i fac rau, mult rau degeaba. §i ma rog cu multa durere pentru cei care imi fac rau, cu multa compasiune pentru ei dar si cu multa nevrednicie. Doamne, ai mila de acestia si ii iarta! Ma simt greu, ma simt la un pas de a face un infarct sau poate ca e doar o iluzie din cauza racelii. Avem numai iluziil Unii spera la momente mai bune, la inavufire. Eu nu doresc decat liniste, pace in suflet si putere de muncd, multa putere de muncd. Nu stim cum ne reflectdm in inimile celorlal^i. In aceasta directie putem avea multe surprize. Putem sa fim arunca^i intr-un col} al inimii lor de catre cei pe care noi ii numim si ii credem „prieteni" si pe adevara^ii nostri prieteni sa nici nu-i cunoastem, dar ei sa ne iubeascd si sa ne respecte mult, fara vreo urma de patologic sau de interes de vreunfel. Suntem dusi uneori in eroare de bunavoin^a pe care o aratam unora sau altora. §i cand oamenii rai aud sldbiciunile tale, nu stiu cum sa le exploateze mai bine. Daca pari un mielusel prostuf esti o bund victima, victima „ideala" pentru „taurii grasi" ai Psaltirii. 301 Daca esti cu bune inteniii si vrei cu mult dor mantuirea oamenilor i^i vor gasi ei lucruri prin care sa te indurereze. Esti ucis de indiferenfa celor pe care ii iubesti, zdrobit de cei pe care ii slujesti zilnic. Daca nu mai esti tanar si batrane^ea se infiripd in tine, vor sa te vada odatd mort, cat mai repede, caci locul tau trebuie dat altora. Batrane^ea e bulversatd de groaza neputin^ei si a indiferen^ei celor din jur. Po^i muri in apartamentul tau si te pot gasi cand o sa incepi sa pufi bine, adica numai atunci cand vei alerta nasurile vecinilor. Ceva mic, banalul e pus in fafd iar durerea e pusd la coadd, pentru ca sa nu mai simfi nimic sau sa nu se stie faptul ca tu...noi... suferim. §i totusi, trebuie sa traim! §i totusi, cu toate aceste dedesubturi urate ale noastre nu facem toate prostiile la care ne-am putea gdndi. Dumnezeu ne opreste de la multe rele prin care ne-am autodistruge. Cand se intalneste Sfantul Maxim Cavsocalivitul401 cu Sfantul Grigorie Sinaitul402, eel din urma ii zice la un moment dat celui dintai: „Lasa acum asteal Pentru dragostea Domnului, povesteste-mi via^a ta. Nu-^i intind curse, asa cum fac aliii. Imi iubesc aproapele ca pe mine insumi, nu-1 nesocotesc. Vreau sa ma instiintez de la tine insufi despre virtutea ta Sfantul Maxim vroia sa se smereascd si, totodata, sa isi ascundd virtutea in fata Sfantului Grigorie, dar Sfantul Grigorie ii cere adevdrul. Adevarul neacoperit de smerenie... Aceste cuvinte sunt esenfiale pentru in^elegerea sinceritdfii intre ortodocsi. Astazi, daca incerci sa spui ceva din darurile duhovnicesti ale vie^ii tale, esti taxat imediat de catre invidiosi ca „inselat", ca nu cumva sa spui vreun adevdr, care sa le strice „confortul" lor hotesc. Ei pot spune si scrie toate inepiiile, dar tu nu po{i sa-ti spui adevdrul inimii tale, trait cu Dumnezeu, in putinele tale nevointe iubitoare de Dumnezeu. 401 A se vedea: http://paginiortodoxe.tripod.com/vsian/01-13-cv_maxim_cavsocalivitul.html. 402 Idem: http://paginiortodoxe.tripod.eom/vsnov/l l-27-cv_grigorie_sinaitul.html. 403 *** sfantul Maxim Cavsocalivitul, Sfesnicul Athosului, col. „Florile Bisericii", trad, din limba greaca de Ierom. Evloghie Munteanu, Ed. Bunavestire, Galati, 2003, p. 33. 302 Argumentul pe care ti-1 aduc (pentru ca nu stiu cum e viata duhovniceasca si de aceea sunt penibili) este, dimpotriva, acela, ca tu nu pofi sd-ti inielegi starea ta duhovniceasca, darurile tale, pentru ca daca le-ai stii, nu le-ai mai avea. Insa nu isi dau seama ce enormitate spun.. .a carei conluzie nu e alta decat aceea ca oamenii duhovnicesti sau Sfintii sunt Sfinti/ara ca sa stie. Adica inconstient de Sfinti. E ca si cand te-ai impdrtdsi fara sa i}i dai seama sau ca si cand ai mdnca fara sa constientizezi acest lucru. Insa adevarul e tocmai altul: oamenii duhovnicesti sunt constienti de ei insisi, de ceea ce se petrece in ei, vad cum se umplu de har si de sfintenie, cunosc modul in care se despdtimesc si se umplu de slava Sa si tocmai de aceea scriu despre ele. Sau nu scriu. ..si unora li se pare ca nici nu stiu ce se petrece cu eL.daca ei, din prea multd smerenie, le lasa in tdcere... Sfintii Paring scriu tocmai din cele pe care le trdiesc sau le observd de la al^ii. Minciuna inconstieniei trairii harului insa a dus la o „Ortodoxie" eretica, cu nuanfe eterodoxe evidente in mintea multora, pentru ca se cred ortodocsi doar pentru ca stiu sa vind la Biserica sau cunosc unele lucruri doar scriptic dar nu si experimental. To^i ortodocsii suntem de acord ca primim harul dumnezeiesc la Sfantul Botez, ca primim iertarea Lui prin Sfanta Spovedanie, ca in fiecare slujba a Bisericii traim in mult har. Numai ca unii o stiu doar din cdrti sau din spusele altora, pe cand altii o stiu si cu fapta si pot sa explice cum se simt cand inteleg, simt, vad, cunosc unele lucruri in mod duhovniceste, mistic, tainic, dumnezeieste in persoanele lor. Astfel, din cauza lipsei vietii duhovnicesti in multi dintre ortodocsii nostri, una e ceea ce spun ortodocsii ca se intdmpld in Biserica si alta e ceea ce simt si trdiesc ei. Adica e distanta de la cer la pamant intre teologia scripticd, din carti si teologia neintrupatd in oameni, in viata lor. Acesta e motivul pentru care ii enervezi rdu de tot pe ortodocsii fara experientd duhovniceasca, cand ii intrebi ce inseamnd mdntuire si curdtire de patimi pentru ei, pentru fiecare in parte. 303 Da, da, cunoastem Scriptura, cunoastem ce spune Sfantul loan Gura de Aur sau Dogmatica Parintelui Staniloac.Dar ce simti tu in tine insuti? Cum te-ai despdtimit de o patima sau alta? Cum simti harul lui Dumnezeu? Cum simti si trdiesti un eveniment liturgic sau altul si nu cum arfi trebuit sd il trdiesti, ca asa ai gasit in nu stiu ce cartel Si cand ii intrebi, in mod brutal, fara sa o dea la intors, cum simt harul Lui in inima lor, in fiin^a lor, in ei insisi, ortodocsii „scolastici", a caror „Ortodoxie" e formata doar din fraze citite sunt incurcafi la culme si dau bir cufugifii, pentru ca nu au habar cum arata harul dumnezeiesc sau nu se deschid deloc lui sau daca uneori il simt, il neaga imediat interior, crezand ca e vorba de „o patima", De aceea, cand se vorbeste de multe ori despre „bucurie", „pace", „implinire duhovniceasca", mul^i predicatori ortodocsi se refera la ceva multprea teluric, tocmai de aceea nici nu poti sa ii asculti prea mult pentru ca ti se face greata de nestiinta lor, pe care ei nu o sesizeazd nicidecum. Bucuria duhovniceasca insa e o stare divino-umana, o traire profunda, plenara, cu multe urmari in noi, despre care nu poate da marturie asa, oricine, care vrea doar sa predice si el despre lucruri pe care nu le cunoaste nici macar 1%. Asa cum eel care stie cum se sdrutd o femeie si ce se intdmpld atunci... poate sa dea detalii sufletesti si anatomice in acelasi timp despre sarutul dintre doi oamenii care se iubesc, tot la fel, eel care traieste bucuria duhovniceasca a vdrsdrii in el, din plin, a harului lui Dumnezeu, stie ce se petrece si in sufletul si in trupul lui in acelasi timp... si poate sd detalieze experienta ca atare. Sa spuna trei lucruri sau 10 pagini despre ea. Adica, doar daca experimentezi, cunosti ce se intampla si in cadrul relatiilor cu oamenii si in relatiile cu Sfintii si cu 5 5 5 5 5 5 Dumnezeu. Daca nu stii lapropriu, bineinteles: bati cdmpiil Acesta e motivul pentru care evenimentele predicatoriale ortodoxe ale momentului sunt cu precadere lansdri in moralism, in chestiuni exterioare de tipic si istorie iar partea grea a teologiei experimentale, cea a in^elegerii Dumnezeiestilor Scripturi si dogme e mereu o problemd de viitor sau numai pentru unii, care „au facut scoald mai multcC sau carora „le place sa fie mai asceti de felul lor". 304 Repede iji spui: „Parinte duhovnic". Dar, in mod real, tu poate ca nu ai nascut pe nimeni pentru Dumnezeu si nici nu l- ai hranit cu adevarul Sau. Si cum 1-ai putea duce pe cineva la El, la Dumnezeu, daca Tu nu II cunosti pe El, daca tu nu L-ai vazut niciodata si nici nu stai in ambianta comuniunii cu El? Cum sa ii dai altuia sd simtd harul Sau, daca pentru tine el nu este o cotidianitate ca si aerul, ca si rugaciunea, ca si intdlnirea cu ahull Insane cdti ii mai intereseaza adevarul sfintenieil Cine mai doreste sfinienia Ortodoxiei? Cine mai vrea pace in inima lui? O, Doamne, ai mila de noi, robii Tai si nu ne lasa fara ajutorul Tau! Ajuta-mi mie, preaticalosului, Doamne, ca inima mea e ticaloasa si stearpa. Faca-se voia Ta! Numai a Ta. Voia mea, intotdeauna mi-a facut numai belele. 1 ana cand nu vezi pe ce arunca omul banul, nu in^elegi cat de puerili suntem. Azi-noapte, de revelion, aerul Bucurestiului - desi a fost o ceaid densd - a fost imbacsit de pocnitori si artificii de tot felul. Ziceai ca e rdzboi, ca e din nou revolufie. Cine nu ar fi stiut ce se intdmpld, ar fi intrat in panicd imediat. Milioane de lei aruncate pe pocnitori, pe mancare, pe bautura, desi omul poate manca §ipu}in - nu din zgdrcenie - ci din inielepciune a min}ii. Televizoarele au fost pline de distraciii pentru distraciii, omul a crezut ca se bucurd, unii si-au comandat fete ca sa le satisfaca devierile sexuale, poate ca unii s-au imbdtat in mod jalnic iar pe al^ii i-a luat salvarea din cauza mancarii. . . Si pocnitorile au bubuitl... Si nimeni nu prea stia ce se sdrbdtoreste, si unii s-au destrdbdlat bine - presupun - chiar daca a doua zi e praznic mare. 305 Dar daca omul „nu merge la Biserica", considera ca poateface de toate. Am mers la Sfanta Biserica si in locul scaunelor noastre (pentru ca stia ca vom veni si ne vom aseza acolo, amandoi, in strana barbatilor) era bradul desi, de la Craciun si pana acum el statuse dincolo, in strana femeilor. A trebuit sa stau cu Gianina [Piciorus] dincolo, langa femei, pentru ca bradul sa stea in locul celor doua scaune ale noastre... Asta m-a durut: miscarea dusmdnoasd a preotului. Aceiasi demoni de demult ma urmdresc si in acest preot. Exista unii preoti, care isi dau seama imediat ca sunt „mdndru" (desi ei nu vizeazd aceasta patima, de care realmente sufdr), numai pentru ca nu sunt „obedientul" pe care ei il vor, adica lingdul si prefdcutul de care au nevoie. Considera „mandrie" la mine faptul de afi demn si de a dori relatii de prietenie si nu de obedientd minimalizatoare. Dar cum preotii pe care ii intalnesc nu cam doresc relatii reale cu ei, in cadrul carora sa ma sfdtuiesc, sa ii intreb si sa imi rdspundd profund si la obiect, sa ne ajutdm reciproc adica.. .ci doar supusenii nesimtite, tocmai de aceea ma exclud din priviri, inainte de a spune trei vorbe. Un coleg mi-a adus Apostolul drept consolare, pentru ca preotul si strana si putinii membrii ai comunitatii vedeau ca inima mea a inteles miscarea „tactica" a bradului plantat pe locurile noastre. Am refuzat, fals politicos, sa il citesc, sa il rostesc la Liturghic.si, bineinteles, ca nu s-a ddrdmat Biserica pentru ca eu nu am spus Apostolul... si nici nu a plans nimeni pentru acest fapt. Motivul era simplu si de bun simt: stiam ca unii „principali" nu ma vor, acolo, in inimile lor, nu vor sa ma audd cantand Apostolul si n-am vrut sa le stau ca un nod in gat, atunci cand eu mi-as fi spus inima printre cuvintele Apostolului. Dar, la predica (pentru ca eu inteleg cuvintele... si sentimentele sfinte dar si pe cele bdddrane din oameni, chiar si cand sunt imbrdcate in smerenie sau intr-o „evlavie" prefacutal) am fost aratat neascultdtor si mdndru, ca si cand preotului predicator i-afipdsat, in vreunfel de mine... Dar cand m-a miruit. ..tacerel A arborat doar un zambet pervers, intins pe fata in mod standard, plin de o iubire „fara subintelesuri". 306 Bineinteles ca i-am raspuns prin mimarea aceluiasi zdmbet...csLYQ te tine la depdrtare si care te arata „un om integru, un bun crestin ortodox, un om de o calitate rara" prin duplicitatea in care te experimentezi in mod zilnic. Si am plecat, cu gust amar, de la Sfanta Liturghic.unde m-am simtit ca nuca in perete, numai pentru faptul ca eu nu ma mint pe mine insumi „cu delicatete". Ma doare enorm, pentru ei in primul rand si nu atat pentru mine, ceea ce simt la unii colegi de studii sau \apreo}ii pe care ii intalnesc la Bucuresti sau pe oriunde: atata manie, atata ura, atata invidie fara sens! Ce au toate acestea cu Hristos, iubi^ii mei? Cum sa mimati in continuu „virtuti" inexistente? Cum sa nu te simti penibil, macar acolo, cat de putin, cand stii cine esti... si cum ai ajuns preofl Ei cred ca nu imi dau seama de jocul lor. Acestui preot ii repugna pacea mea interioard §i faptul ca nu ma lansez in discufii cu el si, mai ales, ca nu ma spovedesc la el. Am vorbit unora despre patimile lui, despre caracterul sau ingrat §i despre prostia de care sufera...§i el crede ca am facut acest lucru in mod patima§ sau ca am ceva cu el. Dar n- am nimic cu eL.Eu doar am constatat niste lucrurL.din fiinta lui... Eu le-am spus acelor persoane ceea ce vdd la el §i nu ceea ce cred despre el. Pentru ca are fond sufletesc bun, are dorinta de slujba, isi face treaba cu zel, se zbate... Numai ca nu are intelepciune duhovniceasca si e si badaran...dar mimeaza „voiosia perpetua" si „sfatosenia dezinteresata". O, Doamne, ai mila de el, de noi toti, pentru ca dam cu stangul in dreptul...in mod continuu!... Oamenii §tiu sa ne omoare, in concluzie, „cu delicatete". Cand luminal de Dumnezeu vedem addncul decdderii noastre si plasa satanicd a rdutdiii generalizate, a ispitirilor ce ni se coc, numai smerenia §i certitudinea haricd a realitd}ii lui Dumnezeu ne {in §i ne fac sa nu innebunim sau sa nu devenim, deodata, ni§te monstri. Tocmai pentru ca nu stim prea bine cine sunt membrii ierarhiei, cei care ne slujesc sj nici ei pe noi, mai vin oamenii la Sfanta Biserica in mare parte. 307 Unii ar veni, si daca ar sti ca tofi sunt netrebnici . . .Dar nu arface mulfi acest lucru. Ar fi multe Sfmte Biserici goale si doar unele arhipline, adica acolo unde ar sluji Sfinfii lui Dumnezeu, daca ne-am cunoaste in mod clar unii pe altii, in adacimea noastra si nu de fatadd. Daca am sti adevdratele inteniii ale tuturora ar fi mare haos. Tocmai pentru ca nu ne stim pdcatele unii altora - si asta in mod providential, din voia lui Dumnezeu - mai avem incredere cat de cat unii in al^ii. Daca ti-ai stii duhovnicul ca pe propria ta palma, ^i-ar trebui multd smerenie sa mergi mai departe. Daca am sti ce ambiiii ne anima pe to^i, ne-am urmari unii pe al^ii intr-o stare de mare fried. Inconstien^a, aceasta „umbra" ce ne lasa la periferia in^elegerii lumii ne da imbolduri ca sa mergem mai departe, sa speram la multe lucruri din punct de vedere social. Daca am vedea peste tot colcaiala patimilor si prezen^a demonilor n-am putea sa scdpdm de nebunie decat cu ajutorul lui Dumnezeu. Mergem mai departe, fara sa stim ce se ascunde sub lucrurile noastre parut „frumoase". Dar cand Dumnezeu i^i arata rdutatea demonilor si terfelirea lumii de catre ei, atunci durerea, inspdimdntarea si suferinfa pe care ti le dau aceasta vedere interioard sunt mult prea grele fara harul Sau. De aceea, Dumnezeu ne da harul Sau si prin el in^elegem realitatea lumii. Realitatea lumii, ca si cele dumnezeiesti, nu se cunosc^Sra harul lui Dumnezeu. Ra^iunea noastra parut „autonoma" - cand ea e, de fapt, aservitd demonilor - nu poate ajunge prin sine la in^elegerea inseldrii in care dormiteazd omul. Daca s-ar rezolva mental toate lucrurile, la ce ne-ar mai trebui harul Saul Fara harul Sau insa, care ne descopera adevdrul inimii noastre si al lumii, dand la o parte piatra de mormdnt a nestiin}ei si a nesimfirii de pe inima noastra, nu ne putem bucura de intimitatea cu Dumnezeu. Am stat cu aten^ie la Molitvele Sfantului Vasile eel Mare404. §i mi-am dat seama de ce nu vor dracii sa cunoastem 404 A se vedea comentariul nostru la ele: http ://www. teologiepentruazi.ro/20 11/01/01 /prima-predica-pe-20 1 1 -comentariu-la- rugaciunile-de-exorcizare-ale-sfantului-vasile-cel-mare/. 308 aceste rugaciuni: pentru ca sunt prea teologice, prea inalte, cu multe detalii despre siretlicurile demonilor. Gianina [Piciorus] mi-a spus, ca ar fi buna o tezd de doctorat pe seama lor... si am fost de acord: un paralelism teo logic intre Molitvele Sfantului Vasile eel Mare si ale Sfantului loan Gura de Aur pentru a reliefa demonologia, teologia Bisericii despre demoni. M\x\\\ au facut un bau-bau, o sperietoare din aceste dumnezeiesti rugaciuni. Pentru Sfanta Liturghie, cand Dumnezeu coboara pe Sfanta Masa, po^i sluji oricum si po^i veni la Sfanta Biserica dupd cum te taie capul, dar cand e vorba de blestemele date asupra demonilor, ii apuca pe toti o mare fried, o frica devastatoare, si pe credinciosi si pe preo^i, si toata lumea pare sd ia aminte dar la Liturghie sunt plecati cu sorcova. Adica am transformat rugdeiunile de exorcizare in ceva mai important ca trairea plenara, plina de bucurie sfanta a Dumnezeiestii Liturghii. De ce? Pentru ca ne intereseaza mai mult raul, cu care suntem convivi, decat binele slavei lui Dumnezeu de care nu avem habar. Insa la exorcizari avem de-a face cu o „inghetare" pe loc prefdeutd, mai mult ca sd nu intre vreun drac in ei sau sa nu scoata unul vreun sunet din ei si nu pentru ca i-a apucat credinta si starea linistita, asa, brusc... 5 5 5 ~ 5 ~ Din punct de vedere teologic si experential, rugaciunile Sfantului Vasile eel Mare sunt o teologie impresionanta, o mare lec^ie de experien^a duhovniceasca, care nu e infeleasd - ca si celelalte slujbe dumnezeiesti de altfel - pentru ca noua ne e o fried teribild de a-l intdrdta pe dracu, dar „putem" sa ne batem oricandyoc de Dumnezeu, dupa cum o sifacem. Si de Dumnezeu am inceput sa ne batem joe din ce in ce mai profesionist...p& cand fata de dracul avem „mare considerate", pentru ca nu cumva „sa il deranjam" cu pocdinta sau cu indreptarea noastrd din patimi. Ideile dubioase ale credinciosilor si clericilor nostri sunt inspdimdntdtoare prin satanismul si nestiin^a lor. De aceea consider, ca cea mai nenorocitd plagd a Bisericii si a lumii e lipsa de viata teologicd, duhovniceasca, nascuta dintr-o zdrobitoare nestiintd. In ceea ce priveste harul dumnezeiesc insa e o nestiintd catastrofald la foarte mul^i oameni ai Bisericii. 309 Mi-ar placea sa ma bucur si sa spun, ca to^i ortodocsii traiesc in harul Duhului Sfant. Dar nu e asa. Ar fi o hula la adresa lui Dumnezeu sa mint faptul, ca multi ortodocsi II cunosc pe Dumnezeu in viata lor. Si pentru asta sufar enorm... pentru ca nu ma pot bucura atunci cand vad ca oamenii sunt calamitati, injositi, destructurati interior de erezii, de patimi, de satanism. Avem fricile pe care dracii ni le „daruie" cu larghefe si mai pu^in fried dumnezeiasca, duhovniceasca. Ultima te umple de har si de bucurie reala, pe cand fricile demonice te umplu doar de psihoze , de multa incredere in tine si de tot felul de ticuri chitibusare. \j propozrfie hip-hop, care exprima mentalitatea contemporana decazuta: „fara vicii am fi doar niste robofi". Fanii aplauda si i§i aplaudd decdderea. Dar viciul nu e „o pata de culoare" in via^a noastra, ci insu§i intunericul nostru existential. Patima ne face sclavi, robofi iar virtutea ne elibereazd, iubi^ii mei! Cantecele sexuale au devenit o constantd, pentru ca asta primeazd in noi, alaturi de mancarea buna, traiul bun, castiguri usoare, calatorii de distrac^ie, dansuri de toate felurile. . . Si intr-un asemenea mediu trebuie sa fim ortodocsii Si aici, in aceasta lume, coboard harul Sfantului Duh, daca implinesti poruncile Sale si auzi glasul celorlahi ca pe o chemare la dragoste sfdntdl Deraierile iconografice si arhitecturale din Bisericile noastre imi apar acum mult mai evidente, cand ii citesc pe cei care sunt trditori ai teologiei Sfmtelor Icoane si ai normalita^ii bisericesti si artistice. Avea dreptate domnul Sorin Dumitrescu cand spunea, ca micro fonul ne obtureaza legdtura directd cu preo^ii slujitori. Daca auzi glasuri din toate parole, privirea spre Sfantul Altar e denaturatd. Dar ce ne facem cand oamenii nu ne audi Ce ne facem cand preo^ii sunt rdgusifi sau bdtrdnil 405 A se vedea: http://dexonline.ro/definitie/psihoz%C4%83. 310 Pentru ei e bun microfonul, cat si pentru cantaretii care rdgusesc de atata cantat. Strana e solicitata vocal mult mai mult decat preotii slujitori. Pentru cei care nu prea aud e buna stereofonia406 dar uneori trebuie evitata, daca vrem sa fim intimi cu credinciosii nostri. O predica pentru oameni pufini nu are nevoie de microfon. La fel sta treaba si cu scaunele. Unii vor sa le scoata din Sfanta Biserica, pe cand mul^i au nevoie de ele. Daca mai iei si covoarele de pe jos, te trage curentul la genunchi si reumatismul create. Unele locasuri sfinte nu au sobe bune si credinciosii ingheaid la slujbe. Unii nu mai vin pentru ca se imbolndvesc la Biserica. In alte locuri, vara, rdcesti din cauza aparatelor de aer conditional care sufla mai mult decat trebuie sau te trage curentul datorita usilor si a ferestrelor deschise prea mult timp. In unele locasuri e un aer apdsdtor, din cauza neaerisirii iar mirosul lumanarilor facute din orice, dar mai pu^in din ceara de albine, te astupd. Cele cu incalzire centrala te indbusd si ele uneori, pentru ca nimeni nu intreaba pe credinciosi, daca le place temperatura sau condi}iile pe care le au la slujbe. Unde preo^ii sunt bdtrdni si pictura si moravurile credinciosilor sunt imbdtrdnite. Fumul e pe perG\ifoarte gros si pictura abia se mai vede. Aluminiul pus pe Sfmtele Icoane e un iconoclasm mai mult sau mai pu^in constientizat. Acest lucru 1-am in^eles de la o doamna profesoara aparte, pentru care ii sunt recunoscdtor. Se vand Icoane de toate felurile, unele pictate foarte prost sau eretic, dar mul^i le cinstescpe toate. Unii duhovnici dau canoane aspre la oameni care nici nu stiu ce e acela un canon. Abia teologii mai stiu ce sunt acelea Sfinte canoane si nici macar noi to^i, care terminam seminarul sau facultatea nu leprea stim. Lucrurile se iau abrupt, indiferent daca il nelinistim pe penitent, indiferent daca el nu ne infelege si indiferent de disponibilitatea sau trdirile sale. 406 Idem: http://dexonline.ro/definitie/stereofonie. 311 Cand se vorbeste despre frica de Dumnezeu, nu se vorbeste de un dar dumnezeiesc adeseori, ci despre ceva ce or avea tofi. La fel se presupune, ca oricine vine la Sfanta Biserica are si dragoste. Daca citesti insa teologia Sfantului Maxim Marturisitorul despre dragoste te inspaimanti. Dragostea e floarea ultima a sfin^eniei si noi consideram, ca oricine da pe la slujbe si face doud milostenii are iubire. Moralismul sec a luat locul experieniei duhovnicesti si a intelegerilor addnci, patristice in predicile preo^ilor nostri. Parem „deschisi", „liberali", „ecumenici" pe cand suntem foarte inchisi in obtuzitatea noastra, in idolatrizarea pdrerii noastre, care nu are prea mult sprijin in voia lui Dumnezeu. Murfi care scriu teologie azi vor sd te impresioneze, vor sd ii crezi, vor sd te convingd. Dar nu prea \\i dau impresia ca sunt ai lui Dumnezeu, ca prin ei vorbeste Dumnezeu. Scriu una si, sub textul lor, dincolo de ceea ce ei scriu, observi sufletul inapoiat, impestri^at cu de toate, care nu seamana deloc cu ceea cepare sdfi scris. Le citesti printre randuri caracterul duplicitar, sufletul secretos fara secrete, mintea care taie adevdrul in buca^i dar nu stie sd il mai reasambleze in mod organic. Concluziile carjilor sau ale articolelor pe care le publica sunt pline de platitudini. Unii pot sa creada ca ii atac, ca am eu ceva cu ei... Dar adevarul e ca eu constat realitatea lor si a carjilor lor si nimic mai mult. Daca nu e asa, atunci sa spuna cu ce s-au ales in mod fundamental cititorii lor de la ei insisi. Carole de cult, scrierile Sfm^ilor Paring, Sfmtele Icoane, tipicul slujbelor, orice vestigie ortodoxa trebuie tdlcuitd. Trebuie sd explicdm imensitatea de neexplicat a boga^iei lui Dumnezeu. Ma bucura imens orice traducere a Sfin^ilor lui Dumnezeu in limba romana, orice exegeza mai bund sau mai rea si nu mai spun cea duhovniceascd, al oricarui lucru din Sfanta Biserica si din lumea asta si din cealalta. Ma bucura inifiativele personate sau comunitare care vizeazd dragostea, in^elegerea, prietenia. Ma bucura invd}dmdntul religios in scoald, daca el se face cu abnegate, competent si daruire. 312 Ma bucura fiecare tanar sau batran inchinoviat, care merg la Sfanta Manastire sau in pustie, pentru ca sa isi sfin^easca via^a. Ma bucur de oricine se face preot al lui Dumnezeu si are constiin^a ca e hirotonit de Dumnezeu si simte acest lucru prin mdna episcopului si se comportd ca atare. Ma bucur de cei care vor sa se cdsdtoreascd si sa facd copii, dar si de cei care se cdsdtoresc si nu au copii, dar au muliifii duhovnicesti. Ma bucura mult batranii veseli, increzatori, cuviinciosi, care sunt exemple dumnezeiesti, cu care poji sa vorbesti cu adevarat de intelepciune si echilibru, cat si tinerii inimosi, cura^i la inima, care nu au una in inimd si altape buze. Ma bucura frumusetea, pacea, corectitudinea, umilin^a, compasiunea. Ma bucura cantatul unei pasarele, soarele de dimineata sau de apus, gingasia, frumusetea de a te darui, de a sluji lui Dumnezeu si oamenilor, sinceritatea si abnega^ia in toate cate facem, farmecul florilor, apele linistitoare, padurile care te acopera cu o pace simpla, calda. Ma bucura cunoasterea oamenilor si ca oamenii vor sa cunoascd. Ma bucura oamenii care citesc mult si au o inimd deschisd dialogului si nu l\i baga pe gat idei preluate, ci idei trudite de ei, addncite de ani de zile. Ma bucura cei care sunt in afara Sfintei Biserici si care ajung la recorduri imense de adevar pentru starea lor neeclesiald. Nu ma bucura faptul ca sunt in afara adevarului total, ci ma bucur ca au reusit sa inieleagd parti din adevar, chiar daca sunt in afara totalitdtii revelafiei. Ma bucura infelegerea, si oamenii care ne dau sfaturi cu dragoste si nu cu o autoritate simiitd exterior. Ma bucura familiile unite, credincioase, care se roaga si muncesc impreuna, care sunt cu un singur gdnd. Ma bucura pocain^a oamenilor, constiin^a pacatoseniei lor, a umilin^ei lor in fa^a lui Dumnezeu. Asta inseamna revenire la viafd. Imi plac oamenii care nu imbdtrdnesc niciodatd la suflet, care nu s-au flescdit in idei si atitudini, care stiu sa acfioneze si cand sunt crezu^i ca dau inapoi, oamenii care au rezistat la multe incercdri, oamenii care au iubit ceva si nu au fost impasibili total, oamenii care se hrdnesc din nadejdea in Dumnezeu intotdeauna. 313 Ma bucura oamenii care stiu sd asculte, care stiu sd puna intrebdri revelatorii, care nu isi trddeazd credinja si nici prietenii, care nu incurcd iubirile intre ele si nici nu se disociazd de cei care ii urdsc pe ei. Ma bucur! E foarte important sa sim^i ca singura bucurie e Dumnezeu. §i ceea ce nu imi place e ceea ce ne cere Dumnezeu sd nufacem. C, 'e faci, daca in casa unde stai te sim^i ca intr-o colivie si unde to^i te pdstreazd numai din indiferenidl Cine \\i alina inima, cand prietenii vor sd piece mai repede din calea ta? Si cine ne sunt prietenii, adevdratii prietenii Singura frumusete a acestei dureri e rugdciunea si simfirea lui Dumnezeu in mijlocul acestei pdrdsiri parca pusd la cale. Durerea comicilor e o rdzbunare verbald pe cei care nu simt durerea. II priveam azi pe un mare comic al nostra si dincolo de vorbele lui, e drept, cu bdtaie lungd unele, te astepta un zid al durerii, al unei dureri personale mute. Suferin^a e un mare dar de la Dumnezeu. Daca inva^am sa nu vorbim de rdu pe cei care ne fac rau, intelegem multa iubire a lui Dumnezeu, care ne vindeca ranile, patimile vechi. Doamne, nu ma uita pe mine, eel care am uitat sa ma rog cu inima smeritd. Da-mi inima bund, Doamne, inima rabdatoare, inima milostiva. Ajuta-ma sa ma smeresc continuu, Dumnezeul meu si sa simt in fiecare zi si sa vad bogdfia intelegerii si a iubirii Tale. Da sa in^eleg mila Ta §iputerea milostivirii Tale in noi. Da-mi sa ma smeresc intra mul^imea milei Tale, Iubitorale de oameni si alunga din mine acest vis urat al nesim^irii, al parerii de rau, al invidiei, al razbunarii. Stinge fumul nepasarii si al indiferen^ei mele. Raceala scoate-o din mine ca pe o iarbd rea. Cura^este-mi inima cu apa lacrimilor de pocain^a. 314 Incinde inima mea cu nadejde tare si cu credin^a nebiruita. O, Doamne, Iisuse Hristoase, inima mea Te vrea pe Tine si in singuratatea acestei lumi pe Tine vrea sa Te vada. Tu e§ti bucuria mea. Tu e§ti tacerea inimii mele. Prin Tine ma misc si ma veselesc pe pamant. Ce as fi eu, ticalosul, fara mila Ta?! Unde s-ar pogori inima mea fara Tine?! ! Rdceala inimii ma face nemilostiv. Cu ce gresesc oamenii care ne cer milostenie de ii alungdm atata? Noi zicem mereu: „Doamne miluieste!" si Dumnezeu nu se supara pe noi ci, dimpotriva: Lui Ii place iubirea noastra. Zapada se topeste incet...Tot la fel lucreaza Dumnezeu cu noi: patimile pier in timp dar piGrprin harul lui Dumnezeu. Cand tai firul in patru, cand nu straba^i prin peretele mormantului min^ii tale in inima ta, realitatea pare pur intelectuald. Dar iubirea ta pentru mine sau a mea pentru tine nu e o realitate pur mentala, ci o realitate ce ma angajeaza total. §i cum am putea sa o in fe legem, daca ea ar fi o realitate numai a min}ii, dar nu si a inimii si a voinfei, a faptelor? Cand cobori in tine te scufunzi in tacerea Lui. Ui^i realitatea plina de desdnfare a lumii. §i cand iesi afara, traiesti senza^ia pustiirii, a golului, a pustiului interior, pentru ca ai devenit prea mut creier. Spaimele oamenilor sunt nerealiste. Si sunt nerealiste pentru ca sunt „autonome" multe dintre ele. Frumusetea fizica pare a fi „un lux" care trebuie stricat cu orice chip iar urdienia aparenta a fe^ei ni se pare o catastrofd, desi nu in chip sta frumuse^ea, ci in frumusefea sufletului, a vie^ii. Efortul de a ne sim^i intr-un anume fel, „standardele" alcatuite de companiile de moda sunt aplicafii nonpersonaliste, care ne vor pe to^i cu aceleasi culori, cu aceleasi mansete, cu acelasi fel de a ne tunde pdrul. . .Un fel de comunism vestimentar pana la urma. Democrat incearca sa te faca impropriu fie, tocmai cand crezi ca fi-a dat toatd libertatea, pentru ca libertatea ei e una dirijatd. Ar fi o imprudenfd sa crezi ca esti liber, atata timp cat libertatea e o realitate duhovniceasca si mxpoliticd. 315 „Libertatea de a trage cu pusca"407 nueo libertate, ci un mod animalic de a in^elege libertatea, adica in timp ce calci alte libertdfi in picioare. Eram intr-un supermarket si cautam biscui^i, biscuiii romdnesti. Nu am gasit biscuiii... Dar langa mine a venit o doamna si a vazut produsul pe care il cduta...§\ 1-a luat de pe raft ca si cand l-arfi Jurat, 1-ar fi smuls altcuiva din mana. Asta mi-a spus ceva important despre modul nostru de a exista: ca vrem sd ludm neapdrat ceea ce ne dorim si ca atunci cand gdsim ceea ce ne dorim, nu luam cu evlavie acel lucru, cu modestie, cu liniste, ci ca pe o pradd ce ni se cuvine, ca pe ceva facut numaipentru noi. Ni se spune peste tot, ca acest lucru e „pentru tine" si celalalt, si celalalt si la nesfarsit...iar noi am crezut minciuna asta. Ni se pare ca totul ni se cuvine. Dar nu ni se cuvine totull Trebuie sa existe limite, decen^a in a cumpdra, in a lua si in ceea cene dorim. Mi se pare nelegal pentru constiin^a mea, sa iau ceva care nu e pentru mine, care nu e pentru statutul meu social sau pe care nu mi-l permit Jinanciar. Nu cred ca e bine sa ma imprumut pentru ceva anume, pentru ca sa imi cumpdr ceva si apoi sd Jac Joamea, pentru ca acel lucru a costat mai mult decat eu imipotpermite. Nu po|i sd porfi toate ciurucurile scumpe ale piefei de consum si nici elementele ei de contrabandd. Nu po^i sa te tunzi oricum, sa mergi oricum pe strada. §i, mai devreme sau mai tarziu, intelegem ca nu putem sa facem tot ce ne taie caput. Raul nostru e acela, ca in^elegem ca daca suntem sinceri, omenosi, muncitori, cinsti^i nu o sd ne placd nimeni si o sd ne placd daca suntem excentrici, nesting, adulatori si iresponsabili. §i nu ne pasa de ceea ce lasdm in urmd, de gunoiul pe care il aruncdm aiurea dar, in acelasi timp, vrem ca statul sd Jacd ceea ce noi am putea sa facem Joarte bine si chiar elementar de bine dar nu vrem sdjacem. Am observat ca ortodocsii sunt socotrfi adesea „incuU;i", „impostori", „sarlatani". As vrea sa stiu detaliile care conduc la asemenea catalogdri. 407 Titlul unei poezii a lui Geo Dumitrescu: http://atelier.liternet.ro/articol/1168/Geo- Dumitrescu/Libertatea-de-a-trage-cu-pusca-si-alte-poezii.html. 316 Procesul umano-demonic de apari^ie al gandurilor neadevarate se vede la tot pasul. Vorbim prea usor despre toate, cand stau pe langd noi si in noi miliarde de celule si de corpusculi si de realita^ pe care nu le stim si carora nu le percepem existenia. k >aca iubirea pe care o avem pentru cineva e strivitd de orgoliu, atunci avem o iubire mai mica decat credem. Avem mai mult orgoliu si mai pu^ina dragoste, si tot mai pu^in sau deloc evidenta dragoste de copii. Pot sa ne spuria tot ce le trece prin cap iar noi „trebuie" sa ii ascultdm. Nu avem „voie" sa tragem la rdspundere pe cei care ne-au nascut si crescut iar atunci cand ii enervdm trebuie sa tdcem. „Eu te-am facut pe tine si nu tu pe mine'" e o formula care se vrea „o explicate", cand ea este o expresie a lipsei de dialog si de intelepciune paternd. Asa vorbesc si se manifesta parin^ii inconstienfi si iresponsabili vizavi de copiii lor. E utopica dorinta de a nu-i contrazice, cand parintii habar au cefac. Parintii inumani cu copiii lor cred ca au dreptul discrefionar de a te omori oricdnd, pe considerentul ca ei te-au nascut. Ei nu pot in^elege, mul^i dintre ei, ca un copil nu e un sclav, nu e un robot, nu e o fiin^a pe care o pofi manipula cum vrei ci ca trebuie sa te intelegi cu ea, sa o faci sa te iubeascd si sa te respecte daca vrei sa te priveascd responsabil. Vor in^elege mai devreme sau mai tarziu, ca iluzia domindrii copiilor lor e un contraserviciu lamentabil pe care si-1 fac. Nu copiii isi urdsc parintii, ci parintii nu stiu sa isi accepte copiii, sa le accepte modul lor de afi\ §i copiii sunt constrdnsi sa isi urasca, sa isi deteste parintii, pentru ca nu sunt atinsi de urme directe, vizibile, de normalitate. Nu stii sa cresti un copil si vrei sa se manifeste normal? \ De la cine sa inve|e normalitatea, daca voi, parintii lor, nu le-a^i impdrtdsit-o fdrd ostentafie? 317 §i paring isi mint copiii. §i copiii simt de la un moment dat minciuna care radiazd din parin^ii lor si daca nu o suportd, daca nu o pot suporta, cu ce sunt ei de vindl Daca parin^ii „sunt trecufi prin via^a", „daca au experienid de viaja", „daca isi iubesc copiii", cum se face ca nu vor sd stea de vorbd cu ei, sa le asculte inima si sd le-o inieleagdl Cum poate o mama sd nu simtd durerea fiului ei si un tata sa nu stie sa fie impdciuitor cu fiica lui? Certurile apar din cauza principiilor sau a lipsei lor. §i daca am vrea, ca impreuna - bunici, paring, copii, fra^i - sd ne infelegem, atunci nu se poate sa nu gasim cdi pentru a ne infelege. Ne e fried de proprii nostri copii. Ii suspectam. Ii credem niste monstri. Ii credem niste prosti, niste ratafi. Dar daca ei sunt asa, noi, parin^ii sau cei care ii crestem, cum sunteml Cine suntem noi, cum ne definim noi in fafa noastrd, daca ei sunt „doar niste copif ', cand au 25 de ani, 30, 40, 50 de ani? Nu stim sd ne respectdm copiii, pentru ca nu-i iubim. Ii facem „din greseala", „la repezeala", „inconstient". Bern ceva azi, ne culcam cu viitoarea mama si daca se vrea.. .peste noua luni vine „cataclismul". Cresc copilul, spun ca „il iubesc" si, la o anumita varsta, cand acela le reproseazd ceva si cei care 1-au facut nu vor sd accepte adevarul, ii spun copilului lor: „Mai bine nu te mai fdceam.. .Mai bine te omoram la nastere. . .". ...§i socul acesta al copilului, si alte socuri de acestfel due la acte de totfelul, putin spus „iresponsabile". Pentru ca familia si societatea in care au trait a fost pentru murfi o sminteald prea mare. Suferim din cauza celor care ar trebui sa ne iubeasca. Suferim. §i suferin^a noastra pare „o joaca". Suntem „niste copii" si „trebuie" sa tacem. „Trebuie" sa tacem „la infinit". §i aceasta tacere sd insemne: „voi, copiii, nu sunte^i buni de nimic, pentru ca nu stifi ce vrefi. Noi, parhnii, stim ce vrem, chiar si impotriva a ceea ce vd place voud". §i daca acasa ni se inchide gura, la scoala la fel, la serviciu la fel si, daca intalnim si un preot paroh, care crede ca „stie totur, „tot ce ne trebuie", nu ai nicio sansd, nici daca 318 vrei sd te apropii de Dumnezeu, pentru ca cei care ar trebui sd Ii slujeascd Lui, te imping afara, departe de El. Esti lasat singur, desi statul „it4 garanteaza" drepturile. . . C, ra sa nu ii mai enervez cu simpla mea prezentd pe oamenii de la Sfanta Ecaterina. . .am decis sa merg si sd cunosc si alte Sfinte Biserici ale Bucurestiului. In masina am dat peste un cuplu, pe care 1-am gasit mai apoi la slujba. §i doamna nu a vrut sd stea jos, cand i s-a ivit ocazia, ci a dat voie sotului ei, care se simtea sldbit. Mi-a placut gestul sincer, iubitor si fara conotaiii manieriste ieftine, pe care cuplurile bucurestene il practica acerb. La slujba, el a stat jos, pe scaun iar ea a stat tot in picioare. Locasul m-a impresionat: largimea lui, formele arhitecturale maretre...Erau peste o suta de becuri apr ins e... dar preotii erau bdtrdni. Unul dintre ei era un fast profesor de rr^ 1 ■ 408 Teologie . La un moment dat am vazut parabola fiului risipitor I curvar de pe perete. Fresca nu avea conotaiii mistice, nu era o tdlmdcire duhovniceascd a parabolei, ci era o narafiune picturald de un realism brut, in care tatal era un om, fiul ce s-a intors era alt om iar eel care a stat acasa alt om...§i nicio aureola. Pictorul n-a vazut deloc adanc, ermineutic. N-a privit in realitatea acestei parabole dumnezeiesti. Slujba cufast citadin posac, cu cor pe 4 voci, cu lumini si solemnitate, dar fara ascetism si fara strdluciri de experientd misticd in glasul preotilor si al cantaretilor si al credinciosilor e o slujba cu addncd realitate teologica, ca asa e ea: mare, sfanta, dumnezeiascd dar cu o exprimare searbddd, caldu^a, pentru ca cei care o slujesc sunt la sute de mile distanta de intelegerea si de slujirea ei. Sfanta Liturghie de oras, slujita in zonele intelectualiste, e o minune a minunilor servita insa in polei de ciocolatd, care ii lasd lafel pe credinciosii ignorafi dar „culfi", pentru ca ii 408 Pr. Prof. Dr. Dumitru Radu, Biserica Sfintii Imparafi Constantin §i Elena, piaja Hurmuzaki, autobuzul 104. 319 face sa creada ca o minune atdt de imensd ca Liturghia noastrd e cea mai „ tristd " realitate a lumii si timpul unde poti sa casti sistematic. Preojii slujitori isi indltau gaturile cu gesturi studiate, cei care veneau aveau fiecare pretenfiile lor... si ce m-a surprins aici a fost aceea, ca mi-am pus problema, asa, deodata, in mijlocul slujbei, despre cum sdfac rost de bani la Bucuresti, asta dupa 5 ani si ceva de zile, timp in care nu m-a stabatut deloc acest gand la o asemenea intensitate. Ultimele evenimente care ni s-au intdmplat in familie, ne-au pus pe gdnduri. Poate ca, mai tarziu, aceste ganduri care ma strdbat acum vor fi privite cu un surds in corful buzelor. Un mare comic e bagat la puscarie si peste un timp este eliberat. Oamenii aud ca el va fi din nou pe scena si vin intr-un numdr mare la spectacol. Vor sa-1 vada. Iese pe scena, se pune pe un scaun si nu spune nimic. El, marele comic, sta in fa^a publicului care il iubeste si. . .nu spune nimic. Sta 5 minute, sta 10, sta 15, sta 30 de minute si lumea incepe sdfluiere, vrea sa piece, gesticuleaza. Credeau ca e ofarsd. Credeau ca a innebunit. §i cand asteptarea oamenilor ajunsese undeva la limitd, atunci el le spune: „Iubitii mei, eu am asteptat intdlnirea aceasta cu voi 75 ani de zile. ..Voi nu a^i putut astepta nici 30 de minute?" .. . Spectatorii se infioard si izbucnesc intr-un ropot de aplauze. Marele comic pleacd sau continud sa isi spuna rolul... Si ce conteaza daca nu ii stifi numele, daca un miez de adevar exista in toata aceasta relatare pe scurft Asteptam, mulfi sau pufini dintre noi, sa ni se intample o surprizd reala, o minune a proniei dumnezeiesti. Privim spre Sfmtele usi si asteptam pe cineva, care sa ne infware cu adevarul lui. Sfantul Teodosie eel Mare409, sarbatorit azi, 1 1 ianuarie, inspaimanta prin luarea sa de atitudine. Asteptam un om, un preot al lui Dumnezeu, care sa ne vorbeasca atdt de sincer, atat de inalt, atat de simplu, incat to^i sa recunoastem in el voia lui Dumnezeu, indrumarea Lui, iubirea Lui. 409 A se vedea: http://paginiortodoxe.tripod.com/vsian/01-ll-cv_teodosie_cel_mare.html. 320 Asteptam o zi in care sa ne bucuram unii pe al^ii si sa ne iubim unii pe al^ii si sa ne primim unii pe arfii in inimile noastre, in casele noastre, in nadejdile noastre de bine. Poate ca eu visez. Poate ca acela sau aceipreoii deja sunt dar eu nu-i stiu. Poate ca sunt un biet idealist, care nu face alteceva decat sa ceard, in loc sa faca ceva ca sd-si mdntuiascd sufletul. Dar daca asteptam sa vind cineva un an, doi ani, 40 de ani, ani si ani, sa vina prieteni sinceri, foarte sinceri, atunci ei vor veni, vor intra la un moment dat in via^a noastra si tot timpul acesta singuratic ni se va parea pufin, pentru ca vom avea oameni care vor umple intr-o zi golul multor clipe afdfate de singurdtate. De ce nu asteptaffl Trebuie sa asteptam cu rdbdare. §i chiar cand ridicolul e pus pe tavd, tot trebuie sa credem ca bucuria lui Dumnezeu e bucurie printre oameni si pentru ei. „Imparatia lui Dumnezeu nu e pentru animate, ci pentru oameni", a spus el. §i 1-am vazut la slujba si pe Prof. Dan Zamfirescu410, caruia i-as fi spus, ca i-am gdsit scrisoarea intre scrierile Fericitului Hie si ca a facut cea mai mare eroare atunci, in acea clipa, cand nu i-a publicat la editura sa marea opera a acestui Sfant, ci l-a dus cu vorba. Inalt, cu parul alb, si obosit, cu o geanta in mana din acelea, pe care functionarii comunismului o aveau ca pe o emblemd permanenta. §i domnul Voicu poarta la fel: aceeasi geanta a oricarei zile. Iubim trecutul nostra, vrem sa ne dam mari cu teologia noastra ortodoxa dar nu implinim poruncile lui Dumnezeu decat prea pu^in. Pu^ini vrem sa le implinim. §i daca II iubim pe Hristos mai pufin decat trecutul nostra ortodox suntem pierdu^i, ne-am pierdut mingle. Cum am putea sa nu-L iubim pe El si sa iubim mai mult istoria noastra? Ne-am deplasat via^a nepermis de mult de la El spre memoria Lui. Dar Dumnezeul nostru nu e mort, ci e viu\ Nu e Dumnezeul pe Care sd-L inventariem dar sa nu putem sa stdm de vorba cu El, sa ne bucuram intru El. 410 Idem: http://biserica.0rg/Wh0sWh0/DTR/Z/DanZamfirescu.html. 321 Daca nu te bucuri slujindu-I Lui, nu stai in fa}a lui Dumnezeu. Daca suntem insensibili la glasul Lui, la prezen^a Lui, atunci putem fi ingropati de vii, pentru ca degeaba mai trdim, daca vrem sa fim doar niste umbre miscdtoare, fara personalitate, fara finalitate bund. §i apoi am mers spre ceva imens si novissim411. O hala imensa412, pe care am considerat-o initial un locas romano-catolic dar s-a dovedit a fi greco-catolic. Cel care oficia avea vesminte ca ortodocsii, canta aproape ortodox, dar nu era al adevdrului. Greco-catolicismul, aceasta caricatura amuzantd, m-a lasat cu gust amar. E pentru prima data cand asist la o farsd religioasd greco-catolica, adica la o liturghie a lor, unde se combina adevdrul cu minciuna. Si ma exprim in acesti termeni, pentru ca nu pot confunda pseudo-bisericutele cu Biserica lui Dumnezeu, cu Bis erica Ortodoxd. Nu exista biserici, ci Biserica, doar o Sfdntd Bisericdl Acesta e crezul meu si intru acesta vreau sa mor. Acesta e adevdrul, pe care nu eu ilpropun, ci e adevarul pe care Prea Sfanta Treime ni l-a dat si intru care ne sfiniim viafa. Nu exista sfinienie in afara Sfintei Biserici Ortodoxel Trebuie sa terminam odata cu hulele, cu mistificarile, cu prefacatoriile. Cine spune altfel cade sub anatemele tuturor Sfm^ilor si sub urgia lui Dumnezeu. Eu nu spun insa prin asta, ca trebuie sd-l omordm pe cineva daca nu e ortodox, ci sa mdrturisim faptul, ca nu exista alt adevdr in afara de Ortodoxie, chiar daca multora nu le place acest lucru. Pentru cei din afara Bisericii Lui, pentru ei trebuie sa ne rugdm mult, lor trebuie sa le ardtdm toata dragostea noastra, tot ajutorul nostru dar adevdrul dumnezeiesc nu e ceva care suferd compromisuri. Acum vreo trei secole romanii fosti ortodocsi, care s-au unit cu Roma, doreau sa ramana toate la fel, sa nu li se schimbe obiceiurile, credin^a, datinile. Dar la intrare in locasul lor era apa catolicd unde pui mana. Apoi pictura catolica, ieslea cu Pruncul catolica, azima Foarte nou. De la adj. latin, la superlativ: novissimus. 412 Strada Mihai Bravu, aproape de gura de metrou de la Piafa Muncii. 322 catolica, limbajul catolic, orga catolica, satanismul si maimutareala lingvistica romano-catolica, pe care romanii nu le-au avut mai inainte. Si lipsa harului dumnezeiesc, si credinciosi min^i „cu precizie", si multe altele. Auzeam ecteniile ortodoxe dar intr-o atmosfera stranie, rece, lugubra. Aceasta hala imensa, numita in mod antihristic „biserica", ca si alte „catedrale" si prapastii ale Iadului catolice, calvine, prezbiteriene, evreiesti, musulmane, hinduse etc. sunt boala acestui pdmdnt, SIDA care // ataca necontenit pe Fiul lui Dumnezeu si improscd cu noroi, cu murdarie sfintenia §ifrumuseiea cea vesnicd. Martor imi e Dumnezeu: ele vor fi aruncate in lad, in chinul ateismului vesnic. Si spun aceste lucruri cu o durere imensa pentru ei si nu cu bucuriel Via^a aceasta nu e o glumd, iubi^ii mei! Daca s-ar cerceta in mod autentic istoria de doua mii de ani a crestinismului s-ar vedea fdrd tdgadd ca Ortodoxia e adevdrul lui Dumnezeu. Daca vrea cineva sd se convingd, sa studieze si sa citeasca tot ce se poate si e scris sau vestigiile care mai sunt inca conservate, si va afla adevdrul. Nu lua^i usor lucrurile! Nu astepta^i adevaruri gata servitel Ci cauta^i-L pe Dumnezeu cu inimd umilitd si cu dragoste si El va va spune unde e adevdrul. Cineva, un delimit, s-a dat jos dintr-un tren cu detinu^i si a primit un packet de mdncare. Cel care imparjea mancarea, 1- a vazut din nou pe eel cu pricina si a vrut sa ii mai dea inca o data mancare. Dar de^inutul a spus, in mod prompt: „Eu mi-am primit porfia. Da^i-i celui de acolo mancarea, caci el nu a primit". La noi e vorba: „...sa moara si capra vecinului, daca a mea a murit". Dar daca moare capra ta sau fiica ta sau fti ia foe casa, nu trebuie sa doresti ca sa ia foe toate casele, ci sa ceri iertare si ajutorul Domnului. Am fost candva la un prieten, pentru ca sa il vizitez, care suferise un accident grav si, din acest motiv, se afla in coma continua...iar parin^ii lui erau invidiosi ca eu trdiesc si el e in 323 coma. Mi-au spus-o in fa}d..Aucm care m-a lasat cu gust amar... Dupa ce a murit varul meu primar, bunica lui mi-a spus- o si ea: „...a murit, dar tu esti viu...". Ar fi vrut sa mor si eu, daca a murit ell Dar eu nu as fi vrut sa moara cineva in locul meu, daca Dumnezeu m-arfi luat la El. Eu n-as dori sa sufere cineva, daca sufar eu ci, dimpotriva, daca tot sufar eu, de ce sa mai sufere si altul aceeasi durere? §i dupa mari oboseli, dupa mari socuri, parca e§ti „ireal". Sfantul Teodosie eel Mare a avut un ucenic, care a vrut sa moara in mormdntul sdpat in Mdndstire si dupa ce i s-au rostit toate slujbele de inmormdntare a adormit si s-a mutat cu Sfm^ii. Acela, dupa adormirea sa, a venit si a cdntat la strand cu fratii... Mormantul care ne asteaptd si care ne taie gdndurile de frica, de slava desarta, falsele ganduri de slava desarta. . . Mormantul, gandul la el e o lumind care ne invie din moartea nepasarii, a indiferentei, a blegelii duhovnicesti. Am vazut diminea^a, in fotografii, mormantul Sfantului Teodosie eel Mare si, tot acolo, alte Sfinte Moaste, multe cranii sfinte, multe oase pline de har. §i m-am intrebat: Ce frumusete, ce boga^ie de har poate fi acolo1? Nici nu-mi pot imagina. Pustiu, mult nisip...Si Sfanta Biserica era din piatra, cu sculpturi minunate. Se pare ca americanii tocmai acum au ajuns pentru prima data pe Marte, prin intermediul unei nave si imediat a aparut stirea: ca exista si acolo apa. Dupa ce au umplut carji intregi cu fanfaronada marfienilor verzi, ei abia acum am ajuns acolo, dupa ce cu cateva decenii in urma s-a ajuns pe lund. Facem specula^ii nefondate si apoi cercetam rudimentar cazul propriu-zis. In Romania exista nuferi care se deschid ziua si se inchid noaptea sau infloresc noaptea si se inchid ziua. In pesterile de la noi frumusetile sunt nebdnuite. Ne cunoastem preapuiin ^ara, oamenii. Am vazut o soparla care zbura prin aer in nu stiu ce ^ara, pe unul care spargea bolovani de rau, pe unul care pictase ceva pe un milimetru patrat sau chiar mai pu^in decat atat. 324 Oameni curiosi si oameni abjecfi si oameni Sfinfi si oameni „comuni". §i cu toate acestea eu ma simt mic intre atatea minuni, prea mic. Dintr-un avion nu ne vedem nici cat un punct. Cine esti tu, eel atat de ingamfat, daca te poate omori o mused sau un cui ruginit sau o simpld impingere in goll Cine esti tu, eel care este mai neputincios deceit umbra? Cine esti tu, muritorule? §i, cu toate acestea, suntem chemati la nemurire, la fericire dumnezeiasca, la comuniunea vesnica cu Dumnezeu si cu oamenii bineplacuti Lui. 3 m continuat drumul prin Bucuresti. Cand am coborat din metrou am gasit imediat Sfanta Biserica . §i aici am fost uluit defrigul in care stateau credinciosii la slujba desi locasul era arhiplin. Cantatul la slujba insa a fost deplorabil. L-am vazut si pe un fost coleg al meu de facultate in sobor, acum preot, care §i-a scos patimile la inaintare, dandu- si pe fa^a caracterul. Manipularea oamenilor de catre anumiti preoti la Spovedanie, la predica, prin diverse brosuri, pentru interese mdrunte, eel mai adesea pecuniare, se practica din plin...in locul vorbirii in harul lui Dumnezeu. Preotii nostri, cei care nu au constiinta de adevdrafi preoii - pentru ca n-au vrut si nu vor sd fie oamenii lui Dumnezeu - si care s-au chemat singuri la hirotonie, fac mult rdu credinciosilor. Ma doare inima cand vad aceasta luptd impotriva lui Dumnezeu, nu facuta de eretici, ci de ai nostri, care au fapte asemdndtoare ereticilor. S-a citit Sfanta Evanghelie mai rau ca din gura unui actor slab de la teatru. Predica unui confrate de la doctorat a vrut sa fie mobilizatoare dar nu Dumnezeu iesea in evidenfd in predica lui, ci el, vorbitorul. 413 Biserica de lemn de langa stasia de metrou Titan. 325 Se folosesc de nestin^a si patimile credinciosilor, ajungandu-se la faptul dureros, ca propunerile preotilor sa fie urmate orbeste, chiar si impotriva adevdrului. Dumnezeu m-a luminat insa si cu privire la separafiile si discordiile care exista intre oamenii acestei metropole. Cei de la periferie lupta impotriva celor din centru, cei sdraci au repulsie de bogafi, dar si zone mai mici rivalizeazd intre ele. Se practica separafia de clan, de parohie, de sector, de parte a orasului. Paream suspect in sfantul locas desi eram fratele lor. Insa paream suspect nu pentru ca m-as fi comportat aiurea, ci tocmai pentru ca nu ardtam interior ca ei, nu ma buluceam ca ei, aveam distinctia omului atent la detalii. Intelectualii Bucurestiului nu se prea vad pe la slujbe, ci numai semidocfii si oamenii slab pregatifi. Fapt pentru care, atunci cand apare vreun intelectual in Biserica si il simt ca e altceva decat ei incearca sa il minimalizeze, sa il faca sa se simtd aiurea in spatiul eclesial. Adica nu fac mai nimic ca sa si-l apropie, fiindca vad, de la o posta, ca nu e de nasul lor. Omul sarac, simplu, adesea instruit sumar este elementul forte al comunitatilor noastre eclesiale. Dar el e discreditat chiar de preotul care isiface treaba aproape numai cu cei ca el, atunci cand vine la Biserica elementul „bariu"414 al societa^ii, adica omul „cu portofel gros", portofel adesea umplut cu bani murdari. Sdrdcie multd dar si nestiintd multd. Si invidie multd. Si 5 y y 5 5 nesimtire multd. Si aflare multd in treaba... E dureros faptul, ca m-am sim}it singur la slujba si ca am dorit sa se termine mai repede Liturghia, cand vedeam ca pe nimeni din altar nu ii interesa de credinciosi dar credinciosii se simfeau, paradoxal, „ iubi}i". Nu e pentru prima data cand observ discrepanta nelinistitoare dintre indiferenta grijulie a preotilor si sentimentalismul debordant si lipsit de consistentd teologicd al credinciosilor. Adica primii erau bucurosi ca Liturghia merge, banii curg, fara sa se implice prea mult... iar credinciosii erau bucurosi ca sunt lasati sa cdnte din toti bosogii o cantare de te luai cu mainile de par. 414 Omul „mare", omul „important", adica „omul cu bani" si nu cu multa sfintenie si stiinta 415 Variants regionala a lui bojoci, care inseamna plamdni. 326 Concluzia: am inceput sd mimdm cufrenezie realitatea. Ne place sd facem teatru si mimdm si smerenia si sfin^enia si dragostea. Mimam tot. Mimam tot in timp ce desfiintdm orice trdire duhovniceascd autenticd. Dupa care ne miram, tot noi, cei care am initiat larghetea pdcdtoasd la slujbe, de ce toata lumea sta ca la teatru in Biserica, de ce nu mai participd interior, de ce nimeni nu se mai simte la slujbd ci lapiatd. Pu^ini dintre mai marii nostri, dintre ierarhi, vorbesc pe sleau oamenilor asa cum simt si ce simt sa le spuna... Si asta foarte rar in public, la slujba. Am sentimentul ca le e frica sd fie ei insisi. Suntem timora^i si noi si ei. De ce fried. ..in loc de dragostel De ce nu ne comportam natural, firesc intre noi, ci ne tinem tot timpul la distantd, inculcand in mintea oamenilor ca suntem inchisi in noi, necomunicativi, reci, insensibili la nevoile oamenilor? Credinciosii sunt inspdimdntafi de unii preo^i cu blestemul preotesc sau legarea preofeascd la Spovedanie. Si astfel multora li se siluieste constiin^a, sunt impinsi sa faca lucruri pe care nu le vor, unii sunt cununati cu forta sau determinati sa faca unele lucruri fdrd sd le simtd cu toata inima. Sunt invatati sd mintd, sa se prefacd, sa nu isi spuna pdcatele cu adevdrat. Multora le e teama sd isi spuna pdcatele, pentru ca simt sau au auzit ca preo^ii incalcd secretul spovedaniei. Fugim ca sa vindem car^i, sa vindem lumanari, sa zidim locasuri somptuoase dar pu^ini vorbesc si zidesc oameni. Si oamenii, da, ei, singurii sunt cei pretiosil Si, pe ei, pe pretiosi nu ii hraneste prea multi la modul real. Predica a devenit din mistagogie416 un loc de publicitate, un moment in care ifi iei revansa, un spa^iu temporal al nestiiniei si al hulei strigdtoare la cer. Pictura bisericeasca a devenit o imitafie si mai pu^in o vedere duhovniceascd. La fel si arhitectura bisericeasca. Degeaba ne ascundem dupa plopi: acolo unde nu sunt faptele crediniei ortodoxe si unde harul dumnezeiesc e alungat 416 Initiere sfanta, profunda in teologia ortodoxa si in viata duhovniceasca. 327 de nesimiirea interioard se practica satanismul „subtil" al inselarii. §i e normal ca cineva sa para „nebun" vorbind despre inselare in spatiul ortodox, cand pu^ini stiu ce e de fapt inselarea, adica mistificarea interioard a trairii duhovnicesti prin inlocuirea ei cu o pseudo raportare personald la viata Bisericii. Decaden^a interioara nici macar nu ne-o mai simiim. Daca o simiim totusi, o simiim slab. Si daca o simtim slab nu avem chef sa luptam cu ea ci ne bdldcim intr-o atmosfera interioara mult prea departe de curdtirea de patimi a Ortodoxiei. Intr-o astfel de ipostaza, a scrie despre realitatea lumii ortodoxe de azi si a lumii in general e un pericol, o mare nebunie, pentru ca vrand sa le spui adevdrul, oamenilor le place sa creada ca tu esti „ dusmanul " lor. Cand spui adevdrul esti luat la ochi. „Cine e el? De ce ne spune noua despre pdcatel Cum isi permitel". Deci problema lor nu este daca e sau nu e adevdr at... ci: cine e el de ni le spune? Ca daca le-ar spune Dumnezeu din cer...sau daca le-a spus intreaga Traditiei a Bisericii... parca se poate schimba ceva... daca oamenii nu vor aceasta schimbare interioara duhovniceasca. §i dreptul revelational si constitutional de a spune adevdrul e negat cu cruzime la nivel subiectiv. Nu |i se da nicio sansd ca sa-1 spui, „pentru ca e o conjecturd", si: „mai bine ai tdcea", si: „nu ne strica afacerile noastre"... Fur dm si escrocdm sub numele lui Dumnezeu. §i credem ca Dumnezeu nu ne vede. Spunem orice ne vine la gurd credinciosilor si credem ca le-am dat „sfaturi". Nu ne sfm^im via^a si credem ca „putem" predica. Nu putem! La televizor, un american care „levita" cu ajutorul dracilor era tare „minunat" pentru cona^ionalii sai. Li sepdrea si ni se pare ca dracii „sunt simpatici", chiar ,/olositori" . Mirarea „pentru evenimentele magice,\ entuziasmul pentru ele ii aduce in noi pe demoni si ei ne inva^a multe 328 lucruri care par „extraordinare". Dar sunt mismasurf11 satanicel Sfanta Biserica Ortodoxa nu e prezenta pe cablu TV cu emisiuni mari in timp ce neoprotestan^ii au devenit duminicali. In fiecare duminica, afecta^ii predicatori ai Americii, fugi^i din Romania spre „bine", ne umplu inima cu o durere enormd prin parsivenia si apetitul lor spre falsificare grea, constantd a sufletului uman. Ortodocsii, care sunt milioane, parca nu sunt in Romania iar daca sunt apar la TV numai la rubrica violuri, crime, furturi, prostitute, escrocherie. Daca urmariti stirile, ve^i vedea doua stiri despre America - dar nu stiri importante - 3 stiri din Romania - dar gdindrii - si nimic despre o mie si una de tari, care par ca nici macar sd nu existe. Despre Irak, romanii au aflat cateva lucruri la TV, pentru ca americanii au vrut sd-i bombardeze, chiar daca stiau ca nu au arme nucleare. Au auzit si despre Serbia cate ceva la TV, pentru ca acolo i-au bombardat pe ortodocsi tot „iubitii" americani. Am auzit si despre Turcia mai ieri, pentru ca a fost un cutremur la ei si despre Roma, pentru ca a nins ca o surprizd. Dar, in rest, po^i sa astep^i mult si bine, pentru ca stirile sunt „bine alese", pentru ca manipularea prin informafie trucatd sa isi atinga scopul. Mancarea clonatd ne-a invadat. Usturoiul nu mai miroase a usturoi, rosia miroase a altceva, merele par impresionant de ireale. §i unii cersesc pe la colturi ]9M£7 de alfii. Si „relaxarea" pacatului e o abundenfd nimicitoare. Si trupul femeilor a devenit latrina tuturor obseda^ilor. Si raul e mairdu... Si cdfi suferd pentru acest lucru?!... O, Doamne, da-ne sd nepard rdu pentru ceea ce facem! Da-ne sa ne venim in fire si sa ne para rau pentru pacatele noastre. Un preot spunea astazi: „e foarte greau sd fii preot adevdrat". Dar e bine sa fii preot neadevdrat sau un parsiv de profesiel 417 Inselatorii. 329 Cum sa nu ma doara cand vad asemenea oameni, cand ii cinstesc si ii iubesc pe preo^ii lui Dumnezeu, care au o sfintenie uluitoare, de care nu suntem vrednici? Cum sa nu spun ca acestia sunt cei care^ac raid sdfie si mai rdu, cand preo^ii lui Dumnezeu sunt cei care ne umplu de uimire cu cat bine fac oamenilor? Eu ii iubesc pe preo^ii lui Dumnezeu dar aceia sunt Sfinfi. §i pe cei care nu vor sa isi sfm^easca via^a, dar sunt totusi preoji, nu pot sa ii am cu totul la inimd, pentru ca nu-i po^i iubi in mod deplin pe cei care II urasc pe Dumnezeu, Care e Iubire. Preotul nu poate fi indiferent, pentru ca nici Dumnezeu nu e indiferent. Chiar daca nu po^i sa ajufi pe cineva, nu po^i sa treci pe langa elfara str anger e de inima §\fdrd rugdciune in tine insu^i pentru el, pentru eel in suferintd. Preo^ii §i ierarhii de azi ai Sfmtei Biserici, daca nu vor trece, dupa adormirea lor, in calendarul Sfin^ilor, nu vor avea niciun edstig de la preo^ia lor, ci o mare osdndd. Tot la fel si mirenii: daca nu isi vor sfinfi via^a, degeaba au fost ortodocsi. Pentru ca nu vom ramane cu ceea ce credem noi ca suntem, ci cu ceea ce suntem cu adevdrat. Rautatea aceasta din jur ma covdrseste. Ma doare inima de atdta rdutate cata simt in jur si cata emana si de la demoni. Mantuirea noastra e cea mai grea si mai mare istovire. Doamne, miluieste lumea Ta. Ai mila si de noi, Doamne. Nu ne lasa prada singuratatii, disperarii, triste^ii ! Aduna-ne intr-o singurd turmd si ne miluieste. Aseara citeam despre Francisc de Assisi418 si am gasit urmatoarea fraza: „cand era ispitit trupeste isi pedepsea corpul aruncandu-se intr-o apa rece ca ghea}a". Va da^i seama ce stare de satanizare avea omul acesta, de nu se imbolnavea, aruncandu-se de multe ori intr-o apa atdt de recel De la el a inceput la catolici teatrul religios de Crdciun. Prima piesa o pune in scena in 1223. Cand vezi boul si asinul ca statuiete, pe Prea Curata, pe Sfantul Iosif si in centra, pe paie, pe Domnul, nu vezi nicio taina, nicio sfinfenie, ci numai niste figurine moarte, fepene. 418 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Francisc_de_Assisi. 330 In jurul datei de 14 septembrie 1224 ii apar stigmatele, aceste noi „minuni" ale Satanei, „confectionate" special pentru catolicii eretici. Nu mai se petrec minunile de pdna atunci, ci „altele", „in alt fel". Satana le-a facut „minuni proprii" catolicilor, protestan^ilor, neoprotestan^ilor, paganilor. Cele 5 rani care ii apar lui Francisc (care inseamna „francezul") vor dura pana la moartea sa, survenita in ziua in 2 octombrie 1226. Si demonii le-au facut ca pe o „substituire" a suferintelor lui Hristos Dumnezeu. Francisc va suferi „in locul" Domnului. Si azi, intr-o ^ara catolica, unii se crucified ca sa li se ierte pdcatele. Comut central de aten^ie: nuvela Cheile419 a lui Arghezi e o delicatefe rard. Acesta ridica un fapt - probabil autentic sau cu o mizd de realitate - petrecut cu cei doi copii ai sai, la nivelul unei lupte impotriva lui si a sotiei sale, la care el e de partea copiilor. Dulapurile sunt inchise, cheile stau la cei mari, iar copiii parca sunt facuti intr-adins mici, de parca „copiii trebuie sa fie mici si sd stea mici o via^a intreaga" . Curiozitatea duce la edderea dulapului peste copii, ei sunt salva^i, sunt judeca^i de un complet de judecatd „necrutator" si pentru ca la intrebarea: „Cati ani aiT\ Baru^u raspunde: „Sunt bdtrdn", completul ii scoate afara pe acuza^i, pentru ca sa poata sa rada din toatd inima. In loc de „catastrofa" li se da pe mana cheile. Dar cum nu li s-a spus care la care broasca merge, nicio usa nu s-a deschis. Si copilul crede ca nu sunt bune si reintoarce cheile parin^ilor, desi parin^ii ar fi trebuit sa le spuna despre chei copiilor lor, pentru ca sa stie ca sunt responsabili si ei pentru ele. Framuse^ea nuvelei e aceea, ca autorul a luat partea celor mici si a gdndit ca ei. §i gandirea ca ei a fost induiosatoare, cum nu ar fi fost daca ar fi spus in mod rece, ca vor fi pedepsifi cei care au ddrdmat mobila. 419 Tudor Arghezi, Versuri §iproza, ed. a Il-a, Ed. Ion Creanga, Bucuresti, 1985. Nuvela e mtre p. 78-86. 420 Idem, p. 79. 331 In filmul „Cu varul Vinny nu-i de glumit", avocatul impostor il invinge pe avocatul tehnic prin pasi marunfi si uimitori. Experta in masini ne lasa cu gura cascata. Trenul, porcii sau uzina il scoala la 5 diminea^a. Sta de mai multe ori la inchisoare. Dar e admirabil prin aceea, ca duce la un succes net procesul, care parea „fara scapare". Oamenii vor sa traiasca ca in filme. Dar pentru ca le e teama sa o spuria si sa ofaca, tocmai de aceea doar viseazd la faptul de a trai ca-n filme. Mi-am adus aminte de preotul Florentius. Acesta incepe sa il invidieze pe Sfantul Benedict de Nursia421 si sa ii faca publicitate negativa in fa^a celor care veneau la manastirea sa. Ca sa o termine cu Sfantul Benedict, ii trimite o paine otravita spunandu-i ca e „sfmtita". §i pentru ca nu o mandnca, atunci, ca sa ii sminteascd pe ucenicii acestuia, trimite in gradina manastirii un grup de tinere fete goale si le pune sa danseze in fa^a monahilor. Despre acest preot: no comment . Desi se pot spune multe . . . Vie^ile Sfhnilor lui Dumnezeu au fost scrise ca sa stim ce sdfacem si de ce sa neferim. Ele sunt un compendiu al viefii, cu alb si negru la un loc, din care si negrul poate aduce alb. Caci exemplul rdu ne poate inva^a sa iubim binele, daca raul e o asa de mare decddere si sa neferim de rdu. Ii deformdm pe cei care ne privesc, pentru ca iubindu- ne ne imitd deformarea, strambarea firii noastre adusa de patimi. Cei care ne privesc urdciunea ne-o pot urma si acestia devin lafel de urdfi ca si noi. Copiii preiau urdciunea parintilor, o due mai departe, considerand-o opreluare defamilie, o „mostenire laudabila". Dar cu ceea ce se laudd ei, eu ma intristez, pentru ca patimile sunt o tristefe si un mod de desfigurare personala plin de nebunie. 421 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Benedict_de_Nursia. 422 In engleza: /ara comentarii. 332 ilevin, eel care o iubeste pe fata din tren. „Intreaga" America priveste la iubirea a doi tineri, de parca nimeni nu mai iubeste si doar ei, in aceasta masa amor/a, se iubesc. Spectacolul la care casca ochii toatd lumea. §i cineva spune in film: intai conteaza postul/locul de munca, apoi banii/salariul si „dragostea o cumperF . lata paradigma societa^ii de azi! Iti trebuie viata biologicd pe cand implinirea sufleteasca e un lucru indiferent. Adica se poate trai „si fara" sa fii implinit sufleteste si duhovniceste. k\ stazi, Prea Curata Stapana, m-a purtat spre un loc, unde puteai sa i}i auzi interiorul de atata tacere. Am plecat cu metroul si am coborat la stasia Pipera. O vanzatoare de ziare si o femeie care mergea si ea la Sfanta Manastire, m-au ajutat sa ajung la Sfanta Manastire Christiana423, intr-un loc pustiu si aruncata pe un camp neprimitor. Ele au fost femeile prin care amfostghidat sa ajung. Ma dor picioarele, am facut o batatura in talpa dar m- am linistit. E vorba de o manastire de maicL.si unele chipuri imi erau cunoscute de la facultate, pentru ca sunt studente la noi. Pictura e la inceput. Abia s-a terminat de pictat Sfantul Altar si cele doua strane. Insa s-a folosit un rosufoarte viu, pe gustul tinerelor maici dar in discrepanfd cu teologia picturii. - De ce o maica e imbracata in negrul - Pentru ca ea e moartd pentru lume. Ea trebuie sa ajunga sd-si omoare patimile. §i negrul hainelor ei ii spun sa nu isi mai simta trupul viu, sa nu ii mai faca poftele. 423 A se vedea: http://manastirea_christiana.crestinortodox.ro/. 333 Fa^a si mainile ii sunt neacoperite. Cu fa^a priveste spre Dumnezeu iar cu mainile lucreazd pentru aproapele. §i mersul ei nu trebuie sa tradeze eleganfd, ci smerenie. §i aici, din pacate, cu toata frumusetea si tdcerea din Biserica, era vizibil sentimentul de clan. „Ceilalti" erau fra}ii lor... dar fara sa se implice prea mult. Am fost insa uimit din nou de locurile unde te poate duce Dumnezeu, daca te lasi in mdna Sa. Cand am plecat de acasa nu am stiut unde voi fi la slujba. Am plecat pur si simplu...si unde am simtit sa ma due acolo m-am dus. & >ezamagirea e un gol in inima, o sim|ire a racelii, a neiubirii. §i cand sim^i ca eel ce te iubea a uitat de tine sau nu mai priveste foarte atent la tine, te sim^i singur, parasit, aruncat afara. Dezamagirea noastra trebuie sa o aruncdm in fa^a lui Dumnezeu. Rugaciunea smerita e cea care umple acest gol nociv. Doamne, nu lasa sa ne inunde raceala dezamagirii, raceala singuratatii, a deznadejdii. Toate lucrurile au un sens si Tu vrei sa ne invefi de fiecare data altceva. Nu lasa, Doamne, ca lec^iile Tale de iubire sa le percepem ca o depdrtare a Ta de noi, ca o nepdsare a Ta de noi, Tu, Care esti iubirea lumii acesteia, Care iubesti lumea Ta mai mult decat poate ea sa infeleagd vreodata. Doamne umple-ne cu iubirea Ta! Da-ne sa ne smerim inaintea Ta, ca Tu esti lumina si via^a noastra. Avem nevoie de Tine, Dumnezeul meu, avem nevoie de mila Ta. Avem nevoie de bunatatea Ta negraita, care ne iarta pacatele noastre si ne pune pe noi iarasi in starea defii ai Tai. 334 li era frica ca demonii sa nu ii sard in spate cand se duce noaptea la veceu in gradina. Sau auzind de preotul care a fost „transportat" de draci de la slujbd in mijlocul orasului, i se pare ca ar puteafi luatpe sus si el. Viitorul este incert. I se face frica sa gdndeascd. Egoismul ii face cu ochiul si se gandeste in mod pdcdtos, daca va putea trece vreun hop din via^a lui. Dar aceste ganduri nu au nimic de-a face cu smerenia si cu Ids area in voia lui Dumnezeu. De ce trebuie sa fii atdt de las'? De ce trebuie sa iti faci tot felul de planuri, care nu au nimic de-a face cu realitatea, ci sunt doar fantezii de duzindl Frica de a nu innebuni e o frica pe care dracii o aduc celor care se curdfesc de patimi. Frica, panica din fa^a exorcismelor te face anormal. Vrem sa rezolvam totul repede. Vrem minuni care sa nu ne schimbe si victorii intelectuale pentru care sa nu suferim si pentru care sa nu depunem eforturi. Ne inchipuim cum ar fi fost daca am fi scris noi cartea aceea sau cum ar fi fost daca vorbeam si noi atunci... Dar nu constientizam, ca am fi putut face accident vascular cerebral inainte ca sa spunem doud cuvinte sau sa scriem trei rdnduri. Vrem sa fim alfii, pentru ca nu stim sdfim noi insine sau nu vrem sa devenim noi insine, cu harul lui Dumnezeu. Tot felul de frici ne strabat. Constiin^a ca nu am facut vreun lucru ne avertizeaza. Presiunea psihica e prea mare, incat unii se si intreaba de cum au putut sa reziste pana azi. Spunem: „nebun"...dar nu prea stim cat de siguri suntem in ceea ce spunem. Nici nu putem sa imprejmuim, sa delimitdm acest termen, realitatea lui. Cum spovedim un nebunl Cum in^elegem deficienfele altora, cand noi nu le aveml Ce responsabilitate am eu, fa^a de eel care nu se poate ajuta pe sine? Uneori vrem sa cunoastem multa lume. Dar daca am cunoaste-o, ne-am da seama, ca acest demers ne solicitd foarte mult. 335 A cunoaste pe cineva inseamna a trece prin multe faze de apropiere si de indepdrtare, de acceptare si de respingere, de tachinare, de incercare din ambele parji de a trece peste asperitdii, peste neajunsuri. §i cand am citit ceva despre niste teologi protestan^i, demonii imi spuneau, in timp ce citeam, ca am inceput sa talcuiesc Molitfelnicul, la care lucrez acum, ca protestantii, desi eu il inteleg prin luminarea lui Dumnezeu, cu toate pacatele mele. Insa rdutatea demonilor se vede din aceea, ca in timp ce citeam o carte teologicd protestantd ei imi vorbeau despre motivatiile sau despre modul in care comentez eu Molitfelnicul. Inter fereniele demonilor par gdndurile noastre dar nu sunt. Un gand trebuie sa apara din motivafia expresd a cdutdrii mele, din dorin^a mea, din asteptarea mea. Dar interference demonice sunt ganduri deja fdcute si aruncate in ograda min}ii mele. Nu-mi aparfin, insa apar ca ceva ce mi-ar aparfine. §i po|i astfel sa incurci, in mod grav, ceea ce vrei tu cu ceea ce vor dracii si crezi ca e voinfa ta. Cand ispitele tree, in^elegi ca a fost un cutremur intr-un pahar cu apd. Te ui}i mereu. Nu mai stii cum ardtai sau cum ardfi. Mergi mai departe, si nu sperai ca mai departe sa sim^i si sa traiesti lucruri pe care nu le asteptai. lYlersul la doctor, pentru analizele necesare pentru casatoria civila, ne-a costat mult (bani din darul Parintelui Marcel Hanches) dar am putut trece mai departe. Ochii ei te invitau la a da mitd. Si pana nu afdeut ce a vrut cu noi nu ne-a dat certificated prenupfiale. Cealalta asistenta vorbea cu o detasare sora cu indiferenia, dar banii ni i-a luat doctorul care era cu ea. Noi doream sdfacem analizele... iar ei ne-au invitat sa nu le mai facem... dar sa le bagam banii pe „necesarele analize" in buzunar. Si am facut asa cum au vrutl 336 §i, cu toate acestea, Prea Curata Stapana ne-a scapat repede de drumuri obositoare, care nu ar fi avut nicio relevantd, pentru ca nu suferim de nicio boald. Ea a randuit, ca prin intermediul oamenilor corup^i, chiar §i impotriva vrerii lor, sa mergem mai departe. Sclipirea hoafd din ochii lor, tertipurile care le ascundeau caracterul, zambetul prefdcut, toate acestea mi s-au imprimat undeva. De§i le uit. De§i ele se due undeva in mine, unde nu mai imi place sd le discut. Am dat mitd cum credeau ei sau am vrut sd scdpdm de strangularea spitalului? Ultima exprima adevdrul. Pentru ei eram doar doi prosti, care nu au pe nimeni §i care nu stiau sd se descurce. §i poate ca au dreptatel Nu §tiu sd ma descurc in lumea aceasta, adica sa devin curvd cu doudfete, §i n-am §tiut niciodata. Dar nici nu vreau sd intru in acest vartej periculos, unde oamenii nu mai au nimic sfdnt, nimic curat, unde nimeni nu mai poate sa il vada pe celalalt frumos §i unde toata ziua sa ne bdldcdrim ca la u§a cortului. Stam inchi§i in casa, studiem, ne rugam, mai dam drumul la televizor, mancam §i dormim. Dar mul^i dintre oameni sunt afara, merg, discuta, fac compromisuri, au realizdri, sunt strivi^i de nesimfirea altora. Daca privesc de aici, din acest culcus al nostru, nu vdd lumea?! Lumea crede ca se schimbd. Dar se schimba cu adevdraf! Ma gandeam azi, §i i-am spus §i Gianinei [Piciorus], ca in locul Fericitului Hie [vazatorul de Dumnezeu], intr-un anume grad, nu as. mai avea pe cineva, din cei pe care ii cunosc in jurul meu, cu care sdfiu implinit intr-o relatie de prietenie. Poate numai cu Parintele Savatie [Bastovoi] as putea avea o relatie duhovniceascd si culturald ampla, pentru ca ne leaga si vdrsta, si experienta dubld, si temper amentul. Dar el nu ma cunoaste. Deduc asta din cartile sale, chiar daca scrie carti mai mici decat (sunt sigur) poate sd scrie. Pentru a te cunoaste cineva trebuie sd te consumi mult. Lui Savatie [Bastovoi] nu ii e teama sd vorbeascd, spune lucruri pe care al^ii le acoperd. Te regdsesti in el, in cautarile lui, in pacatele lui, in iubirile lui. 337 Insa cine stie cum ar putea interpreta dorinta mea, daca vreodata as avea posibilitatea de a-i scrie sau de a vorbi cu el424. E un chin imens sa fii sfdrtecat de priviri, de cuvinte, de neincredere. Cand ies pe strada, fuge uneori din mine starea de a fi om (desi nu pierd nimic din a fi om) si ma simt hdituit de privirile oamenilor. II privesc in mine pe preot - asa cred ei, multi care ma vad, pentru ca cred ca sunt preot - cu ironie, cu dispret, cu invidie, cu mirare, cu ciuda. Mi se vdnd tot felul de sentimente desi nimeni nu ma cunoaste. §i nici nu vrea sa ma cunoascd. Poate ca daca as fi preot lumea ar vrea sa ma cunoascd sau poate ca ar veni la mine numai pentru ca sunt preot dar nu si pentru ca ar vrea sa ma cunoascd personal. §i nu stiu ce inseamna a te cunoaste, daca cunoasterea nu are sfdrsit. In orice caz, scopul real al oamenilor e sa se iubeascd intru Domnul si sa isi sfin}eascd via}a. „Unii pe al^ii" sa se iubeasca, ca sa poata marturisi, intr- o comuniune de iubire si de in^elegere, iubirea fata de Prea Sfanta Treime. Iarasi intristez oameni. Oamenii cer sa nu ii intristez si eu nu vreau acest lucru. Dar, in acelasi timp, oamenii ar trebui sa inteleaga ca si eu am nevoie de in^elegerea lor si ca adevarul nu ne intristeazd... ci ne vindecd. Ma simt bucuros deodata...Harul dumnezeiesc izvordste in inima mea, si asta datorita iubirii Domnului. Aseara sim^eam cum izvordste harul dumnezeiesc, ca apa dintr-un izvor, in inima mea. Deodata... §i Dumnezeu asculta rugdciunea mea, a ticalosului si ma umple de milostivirea Sa. Cum pot sa-p mul^umesc, Doamne, pentru toate? Confirmdrile Tale ma umplu de iubire. Tu nu-i ui^i pe cei singuri. Tu nu-i \x\\\ pe cei din nevoi. §i ei sunt mulfi, dar Tu nu ii uifi. §i nu ii uita, Doamne, niciodata! Ai mila de cei betegi, de cei fara casa, de cei fara dragoste in inima. 424 A interpretat-o extrem de prost, din pacate, pierzand in persoana mea un prieten foarte rar. 338 Ai mila de cei care nu cunosc mila, de cei care nu isi maipldng de mild, pentru ca considera ca nimeni nu li ajutd. Tu ai toate darurile din lume ca sa le dai lor, cat si daruri ceresti. Da-le lor, Iisuse Doamne, mila Ta, iubirea Ta, hrana Ta, cum nu au cei care se ghiftuiesc pe pamant si nu stiu cand trece noaptea si cum vine ziua. Cand esti timorat, nu mai ai curaj. Cei care se rdzbund cred, in slava lor desarta, ca pot sa faca tot ceea ce isipropun. Bogatul se increde in ce are in conturi si pare sa fie linistit. Inima nu ii palpitd pentru ziua de maine. El are case, nu casd. Mananca ce vrea. Nu ramneste la nimeni. §i tu, calatorule, care nu ai decat pungi si zdren^e pe tine, suferi amarnic, si nici eu nu am ce sa-^i dau, si treci mai departe, si ceri, si iarasi ceri. . . Cand se urea in masina, vor sa treaca peste tine. Nu au timp. Parca s-a terminat timpul si nu pot sa mai astepte. Telefonul a venit desfdsurat. Asta ma panicheazd: sa stiu ca mul^i stiu la cine am sunat eu. Ma simt urmarit. Suntem urmari^i mai rau decat cu Securitatea, si vom fi si mai mult. Nu e niciun fel de paranoia: pufini oameni vor sti ce fac cei mulfi. America a inceput sa monopolizeze Romania intr-un mod penibil si atitudinile nu se aud. To^i au devenit, deodata, pro-americani. Oare sa fie asa?! Am vazut doua filme la rand, unde „iadul" si „raiul" erau tot ca pe aici: cu femei, cu distrac^ie, cu chefuri. Productii americane. Hulele se tin Ian} si desfdsurarea rdutdtii e in curs de derulare. Omului i se dau de toate in schimbul libertd}ii sale si a sufletului sdu. Desi to^i suntem liberi, imediat esti dat in judecatd daca spui ceva impotriva curentului, inspre care unii vor sa duca poporul roman. Carole se scumpesc in mod drastic, la „prajiturile" magazinelor ne uitam cu jind si nu mai avem multe lucruri sa ne spunem, pentru ca nu mai vrem sa ne vorbim. Nu stiu cum de mai putem sa suportam atdta singurdtate. E un chin imens. Singuratatea a inceput sa fie cea care ne conduce, pentru ca amfost invrdjbifi unii contra altora. 339 Slava Tie, Doamne, pentru toate! Ai mila de noi si ne iarta, Doamne! Dupa mult mers pe jos, dupa un ocol asumat, timp in care mi-am dat seama de sdrdcia din anumite parti ale Bucurestiului, am ajuns la Biserica Sfdntul §tefan, la Cuibul cu barza . Desi stiam ca acolo a fost un „cuib" al ereziei candva, am gasit o atmosfera duhovniceasca foarte buna, linistitoare. Parintele Daniel [Benga] 426 a predicat la fiul eel risipitor despre pocdinfd - un drum interior mai intai - apoi despre constiin}d si despre grija pdriniilor fafa de copii. Am observat cu bucurie subtilitatea interpretarii sale, modul in care a condus discu^ia in cadrul omiletic, implicarea directd in realitatea descurajantd a tineretului actual. Intoarcerea acasd e o regdsire. Con§tiinfa, dupa talcuirea semantica a limbii grecesti, e o gtiinfd cu Dumnezeu. Dumnezeu a lasat constiin^a omului si ea ne va fi adevdratul nostru judeedtor : Constiin^a e judeedtor dar si sfdtuitor. La un moment dat a interpretat o poveste populara, spunand ca demonii au trei lucruri: un ac, o pdturd si o trdmbifd. Cand ne momesc, ne infeapd cu acul. Acul, in^epatura lui e prima lor intervenfie. Daca vrem pacatul, atunci ne acopera constiin^a si mintea cu o pdturd, pentru ca sa il vrem, pentru ca sa il facem pdnd la capdt. §i dupa ce facem pacatul, ne ia pdtura de pe minte si incep sa iipe din trdmbi}d, adica incepe sa ne mustre constiinfa. Celalalt preot mi-a vorbit cu multa grija si atentie. M-a bucurat mult intervenfia sa. 425 A se vedea: http://www.bisericacuibulcubarza.ro/. 426 CV-ul sau: http://www.ftoub.ro/index.php?view=article&id=23%3Apr-conf-dr- daniel-benga&option=com_content&Itemid=273. La teza sa doctorala mi-a placut documentarea ei...si am citit-o, in manuscris, in biblioteca facultatii, inainte ca aceasta sa fie editatd. 340 Doamne, miluieste-i pe robii Tai acestia si ajuta-le lor! Fii cu ei si ii iarta si ii miluieste! A interpretat cuvinte ale Fericitului Arsenie Boca , ale Fericitului Paisie [Eznepidis] Aghioritul , ale Fericitului Nicolae [Steinhardt]429 de la Rohia si a amintit de incercarea lui [Constantin] Noica430 de a comenta aceasta parabola: a fiului curvar. „E duminica noastra, a tuturora, caci to^i suntem fii ratacitori", a subliniat predicatorul nostru. Din fericire, aici nimeni nu s-a uitat la mine suspect si nu am gasit in comunitatea aceasta arogania „ stiutorilor " din alte parti. Aici se citeste anaforaua liturgica cu voce tare, ca si la Biserica Rusa, dar locasul e mic si, pe deasupra, e si monument istoric. Deodata, mi-am dat seama ca aici am retrait clipa de asteptare a cuvantului lui Dumnezeu, nesa^ul dupa autenticitatea credin^ei si a experien^ei ortodoxe pusa in cuvinte actuate. Dupa o predica ortodoxa autentica incepi sa respiri normal. Si autentica inseamna vie, problematizatoare, despre adevaruri profunde si largi. Asa simt eu: pot respira, cand dupa o slujba cu simfire, auzi o predica cu infelesuri smerite, vii. Stateam langa Sfanta Cruce a Domnului si priveam rana din coasta Sa dreapta. Eu sunt, Doamne, eel ce Te-am rastignit cu patimile si cu poftele mele! Trei picaturi de sange erau curse iar altele pdtaserd deja stergarul din jurul coapselor Sale. Axionul m-a linistit si el: modula^ii facute cu suplefe. Cand am iesit afara din Biserica i-am mul^umit lui Dumnezeu pentru o asemenea bucurie liturgica. Inainte ca sa gasesc Sfanta Biserica insa, am trait o alta in^elegere minunata, o vedere duhovniceascd. O tanara doamna mergea alaturi de o femeie mai in varsta. §i, deodata, parca nu am mai vazut trupul ei, al celei tinere, ci sufletul i se vedea prin trup. Trupul ei era ca o miscare continud a sufletului ei. 427 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Arsenie_Boca. 428 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Paisie_Aghioritul. 429 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Steinhardt. 430 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Noica. 341 §i acest lucru mi 1-a dat Dumnezeu sa il vad, tocmai cand abia gandisem, la cat de mult isi exprima sexualitatea ei, prin fiecare miscare pe care ofacea. Adica prin cea care ma facea sa vad pdcatul in mine, ca o povatuire profunda, Dumnezeu mi-a dat sa vad addncul sufletului ei dincolo de trupul ei. §i vederea mi-a confirmat faptul, ca gandul care te strdbate acela este si eel care te conduce. Esti la un moment dat ceea ce simfi si crezi, desi esti cu mult mai mult decdt atdt. Dar patimile ne reduc comportamentul la mult mai pu^in decat suntem noi, in afara de faptul ca ni-l deviazd intr-un mod uluitor de mare. Pentru ca eu m-am nascut in acest timp, de aceea si stiu modul subversiv al comportamentului uman de azi, il intuiesc, ca si to^i ceilalti. Fiecare stim ce inseamna o fustd scurtd, de ce femeia vrea sa i se vadd sdnii, de ce barbatul se bdrbiereste si isi da cu spray, de ce se folosesc bijuteriile si la cefolosesc banii. §i tocmai pentru ca stim cu to^ii de ce, lucrurile se fac intre noi fara prea multe explicafii. Dar intr-un timp mai vechi nu stiu cum a fast in mod concret. §tiu patimile de azi pentru ca le am si ele se manifesta intr-un anume fel. Dar nu intuiesc prea bine modul in care isi infelegeau cei din vechime patimile, si cum si le expuneau sau si le sugerau. Mai tarziu, cei care n-au trait aceste vremuri despre care scriu acum, nu vor putea percepe intreaga realitate, la cold, ca noi, cei de azi. Timpul nostra va deveni istorie. Istoria are doar unele fragmente vii: acelea care au exprimat adevaral in mod acrivic. §i acele fragmente le recuperdm de oriunde. Cand citim Sfanta Scriptura sau vie^He Sfm^ilor nostri observam ca via^a nu este exprimata depreciat, ci ea este un suvoi. Curge haral Sau spre noi. O sim^im din plin. Dar unde apropierea de adevdr e mai slabd, in scrieri literare, acte, documente, adevaral trebuie sd-l culegem cu grijd. 342 Harry Potter e jocul de calculator si filmul in care demonicul e ofantezie in miscare. Zbori pe matura, intri prin zid, dintr-un ou se naste un dragon si, mai ales afli, spre deliciul telespectatorului de la noi, ca Romania e fara dragonilor, unde cresc si se vaneaza dragoni. Raul, vrea sa ni se spuna, nu e el „atat de rau", ci are si accente „dragute". Camerele mai au si alte camari, camarute. Tot felul de ascunzisuri. Exista asteptare... Deci nu se termind nimic dar, tot la fel, nimic nu e real. Via fa ca-nfilme e o via^a in care mintea crede tot, pentru ca „nu exista minte", pentru ca „nu stim nimic", pentru ca „nu exista nimic". §i acest enun^ din urma - „nu exista nimic" - vrea sa ni se infuzeze adanc, ca sa nu ne mai temem de Dumnezeu, de drac, sau de om. Sa nu ne mai temem de nimeni. A trdi disperarea azi dar, in acelasi timp, si „linistea" inseamna a avea constiin^a ca „nimic nu exista si totul e doar un joe pros f\ Se cauta faptul, ca omul sa nu mai aiba un centru nicaieri, o sedpare a lui, o liniste a lui. Omul vrea sa fie lasat singur desi nu po^i sa fii singur in crea^ia lui Dumnezeu. Cand Dumnezeu vrea ceva, lucrurile se leagd. Totul merge inainte, \i se sugereaza ce trebuie sa faci. Am vrut sa merg undeva si am fost condus spre altd parte. Aceste peregrindri ale mele, imi arata cum Dumnezeu alege pentru noi lucruri mai bune decat orice asteptare a noastrd. ?, 'iua casatoriei noastre civile. Asteptarile si pregatirile nu sunt pentru cine este invitat, ci pentru cine vrea sa rdspundd invitaiiei. Refuzul unora le destdinuie inima. Si inima spune lucrurile pe fafd, cand e pusa in situafii limitd si nu numai. 431 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Harry_Potter. 343 E importanta viaia unui om? E o intrebare care nu ne-o mai punem la modul serios pentru ca a devenit o intrebare „ ironicd ". Aseara, un cuplu tanar fara casa, a trebuit sa faca ceva radical: sa isi dea cei doi copii la orfelinat. Ambii erau indurerati, necajui. Spunea tatal, ca in loc sa se imbolndveascd mai rdu, traind impreuna cu ei prin scdrile blocurilor pe unde ei se aciueaza, mai bine sa aiba cei doi copii ai lor un trai asigurat de catre stat, daca el si so^ia lui nu pot avea parte de as a ceva. §i cand am auzit aceste cuvinte, mi s-a parut gestul lor un act de mare responsabilitate, de multd dragoste pentru copiii lor, chiar daca ei trdiau in concubinaj. Dar oficialitatile statului roman insa, pe acesti oameni responsabili, i-au „decdzut din drepturile parintesti", pana vor avea condi^ii mai bune de via^a. Adica cum, acum ei nu mai pot fi pdrin}ii lor? Cine poate sa i}i ia dreptul de pdrinte, cand acest drept nu se poate sechestra de catre nimeni? I-afdcut cumva statul? Imi aduc aminte de o altd exprimare tdmpitd, a unui alt parinte de copii, care a spus reporterului TV, ca daca copilul sau s-a cdsdtorit cu altcineva, pe care el nu l-a vrut, atunci el nu ii mai ajutd, ci statul trebuie sa ii ajute. §i am tot glumit pe situajia asta cu Gianina [Piciorus]: „Ce, eu v-am facut?! Statul v-a facut! El sa vd creased". Cum sa nefacd statul, paring iresponsabili?! Cand minciunile voastre au devenit un mariaj, iar mariajul vostru a devenit un numdr de copii, iar copiii vostri au devenit niste funfe neiubite si nein}elese, vina nu apar^ine copiilor ci, in cea mai mare parte, vd revine voud. E inadmisibil sa iubesti pe cineva si sa nu lupfi pentru el. Sa nu lup^i sa il infelegi, sa nu il urmezi, sa nufugi dupa el, sa nu cau^i cuvinte care sa-1 faca sa te simtd. Cum putem vorbi cu cainii si cu pisicile, si nu putem sa vorbim cu copiii nostril Cum putem sa nu avem timp pentru ei, daca i-am facut cu dragoste si din dragoste? Dar daca am facut unui, doi si am avortat zed, bineinteles ca dragostea noastra e cariatd. E o dragoste cu miros de cadavru. Ne plictisim de noi insine. Nu mai credem nici in ceea ce putem sa facem acum, daramite sa mai speram la alte clipe din viitor. 344 Cei care nu II stiu pe Dumnezeu in ei, care nu II simt in ei, isi due regretul singurdtdiii oriunde, golul acesta inviforat, pustiul acesta fdrd sens, care ii indispune amarnic. Isi due propria casd de nebuni in spinare, ca melcul. Inima lor nu se bucura de nimic in mod deplin. Simt si ei ca le lipseste „ceva". Dar, in adevar, le lipseste „Cineva". §i acest Cineva nefugdreste peste tot, ne cautd peste tot, ne asteaptd peste tot. Acest Cineva este extrem de insistent. Nu Se da batut, invins de nesimfirea noastrd. El nu tine doar doud predici si asteapta ca oameni sd devind Sfinfi peste noapte. El nu crede in „Sfmti" jdcufi la comandd, in „Sfmti" facu^i din fried, in „Sfmti" inconstienii de El si de ei. Acest Cineva nu ne pune la zid pentru fiecare greseala a noastra, nu e un securist care sa vrea sa ne faca raul, nu e unul care ne pune pe rug, un inchizitor, nu e unul care sa ne vada doar din cdnd in cdnd situa^ia, asa, ca un prefect al capitalei, care vede ceva numai cdnd vrea el. Acel Cineva e Dumnezeu. Si Dumnezeul nostra e atent, foarte atent la fiecare miscare a inimii noastre, la fiecare gand nerostit, la fiecare fapta facuta sau inca nefacuta, la fiecare pas, la fiecare miscare a mainii noastre. Dumnezeu ne priveste tot timpul, fara ca asta sa insemne ca suntem urmdrifi din satelit. Ci privirea Lui ne susfine moralul, caci El e Prietenul nostru eel mai bun, neasteptat de bun si de in^elegator. Unii s-au invafat sau au fast invd}a}i sa repete doar fraze. §i cand nu spui fraza teologicd pe care el o stia de-a gata, pari suspect, pentru ca nu il intereseaza sd gdndeascd ceea ce spui tu, ci vrea sa i se spuna ceea ce stie si el de fapt. §i cand ii spui raspunsul „standard", el i^i spune: „stiam si eu asta". Dar, de fapt, el nu stia nici ceea ce i-ai spus. Caci nu si-a muncit niciodata capul sd meargd mai departe cu in^elegerea, si sa judece si sa experieze coniinutul crediniei noastre si nu textualitatea ei, ci a ramas doar la faza de papagal repetitiv, de memorator mecanic, care are ca mama pe lenea cu diploma. Ne lovim de morile de vdnt, pentru ca uneori confundam ce pare sd fie omul cu ceea ce este el, cu ceea ce intelegem pana la urma ca este, capoate. §i, eel mai adesea, il gasim pe omul nepotrivit, care e pus la locul potrivit. Pe eel care nu merita sa fie acolo, in locul acela, de care se impiedicd multi. 345 Sau il intalnim pe omul, care s-a dezis, la un moment dat, intr-un mod infiorator, de menirea lui, de vocatia lui, pe care 1-a corupt „mediul ambiant", chiar daca odata avea principii cat de cat solide. In locul stabilitdfii care se castiga prin nevoin^a, prin studiu, prin rugaciune, printr-o via^a eclesiala, ne situam in barca celor care se aventureazd spre necunoscuturi utopice. Ca^iva ani la rand am beneficiat de milosteniile unui domn, crestin ortodox fervent, cu care nu am vorbit decat in anumite momente. Primeam cdrfi si bani de la dumnealui fara sa ii solicit sau, uneori, de foarte putine ori, i-am cerut ajutorul in mod expres. S-a constituit pentru mine intr-un sprijin enorm, in mijlocul nesimtirii din jur, pentru ca am trait relatia mea cu el ca pe relatia cu un om providential. L-am resimtit ca pe omul pe care mi l-a trimis Maica lui Dumnezeu in viata mea. Dumnezeu a lucrat prin acesta intr-un mod foarte discret. I-am inteles dorinta de a ma ajuta, de a ramane memorabil la modul pozitiv in viata mea si de a se confesa cuiva despre diverse probleme: religioase, experentiale, filosofice, culturale, politice... Dar, de curand, dupa ce am primit o sumd imensd de la el (fara sa imi ceara nimic in schimb), care mi-a prins bine la pregatirile pentru cununia civild, am aflat mai multe despre el, pentru ca a vrut sa stdm mai mult timp de vorbd. §i descoperirea mea a fost dezamdgitoare vizavi de persoana sa: nu imi dadea bani pentru ca ma infelesese intrucatva, ci pentru ca sd-si ispdseascd anumite pacate si sa-si implineasca unele fdgaduin}e personate. Adica am fost ales in mod aleatoriu pentru asta...si nu pentru ca a vdzut ceva in mine. Insa eu am vdzut multe lucruri in dumnealui, de-a lungul timpuluL.dar nu am vrut sd-i remarc nicio neregula. Am vrut sa vad ce doreste sa faca, pana unde tin destainuirile... Insa in clipa cand am inceput sa ii ardt greselile de gandire si nestiinfa in planul teologic sau modul meu de a fi, ce fel de experienta am in spate, teologica, ascetica, culturala, filosofica etc. a inceput pur si simplu sa tremure. M-a rugat sa tac din gura, pentru ca sa nu „il tulbur". Pentru ca nu cumva „sa ii clatin credin^a". 346 Dar cum se poate clatina credinia, cand eaeo stdnca, care se bazeaza pe simiirea prezenfei lui Dumnezeu si a lucrdrilor Sale? A iesit la suprafafd si pentru el, si-a dat seama si el ca se apropie de sine sau ca eu pot sa ii spun si mai multe despre sine... si a izbucnit din el orgoliul, adancul inselarii, ipocrizia, patimile mascate pana atunci. A dorit, in mod brutal, ca sa se indepdrteze de mine...ca sa nu aflu mai multe despre sine. §i am in^eles ceva izbitor in persoana lui - desi nu era o noutate cu totul „noua" pentru mine - ca in Sfanta Biserica primeaza mentalitatea decdzutd printre credinciosii nostri mai degraba decat mintea noud, regeneratd a credinciosului autentic. El este un exemplu elocvent in acest sens. Merge in fiecare duminica la Sfanta Biserica, a inva^at Sfanta Liturghie „pe de rost" - asa spune el, pentru ca nici nu cred ca stie faptul, ca preotul spune multe rugdciuni in Sfantul Altar, nestiute de credinciosi - dar nu a in^eles sa se bucure de infelegere cu smerenie si sa doreasca sa afle adevarul din ce in ce mai mult. Dupa o discu^ie de doua ore in metrou, stand in picioare, cand eu eram obosit mort, a inceput sa imi zambeasca ironic, dispreiuitor, ca si cand as fi spus nistej^ros^n... Si m-am sim^it ridicoll Si intotdeauna ma simt ridicol... cand imi dau seama ca vorbesc lucruri prea mari pentru multe capete. Adica atunci cand dau orzul pe gastele care nu-l savureaza... In loc sa accepte ca nu are competenfd in domeniul teologic, cum eu nu am competenta in domeniul sau, al ingineriei, si nu o sa pretind niciodata ca am, lui i se parea ca stie multe despre teologie, dupa cateva carji citite, si ca acestea ii sunt „de ajuns", dar il si fac capabil de un dialog teologic cu un masterand in Teologie. I se parea foarte normal sa-mi dea mie lec^ii de teologie, desi eu nu am avut niciodata dorin^a sa fiu ipocrit cu el, si sa pretind ca as putea sa fiu „normativ" in lucruri care imi sunt strdine tot la fel de mult ca §iplaneta Jupiter. Si am mai tras o concluzie, acolo, in mijlocul oboselii, de imi venea sapicjos: sunt mult, mult prea sincer cu oamenii (cand ei nu doresc sa fie cineva sincer cu ei) si de aceea imi pierd prietenii, pentru ca nu ii „menajez", adica nu ii mint cu 347 delicatete, cu geniu, lucru de altfel foarte usor pentru mine. Chmrprea usor... L-am privit cu aten^ie: abia astepta sa scape de mine, cand a inteles cat de profund si de categoric privesc lucrurile teologice. Demonii il mdnau departe, spunandu-i ca trebuie sa se „linis teased" si ca nu el, ci eu sunt sursa nelinistii lui interioare. L-am pupat pe obraz la fmalul discu^iei, si am sim^it ca nu se mai astepta sa o fac. Era uimit ca eu sunt amiabil, linistit in fata lui desi arfi trebuit sa fm tot lafel de nelinistit ca si el. §i iarasi am mai inteles ceva: cat de orgolioase sunt discu^iile intre oamenii lumesti sau care au inceput sa se imbisericeascd la suflet dar s-au imbisericit numai partial. Adica au ganduri bune, teologice in inima dar si ganduri rele, care nu pot sa se imprieteneascd intre ele...si cand i-ai lovit la adevar devin violenti. Insa discuiiile intre oameni au tocmai scopul teologic de a ne face sa ne cunoastem reciproc, sa ne in}elegem reciproc si sa ne iubim reciproc. Pentru aceste lucruri ne-a dat Dumnezeu sa vorbim unul cu altul: pentru a deveni mai profunzi, mai bogafi interior, pentru a ne certifica experience sau pentru a le curdji de in^elegeri si fapte pacatoase. Dar cei care nu admit ca au si ganduri rele, neconforme cu adevdrul... tocmai de aceea sar in sus: pentru ca se cred/ara patd, fara cusur. Si asta e inselarea satanical Asta inseamna sa iti acoperi bubele, goliciunea, murddria si sa nu vrei sa ti-o descoperi, sa o pui in lumina adevarului Sau si a comuniunii cu El. Daca am accepta si perspectiva altora ne-am imbogdti experienta interioara si nu ne-am diminua-o. v)amenilor pacatosi le place sdfie min}i}i in stil mare. Esti „un prieten bun", daca stii sa scofi in relief, adica sa umfli enorm lucrurile bune pe care ei le au. Nu si/?e cele rele... 348 Cand vezi o telenovela, afli ca trebuie sa te compor^i a- natural pentru ca sa fii „la moda". §i cand vrei sa vorbesti cu cineva, care vrea sdfie miniit cu orice chip, trebuie sa tefaci o telenovela si sa nu depasesti cu ceva sarlatania celuilalt, caci e de rdu. Discu^ia a ajuns „un interes". Discu^ia intre doi oameni nu mai inseamna pentru mul^i o intdlnire far a urmdri pecuniar e, ci totul se deruleaza daca trebuie sa primesti ceva, sa ai un profit de pe urma intalnirii cu celalalt. Ironia si sarcasmul, doua mari patimi, sunt tapetate ca ceva „genial". Iar eel care se crede geniu negativ e de fapt un om cu mult potential, dar pe care si-1 valorifica satanic, desi adevarurile lui par „superioare" celorlal^i. Politica e o forma de impdrfire a maselor, care e profitabild pentru mul^i. Insa sexul, spre exemplu, pare un simpozion la care toata lumea e chematd. Si un alt simpozion ar fi sdrdcia. Si poate, mai tarziu sau mai devreme, si incultura crasd. „A te ardnf' inseamna sa faci tot ce pofi numai pentru ca sa trdiesti. §i daca trebuie sa o taie pe ma-sa in parcele si sa o dea la porci pentru bani, atunci o face. Nu sta pe gdnduri. Actioneaza mai repede decat gandeste, pentru ca actioneaza instinctual. Pana la urma, se gandeste tanarul dezaxat de azi: „De ce nu pot sa o ucid pe mama?". Si trece la treabd... pentru cati bani are el nevoie atunci. Cand eram eu copil mergea o vorba printre noi, o axioma nenorocitd, care a stricat vietile multora: „Toate femeile sunt niste curve in afara de mama mea. Dar cum si mama mea este femeie, atunci toate femeile sunt curve". §i cei mai mari spuneau, ca ar fi o zicere a lui Napoleon A'Z'l Bonaparte . Nu stiu daca a zis-o el sau nu... Esen^ialul e acesta insa: ca cei care au crezut acest lucru, au inceput sa nu mai aibd incredere in nimeni. Si am indicii sigure de la mul^i barba^i, ca atunci cand vdd o femeie care le place, se gandesc mai intai de toate la in ce pozifie s-ar culca cu ea si ce i-ar face. Adica femeia e doar pentru sex si pentru nimic altceva. 432 Idem: http://dexonline.ro/definitie/axiom%C4%83. 433 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Napoleon_I. 349 Primul lor gand e sa se culce cu ea, „sa o faca in toate felurile". De aceea nu trebuie sa ne mai mire sexualizarea excesiva a relatiilor dintre barbati si femei sau de ce nu exista 5 3 5 prietenii reale intre barbati si femei daca nu se termina totul in pat... Intre barbati, relatiile sexuale cu femei sunt tratate ca niste „delicatefi filosofice". §i intre femei la fel... Sex mult: asta vrem „cu to^ii"! §i daca spui cuiva ca tu nu vrei asta, acela se uita la tine cu repulsie si te crede marfian. Dar unii nu sunt marfieni, ci vor sa isi sfinieascd viafa. Eu as vrea sa aud la televizor non stop: Sfinfeste-fi viafa! Asta ar fi o mare minune a secolului al XXI-lea. M -am intors undeva434, unde credeam ca e bine pentru sufletul nostru si am vrut sa ma spovedesc la un preot pe care l-am citit si care ma entuziasma. Desi, prima data, da semne ca nu m-ar cunoaste...cand am revenit a doua oara in Biserica sa am avut parte de un dezastru total la nivel relational. 5 Ne-a spus ca „nu are timp" sa ne spovedeasca. ..Insa spunerea asta a fost pe un ton categoric, tradus in extenso : „nu vreau sa am niciodata de-a face cu voi". Am inteles mesajuL.ca nu suntem ostrogotil Am fost impreuna cu Gianina [Piciorus]. Si a fost o deceptie enorma pentru mine, pentru ca i-am cunoscut si mai bine caracterul de la apropiere... Fara doar si poate schimbarea sa de atitudine a fost a- naturald, pentru ca parea inspdimdntat, enervat, incomodat ca ma vede. Cred ca a intervenit ceva intre timp. ..Adica el a plecat urechea la niste „prieteni", care „m-au vorbit de bine". Asa se explica modul etans in care ne-a vorbit. O, Doamne, iarta-i pe acesti neprieteni, care nu stiu altceva decat sa bdrfeascal Si iarta-1 si pe preotul acesta, care 434 22 februarie 2004. 435 In latina: pe larg. 350 plecand urechea la bdrfe ne-a facut sa il intelegem nu in bunele lui, ci in relele caracterului sdu\ Aseara si azi dimineata la rugaciune am sim^it in inima, de la harul lui Dumnezeu, sa nu merg la el, caci e pomul laudat...la care te duci cu 10 saci si te intorci cu 3 mere stricate... Dar mintea imi era cuprinsa de un entuziasm frumos . De fapt unul dintre preo^i ma invitase sa predic la Biserica lor. Adica nu venisem neinvitat ci, mai mult decat atat, si pregdtit sa predic. . . Insa, ca si cand nu ne-am fi cunoscut deloc.sau ca si cand ne-am fi cunoscut dar eu as fi omordt-o pe mama lui... preotul era rece ca zidul iernii. M-a intrebat, totusi, vazandu-mi perplexarea, daca am postit si m-am uitat in ochii lui. Credeam ca glumeste, pentru ca spovedirea tine de sinceritatea inimii si de nimic altceva. I-am spus ca postesc miercurea si vinerea si posturile mari si ca ma spovedesc si ma impartasesc la fiecare Sfanta Liturghie daca sunt spovedit. Dar atitudinea lui m-a consternat, atata timp cat fusese saptamana branzei, si nici el si nici eu nu puteam posti in acele zile. La Sfanta Liturghie nu s-a impartasit nimeni desi Sfanta Biserica era plina. Asta m-a ingrozit... M-am uitat in ochii preotului care ma invitase si a sesizat groaza mea in ceea ce priveste lipsa credinciosilor de la impdrtdsire. Vai, ce groaza! Ii oprim pe oameni de la Hristos, le falsificdm vietile, asteptdrile si ni se pare cd-I slujim Lui. Preotii II mdndncd ca belferii pe Hristos euharistic iar credinciosii rabda de foame, de aceasta/oame sfanta. Niciun preot - sau foarte rar - nu este oprit de la impartasire pentru pacatele lui dar credinciosii, sarmanii, sunt trata^i mereu ca niste infractori si sunt privafi de cea mai mare bucurie a acestei lumi: Hristos, Dumnezeul nostru! Inchidem Impara^ia Cerurilor pentru altii, si nu intrdm nici noi - ca nu ne prea intereseazd - dar nu-i lasdm nici pe aceia, care doresc sa se mdntuiascd. Mantuirea a ajuns „o gluma", „o prostie" in gura multor preo^i. Te m\\ in ochii lor, si ochii lor l\i spun ca mantuirea e o „problema" pentru cei „nebuni", nu pentru niste oameni „realisti". 351 Pentru ca oamenii vor „sa se aseze" in lumea asta, or sa se aseze in lad, ca locuri sunt destule. Cine ne da voie sa ii nelinistim pe oameni, sa-i agasam, sa calcam peste sufletele lor cu tancul, cu niste senile atat de nepdsdtoare si de egoistel Cine ne da dreptul sa ne credem creatori de opinie, cand noi nu stim sa ne vedem lungul nasuluil Nu vreau sa dau nume... Am vrut doar sa subliniez gesturi care nu trebuie sa se facd... aXunci cand ai in fata oameni credinciosi, sensibili, atenti ladetalii... Si, da: adevarul e eel mai „enervant" lucru! Cuvintele dumnezeiesti sunt cele care „smintesc" pe neciopliiii la suflet de astazi. Si inca cum!... Omul trupesc face din invafatura sfdntd o exegeza atat de tdmpd incat te infwri. Ma cutremura mojicia de care dam dovada. Am auzit ca Fericitul Constantin [Galeriu] spunea, ca timpul viitor, acel mdine sau poimdine e timpul diavolului, pentru ca azi-u\ e timpul crestinului. Azi e timpul mdntuirii. Maine, lasarea pe mdine a pocain^ei e o mare inselare satanicd, pentru ca mdinele nu std in mdna ta. Desi in relatia personala cu mine m-a tdiat pe inima, acel preot a spus ceva foarte frumos la predica: in duminica Judeca^ii s-a terminat timpul. Iar saptamana branzei a fost o perioada in afard de timp. Astazi, in duminica izgonirii Sfantului Adam, e inceputul timpului. Vecernia din seara aceasta ne spune, ca un rezumat, despre folosul Postului Mare. Duminica iertarii. Dar cum sa existe iertare fara dragoste? §i cum sa existe dragoste fara dreaptd credin}a? Un prieten al meu si-a cerut iertare. M-a miscat acest lucru. Dar nu mi-a spus si din ce motiv nu mai mi-a dat niciun semn de viafd pana acum. Oamenii vor sa fie iertafi, dar si cand isi cer iertare nu sunt sinceri pana la capat. Adica e interesat pentru un anume lucru de relatia cu mine.. .si nu ii pare rau in mod fundamental pentru ca a fost nesimtit cu mine pana acum. Pe zi ce trece am si mai multe motive de consternare. 352 Atitudinile oamenilor ma umplu de stupoare si, uneori, sunt amuzante daca nu ar fi vorba de nesimtire cruntd. Parca ii deranjez pe tofi de cand sunt masterand. Parca fara mine via^a lor ar fi maifrumoasd. Parca sunt ca o mare urdciune care faram peisajul vie^ii lor. Insa observ tot mai mult faptul, ca sunt enervati ca nu m-au inteles atdt de bine pana acum, in facultatc.si ca eu nu am glumit in ceea ce priveste opera mea literara si teologica. Mai pe scurt: sunt enervati ca nu sunt si prost si lauddros la modul gratuit (si ca merg cu studiile teologice si cu munca de acasd mai departe)... daca tot sunt smerit si am barbd mare. O, ai mila, Doamne, de lumea Ta\ Inva^a-ne sa. ne iubim, sa ne respectam, sa ne in^elegem unii pe al^ii. Ajuta-ne sa fim calzi si sinceri unii fa^a de al^ii. Rdceala tdcerii dintre noi, a necomuniunii ne sugruma, ne strange de gat, ne sufoca. Pana cand «e ma; ucidem unii pe al^ii cu atata indiferenidl Indiferen^a ucide nenorocit de mult. Ucide mai mult decat glon^ul. Ura oamenilor e un foe care te umple mereu de chin, o priveliste neagra, absurda, foarte respingatoare. Acum o zi sau doua am tradus un cantec si un al doilea ale lui Guns N' Roses436. Desi versurile lor sunt banale, succesul lor a fost si este unul uimitor. §i mul^i dintre fanii lor pot spune versurile pe de rost. Sunt sigur de asta. In Don't Cry437, gasim versurile: „Exista un cer deasupra ta, iubita mea, / si de aceea nupldnge noaptea asta". Desi nu se spune ce rost are cerul, faptul ca i se cere ei sa nu pldngd e linistitor pentru multe suflete de adolescente, care lacrimeazd din cauza cine stie carui baiat. Tinerii adorm ascultand muzica sau danseaza pana nu mai pot. Pentru unii muzica e via}a lor. §i, desi unuia ca mine i-ar suna creierii in cap de atata muzica, daca intri in camera unui adolescent, muzica e data la maximum incat trebuie sa rdgusesti ca sa vorbesti cu el. November Rain438 \me aproape noua minute. §i la un moment dat auzi: „trebuie sa incercam sa ucidem durerea". 436 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Guns_N%27_Roses. 437 In engleza: Nupldnge! 438 Idem: Ploaie de noiembrie. 353 Daca sco^i asta din context, po^i predica foarte bine pe acest subiect. Caci durerea pdcatului trebuie ucisa in noi, pentru ca bucuria viefii dumnezeiesti sa iasa la lumina. Tot aici: „este greu sa \\\ o lumanare / in ploaia rece de noiembrie". Nu e sufletul nostru plin de dragoste ca o lumina, pe care uraganul ispitelor furibunde cauta sa o stingal Nu avem timp sa predicam oamenilor pe infelesul lor, pentru ca nu vrem sa ii cunoastem asa cum sunt. §i daca am avea experien^a vie^ii lor, am putea in^elege deformdrile de care sufera, si de ce nu le place ceea ce tine de domeniul bisericesc. De ce nu vin oamenii la Sfanta Biserica? De ce nu ii atrage deloc pe unii? Acestea sunt intrebari care ar trebui sa ne chinuie zi si noapte, pentru ca rdspunsul lor suntem noi, cei care venim acum la Sfanta Biserica. Nu ii atrage, pentru ca nu sunt mul^i care sa le poatd explica cum stau lucrurile cu locasul asta si cu viata ortodoxa. Suntem acuza^i de anacronism, de cabotinism, de corupfie, de ipocrizie, de idealism, si cred ca intr-o anumita cota parte au dreptate, fara ca prin asta cei care ne acuza sa fie ceva mai breji. Daca nu stim sa fim explicifi si pentru ei, pentru cei necredinciosi sau cdldufi suntem anacronici. Daca slujim ceva cu mult fast, fara sa stim de ce suntem cabotini . Daca le luam banii ca sa ii facem preofi, daca le luam bani ca sa impdrtdsim pe cineva, daca-1 jupuim pe om ca sa ii inmormantam mortul si daca in loc de preot, omul de rand vede un perceptor440 , care vrea sa ii ia gatul, atunci suntem si corupfi. Daca predicam una si facem alta, daca ne ascundem pacatul cu hainele si daca nasul ridicat pe sus si morga intelectuald nu au si rezultate concrete, in indiferent care domeniu de activitate, atunci noi, to^i oamenii Sfintei Biserici, care facem acest lucru, suntem si ipocrifi. De ce suntem acuza^i de idealism! Pentru ca ni se pare ca lucrurile se obfin usor. §i asta pentru ca nu cunoastem cum se vindeca oamenii in interior. La noi exista „program pentru spovedanie". Daca la spital exista camera de gardd, la noi oamenii au boli numai 439 A se vedea: http://dexonline.ro/definitie/cabotin. 440 Idem: http://dexonline.ro/definitie/perceptor. 354 intre anumite ore. §i asta arata indiferenta noastrd pentru adevdrurile intime ale oamenilor. - Dar ce, domnule, vrei ca noi sa nu mai avem nicio familie si sa stam numai in Biserica? - Nu, nu e asta problemal Problema e ca nu trebuie sa fim preo^i numai cu numele, si sa credem ca pastorim o comunitate, pe care de fapt nici nu o cunoastem. Trebuie sa nu dam sentimentul ca preotia e o ocupatie oarecare, ci trebuie sa se vada, mai mult decat explicit, ca noi slujim lui Dumnezeu si oamenilor tot timpul. Pe fondul unei grave oboseli miscarea patimilor se activeaza ca urmare a neputin^ei de a mai gdndi. Sim^i ca nu mai po^i sa citesti, sa te rogi. Nu mai ai astampar. Oboseala mentala e cea care paralizeazd activitatea noastra si, pe care, uneori, o suspendd cu totul. Schimbarea car^ii pe care o citesti, a aerului, un nou decor te stimuleazd ca sa continui mai cu spor. Nu cred ca pot fi folositor tuturor oamenilor. Nu am neobrdzarea sa cred, ca voifi inieles de to^i. Dar cei care sunt luminal de Dumnezeu si care se bucurd intru harul Sdu, se vor bucura de cuvintele acestei car^i, pentru ca le-am scris mdnatfiind de El. Cand citesc o carte a unui Dumnezeiesc Parinte ma bucur ca si cand ar vorbi cu mine. Pentru ca el chiar imi vorbeste prin harul Duhului Sfant. Carole duhovnicesti sunt o convorbire, o confesiune detaliatd, o desertare plind de generozitate sl inimii. Orice carte pe care o citesc e un mare dar dumnezeiesc. Chiar daca pare rea, intelegerile sunt intotdeauna folositoare. Trebuie sa ne punem la curent cu tot ceea ce se intampld in lume si cu ceea ce s-a intdmplat. Cunoasterea adevarului lumii e o cunoastere de sine. Ducem cu noi adevaruri cutremurdtoare. Adevarul unui om e tot ceea ce s-a intdmplat cu el. Ce devine omul e important. Drumul spre adevaratul om e de fapt experienfa duhovniceasca. Experien^a duhovniceasca e formata din tot ceea ce am citit, am trait, din pacatele si faptele noastre bune, din toate amanuntele pe care le-am inregistrat in drumul nostra prin istorie. 355 Istoria e o mare banca de date. Dar vesnicia e adevdratul tdrdm, care ne umple de viafa dumnezeiascd. §i vesnicia se revarsa in noi, atunci cand ne sfiniim via^a. Scrisorile Fericitului Sofronie Saharov mi-au reliefat si mai natural via^a si experierrfa sa. Cred ca sunt doar cdteva scrisori din foarte multe. Zvdcnirile vie^ilor Sfin^ilor sunt extrem de folositoare pentru cei care sunt pe drumul mdntuirii. §i aici aceste amanunte sunt calde, proaspete. Oamenii sunt uimifi cand li se face un bine. Mai ales daca tu le propui un ajutor, desi ei nu te cunosc deloc. Sunt surprinsi de faptul ca pot fi ajutafi de cineva care nu ii cunoaste. Oamenii se simt necunoscufi dar asta e o minciund. Ne cunoastem intre noi cand ne rugam pentru intreaga lume. Daca ma rog pentru toft, atunci ii cunosc pe toft, pot sa ii cunosc pe to^i. Daca am disponibilitatea sa ii iubesc pe tofi e foarte simplu sa vreau sa ii cunosc. Numai daca nu pot sa ii iert, nu pot nici sa ii cunosc. Vreau sa iert, iert, dar vreau sa simt si ca sunt iertat. Daca simt ca nu sunt iertat, ma simt greu, stiind ca undeva nu pot sa intru, pentru ca usile inimii imi sunt inchise. De ce ne inchidem inima? De ce nu ne putem bucura de iubirea oamenilor? Rezolvam problemele prea simplu. Astazi vroiam sa ma impartasesc dar mi s-a refuzat bucuria de afi cu Dumnezeu. §tiu de ce mi se intampla asta: pentru ca niciodata, niciodata sa nu refuz cuiva bucuria de afi cu Dumnezeu. Dumnezeu ma inva^a sa nu procedez si eu lafel. Orice lovitura in inima pe care o primesc e de fapt o lectie de rezis tenia. Cand suntem flagelafi interior de rautatea si interesele meschine ale altora, atunci, de fapt, ne intdrim iubirea in Dumnezeu si in oameni, desi oamenii sunt cei care vor sa ne convinga ca nu trebuie sa ii iubim. E paradoxal: pe cat oamenii vor sa ne demonstreze ca au ajuns mai rdu decat animalele din jungla, in fiecare lovitura pe care o primim de la ei ii vedem tot mai frumosi, adevara^i 356 Ingeri. Si asta ii enerveazd tot mai mult pe ei, si ne sfinfeste si mai multpe noi. In lumea unde se proclama libertatea de exprimare, alt paradox, noi ortodocsii vorbim tot mai pufin despre sfinfenie, adica despre cea mai mare culme a libertdiii personale. Si asta pentru ca libertatea de exprimare e o forma fara confinut. Ce sd exprimi, daca nu te cunostfl Cum sd te cunosti, daca renegi sursa prima a vie^ii si a cunoasterii, pe Dumnezeu? §i cum sd II cunosti pe El, daca nu renunfi la tine, daca nu ti-e sild de tine, daca nu te dezici de proasta ta minte pentru o minte frumoasd, plina de strdlucire dumnezeiascdl Cum sa gandesti frumos, daca ai o minte care nu simte frumuseieal §i tocmai de aceea iubim o casd mai mult decat adevdrul, pentru ca nu stim ca adevdrul e o umplere de har, care ne saturd mai mult decat tot pamantul acesta pe care il vedem. Cei pe care nu i-a atins Dumnezeu au rdmas lafel: niste oameni robi^i de infelesurile slabe ale acestei lumi. Nu palpita in ei nicio bucurie maipresus de lumea asta. Ei nu isi pot permite sa para nebuni, prosti, anemici, fdrd rost pentru lumea asta. Dar acelora pe care i-a cunoscut Dumnezeu si care vorbesc cu El mereu, non stop, in taina inimii lor, nu le pasa ce spun oamenii care vor sa para corecfi, probi, disciplina^i, educa^i, stila^i, pentru ca pe ei ii intereseaza numai ce spune Dumnezeu. Ei sunt absorbifi de Dumnezeu. Dumnezeu e mdncarea lor, foamea lor. Sunt nebuni pentru El. Se bucura de El ca de cea mai mare comoard, ca de Prietenul fara de care nu po^i trai. Iubirea Ta, Doamne, ne face nebuni, ne face fdrd sens pentru oamenii acestei lumi. Dar Tu stii si infelegi iubirea celor care Te cheamd continuu. Tu esti cu noi. Tu ne ascul^i. Noi nu vorbim cu perefii, ci cu Tine. §i nici Tu nu vorbesti cu morfii, ci cu noi, cei vii, care auzim glasul Tau eel lin §ifremdtdm de dor dupa Tine. Cine ne poate opri, Doamne? Ce persecute si boala ne poate stinge iubirea din noi? Cine ne poate opri gdndul, ca sa nu I}i slujeascd Tie? Cine ne poate face sd pierim, daca Tu esti via}a noastrd si viafa lumiil 357 Tu ne faci sa fim vii si prin Tine viem noi, pacatosii, robii Tai. Tu ne faci vii. Tu esti viafa noastra. §i daca Tu esti Viaia, cine poate sa moarafara Tine? Cine poate respira fara Tine? Cine poate simfi fara Tine ca traiestel §i daca Tu trdiesti in noi si noi traim cu Tine, cine ne poate spune ca noi visdml O, via^a aceasta nu e un vis, ci e tocmai iesirea din starea de visarel Viat.a cu Tine e tocmai frumusetea de a trdi vesnica frumusete. IcJe ce si pentru cine au scris Sfm^ii Paring? Primim un raspuns de la Sfantul Isaac Sirul: „aceasta carte a fost alcatuita de noi ca o aducere aminte pentru noi insine plecand de la plindtatea contempldrii Scripturilor, cum sta scris in capul car^ii, plecand pu^in si de la incercdrile care au venit peste mine"441. A scris cartea pentru ca sa isi aminteascd, pentru ca sa se foloseasca pe sine in tot timpul. Dar a plecat de la contemplarea duhovniceascd a Sfintei Scripturi. Sfanta Scriptura este temeiul infelegerilor dumnezeiesti. A contemplat intra haral Duhului Sfant in^elesurile tainice ale ei. Insa a scris si din experienfa sa, din incercdrile vie}ii sale. Un triou foarte explicit: cuvinte spre aducere aminte - inielegerea duhovniceascd - viafa per sonald. Cuvintele Scripturii si experien}a sa i-au dat Sfantului Isaac materia de scris. „Foloseste-te de citire; nu de cea care ar face din tine un invafat, ci de cea care-^i omoard patimile si-^i arata calea scurtd care duce la Dumnezeu" . Inva^atura duhovniceasca e cea care ifi da stiinfa de a lupta cu patimile. Sfantul Isaac Sirul, Cuvinte cdtre singuratici, despre viafa duhului, taine dumnezeiesti, pronie fijudecata, partea a Il-a recent descoperita, studiu introd. si trad, de Diac. loan I. Ica jr., Deisis, Sibiu, 2003, p. 123. 442 Idem, p. 98. 358 Daca studiile teologice nu sunt un efort de indumnezeire a noastra, ajungem parut „eruditi" dar niciodata oameni duhovnicesti. Teologia despdtimirii e teologia care ne duce la vederea lui Dumnezeu. §i de aceea drumul sigur este calea scurtd care duce la Dumnezeu. Cel care „isi inchipuie ca se face prieten al lui Dumnezeu daca-i urdste pe pacatosi" aceasta „e semnul unei minfi neghioabe si cu totul strdine de orice cunoastere a lui Dumnezeu"443. Ura impotriva aproapelui nu e o apropiere de Dumnezeu, ci un orgoliu nemdsurat. Daca vrei sd te apropii de Dumnezeu trebuie sd-i iubesti pe to^i, considerandu-te ca fiind eel mai pdcdtos . Aceasta carte a Dumnezeiescului Isaac e o minuna^ie uluitoare datorita experientei teologice si mistice expuse in ea. Aflam aici exprimari unice, adevaruri spuse cu cea mai mare finefe. Insa ipotezele traducatorului roman din studiul sdu introductiv, referitoare la istoricitatea si eclesialitatea Sfantul Isaac, sunt foarte daunatoare desi traducerea, cu exceptia unor alegeri traductoriale nu prea bine alese, e admirabild. Trebuie sa laud confinutul cdr}ii Sfantului Isaac dar sa dezaprob lupta traducatorului cu Traditia in ceea ce-1 priveste pe acesta. As vrea sa vorbesc mult despre aceasta carte. Dar despre cate carji nu as vrea sd vorbesc. Citim atatea, in^elegem atatea dar prea purine punem in scris. Greseala cititorilor mei e sa nrfeleaga ca am citit, am inieles si am trait numai ceea ce am scris. Glasul lui Dumnezeu „invie in chip tainic toate"444. Dumnezeu ne vorbeste in tacerea inimii si vorbirea Lui, neauzita de al^ii, trezeste, invie inima noastra. E vorba de trezirea datoratd sim}irii Lui, sl harului dumnezeiesc. E un lucru foarte real, un lucru din realitatea noastra interioara, duhovniceasca. Carole sfmte ne vorbesc despre o geografie interioara duhovniceasca pe care nu o cunosc cei in care nu viazd harul lui Dumnezeu. 443 Idem, p. 104. 444 Idem, p. 108. 359 Tocmai de aceea experien^a duhovniceasca e tainica, e adanca, e nevazuta. Rugaciunile Sfantului Isaac sunt spontane, pentru ca noi ne rugam infiecare clip a. Intr-o rugaciune mica, el spune: „pierzanie e sa fie lipsit cineva de vederea Ta care da bucurie tuturor"445. Vederea lui Dumnezeu e bucuria noastra, e singura noastra bucurie reald. §i daca locul in care ma aflu sau ma voi afla dupa moarte nu ma lasa sa vad fa^a Lui sau sunt departe de El, atunci sunt nefericit, sufar, sunt absolut singur. „Motivul nadejdii"446 acestei vie^i e sa vad slava lui Dumnezeu: „ai vrut in iubirea Ta ca faptura creata sa existe ca sa Te simtdpe Tine" . Simiirea lui Dumnezeu e o realitate de orice clipa a ortodoxului. Putem fi acuza^i, ca noi vorbim despre un Dumnezeu pe Care nu-L vedem, pe Care nu-L sinuim, pe Care nu-L cunoastem. Dar nu e adevarat! Noi vorbim si scriem despre Dumnezeu tocmai pentru ca 77 cunoastem, pentru ca II vedem, pentru ca II simfim, pentru ca e cu noi, pentru ca ne garanteazd adevdrul Sau. Mul^i dintre Dumnezeiestii nostri Paring nu au mai vrut sa scrie, pentru ca sa nu spuna mai pufin din cate vedeau, sim^eau si traiau ei. Pentru ca sa nu expuna fragmentar experientele lor si astfel sdfie gresit intelesi. Sunt mii de revelatii, de vederi dumnezeiesti, milioane de minuni si de Sfin^i necunoscuti noua. Ce consideram noi ca a rdmas in Traditie, desi mult, e preapufin. Dumnezeu ne covdrseste cu minunile Sale, cu iubirea Sa, cu descoperirile Sale. Noi trdim mai multe decat putem explica. Experierea iertdrii altora e un mare dar dumnezeiesc. Trairea acestei minuni te addnceste enorm. Cand ier^i pe cineva, de fapt invii din morji, te renasti. Cand in^elegi ca eforturile tale sunt niste incercari omenesti soldate doar cu esecuri, atunci lasi pe Dumnezeu sa lucreze in oamenii pentru care te rogi, si langa care stai ca niste rugaciuni care nu se aud decat numai cu inima. 445 Idem, p. 109. 446 Ibidem. 447 Ibidem. 360 E o mare virtute sa stii sa comunici, sa te faci primit de inima oamenilor. Nu spunem numai cuvinte, ci ne spunem mai ales sufletul. >Opui: „Stiu, stiu asta!". Dar exista intotdeauna o mare parte din acel adevar, din realitatea acelui lucru, a acelei persoane pe care nu o stii deloc. Nici macar nu banuim cine sunt cei de langa noi. §tiu pentru ca am experiat pu^in munca, rugaciunea. Dar nu stiu ce poate fi mai mult decat stiu eu. Nu ne sim^im bine insa cu cdte stim. Am dori mai mult. Acest „a dori" iarasi nu stii ce inseamna, dar sinui ca vrei tot mai mult. Formularile noastre uneori sunt ambigui. Dar chiar daca stim sa formuldm bine un lucru tot ramane ceva pe deasupra, pe care il simfim dar e tainic, pe care il experiem ca pe un nedefinit. Traim din harul lui Dumnezeu dar nu putem pune margini sim^irii lui. Acest a fi peste tot al harului e sim^it cu totul de noi. Cand spui: „vreau ceva mai mult" te referi la ceea ce sim^i ca poate fi, ca poate fi si mai mult. Cand caufi ceva, ai certitudinea ca exista acel ceva sau ca. poate exista. Freamatul inimii noastre ne depdseste mintea, ne-o inunda. Bucuria, uneori, ifi scaldd mintea intr-atat de mult incat mintea ta ramane in uimire. Dar intr-o uimire relativd in comparable cu uimirea vederii dumnezeiesti, cu uimirea din extaz. Precizdm mereu. Facem afirma^ii sau negam ceva. Cineva spune: „am fost cdlcat in picioare" - in sens real, am cdzutjos si au trecut peste mine - dar: „mi-au calcat inima in picioare", in sens sufletesc, arata ca unii si-au bdtut joe de dragostea mea pentru ei. Au considerat ca dragostea nu conteazd. Cand cineva e suparat, cand nu mai suporta, spune: „Imi ajunge! Vreau sa pled". Dar el se gandeste atunci, in ultima 361 instanta, nu la un loc anume din lumea aceasta (pentru ca oriunde te-ai duce exista si neplaceri), ci la o lume transfiguratd, unde nu ar mai exista niciun inconvenient. Durerea, cand te apuca durerea, vrei sdfugi undeva, vrei sa scapi. Unde sa fugi? Cel care e condamnat la inchisoare vrea sa fuga, vrea sa scape dar to^i il cauta. Cel care are un defect major vrea sa il ascundd. Chiar daca tu ai trecut peste un eveniment negativ din via^a ta, 1-ai depasit, demonii sau oamenii l\\ aduc aminte de el, te indurereazd cu el. Tinerii mai ales, a caror constiinta e zbuciumatd de pacat si care vor sa se pocaiasca, uneori vor sa se bata peste trup, sa isi rupa sexul, pentru ca desfranarea ii apasd enorm sau sa isi rupa fata pentru ca nu arata atdt de bine pe cat si-ar dori. Cand ne intemeiem familie, grija e tiranul care ne impresoara. Lipsa unei case, lipsa banilor, lipsa de ajutor te sufocd. Nevoile te deznadajduiesc, te innegureaza. Tanarul ortodox e dispre^uit de to^i, ridiculizat, luat in ras. El pare pentru muffi „un aiurit". Parca „i s-a gresit via^a". Tristefea si lancezeala ii due pe mul^i la depresii enorme. Oboseala si dezordinea interioard ne fac niste oameni fara logica, care nu se pot concentra la munca lor. Vrem sa fim surprinsi dar numai de lucruri bune. Nu ne place sa fim surprinsi pe picior gresit. Teama de a nufi buzundrifi pe strazi laturalnice, de a nu fi vdzuii in compania unor oameni hulifi de to^i, de a nu ne pierde locul de munca.. . Micimea de suflet apare, si e foarte hidoasd, cand trebuie sa il vinzi pe un altul pentru ca sa ififie fie mai bine. Lipsa de curaj e o urmare a lipsei de principii. Taci si mergi mai departe. Te ascunzi. Fugi de responsabilitate. §tii foarte bine cafaci rdu ceea ce faci, dar vrei ca fapta ta sa nu se afle, sa nu te traga nimeni la rdspundere pentru ea. Un scriitor a spus, ca daca vrei sa scrii, trebuie sa scrii cu propozifii scurte. Dar propozi^iile scurte, pentru ca sa fie crezute, trebuie sa con^ina adevarul viefii tale, adevarul fara mistificari. Ne privim in ochi. Una spunem si alta simiim. §i ceea ce sim^im ne dezgustd . . .dar totusi vorbim. Lipsa aceasta de sinceritate mareste si mai mult singurdtatea si egoismul nostru. 362 Egoismul se accentueazd cand socotim ca am fast lovifi pe nedrept de al^ii. Cand ne sim^im nedreptdfifi, incercam sa fim prevdzdtori si, daca suntem rdi, vom fi si mai egoisti. M\x\\\ oameni se tern de lucrurile pe care si le inchipuie si nu de realitate. Presupun ca cineva le vrea rdul, ca cineva le e dusman si se sperie continuu de aceasta fantasma a presupusului „dusman". Ii spunem cainelui: „Stai cuminte!", si vrem ca el sd inieleagd ca trebuie sd stea nemiscat. Vrem ca si cainele sd aibd raiiune. Avem tending sd scurtdm comunicarea. Daca cineva ne minte spunem: „nu ai obraz". Dar el are o&raz...Numai ca „a avea obraz" inseamna a avea constiin}d, a te tine de cuvdnt. Cand el ne spune: „acel om spune adevdruF, vrea sa spuna ca acel om nu minte. Dar de ce nu minte? Nu minte pentru ca nu vrea sau pentru ca nu poatel §i daca nu minfi, trebuie sa stii de ce e mai bine sd nu minfi decat sd minfi. Descoperim pe zi ce trece incoerenia planurilor noastre de via^a. Trebuie sd te mufi continuu, sa ai puterea sa te mu^i continuu de la moarte la viafd, de la deldsare la iubirea pentru Dumnezeu, de la idolatrie la adevdrata cinstire de Dumnezeu. Cand omul se ridicd din pdcat e o minune enormd: si-a invins dezertarea, s-a invins pe sine, s-a lasat in urmd pe sine, pe eel de ieri. Victoria aceasta e cea mai uluitoare minune. Nu e minune mai mare ca invierea din pdcate. Descoperim noi masini, noi utilaje, noi metode de confort. Dar daca nu ne scoatem din moarte, din moartea spirituals, nu ne foloseste la nimic harul descoperirilor recente. Cunosc oameni care se simt pdrdsifi, care nu mai cred ca se poate face ceva frumos cu ei. Iar al^ii spera, spent nebuneste, desi nu li se arata in fa^a nicio realitate din cele pe care ei si le doresc. Inaintarea duhovniceascd e eel mai normal lucru care se intampla cu noi. Nu te ui^i la pasi, la realizdri, de la un timp nu te mai uiti nici la intelegeri ci esti absorbit de iubirea lui Dumnezeu, de trdirea comuniunii cu El. Pentru ca Dumnezeu ne devine mult mai evident decat lumea. Cand esti absorbit de o munca anume sau de un joe uifi toata lumea. Tot la fel e si daca trdiesti impreund cu 363 Dumnezeu: esti numai cu El, desi exista in jurul tau o intreagd lume. Cel din fa^a ta vorbeste cu tine. §i daca intri in lucruri addnci in discu^ia cu el, ajungi sd privesti si sdfii atent numai la el, numai la discufia cu el. Daca urc undeva, la inaltime, datorita multei oboseli pe care o sufar acum, am tendinta sd ma arunc in gol, sa ma arunc de la acea inal^ime. Tot asa, cineva avea inten^ia sd se arunce in apd. Nu exclud si influenza demonilor in aceste doua situa^ii. Mul^i se tern de cutremure. Atunci toata lumea incearca sdfugd. Cei care se pun sub tocul usii sau langa grinzi solide sunt foarte pu^ini. Frica de foe e frica de a nu-ti fi arsd pielea. Mirosul pielii arse se pdstreazd peste ani. Cand ai gdnduri curate \i se spune de unul sau altul ca numai dupd moarte se vad Sfm^ii, ca numai atunci se cunosc marii oameni. Eu nu am crezut asta niciodata, pentru ca Sfintii lui Dumnezeu se vad de acum. §i mi-a dat Dumnezeu sa traiesc langa Sfinfi, pentru ca sa imi dau seama, ca se simte de acum frumuse^ea lor vesnica. Cel care nu te-a infeles desi a stat langa tine inseamna ca a fast indiferent fafd de tot omul. E imposibil sa stai langa un om dumnezeiesc si sd nu simfi mireasma faptelor lui bune si a cuvintelor sale preain^elepte. Putem sa citim cu to^ii despre viafd. Dar sa suferim, sd trdim viafa e mult prea greu. Dupa ce o traiesti ^i se pare us oar a dar nu a fast as a. Suferim mult. §i bucuria e o mare suferintd, pentru ca bucuria ne solicitd mult si intotdeauna vrem si mai mult. Pentru bucuriile duhovnicesti suferim mult, patimim multe. Uneori vorbim doar unora, alteori nu vorbim mai deloc despre ele. §i cand ma gandesc ca via^a unui om e o sumd mare de cdrfi, de aceea ma intreb: Cdte cdrfi nu stim?! Oamenii uita dar Dumnezeu nu uita pe nimeni §i nicio fapta a noastra. Tocmai de aceea, Dumnezeu e Cel Care Isi aminteste de noi to^i. 364 Iliergand si la alte Sfmte Biserici din Bucure§ti am trait simtamantul dureros ca parca merg, rdtdcesc prin pustiu. Apucaturile credincio§ilor no§tri ma inspaimanta. Se simt imediat diferenfele culturale, sociale, teologice daca intri, in mod succesiv, in mai multe Biserici si ii privesti pe credinciosii care participa la slujba. Iti sar in ochi deficieniele credincio§ilor no§tri. Am trecut prin doua monumente istorice de secol XVII, cu comunitati de oameni saraci, pentru ca sa ma opresc la un locas. grecesc , fastuos, unde numai boga}ii se afi§au. Nu §tiam cine slujeste acolo. A fost o surpriza plind de bucurie 449 pentru mine . Cei saraci merg in locasuri sdrace iar bogaiii se retrag in cele bogate. Impdrtirile acestea ma dor. Ele nu au nimic de-a face cu frdiietatea care trebuie sd domneascd intre noi. Avem loca§uri pufine, multe cu conditii precare, in care abia ar incapea, cu chiu cu vai, 10 % din populatia Bucure§tiului. Daca printr-o mare minune to^i ar veni la slujba, noi, Biserica Ortodoxa Romana, nu am avea unde sa-i invitam sd intre pe credinciosii no§tri. Nu mai zic de al^ii care vor sd vind. Parintele loan a slujit in grece§te §i doar cateva rugaciuni au fost in romana. Am fost foarte pu^ini la Sfanta Liturghie si ne-am umplut de multa liniste. Aerul european era prezent in Sfantul Loca§: civilizatie, respect, curatenie. Insa nimeni dintre greci nu a ingenuncheat la slujba. S-a imparta§it copilul din Sfantul Altar, care era romdn, §i o mama cu fiica ei, care probabil ca erau greci. Mama §i fiica au venit fara lumanare la imparta§ire iar starea lor era foarte relaxatd, fara umilinfa Ortodoxiei. 448 Paraclisul Ambasadei Greciei la Bucuresti. 449 A slujit Parintele loan Moldoveanu, sub coordonarea caruia am facut studiul despre Isihasmul romdnesc. A se vedea CV-ul sau: http://www. ftoub.ro/index. php?view=article&id=22%3Apr-conf-dr-ioan- moldoveanu&option=com_content&Itemid=273. Studiul la care facem referire: Isihasmul romdnesc si reprezentantii sdi de-a lungul secolelor. Privire rezumativa si esentializatoare. Acesta a fost inclus in: Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus, Bucuria comuniunii. Articole, note, predici si studii stiintifice pe diverse feme, vol. 1, Teologie pentru azi, Bucuresti, 2009, p. 6-52. Cartea noastra poate fi downloadata de aici: http ://www. teologiepentruazi.ro/2009/ 1 0/06/bucuria-comuniunii-vol- 1 /. 365 Pe masura ce grecii erau eleganfi si bogafi, romanii, pe care i-am intalnit la celelalte doua Sfinte Biserici romanesti, erau saraci, slab pregatrfi, cu salarii mizere. Nu vreau sa mai dau nume, caci e prea apdsdtor pentru mine. Undeva am gasit un locas unde toata lumea cdnta dar nimeni nu avea pregdtire teologica cat de cat. Se incurajeaza prostia si fariseismul, pentru ca credinciosii nostri sunt \vaw\i intr-un cabotinism si intr-o pseudo stare religioasd, intr-o inselare nenorocitd care e chinuitoare cand o descoperi. Un barbat cadea si se inchina tot timpul desi unele femei vroiau sa treaca pe langa el. Gesturile de paradd sunt manifestari ale unei suflet foarte bolnav. Ma cutremur de suferinia acestor oameni, mai ales ca o in^eleg in parte, pentru ca si eu am trecut prin aceasta nestiinfd ingdmfatd ca si ei. Nestiinia mdndrd e cea mai mare problemd a celor pufini educafi. Iar cei cu multe titluri stiin^ifice sufera de arogan^a fariseica a omului, care isi permite sa stie multe, dar care face foarte pufine pentru altii. Studen^ii la Teologie au o vorba nu prea ortodoxd dar care contine mult adevar: „sl ^inut o predica de toata trebuinfa". Cel care predica oricand lafel, in orice situate, e eel cu predica „de toata trebuinia". Adica el se crede atdt de destept, incat crede ca tot ce spune e foarte interesant, desi nu spune nimic concret. Predica lui e un ghiveci cu de toate, fara cap si fara coada. . .dar prin care nu streseaza pe nimeni. De fapt asta e si strategia: sa predice despre orice, sa sara din subiect in subiect, sa trateze totul in mod superficial si sa evite orice subiect sau afirmatie care ar cadea greu la inima credinciosilor. Slujitorii si credinciosii nostri au devenit cdldufi in multe si asta o sa ne coste deopotriva. Daca lucrurile merg prost din punct de vedere personal, vine din aceea ca nici inainte si nici acum lucrurile n-au fost prea bine. Pe mine nu ma intereseaza procentele sondajelor, adica cdfi sunt si cdfi nu sunt ortodocsi. Pe mine ma intereseaza, si pe Dumnezeu // intereseaza in primul rand, ca noi sa fim 366 ortodocsi cu adevarat, adica sa stim cine suntem si sd ne comportdm ca atare. Privesc slujbele Molitfelnicului450 in mod expectativ. Ma pregatesc pentru viitoarele constatdri din comentariu. §i mi- am dat seama cat de absolut il privesc pe om Sfintele Taine. Am ajuns la concluzia, ca daca un preot aplica literal cerin^ele de la Sfanta Spovedanie, acela e cea mai mare catastrofd pentru comunitatea sa. Un preot fara mintea lui Hristos face mai mult rdu decat bine pentru credinciosi. Am avea credinciosi care nu s-ar impartasi mai deloc toata viat.a dar si preo^i si ierarhi care nu ar mai sluji cu anii. Iconomia Sfintei Biserici insa este adevaratul mod de a lucra al lui Dumnezeu in lume. Daca preotul nu vine spre credincios, daca nu ii aratd milostivirea lui Dumnezeu, in^elegerea si compatimirea lui Dumnezeu cu el, credinciosul nu mai vede decat un Dumnezeu „al razbunarii", un Dumnezeu „al nebuniei", Care „nu este realist". Cu to^ii suntem rdspunzdtori de credinfa si de comportamentul fratilor nostri. Cine ii vindeca pe oamenii ace§tia. paralizafi de fried, de obsesii satanice, de dorinte terifiantel Cine ii ajutd pe ei? Doamne, pana cand vom mai fii atdt de cruzi, atat de lasi, atat de neumani? Pana cand frumusefea din noi va ramane scufundatd in addncl Nu dam dreptul oamenilor safiefericifi. Nu memajam fericirea, desi Biserica Ortodoxa, Biserica unica a lui Dumnezeu e Biserica fericirii, a indumnezeirii, a dragostei. De ce nu mai vrem sa-L iubim pe Dumnezeu, cand El ne iubeste atdt de mult? Cum ne lasa red cuvintele Sale cele atdt defierbintil Cum de stam atat de nepdsdtori, atat de rdi, atat de frivoli? Ma doare ratacirea lumii, suferin^a lumii, singuratatea lumii. §i cine iubeste pe Dumnezeu si pe oameni suferd pentru lume, suspind pentru intreaga lume. Am recitit pu^in din prima si a doua rugaciune a Sfantului Vasile eel Mare (din exorcisme) si ma gandeam la ce suferinid imensd poarta demonii in fiin^a lor. 450 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Molitfelnic. 367 Ce e blestemul impotriva demonilor? O scoatere afard a lor din om si nu o distrugere a lor. Am sentimentul de multe ori, ca unii cred ca trebuie „distrusi" demonii de catre Dumnezeu si, la fel, si unii oameni foarte rai. Dar pu^ini sunt cei care vor si pentru demoni fericirea, cat si pentru oamenii foarte rai desi asta e gandirea normala, ortodoxa. Sfanta Ortodoxie e totala si autentica normalitate a omului. Ea il rename pe om in mod total, il face un om al Impara^iei lui Dumnezeu, un om ceresc. Daca demonii sunt blestemafi asta inseamna ca se vrea alungarea rdului din om, pentru a se pogori harul dumnezeiesc in acesta. Daca pleaca demonul, vine in locul lui harul dumnezeiesc. Deci blestemele preo^esti impotriva demonilor nu sunt o distrugere a demonilor, ci o alungare a lor, pentru a se pogori harul Sfdntului Duh in om. Ele ne propun bucuria, pentru ca ne scot de sub influenza demonilor. Dar tu, eel posedat, trebuie sd conlucrezi cu harul preasfant al lui Dumnezeu, pentru ca sd se dezlipeascd de tine demonii patimilor. Ortodocsii, in secolul al XXI-lea, sunt chemafi sa faca surprize frumoase tuturor oamenilor si mai mult, si mai evident. Trebuie sd-i surprindd pe oameni cu via^a lor sfanta, cu darnicia lor, cu dragostea lor, cu frumusetea curajului si a in^elepciunii lor. Trebuie sa fim niste minuni in lumea de astazi. Sa iesim pe strada, in intampinarea omului necajit, cu daruri care sd il uluiascd. Sa mergem la cei care nu ne vor si sd dam mdrturie despre iubirea si iertarea noastra. Ne putem inspdimdnta parin^ii, rudele, prietenii cu dragostea si cura^ia vie^ii noastre: o spaima buns, foarte bund. Cand noi // vom iubi pe Dumnezeu si pentru El vomface toate, atunci lumea va fi mai bund, mai dreaptd. Sa rabdam la nesfdrsit. Rabdarea noastra e plind de chinuri dar atdt de mdntuitoare. Ne e greu in lumea asta. Suferim mult, suntem batjocori^i, terfeli^i de catre to^i, calca^i in picioare. 368 Mul^i cred ca noi nu stim sa traim, sa ne distram. Dar distraciia noastra e viafa dupa Dumnezeu: o distrac^ie care impacd si trupul si sufletul. Nu suntem anormali, fra^ilor! Nu suntem niste brutel Ci niste oameni care vrem sa ne pdstrdm curaii pentru Dumnezeu. El451 nu avea bani de o cafea452. El era poli^ist. Ea era chelnerrfa453. §i el ii propune, in schimbul banilor de cafea - 2 dolari - sa fie copdrtasd la eventualul cdstig al unui bilet de loto. Castiga 4 milioane de dolari. Chemerrfa era falita. Ea a crezut ca el, poli^istul, a spus doar in glumd ca ii va da jumdtate din cdstig. De fapt niciunul dintre ei nu se astepta ca sa cdstige. §i politistul, desi nu o cunoscuse pana in acea zi, si-a tinut promisiunea - „promisiunea e sfdntd" - si a uluit-o. I-a dat cele doua milioane de dolari. Acesta e un exemplu cu iz evanghelic. Cam asa trebuie sa trdiascd ortodocsii: sa faca lucruri foarte bune, uluitoare, pe care arfii nu le-arface deloc. Spre exemplu: sa restitui un portofel burdusit cu bani celui care 1-a pierdut, desi tu nu ai bani de pdine; sa donezi un organ de al tau fara bani; sa faci puscarie in locul altuia desi nu esti vinovat; sa mori in locul altuia; sa-i ingrijesti la batrane^e pe dusmanii care ^i-au facut eel mai mare rdu in viata si multe altele de acest fel, care ii minuneaza pe oameni. Dar trebuie sa faci un asemenea lucru cu discerndmdnt si cu toatdfiinia ta. Trebuie sa-i imbrafisezi pe oameni cu toatd dragostea. Cand suferi pentru ca iubesti oamenii, dragostea ta se sfinieste. Nu te uita la pacatel Pacatele sunt mici erori, erori de duzind. Fa tot timpul ceva cu inima ta, cu mintea ta, cu voin^a ta, cu trupul tau. Fa un lucru bun fa^a de fiecare in parte. Grija noastra nu trebuie sa fie pdcatul, ci fldmdnzirea dupa bine, dupa iubire, dupa in^elegere. 451 Nicolas Cage: http://en.wikipedia.org/wiki/Nicolas_Cage. 452 E vorba despre filmul It Could Happen to You. A se vedea: http ://www. filmeleonline.ro/filme-comedie-un-bacsis-de-2-milioane-de-dolari- 1 24 1 / 453 Bridget Fonda: http://en.wikipedia.org/wiki/Bridget_Fonda. 369 Marefia Sfm^ilor nostri consta in aceea, ca ei au facut la inceput ceea ce parea pentru to^i „utopic", dar mai apoi s-a dovedit ca ei au facut ceea ce trebuia. Frumusetea lor e frumusefea lui Dumnezeu. E o frumusete care s-a cobordt din plin in ei. Invesmanta-ne, Doamne, cu frumusetea Ta cea vesnica si ne miluieste! M. l-am gandit la moarte, la infricosata Judecata...Dar nu aveam percepfia mor}ii printr-un obiect care o anunid si anume: tronul. Acum, de cand i-am luat tron si cruce lui tataie si le stiu in camera mea de la strada, sentimentul morjii, starea fizicd a morjii e mult mai prezentd in casa de la ^ara si in inima mea. Acest lucru mi-a taiat pofta de mancare. E greu sd inve}i ca mori, dupa cum spunea si Eminescu. E greu sa in^elegi ca distan^a pana la moarte e o distanfd mica si ca ea se poate ingusta intr-o clipa, pana la a fi tu eel care mori. §i cu toate acestea, desi moartea nu pare credibild pentru eel care traieste, ea intra in firescul acestei lumi, a realita^ii lumii de azi. Am devenit convivi cu sicriul. De fapt, fiecare dintre noi suntem un sicriu. Vezi oameni murind zilnic si ^i se pare ca e un vis moartea lor. Dar moartea nu e un vis, ci o realitate zguduitoare. Ceva se amputeazd in tine. Nu mai e el, nu mai e ea. . .si, desi via}a continud, tu te sim^i mai strain fara el, fara ea... Intra in mersul despdtimirii sim^irea ca esti strain, ca esti singur pe pamantul acesta, ca esti doar cdldtor. Doamne, ai mila de cei pentru care m-am rugat si ma rog. Ai mila de lumea Ta, Iubitorule de oameni Doamne si ne iarta noua toate! Iarta-ne nestiin^a, badarania, ipocrizia, delasarea, ticalosia inimii noastre. Iarta-ne mereu, Doamne si lumineaza inima noastra cu frumuse^ea Ta, caci ne urdfim continuu. Nu lasa faptura Ta stinghera. Nu ne lasa in ghearele cele rele ale singuratatii. 370 Scoate-ne din marasmul pacatului, pentru ca sa Te vedem pe Tine, sa sim^im slava Ta, sa ne minunam de mila Ta, Doamne. Numai Tu po^i sa faci vie inima, sufletul nostru, mintea noastra intunecata. Numai Tu po^i sa ne ridici ca pe eel cazut intre talhari si sa intri la noi, si sa fii cu noi si noi cu Tine. Cine altul poate sa ne iubeasca ca Tinel Caci nimeni nu si-a dat sangele pentru noi ca Tine, Iisuse Doamne. Numai Tu i-ai iubit pe cei netrebnici. Numai Tu i-ai ingrijit de cei rai. Numai Tu ai sperat in intoarcerea oii celei pierdute si i- ai promis ei, acestei oi, bucuria cea vesnica. Talharal eel bun a primit iertare desi gresise mult. Dar Tu nu te-ai uitat la ceea ce a facut el, ci la intoarcerea lui, la inima lui care tindea spre Tine; pe cruce, tocmai atunci. Niciodata nu e prea tdrziu la Tine. Niciodata nu e scos cineva afara. Tu esti iubire, Dumnezeul meu, inima mea! Tu esti iubire multa si bogata pentru to^i, Care nu-1 excluzi pe eel sarac si nici nu-1 bagi pe eel bogat mai in fa^a, daca nu are si w'fl/a curata. Tu Te \x\\\ la inima omului, la placerea lui. Daca Tu esti placerea omului, atunci Tu Te faci frumusete nemaipomenita, necugetata de el niciodata. Tu esti Lumina lumii, Doamne, Lumina cea ipostatica, Lumina care da adevarata intelepciune. §i la Tine nu e moarte. Desi eu mor, daca voi fi cu Tine pdna la sfdrsit - si eu vreau Doamne, eu vreau asta din toata inima! - voi fi mereu cu Tine, intra slava Ta. Moartea e numai separarea de Tine prin pdcat. Dar Tu esti Via^a mea si a lumii intregi. Da-ne sa Te cunoastem pe Tine cu adevarat, Iisuse Doamne, si pe Tatal si pe Duhul impreuna cu Tine. Da-ne sa Te cunoastem pe Tine, Treime Preasfanta si Preabuna, Treime preamilostiva si atotstapanitoare. Da-ne sa insetdm si sa fldmdnzim dupa slava Ta, Treime atot^iitoare si atotconducatoare. 371 De cand m-am apropiat si mai mult de cuvinte, cuvintele incep sa-mi vorbeasca altfel. Spre exemplu: „a merge drept" inseamna a merge rectiliniu, a merge pe o cdrare, a nu merge impleticit, a nu fi beat sau a avea o viafa curatd. Limba unui popor se imbogateste uimitor de mult, cu fiecare om in parte. Daca spun: „merg drept inainte, pana la intersectie", nimeni nu va in^elege ca merg pe o cale bund, pe calea lui Dumnezeu ci ca merg pe jos sau cu masina pana la intersec^ia cutare, pentru a o lua la dreapta, pe alt bulevard. Dar: „mergea aiurea" arata comportamentul unui nebun sau al unui om beat sau al unuia care vrea sd seprosteascd. „Afacerea merge bine", adica e rentabild. Dar afacerea nu merge nicaieri, ci productivitatea firmei respective e intr-o continud crestere. „Sa nu te opresti" e o afirma^ie imperative, care poate fi in^eleasa in multe feluri. Dar: „sa nu te opresti; sa mergi pana la capdt cu studiile", arata ceva si mai mult: te arata pe tine intr-o continua addncire in infelegere, pe care o po^i exprima ca „ridicare la noi intelegeri" sau ca „escaladare a tuturor treptelor de invatamant". Putem vorbi despre „un om drepf, care nu e cocosat, care e inalt si fara o aplecare a trupului spre inainte dar si de un „om drepf, plin de virtu^i, de un om „vertical" in via^a sa. Dar cine a dat pe cine? A dat statul in picioare, in pozrfie de drep^i, pe a fi drept, Sfant sau dreptatea, ca virtute dumnezeiascd, a inceta^enit ideea de a sta drept? „A cdzut in pacat": adica a cazut din dreptate, din pozrfia de afi drept. Pacatul e considerat ca o cddere, ca o prabusire, ca o cadere jos. Nu spunem ,^-a rostogolit in pacat", ci simplu: „a cazut". Noi presupunem imediat ca a cdzut jos, ca a ramas fara via^a, ca a lesinat, ca a intrat in inconstien^a. Dar aceasta cddere in pacat, desi e exprimata ca o dobordre la pdmdnt in textele liturgice, nu presupune moartea, pe un om aflat in moarte definitivd, ci pe un om intre viafd si moarte, care poate oricand „sa se ridice". 372 Cum s-ar mai putea ridica cineva, daca nu ar mai avea pufind viafd? §i totu§i, Dumnezeu ii ridica §i pe cei din „umbra morjii" sau din moarte, inviindu-i la o viafd noud. Cand Domnul invie, auzim cantandu-se : „Sculatu-Te-ai din moarte, Iisuse". Invierea e o sculare, o ridicare din moarte, o ridicare dupa o mica afipire. Realitatea morjii, vizavi de eel raposat, ne predispune la a vedea mortul intins, pus pe ceva. §i daca el ar invia, daca s-ar ridica din moarte §i ar sta in picioare, am spune ca el „sta drept", sta in doud picioare §i nu ca e „drept", Sfant, in mod neaparat. A sta drept, in picioare, nu presupune a fi §i Sfant. Dar sfinienia e prezentata ca stare de dreptate iar faptele bune, in Mt 6, 1, sunt „fapte de dreptate". Insa cum in^elege eel credincios realitatea dreptdfii, daca i se vorbeste d&sprQfapte ale dreptdfii? Faptele creeaza dreptatea sau apar din cauza dreptdfii interioarel Corelativul sinonimic al dreptdfii e sfinfenia. Dar ambele terminologii sunt prea ample sau prea vagi pentru ca sa fie intuite deplin. Aproximdrile noastre dovedesc gradul ridicat de infelegere a acestor realita^i. E u§or sa spui ca cineva e Sfant dar e greu sa nuan^ezi ce este sfinfenia. Mergi drept. Dar de ce mergi drept? Ce il face pe un om sa meargd drept? De unde in^elege el cat de mult inseamna binele acestui mers drept? Spre exemplu, filosofii §i literati ne propun adesea curse gdfditoare de infelegere, pentru ca sa ne spuna la sfar§it, ca nu adevdrurile conteaza sau faptul de a ajunge la adevdruri, ci efortul infelegerii, al cautarii, al tinderii spre ele. Cand filosoful aude de Religie, aude de propozifii apriorice, de postulate ale gdndirii § i ale experienfei, care par sa nu aiba nicio valoare experenfiala sau epistemologicd. Insa, Revelatia dumnezeiasca nu pleaca de la nestiinfa, ci de la maxima realitate a exprimdrii adevdrului, fapt pentru care ea invita la iubire, pentru ca dezveleste adevdrul despre om, despre statura lui, despre telul sau. Credincio§ii no§tri nu-§i pun multe intrebari gnoseologice, pentru ca multe dintre intrebarile pe care si le-ar putea pune sunt de domeniul ridicolului in fa^a luminozita^ii Revelatiei. 373 Dar, adesea, mul^i sunt imbolditi de idei usuratice, ca spre exemplu: Cum arata Dumnezeu? Cine L-a vdzufl Cum poate exista Cineva din totdeaunal Ce inseamna sdfii vesnic, sa fii atotputernic, sa fii atotbunl Ni se pare ca sunt intrebari relevante dar nu sunt. Intrebdrile concrete in fa^a Revela^iei nu iau infatisarea intrebarilor autonomiste in fa^a lui Dumnezeu ci, mai degraba, a rugdciunii. Cand noi vrem sd-L intrebdm ceva pe Dumnezeu, II intrebam rugdndu-ne Lui. Formularea intrebarii nu este niciodata imperioasa, pentru ca asta denota o atitudine frivold in fata Celui intrebat. Si nu II intrebam pe Dumnezeu despre ceva anume ca si cand am fi egalii Sai, ci intrebarea noastra e o mirare evlavioasd in care El are ultimul cuvdnt. Dar nu intr-o clipd sau intr-un interval de o sdptdmdnd, ci atunci cand El va dori. „Faca-se voia Ta" nu inseamna: „sa se faca azi, acum", ci: „cand Tu vrei sa se faca, atunci sa sefacd". Este dramatic de observat cum aroganfa scolasticilor, spre exemplu, a presupus ca poate „fura" adevarul dumnezeiesc, daca il presupun mental sau il judecd pe picior de egalitate cu Dumnezeu. La fel stau lucrurile si in comentariile stiintifice la cdrfi sfinte: materia de studiat e farami^ata, interpelata, condamnata adesea, i se pune o parafa, fara ca eel care a creat-o sau a inspirat-o sa aiba ceva de-a face cu exegeza eruditului. Si e dramatic si modul cum 7/ gdndim pe Dumnezeu fara a-L bdga in seamd. Cum discutdm despre El ca si cand ar fi vreunfilm vazut de curand. §i iarasi este dramatic modul lejer in care se formeaza opiniile noastre. Adica fara a fi urmdrite de intrebarea: E adevdrat ce cred eu sau nu? In unele cantari auzim: „indrepteaza-ma". Dar „a te indreptd'' de aici e in^eles de noi prin „a iesi din impovdrarea pacatelor", desi pacatele nu sunt vazute ca niste pietre de moard pe care le caram in spate, ci ca realita^i care ne-au afectat sufletul. Sunt aplecat spre pamant. Ma vrajeste, imi ia ochii lumea. De aceea nu stau drept, nu privesc inspre cer, ci inspre pamant. Merg aplecat dupa roscove, aplecat asupra poftelor de tot felul, fara a mai putea, prin mine insumi, sa-mi recapdt starea ini^iala. 374 Daca Hristos ma indrepteazd inseamna ca ma face sdndtos la suflet. Ma face sa nu mai simt nevoia sa fiu scormonitorul murddriei, ci sa privesc frumuseiea Sa, sa privesc „spre cele inalte". Am atras atentia de mai multe ori fatl de cuvantul „viaza": „Viaza-ma, ca sa Iti cant pe". Nu inseamna numai: „sa ma faci viu" azi sau doar odata, ci: „sa ma faci viu mereu, in fiecare clipa, sa ma sustii in via^a dumnezeiasca, Dumnezeul meu". Auzim si Jnviazd sufletul meu". Dar e vorba de acum, de azi. Pe cand „viaza-ma" arata o condifie permanentd a lucrarii lui Dumnezeu in fiin^a noastra. k\ m continuat sa imi cunosc orasul. §i cu troleibuzul 69 am ajuns in cartierele sdrdciei. §i am in^eles ca nu trebuie sa mai cer ceva de acolo de unde nu am pus nimic. Asta m-a linistit inca odata. Si mai mult. Pentru ca ma rdzboiam cu mine si nu cu cineva anume. Am renun^at in mine insumi la lupta cu to^i aceia, care nu se lasa convinsi ca via^a arata altcumva. Vrand sa fac lumind si la al^ii, am cerut multora ceea ce nu erau dispusi sa faca. §i am in^eles, ca oricat de bun e gandul tau, oricat de dumnezeiesc ar fi, daca nu e pldcut de eel care te ascultd, nu poate sa-l innoiascd nicidecum. Adevarul te elibereaza. El te elibereaza cand faci binele, cand urmezi binele. In Sfanta Biserica a armatei, de langa Favorit, am gasit Sfmte Moaste din Sfin^ii Niculitelului (din Sfm^ii Zoticos, Atallos, Camasis si Filippos)454, din Sfin^ii Mucenici Epictet si Astion455 si din Sfantul Panaghiotis456. De ce se fac Biserici din lemn in Bucuresti? Pentru ca sunt mai ieftine si nu trebuie sa mai dai milioane de lei pentru pictura. Vedeam ceasul in stanga. Din punct de vedere practic e un bine. Dar ceasul exclude rugaciunea. 454 A se vedea: http://paginiortodoxe.tripod.com/vsiun/06-04-sf_zotic_atal_camasie_si_filip.html. 455 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Epictet_si_Astion_din_Halmyris. 456 Si parca mai era un fragment si de la un alt Slant. . 375 Ma urmareau ochii unei fete care canta la strana. Nu intreb ce vroia, ci de ce se pierdea in ochii mei? Cautam in ochii altora o odihnd. Ochii care ne sunt ostili nu ne odihnesc. Ochii iscoditori ne scot din sarite, ne irita. Formele pe care le ia rugaciunea in noi ne uimesc in timp. Devenim tot mai simpli cu trecerea timpului, chiar daca nu vrem sd ardtdm asta. Se iubesc oamenii de 8 martie? Cadourile curg. La fel si telefoanele si florile. Ne place sa ne vedem unul pe altul zdmbind si sa ne facem curaj unii altora. Cand saracia, incultura, nestiin^a sunt asa de mari, ce sa mai ceri standarde la astfel de oameni?! E o minune daca omul mai vine la Sfanta Biserica. Va mai veni si pe viitor? Ma uitam la blocuri: mii de locuin^e. Si Biserica lor, in ea, abia daca incapea o scard de bloc. Pai in Bucuresti trebuie sa cladim nu zeci de Biserici, ci zeci de mii de Biserici, daca vrem Biserici din astea mici, unde sd n-ai loc sd te misti. Un supermarket e ditamai hala si tot nu ai loc iar Bisericutele noastre sunt mici, neincdpdtoare. La unele Sfinte Biserici stam ca legumele la pia^a: unii in capul altora. Cei mai scunzi nici nu-l vdd pe preot. Cei cu deficiente de auz nici nu prea aud ce se spune la strana sau in altar. Cei inal^i tree peste cei mici. Cei grasi fac pdrtie in urma lor. . .Si frichineala toata ziua in Sfanta Biserica! La noi, la slujbe, se intra si se iese si doar ca^iva vin ca sdfie atenfi. Ma gandeam: credinciosii se plictisesc pentru ca nu sunt surprinsi la slujbe. Daca i-am surprinde prin ceva, daca i-am impresiona in bine la fiecare slujba, ne-ar asculta, ne-ar urma. „omblati intra iubire" (Efes. 5, 2), trarfi intra iubire, cu iubire multa. Dar Sfantul Pavel continua: nu cu orice iubire sa va umplefi viafa, ci „precum si Hristos ne-a iubit pe noi" (Ibidem). 376 Trebuie sa traim cu iubire sfdntd, din iubirea neintrecutd a Fiului lui Dumnezeu cu care El a iubit umanitatea. Responsabilitatea iubirii noastre e covarsitoare. Nu trebuie sa iubim ca oamenii. Nu trebuie sa iubim ca animalul, care isi iubeste numai puii lui. Ci sa iubim ca Dumnezeu, Care nu face diferenfe intre oameni ci ii iubestepe tofi deopotrivd. Iubirea lui Dumnezeu e rdstignitd. E o dragoste care acceptd moartea, ca mergere pdnd la capdt pentru mantuirea noastra. §i mantuirea inseamna recuperarea noastra din moarte, din mana diavolului. Mantuirea e scoaterea noastra din devierea pacatului, din intunericul existential, din dezordinea unei vie^i oarecare. El S-a dat pe Sine „prinos si jertfa lui Dumnezeu" (Ibidem). §i acest lucru il va repeta adesea Sfantul Chiril al Alexandriei: Hristos e oferirea de Sine adusa Tatalui „intru miros cu buna mireasma" (Ef. 5, 2, cf. ed. BOR 1988). Sau: „intr-un miros de buna mireasma", ca in GNT. Oferirea Fiului din dragoste pentru noi e o frumusefe in fa^a Tatalui. Jertfa Sa e o bund mireasma, o tamaie binemirositoare, pentru ca e Jertfa curatiei, oferirea de Sine care nu are nimic patat, nimic ciuntit. Dupa cum Fiul S-a dat pe Sine pentru noi, fara pacat, fara miros de intinaciune, adica cu multd iubire, cu multa frumusefe, tot la fel trebuie sa iubim si noi lumea: cu multa frumusefe, cu multa gingasie. Gingdsia iubirii noastre, adica curdfia ei trebuie sa transpara din aceea, ca nu facem ceva uitdndu-ne la noi, ci la cei care stau infafa noastra. Trebuie sa ne aducem inaintea altora, sa ne facem explicit, pentru ca si ei sa se faca explicit noua sau sa aiba curajul de a trece peste bariera necunoasterii si a neincrederii in celalalt si sa vina la rela^ia iubirii, a cunoasterii reciproce. Iubirea e o recunoastere din ambele parji. Iubirea il face pe fiecare in parte sa ii recunoascd pe al^ii si sa se recunoascd in iubirea altora. Cand esti cunoscut de al^ii cu adevarat, din iubirea lor tu vezi chipul tdu, ce este de remarcat in tine si ceea ce a fost remarcat din tine de catre al^ii. Te vezi in gesturile de iubire ale altora, in^elegi cat contezi pentru al^ii. 377 §i cat fad tu pentru alfii nu iei in seama, pentru ca tu vrei sa-i vezi pe ceilarfi mulfumifi. Esti mulfumit de treaba ta nu privind la tine, ci privind cum ceilal^i s-au bucurat de tine, de ce ai spus si aifdcut tu. Facand altora bucurii, in^elegi ce e bucuria: o traire cu altul a unei bucurii la care a}i lucrat impreund. Numai cand umbli in iubire, via^a altora este si a ta. Tu te contaminezi de persoana altuia, de toate persoanele. Iubirea ta ii contamineazd pe al^ii si poate ca si al^ii sd te contamineze cu iubirea lor. Interac^iunile dintre noi formeaza stabilitatea sau instabilitatea climatului dintre noi. Pacea lumii e formata din ce emand din noi. Tocmai de aceea, pacea lumii devine de multe ori rdzbunarea noastra, neputin^a noastra de a iubi §i a ierta: adica rdzboi. Razboiul e neputin^a de a renunia la noi inline. Imi e greu, Doamne, Dumnezeul meu! Nu ma lasa prada singurdtdtii dezndddjduite, frigului din inima. Nu lasa loc gheiii in inima mea, ca se sminteste repede mintea mea. Fii cu mine, Doamne si cu lumea Ta si inva^a-ne din nou sa fim buni, sa zambim din nou. Vom ajunge sa nu mai §tim ce sa facem? Sau vom decddea din ce in ce mai mult, pana cand ni se va acri de noi si ne vom pocdil Ma zdrobeste indiferen^a, nefericirea oamenilor, egoismul lor. Astazi m-am sim^it atat de singur, de inutil pe strada, incat am crezut ca nimeni nu are nevoie de nimeni. Dar nu e adevarat! Trebuie sa ne reumanizdm. Trebuie sa redevenim oamenii lui Dumnezeu si sa alungam odata din noi urdciunea. Spdlarea creierelor e infioratoare. Parca nimeni nu mai vrea sd fie el insusi. 378 De vreo jumatate de an si mai bine, televiziunile ne propun o grila de programe din ce in ce mai proasta, la limita ridicolului. Se cauta imbecilizarea noastra, alinierea noastra cu orice pret la niste standarde pe care pu^ini le infeleg si le vor. Unde mergem noi? Spre ce ne indreptam? Doamne, ai mila de noi si ne iarta. Faca-se voia Ta intru noi si ne miluieste! \/redeam ca inmormantarea bunicului meu va fi o trauma, o durere enorma. Insa zdmbetul sdu de pe fa^a si harul dumnezeiesc care s-a pogordt in inima mea m-au umplut de o mare fericire. Credeam ca e o zi de praznic. Nu am putut sa plang mai deloc. Inmormantarea nu mi-a accentuat prezenia mor^ii ci, dimpotriva: prezenia viefii, a bucuriei. Cand citeam la Psaltire451, la capul sau, aveam senza^ia continua ca acum se ridicd, ca acum se scoald din cosciug. Aveam senza^ia ca trebuie sa invie si nu ca trebuie sa il inmormdntdm. §i asta, pentru ca era primul mort frumos pe care 1-am vazut. Era prea viu si cu un zdmbet de impdcare pe intreaga fata. Cred ca Dumnezeu S-a milostivit de el. §i cand scriu acum, ma bucur. Cred ca mul^i s-au smintit de mine pentru faptul ca nu m-au vazut pldngdnd. Au crezut poate ca nu ma doare, ca el nu a contat deloc pentru mine. La predica le-am spus ca eu ma bucur ca a murit impdcat cu Dumnezeu si ca el nu e mort, ci e viu. Moartea nu inghite via^a. Abia cu moartea incepe adevdrata via0. Inchistarea in reguli si obiceiuri prostesti si multa prostie a consatenilor mei m-au indurerat mult. Mai ales rdutatea si invidia de care dau dovada mereu. 457 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Psaltirea. 379 Ochii oamenilor ma sfarteca, ma inspaimanta. Faptul ca nu am dat gdind pe sub tron a fost un mare subiect de „ scandal ". Au gasit ei ca crucea „nu trebuia" sa stea acolo si ca trebuia sa fac asta si nu pe cealaltd.. . §i la un moment dat mi-au spus ca le e fried de mine. Dar eu nu le fdcusem nimic! Ii inspaimanta seriozitatea din ochii si din cuvintele melel Dracii invidiaza nespus de mult intelegerea si dragostea mea cu Gianina [Piciorus] si ii pune pe oameni ca sa ne barf eased din senin. Tocmai de la cei care ne asteptam mai pufin la „surprize neplacute", tocmai aceia ni lefac. Demonii imi stricd lucrurile care imi plac, imi aducfrici si nelinisti neprevdzute cand am de lucru, imi pun piedici pentru examene si incearca sa ma tracaseze in chip si fel. Eram duminica in fa^a Sfantului Potir si ma uitam la Hristosul meu, pe Care aveam sa II mananc, pentru ca sdfie cu mine. §i m-a coplesit deodata iubirea lui Dumnezeu, cand m- am gandit de cdte ori m-am marturisit Lui si m-am impartasit cuEl. Am fost un pacient care am beneficiat de multa delicatefe si candoare dumnezeiascd. El m-a iubit mult. El, Dumnezeul nostru. La slujba am inceput sa simt ca pot canta din nou din toatd inima. Durerea naste cantec, dor. Durerea naste jale vie, unduire de dor pentru Dumnezeu. Condescendenfa fa^a de oameni, pe care o traiesc din ce in ce mai mult, ma face sa nu mai pot fi drept cu ei. Imi e prea mild de cei care imi fac rau, de cei care sunt rdi, neascultatori, netrebnici. Pe masura ce ei devin tot mai rdi cu mine, pe atat imi clocoteste in inima si mai multa dragoste. §i eu sunt netrebnic, Dumnezeule, si inselat de diavoli din multe par^i. §i inima mea e bolnava de pacate. Dar dorul dupa Tine ma mistuie, ca Tu esti Dumnezeul celor vii si nu al moriilor. Esti Dumnezeul celor vii cu inima. Tataie Marin a adormit in preziua Sfantului Mucenic Marin : deci aproape de unul dintre apdrdtorii sdi. Eu cum voi muri? Unde voi muri? Cand m-am dus la Fericitul Hie [vazatorul de Dumnezeu] si mi-a spus ca a inceput sa aiba din nou vederi 458 Adica pe 16 martie 2004. Si Sfantul Mucenic Marin e pe 17 martie: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/martie/martiel7.htm. 380 dumnezeiesti, am in^eles ca si pe el il pregdteste Dumnezeu pentru odihna si fericirea cea vesnicd. Dupa atata dor si ragaciune, chin si asteptare, Dumnezeu trimite mila Sa celor care // cautdfdrd preget. Acum, de la sine, nu ma pot apropia de emisiuni de divertisment si de locuri de petrecere. Simt ca ar fi ca si cand l-as trdda pe tataie. Nu pot sa infeleg faptul ca nu mai e printre noi. Nu am inceput sa ii simt lipsa, atata timp cat el este foarte prezent in mine. Sau nu stiu daca pot pierde pe cineva, atata timp cat iubirea ii fine vii pe cei care se iubesc. Primavara a venit din plin. Renaste natura dar ies la iveala si patimile noastre mult mai pregnant. Glasul lui, al cersetorului, mi-a intrat pdnd in inimd si m-a durut. Uneori suntem tare surzi si reci la apelurile fra^ilor nostri. Prin fiecare eveniment din via^a noastra, Dumnezeu ne sculpteazd frumuse^ea sufletului, daca acceptam lucrarea Sa ceaprea mdiastrd. Ne schimbam mereu. Mergem spre o infdfisare necunoscuta noua dar pe care o dobdndim cu harul lui Dumnezeu. Vorbeam cu Gianina [Piciorus] si ii spuneam: slujba inmormantarii e cea mai „enervanta" slujba a Sfintei Biserici pentru ca ii aminteste acestei lumi parsive adevaruri „enervante", „indraznete". Se spune la un moment dat: „cand dobdndim lumea, atunci in groapa ne saldsluim". Facem noi toate invartelile, toate hotariile de pe fa^a pamantului...si deodata vine moartea si ne enerveazd cumplit. Un vecin al nostra de la ^ara trebuia sa fie impartasit. Era aproape de moarte. Nevasta lui i-a spus ca ii da medicamente. Cand preotul l-a impartasit, el a drdcuit Sfintele Taine, pentru ca „au fost rele". I-au ars sufletul demonizat si demonii l-au indemnat sa huleascd. Aseara, ^igancile inepte, care se ocupa de vrdjitorie, se inchinau in fa^a camerelor de luat vederi inainte de a face rele. Ele cred ca nimeni nu isi da seama de satanismul lor. 381 M'ocmai o asteptam sa vind de la examene. Ma rugasem indelung pentru ea. Sim^eam emotiile pe care ea le-a avut la examene si cum, deodata, ele au incetat. §i cand a venit acasa eram nerdbddtor sa aud ce afdcut. Prea Curata Stapana a ajutat-o enorm de mult si acum, la acest ultim examen pentru doctorat. M-am bucurat cu Gianina [Piciorus] de reusita, de bucuria ei. Cum puteam sa nu ma bucur, daca eu eram in rugdciune pentru ea?! §i tocmai cand ne bucuram si nu ne gdndeam niciunul la vreun lucru rdu, s-a apropiat de mine un demon al invidiei, care nu mai ma strabatuse niciodata, si care vroia sa ma convingd de contrariu cu orice pre^. Cu harul lui Dumnezeu am luptat impotriva acestui demon si harul dumnezeiesc l-a indepdrtat. §i ma gandeam dupa aceea: daca as fi acceptat acel demon si as fi crezut ca e gdndul meu, ca asta simt eu cu adevdrat, nu se strica toatd fericirea mea pentru ea? Cu siguran^a! A-^i parea rau de reusitele altora, de harul lui Dumnezeu care lucreazd in oameni e un pacat impotriva Sfantului Duh. §i la fel vine demonul curviei, al neincrederii, al urii. Vin si se lupta cu rafiunea ta ca sa ii accept, sa ii lasi sa te conducd unde vor ei. Pdrintele translator a tinut predica despre Sfanta Maria Egipteanca459 evidentiind faptul, ca schimbarea ei s-a petrecut intr-un moment, datorita puterii dumnezeiesti a Sfmtei Cruci. §aptesprezece ani de curvie pentru 47 de ani de nevoin}d: sublinierea forte pe care a facut-o. In locasul unde slujeste el, oamenii au un alt obicei ciudat: ating lumanarea paraclisierului ori de cate ori iese la vohod. M-a invitat sa vin in Sfantul Altar alta data si mi-a spus ca e de la Costesti. El il ajuta pe Prea Fericitul cu traducerea din limba greaca. Bucuria harului dumnezeiesc nu poate nimeni sa fi-o fure. Cura^ia inimii e locul unde Dumnezeu Isi trimite frumusetea. M-am rugat pentru fratele Marin, bunicul meu, si simt sa ma rog pentru el. Imi pare rau ca nu am fast la pomenirea sa de noua zile dar m-am rugat, aici, la Bucuresti, pentru el. 459 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Maria_Egipteanca. 382 Vream sa impart niste vin pentru el si poate ca o sa reusesc pana la urma. Nu am nici acum sentimental ca sunt parasit de el. Poate o sa apara in timp. 460 ~ Imi pare rau ca sunt tare nemilostiv, tare rece. Simt sa dau din toatd inima dar o mie de motive, cat si unele obiective, ma re^in. Icoana Sfintei Maria Egipteanca de deasupra a fost pictata de Ovidiu Clapa in 2008 si e preluata din articolul de aici: http://www.doxologia.ro/imagine/sfanta-cuvioasa- maria-egipteanca. 383 Orice Sfanta Biserica trebuie sa aiba fdntdna si veceul ei deschise pentru to^i. Daca vrei sa te duci la un veceu, la Bucuresti, aproape ca nu ai unde. §i daca si ale noastre sunt inchise, atunci unde sd te duci? Cand o sa inva^am sa ne comportdm in Sfanta Biserica? Respectul fa^a de celalalt, grija pe unde calci sunt foarte importante la orice slujba. Nu conteaza ca nu l-ai mai vdzut pe acolo pana acum: primeste-l sipe ell Privirea ostentativd trebuie sd dispard. Doamne, inva^a-ne sa fim buni, rabdatori, in^elegatori. Inva^a-ne sa fim ingdduitori si responsabili fa}d de toil. \/and ai un lucru de implinit, desi nu \\\ dai seama prea bine, in adancul tau esti racordat la acea munca care te implineste. §i cand reusesti si termini acel lucru ai sentimentul de usurare, de bucurie afinalului, daca e un lucru facut dupd voia lui Dumnezeu si cu ajutorul Sdu evident. Am terminat Disertafia de Master461 si mai am doar cele doud apendice ale ei. Dar deja ma simt despovdrat de grija aceasta. Bucuria finalului, daca e o bucurie a implinirii, e o usurare mare. Niste batrani cumparasera puiefi462 ca sa ii replanteze in curtile lor. Am avut sentimentul ca ei fac ceva important, ceva de un firesc desdvdrsit. §i atunci m-am sim^it si eu dator sa cred, ca pot pune anul acesta niste pomi in curte. Insa nu am avut timp. §i imi pare rau ca nu am putut sddi viafa, ca nu am perpetuat acest firesc al naturii. Un prieten al meu o asteapta pe so^ia sa sd nascd. Ma gandeam: via^a creste in ea, infloreste. Nu mai sunt doi, ci trei, desi al treilea e nevdzut dar trait cu sentimentul celei mai mari prezenfe, realita^i. Nu po^i convinge o mama ca in ea nu e viafd, ca in ea nu e sau nu afost copilul sau copiii ei. Dar nici nu po^i sa spui, ca 461 Poate fi downloadata de aici: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/06/09/teologia- mantuirii-la-sfantul-marcu-ascetul-20 1 0/. 462 Pomi fructiferi tineri. 384 via^a aceasta e creata numai de mama sau numai de tatd sau doar de ei amdndoi, fara conlucrarea lui Dumnezeu. Aici, Dumnezeu lucreazd impreund cu oamenii si se naste pruncul: o noud viafd. Dumnezeu doreste via^a, o noud viafd. §i paring care se iubesc si vor si ei viafd, conlucreaza cu Dumnezeu care doreste nespus de mult viafa, caci El e Viaiaprin excelentd. Dumnezeu lucreaza in mod surprinzdtor. Dumnezeu face lucruri la care nute astepfi. El intrece orice logica a noastra. Spre exemplu, la o emisiune televizata a venit Gigi/George Becali si a vorbit despre chinurile Iadului si despre constiin}a sa, ca dacdjurd strdmb va ajunge in lad. Un teolog ortodox poate s-ar fi rusinat de asemenea subiect dar el nu s-a rusinat. Eu nu am auzit inca un teolog ortodox roman vorbind despre lad la televizor. §i George Becali e un patron de fotbal care a intrat in politica, fiu de oier, fara prea multa carte §i nu teolog. Teologii trebuie sa vorbeascd despre lad. Ei mai intdi sau ei in primul rand. Dar Dumnezeu pune pe te miri cine sa faca lucrurile pe care trebuia sa lefacd teologii ortodocsi. Alte exemple de acest fel: am editii critice ale Sfintei Scripturi de la eretici. Sfin^i Paring tot de la ei, pentru ca ei i- au tradus. De la ei am luat dicfionare biblice cat si cdrti introductive in greaca veche, comentarii si studii stiintifice cu care pot sa ma descurc, cu care pot sa imi fac munca mea teologicd. Binein^eles ca toate acestea au marca lor, profilul lor eretic, al celor care le-au facut si nu sunt sutd la sutd bune si la ele ma raportez in mod critic si selectiv, privindu-le din interiorul Traditiei ortodoxe. Dar ei au facut lucruri esentiale pentru Traditia Bisericii Ortodoxe, pe care noi, ortodocsii, nu le-am facut mai deloc, desi e vorba de Traditia noastra. Eterodocsii fac studii de teologie cu problematizari surprinzdtoare. Nu scriu ei intru harul Sfantului Duh, nu pot fi normativi pentru noi, nu ii punem in calendar. 463 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Becali. 385 Dar putem alege din cartile lor, putem lua ceea ce ne trebuie si ne apartine din gandirea lor, din munca lor de cercetare, putem sa ne bucuram de aurul Traditiei Bisericii pe care ei il cerceteaza si il dezbat mai mult decat noi. Eu remarc calitaiile lor, rdvna lor pentru erezia pe care o propovaduiesc, constiinciozitatea cu care fac munca de cercetare. Pentru ca acesti oameni, daca vor vrea sa afle adevarul dumnezeiesc cu adevarat, vor fi niste oameni extraordinari. Un eretic, care cerceteaza totul si se converteste la Ortodoxie, va fi mult mai folositor pentru Biserica, decat unul de-al nostra, decat ortodoxul nostra, care se crede bine-mersi la cdlduricd dar nu face nimic pentru Ortodoxie, ba, dimpotriva, isi mai bate si joe de sfm^enia Bisericii. Lucrarile facute cu sdrg au mereu un bine al lor oricat de rele ar fi. Am primit in cutia postala o invitafie de la adventisti pentru un sir de conferinfe tinute pe durata unei saptamani. Bineinteles: trimisa la intamplare, fara sa ne cunoasca. Au pus pliantele in toate cutiile po stale. In fiecare zi, seara, vor avea cate o temd. §i teme interesante daca ar fi discutate cu adevarat. Gianina [Picioras] a vrut sa arance invita^ia dar eu am oprit-o. Am vrut sa vad temele. Pentru ca mi-am zis: Cine nu ne lasa pe noi, crestinii ortodocsi, sa facem acelasi lucrul Nu stim sa vorbiml N-avem spa^iu? Nu e timpl N-avem cuil Am respectat, deodata, in sinea mea, efortul acestor eretici. Nu sunt de acord cu prozelitismul lor si, cu atat mai mult, nu pot fi prieten cu aceasta erezie. Dar nu pot sa nu felicit demersul lor colocvial, demers pe care noi, ortodocsii romani, ar fi trebuit sa il facem mai intdi si nu ei. Auzi^i teme: ,J)e ce existd suferinta?"; „Diferenta dintre bine si raw"; „Ce este moartea?"; „Nascut pentru vesnicie!" etc. Pot ereticii acestia sa rdspundd la aceste intrebari, mai bine ca Biserica lui Dumnezeul Eu cred ca nu! §i atunci, de ce nu ii intrecem in conferinfe, in dezbateri, in traduceri, in lucrari stiin^ifice, in case de binefacere? Oamenii nostri se uitd la noi. Credinciosii nostri asteaptd semnalul nostra, al ierarhiei, pentru proiecte mari, laborioase. 386 Daca preotul, episcopul, stare^ul, patriarhul nu fac lucrurile la care se asteaptd credinciosul si nu dovedesc ca aceasta credin^a a noastra e adevarul indumnezeitor, se vor duce la secte, vor deveni nihilisti, agnostici, atei, indiferen^i religios. Lumea incepe sd se trezeascd. Informaiiile ne dau de gol, daca vrem sd ascundem murdariile din propria noastra casa. Nu ne mai putem ascunde si nici nu mai putem sd aruncdm deseurile pe camp. Trebuie sa fim ai lui Dumnezeu sau vomfi bdtaia dejoc a tuturora pe drept motiv. Suficienta, aroganfa, indiferenta la problemele reale ale Romaniei si ale Bisericii noastre Ortodoxe nu tin defoame. Suntem nevoid sd vorbim continuu, relevant si pe intelesul ei unei lumi cu pretenfii din ce in ce mai mari. §i trebuie sa fim nu Sfinfi, cifoarte Sfinfi. E inspdimdntdtor de grea datoria oricarui membru al Sfintei Biserici Ortodoxe si, cu atat mai mult, cea a ierarhiei dumnezeiesti a Bisericii noastre. Toata lumea cere de la noi. Nu conteaza ce ne da statul, cine suntem, ce avem...Dar si statul, si omul de rand cer de la slujitorii Sfintei Biserici sa fie Sfinfi, Ingeri. Ereticul vine si spune, ca la el la adunare nu e hofia si dezordinea din Bisericile ortodoxe. I^i arata nume, cazuri, evenimente. Daca ele existd, po^i sa ii spui ca nu existd asa ceva la noi?! Nu po^i! Degeaba vor doi preo^i, trei sau o suta o viafd sfdntd, daca ceilalti ii trag in jos prin gafele de mari propor^ii pe care le fac. §i eel mai rau ma doare, cand cei din afara au motive sa rada de noi. Mi se frange inima, imi trece tot cheful sd mai ies in lume. Noi suntem privi^i de tofi ochii. Chiar daca nimeni nu ifi spune asta, acesta e adevarul. Daca faci ceva rau, imediat se improscd Sfanta Biserica prin tine, datorita ^ie. Cand lucram ceva impreund cu Sfm^ii lui Dumnezeu e bucurie mare in noi. Sim^i ca el, Sfantul, e langd tine, cu tine si ifi sugereazd una sau alta. Nu i^i imaginezi, nu e o halucinafie ci ceva cat se poate de reall 387 Locuim impreuna cu to^i Sfin^ii lui Dumnezeu. Nu suntem singuri, ci Dumnezeu e cu noi. Omul singur e omul care nu vrea safe al lui Dumnezeu. Nebunia pacatului te infantilizeazd. Mult timp n-am in^eles de ce nu ma infelegeam prea bine cu oamenii. §i am in^eles in cele din urma, caci cu unii dintre ei trebuie sa te porji precum cu copiii, pentru ca nu rezista prea multului adevdr, efortului sus^inut, ideilor mari si ascezei grele. Pe mul^i li doare capul cand te aud, pentru ca nu pot sa te urmdreascd si nici sa te urmeze, pentru ca ei nu au facut pana acum nici eforturi de intelegere si nici eforturi de curafire de patimi. O viafd sfdntd pentru ei e o mare nebunie §i tu, eel care o propovaduie§ti, esti un nebun, pentru ca ei neincepand sa faca nimic in acest sens, nu stiu de cat ajutor dumnezeiesc se pot bucura. Pari „straniu", „imbecil", „inapoiat", „fanatic". §i ei au dreptate in felul lor. pentru ca nu au vazut niciodata astfel de oameni atdt de convinsi, atat de drepfi, atat de energici. Cineva care stie 11 limbi, spre exemplu, e ceva infricosdtor pentru acela care nici limba romdnd nu o stie prea bine. ti i 464 11 cred un superman , un extraterestru. Dar pu^ini incearca sa faca un astfel de efort si sa il urmeze. Omul semidoct, care nu in^elege mai deloc ce spune eel din fata lui, il contesta, il neagd imediat in loc sa se bucure ca poate sa invefe ceva nou. Trebuie sa avem rabdare, o rdbdare plind de rdbdare. In acest weekend465 am fost la mamaia, la Scrioastea si am inva^at trei lucruri „capitale" pentru mine: sa tai la vie, sa fac o mdmdligd bund si sa trag la masina de cusut. 464 i 465 In engleza: un om cu capacitati extr aor dinar e. Idem: sfarsit de sdptdmdnd. 388 §i am fcrfeles si mai mult, ca modestie inseamna sa incepi pe fiecare zi sa inve}i ceva nou. Inceputul acesta are ceva foarte inocent, foarte bucuros. Matusa mea, Mariana [Piciorus]466, a vazut cum mamaia Floarea [Piciorus]467 vrea sa aprinda focul cu niste caiete vechi de-ale mele, si cand a vazut despre ce era vorba, sl rugat-o sa nu le ardd, caci eupuneam mare pre} pe ele. §i cand le-am vazut, mi-am dat seama ca Dumnezeu dorise sa imi reaminteasca cu cata inocentd frumoasd credeam in ceea cefdceam pe atunci, in clasele primare, cand ma jucam cu jucarii. Imi creasem fara mea tocmai in parcela cu capsuni a bunicii mele, care avea cam vreo 10 metri lungime. Iar „Tara Dorului" s-a extins continuu, pentru ca construiam noi si noi portiuni paralele cu lumea mare, reala. Capsunii insa au pierit de la sine. Intr-un interviu televizat transmis astazi, IPS Bartolomeu [Anania]468, traducdtorul, a. spus ca a fost intr-un timp chelner469. Eu nici nu mi-1 pot imagina in aceasta postura. Tot asa, privind in urma, nu ma mai pot imagina, nu mai inteleg ca eu sunt autorul atator pdcate si atator gafe enorme dar si al atator ingenuitdti debordante. Ne uitam/?e noi insine. Am uitat cum ardtam, ce gdndeam, ce simfeam cdndva. Suntem strdini fa^a de noi insine desi mai stim unele flashuri410 ale vie^ii pe care am trdit-o. Uneori ma cutremur privind inapoi sau rdd de mine insumi. Cred ca cea mai buna arma de umilire de sine e aratarea cu degetul a urdciunilor noastre interioare. Ti se pare ca vifa tdiatd e ofiinid amputatd. Dar tocmai tdierea mlddifelor excedentare sau a joardelor uscate ii revigoreaza via^a. 466 O mica discutie cu sine din 1 1 aprilie 2010: http://www.viddler.com/explore/dorinfather/videos/436/. 7 Un interviu cu mamaia Floarea din 9 noiembrie 2010: http://www.archive.org/details/InterviuCuBunicaMeaFloareaPiciorus9Noiembrie2010. 468 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Bartolomeu_Anania. 469 E vorba de interviul dat Eugeniei Voda, care poate fi vizionat aici: http://www.youtube.com/watch?v=FAxIIBCfuOY http://www.youtube.com/watch?v=f-x4jf4qwT8 http://www.youtube.com/watch?v=PdRZctUVUjE http://www.youtube.com/watch?v=rSYXMDvT-QI http://www.youtube.com/watch?v=_KAtvXjA8eE In engleza: momente, straluciri, clipe, imagini din trecut. 389 Taierea vrfei e o primenire a ei, dupa cum curdtirea noastrd depatimi e o infrumusetare a firii noastre umane. Mamaliga incepe de la apa clocotitd. Se pune din ce in ce mai mult mdlai, trecandu-se astfel de la mdmdliga-pdsat471 la mamaliga inchegatd. Greseala mea era ca puneam tot mdlaiul de la inceput si nu o lasam sd se coacd bine. Pana am inva^at sd trag la masina de cusut am dus lupta cu gdsirea sau intelegerea ritmului in care picioarele mele trebuia sa apese pedala masinii pentru a initia cusutul. Bunicii mele ii era ciuda ca eu „invdf de toate numai asta nu pot". Ca sd prind ritmul a trebuit sd imi impingd cu mdna picioarele pe pedala. Pana la urma am reusit, desi, la inceput, aveam tendinta sa imping cusatura in spate si nu in f aid. Cand stii un lucru bine, daca esti orgolios, \\ se pare ca stii de toate. Dar cand vezi cat de greu e sa stii lucruri „minore", in^elegi ca trebuie sa fii smerit si sd asculfi de cei care stiu cum seface acel lucru. Am vrut sa invat sd mulg vaca dar n-am vrut sa par „suspect" pentru acela. Imi place sa ma invete oameni care vor sd aibd timp de mine si care sa nu creada cafac lucruri „aiurea" daca invat as a ceva. Vreau sa invat s^ lucrez la andrele, sa tore, sa fac oale de lut, sa repar o masina, sa ma ocup de electricitate, sa fac lucruri normale §ifoartefolositoare. Chiar daca nu imi trebuie mie toate acestea e bine sd le invat, pentru ca sd ii invat si pe al^ii, care pot sd aibd nevoie de asa ceva. Demonii vor sd te infricoseze prin vise. Treaba e sa nu le joci jocul. Nu trebuie sa accept ca minciuna e si pu^in „blonda" sau „alba". In compania tinerilor de azi, cu duh lumesc, sim^i sa te lauzi, sa min^i, sa pari „interesant". Te ia valul si nu e bine. Demonii care palpitd in gesturile si frematarile lor te iluzioneazd si pe tine. Stand fara sa vreau in compania unor astfel de oameni am sim^it rolul nefast al prieteniei cu cei care nu calcd pe la Sfanta Biserica. Laxismul lor mental, lipsa lor de reverenfd, de umilin^a, de omenie sunt bacili472 care se raspandesc repede. 471 La Scrioa§tea se zice pdsat. 472 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Bacil. 390 Daca durerea autentica respinge divertismentul, muzica, atunci pentru cine s-au creat toate acestea? Pentru oameni lipsiti de profunzime si fara dureri si iubiri autentice, reale. Batrane^ea aduce o umilintd accentuatd. Cand vad oameni de la \2lV2l, veni^i in treacat pe la oras si care contrasteazd de la inceput fa^a de ceilal^i, simt povara grea a orasului si lipsa lui de pudoare. Se simt, sarmanii, mai ales cei mai bdtrdni, respinsi cu forfa de aceasta lume „simandicoasa" §iprea brutald. Se simt singuri, neagrea^i, exclusi, ca si cand nu ar avea dreptul la existen0. Egalitatea in drepturi e o mare fictiune la nivel social. Patimile celor avufi si injosirea celor umiliii stiu foarte bine ca oamenii nu sunt egali, ci unii sunt conducdtorii iar ceilal^i sunt slugile, pe care pofi sd lepdcdle$ti cum vrei. Si in^eleg din ce in ce mai bine, de ce innebunesc oamenii. Daca stau in medii pline de certuri, de dracuituri, de frica, de amenin^are, oamenii slabi cedeazd. Si cei slabi sunt ceifdrd credinid in Dumnezeu si cu multe pdcate. Sunt slabi pentru ca vor sd fie slabi. Pentru ca si-au sldbitfiinfa prin multele lor pacate. Credem ca daca avem bani suntem bogafi. §i daca suntem bogafi „trebuie" sa mancam mult. §i daca mancam mult, ce se intampla? Ne facem cat o batoza, cat un elefant, si nu ne mai tin picioarele si avem nevoie de spital, ca boala e mare si viermii ne mdndncd. Sunt de acord cu ce spune Parintele Iustin Parvu473: romanii nu vor sd recunoascd jertfa, nu vor sd se bucure de ea. Sfhnii inchisorilor comuniste din Romania si cei de doua milenii de pe pamant romanesc, cei mul^i, asteapta sd le aducem laude, sa le facem slujbe, sa ii cinstim. Romanii asteapta prea mult pana isi slavesc Sfm^ii. Sarbii si rusii se grdbesc. Insa, in acelasi timp, a te grdbi in materie de canonizare, in materie de cinstire a Sfintilor, e cea mai mare capcand, pentru ca vietile Sfintilor trebuie aprofundate cu mare grijd. Ne vin ispite tocmai de unde ne asteptdm maipufin. Epuizarea tfi tale pofta de viafd si te face sa crezi ca nu mai vrei si ca nu mai simfi nimic. 473 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Iustin_P%C3%A2rvu. 391 E interesanta problematica schimbdrilor interne ale fiin^ei noastre in functie de boli, schimbari de domiciliu, stres, enervare, asteptare incordata, tortura, inchisoare. §i e interesant si faptul, cum marea viafd sfdntd poate coexista, pe un spa^iu foarte restrans, cu o viatd devastatd de hedonism, de teroare, de satanism. Daca ne-am revedea rugaciunile personale, pe care i le- arn adresat lui Dumnezeu, am vrea sa facem unele schimbari semnifwative in lexicul lor. Dar rugaciunile nu pot fi schimbate. Rugaciunea nu are logica frumosului sau a urdtului estetic. Eaeo vorbire directd. §i uneori are multe stdngdcii. Dar rugaciunea nu e stdngace sau mai pufin stdngace, ci ea trebuie sa fie in primul rand sincerd, addncd, existenfiald, una cu tine. [Mircea] Cartarescu474 spunea ceva foarte adevdrat in Jurnalul national de azi: Big Brother475 „este singurul fel de spectacol incompatibil cu o lume democratica, desi, ironic, el nu poate aparea decat intr-o lume democraticd"A1€ '. Aici, totul se bazeaza pe dictatorialismul organizatorilor, desi el este deschis tuturor privirilor. Privim cu ochi avizi o intimitate pe care altfel n-am putea sa o vedem deloc. Ne place sa fim indiscreti, perversi, sa manipulam lumea, sa privim cu ochiul orice secret al lor. Patima curiozitdtii se bazeaza tocmai pe nestdvilirea voinfei si a cercetdrii pdcdtoase a minfii. Atmosfera dumnezeiasca a Sfmtelor Patimi, la Bucuresti, are ceva din turbulenfa specifica orasului. Venim de acasa cu povara noastrd cotidiand. Cand eram la sat, vedeam cum oamenii card lemne la spinare. Acum imi dau seama, ca nu caram numai lemne sau sacose ci, in primul rand, dureri, tristeji, neimpliniri, regrete, incertitudini. §i incertitudinile scot eel mai mult peri albi. 474 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_C%C4%83rt%C4%83rescu. 475 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Big_Brother_l. Mircea Cartarescu, ,,Big Brother" : doar o chestiune de sex?, in Jurnalul national, marji, 6 aprilie 2004, p. 4. 392 lustin [Manta]477 a cantat o idiomela478 in harul Sfantului Duh. Era o cantare dumnezeiasca, care intrecea orice asteptare a celor prezen^i. I^i trebuia o ureche find, induhovnicita pentru ea. Asta inainte de „Doamne, femeia ceea ce cazuse..."479, pe care a cantat-o tot el. Nu era prezent PS Varsanufie [Gogescu]480. Acesta a venit la Denia dejoi, la iesirea cu Sfanta Cruce. A cantat fara stresul privirii superiorului sau. Asta s-a sim^it din plin. Exista un stres evident al diaconilor in fa^a episcopilor. §i acel imn, numai acela a fost de ajuns sd ma linisteascd profund, sa imi calmeze duhul. Forfota din Bisericile noastre e nducitoare, enervanta la culme...dar Dumnezeu, prin diaconul Sau, a facut sa se auda teologia din melosul bisericesc. Nu pofi cdnta in Bis erica fara ca sa fii teolog. Pentru ca muzica bisericeasca e o teologie find, adanca. Tipatul, raguseala si cantatul aldturi de flegma din gat, guturalitatile de tot felul nu sunt muzica, ci stres, un stres dureros, sdcditor. Unii vor sa cante „toata suflarea" in Biserica. Dar ca sa cante toatd suflarea trebuie sd si poatd, dupa cum toata lumea trebuie sd invefe sd scrie dar nu toata lumea poate sd si scrie poezii. Fiecare poate sa scoata niste sunete acolo, dar nu to^i pot sd te ungd la inimd, dupa cum zice romanul. §i ca sd ungi inima, sa veselesti inima omului cu adevarat trebuie sa can^i intru harul lui Dumnezeu, caci altfel decat ragi si te scheldldi dar nu cdnfi. Cantarea bisericeasca e smerenie, cuviinta, zdrobire a inimii, bucurie. §i acestea sunt miscdri dumnezeiesti ale harului. §i cine crede ca e capabil sa faca ceva fara harul dumnezeiesc se insala, caci frumuse^ea adevarata vine din nevoinfa impreuna cu Dumnezeu. Cineva se roaga pentru demoni fara patimd, ca sa ii ierte Dumnezeu pentru cate iifac acestui barbat. §i ei si mai mult se luptd cu el. Pe atunci diacon. 478 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Idiomel%C4%83. 479 A se asculta aici: http://www.youtube.com/watch?v=JUFd685Efk. 480 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Varsanufie_Prahoveanul. 393 §i il enerveaza in chip si fel: ori direct, ori prin oameni sau animale sau prin diferite situafii. Uneori, demonii le sugereaza altora ca e nebun, ii pune pe unii sa il bdrfeascd sau vreo femeie se „indragosteste" din senin de el. Alteori il atrag spre situaiii murdare sau e tras la rost din senin de unii sau al|ii. To^i il privesc suspect, incat uneori se simte tare singur. Starea lui interioara ii enerveaza pe demoni si de aceea vor sa nu il lase deloc sa se concentreze la munca lui. La o emisiune de la Pax TV481, cineva isi punea problema, daca Simon Cireneanul s-a mdntuit, fiindca a fost forfat sa care Crucea Domnului . Sinedriul483 era format din 71 de insi. Si vreau sa caut in Talmud si sa vad, daca e adevdrat ca aici Domnul e numit, in mod blestemat: „Marele Vrajitor" . Satanismul evreilor la adresa Bisericii Ortodoxe este exasperant. Invdrtosarea lor ma inspaimanta. La etajul doi, deasupra mea, sta un evreu si, mai mult decat atat, un rabin. De ce a vrut Dumnezeu ca sa stiu, ca el e tocmai evreu? Pentru ca sa stiu ca vrdjmasul credinfei mele e deasupra mea cu casa, dar asta nu trebuie sa afecteze inima mea si nici rugaciunea mea pentru toatd lumea cat si pentru el. Eu nu am nimic cu nimeni. Dar mul^i ma urdsc pentru ceea ce sunt: ortodox. Mie imi place sa stiu ce fac evreii, ce fac mormonii, ce fac adventistii, ce fac musulmanii etc. Dar nu pentru ca as gdsi ceva desdvdrsit la ei, pe care eu sa nu-l am in Biserica lui Dumnezeu, ci pentru ca vreau sa cunosc diversitatea personald a acestor oameni, sa vad cum se simt, ce cred, cat de mult se simt mulfumifi cu ceea ce sunt si cu ceea cefac ei. Doresc sa cunosc experienfa lor de viafd, sa invdj din via^a lor, sa vad pe viu ce urmdri produc in ei ereziile lor. 481 Singura televiziune religioasa a lui 2004 care era transmisa de RCS & RDS (http://www.rcs-rds.ro/) prin cablu TV la Bucuresti. Din data de 22 februarie 2005, Pax TV & devenit Senso TV (http://www.sensotv.ro/), si-a schimbat profilul iar in scurt timp a dispdrut din grila de programe. Adica ea era in locul televiziunii Trinitas TV (http://www.trinitastv.ro/) de astazi. 82 E unul dintre Sfintii Bisericii, pomenit la 1 noiembrie: http://books.google.ro^ooks?id=96u9tHR9- TQC&lpg=PA261&ots=olEMxuyrbL&dq=St.%20Simon%20oP/o20Cyrene&pg=PA26 l#v=onepage&q=St.%20Simon%20of%20Cyrene&f=false. 483 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Sanhedrin. 484 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Talmud. 485 Idem: http://www.biblebelievers.org.au/talmudl.htm. 394 Insa cand vine vorba de autenticitatea crediniei, mi se rupe inima cand le vadprostia si nebunia rdtdcirii lor. Si nu cred ca e suferin}d mai mare ca aceea, cand vezi ca oamenii isi fac rau cu mdna lor si tu nu po^i sd ii ajufi, pentru ca ei cred ca fac „bine" ceea ce fac. Dar taina libertdtii umane se dezleaga prin aceea, ca l\i cladesti vesnicia pe care o vrei si nu pe cea care aifi constrdns sa o vrei. Tu decizi. Decizia ta te ajutd sau te condamnd. La telejurnal s-a dat urmatoarea stire: intr-un sat, in fa^a locasului ortodox, se tine focul aprins toata noaptea. Satenii Strang din timp lemne pentru evenimentul din Saptamana Sfmtelor Patimi. Dar se anun^a - si asta e scandalos - ca ei \in focul aprins, pentru ca au credin^a ca. focul e ceva curdfitor pentru oameni. Ce-o avea pdgdnismul acesta cu Ortodoxial Oamenii dansau si beau in fa^a Sfintei Biserici si asta in zilele de doliu ale Sdptdmdnii Mari. Ispitele sexuale apar cand stomacul e plin sau lenea ne-a impresurat inima si mintea. Gandul desfranat nu e atat de mult imaginafie pe cat e pldcere sau subordonare a mintiifaid de pldcere. Ne rdcim inima cand mintea se disociazd de inima si cand incercam sa fim numai si numai minte. Cand vrei sa te convingi ca esti „cineva" atunci incerci sd te minii. §i miniirea de sine e cea mai cruntd inchisoare. Adevarul este eliberator. Te scapa de lupta cu tine insufi, de „grija" perversa de a minii, de a te ascunde continuu. De la un moment dat am inceput sd nu mai simt nevoia sa fiu cu oamenii. Dar simt ca, desi e un mare bine sa vorbesc cu oricine despre orice, totusi nu ma simt implinit fara o legdturd addncd cu oameni de acelasi duh cu mine. Este egoism? Este deldsare? Este o clacare, o iesire din comuniune? Numai Tu, Dumnezeul meu, po^i sa imi spui mie toate acestea. Ce e omul fdrd Tine? Nu e nimic, Doamne, nu e nimic. §i nimic din ce am eu nu f}i trebuie Tie. Dar mie imi trebuie mila Ta, Doamne, mai mult decat orice de pe acest pamant. 395 Tu e§ti in mijlocul lumii. Crucea Ta a fost infipta in mijlocul lumii, Hristoase al meu. §i paraiele Sangelui Tau, ale iubirii Tale, curg spre mdntuirea lumii. Cum stau eu inaintea Ta, Doamne? Cu ce ochi §i maini §i inima? Nu ma osandi dupa ticdlosia mea cea multa, ci dupa mila Ta, miluie§te-ma! Daca El e Mielul eel fdrd de pref pentru mantuirea lumii, atunci de ce cerem pref pentru El, cand // dam spre mdncare lumii? Un preot m-a intrebat daca am postit, pentru ca el sd ma primeascd sd ma spovedesc. Dar cat ar fi trebuit sd postesc, pentru ca sdfiu vrednic de El, daca nimeni nu poate fi vrednic de El, oricat de mare §i de prea dumnezeiascd nevoinfd sly face cineva pe fa^a acestui pamant? II prefuim pe El, pe Cel neprefuit, pentru ca noi ne credem mai buni §i mai drepfi decat El. Si asta ne face sa fim foarte haini la suflet, foarte nedrepfi cu cei pe care ii pastorim. Nu cred ca are dreptul vreun preot sd opreascd pe cineva de la Sfdnta Impdrtdsanie, daca Hristos II cheamd la El. Daca inima noastra e plind de El §i El nu ne da afard ci, dimpotriva, ne cheamd, atunci cine ne poate da afard? Ma doare inima cand vad ca preo^ii se impdrtdsesc de sute de ori iar credincio§ilor lor le cer eforturi ascetice §i rugdeiuni, pe care ei insisi nu lepreafac. Ierarhia noastra se crede „dreapta" si asta nu place Domnului. Daca voi va impartas^i des, atunci tot lafel de des sa va imparta§i^i §i credinciosji. Daca crede^i ca voi sunte^i Sfinji mereu, de ce nu sunt §i ei tot lafel de Sfinfi ca §i voi? §i preotul care isi iubeste turma e preotul care isi impdrtdseste des turma cu Capul turmei, cu Pdstorul turmei. Cum sa iubeasca cineva pe Hristos, daca nu-L simte in ell Cum am putea iubi pe cineva, daca nu vorbim cu acel cineva, daca nu il vedem, daca nu stdm impreund cu el? Cea mai mare teologie este si se naste din impdrtdsirea euharisticd cu Domnul nostru. §i daca cineva II are pe El, atunci devine scrupulos cu pacatele lui §i se va spovedi de fiecare data inainte ca sa se imparta§easca. 396 Nu vrem sd impdrtdsim des credinciosii din comoditate, din neiubirea lor si, mai ales, din indiferenid demonicd fata de cea mai mare sfintenie a lumii: unirea cu Domnul nostru. Ma doare inima. Adevarul dumnezeiesc pare „nebun" iar minciuna „vesela". Ma doare inima pentru faptul ca ne simfim singuri si suferinzi in Biserica lui Dumnezeu si nu stie nimeni sd ne aline durerile. Doamne, trimite-i pe oamenii Tai, pentru ca sa lumineze lumea Ta! Fii cu Sfanta Ta Biserica mereu, ca ne topim din cauza lipsei de cuvdnt dumnezeiesc viu, direct, percutant si de lipsa dragostei dintre noi. Ai mila de noi, Iubitorule de oameni, caci pacea Ta este bucuria si viata lumiil *F( ot ce nu am vrut sa invat si sa fac la timpul lor, am muncit cu greu ca sd le invaf mai tdrziu. A trebuit sa inva^ ceea ce am nesocotit cdndva si a trebuit sd devin eel care imi era nesuferit sdfiu. Dumnezeu a smerit sufletul meu, aratandu-mi ca nu trebuia sa fac mofturi, ca nu trebuia sa cred ca ceva Qfdrdfolos in via^a mea. Imi pare rau pentru tot timpul consumat aiurea, pentru fiecare minut de distracfie nelegiuitd. Imi pare rau ca am avut nesimfirea sfiddtoare de a crede ca pot sd pdedtuiese atdta si sd-mi fac de cap dupa cum imi vine. Timpul nu e o grdmadd de clipe intdmpldtoare, ci un parcurs foarte strict, o conduita menita sd ne sfinieascd viafa. L3e ce ar vrea cineva sd te primeascd in casa lui? O doamna bogata il primeste pe un cersetor si pe fiica acestuia, ii spala, ii imbraca, le da de mancare, ei loeuiese impreuna cu ea - ea era singurd - si inva^a de la ei cum se 397 supravietuieste pe strada fara bani dar, mai ales, invata sa iubeascd. §i iubirea cuiva t}i schimbd viafa, te face mai bun, mai ingdduitor. La un moment dat e intrebata de o clienta - cea bogata era avocat - daca a pdfit ceva, pentru ca azi e mai buna. §i dragostea, intr-o zi, te face mai bun, te face sa zdmbesti, sa fii senin. Te umpli de dragoste nu facand sex in mod neapdrat, ci dragostea pentru so^ia ta creste pe masura ce o infelegi, pe masura ce traiesti impreuna cu ea situa^ii care vd unesc, care vd intdresc intr-un mod evident. §i oamenii nu cauta rdspunsuri finale in mod neaparat, ci raspunsuri care sa ii linisteascd, care sa iifacd constienti. Sunt lucruri care te iritd imediat, pe care le simfi la celalalt dar pe care elnu le constientizeazd. M\x\\\ se comporta schizoid: cred una si simt alta. §i nu vor sa se asculte, sa-si asculte constiin^a. In adancul nostru, sechelele se cer vindecate si nu acoperite. Spre exemplu: daca duhovnicul tau, eel pe care tu il iubesti si ai incredere in el si pe care incerci sa il urmezi are o anume patimd, nu trebuie sa o copiezi si tu in mod instinctiv, fara refineri. Asa ajung unii sa simtd sau sa trdiascd ceva anume, numai pentru ca eel pe care il iubesc ei face acel lucru. Adica urmeaza, fara discriminare, si bunele cat si relele duhovnicilor, parintilor, sotilor, prietenilor etc. Mul^i dintre cunoscutii mei cred ca cunoasterea voii lui Dumnezeu nu e atat de importantd ca slujirea Lui. De aceea citesc teologie pufin sau deloc si se analizeaza si maipufin si au repulsiefafd de scris. Dar lor le place sa nu fie mustrafi de catre Dumnezeu prin cele pe care le citesc sau pur si simplu sunt lenesi si nesimiitori la delicate}ea inielegerii dumnezeiesti. Nu poji sa te nevoiesti bine fara sa cunosti cu strictefe voia lui Dumnezeu. Asa ca, cei care nu sunt oameni ai studiului si ai ascezei si ai vieiii eclesiale in acelasi timp, vor sa traiasca „mai liber" via^a ortodoxa. Pentru ca modelele noastre sunt purine (la modelele de sfinfenie ma refer), majoritatea celor care se nevoiesc astazi 398 sunt oamenii cdrfilor, sunt tributarii sfaturilor dumnezeiesti din car^ile sfmte. §i daca e asa, de ce nu are credinciosul nostra macar curiozitatea sd stie cat mai mult? Pentra mine e mirabil (nu cu totul!) faptul, ca unii dintre prietenii mei, auzind ca scriu, nu au avut nici macar curiozitatea sd vadd ce scriu, pana cand nu le-am dat eu sa citeasca. Adica nici nu au intrebat ce scriu... §i nici atunci nu stiu daca au vrut sd citeasca cu atenfie. §i stiu ca aceste car^i ale mele nu sunt folositoare pentra nimeni atata timp cat cuvintele lui Dumnezeu, in primul rand, nu mai auprea multd cdutare in lumea de azi. Dar ma gandesc totusi la faptul, daca po^i sa fii prieten cu cineva, fara sa te intereseze orice lucru pe care il face prietenul tau, mai ales cand e vorba de lucruri importante. Am observat la unii dintre ei, ca manifesta o neincredere vdditd in cuvantul scris, desi ei sunt traducdtori. §i iarasi m-am intrebat, daca poji sa dai atata pref pe cuvdnt si, in acelasi timp, sd nu te intereseze cuvantul. Dar eu citesc, ascult si ma intereseazd tot ceea cefac si spun ei, pentra ca sunt avid de noutdti personalizatoare. §i mi se psLrefoarte normal sa fie asa. De ce am impresia insa, ca aici e vorba de sarlataniel Lucrurile se bat cap in cap. Ideea ca trebuie sd te nevoiesti, fara insa sa accept amdnuntele providen}ierii vie}ii tale de la Dumnezeu ii nauceste pe mul^i in ziua de azi. Gasesc de multe ori oameni cu o idee de nevoinfd, care este ruptd de aproapele, de Sfanta Biserica sau de Sfm^ii lui Dumnezeu. Fiecare parca se simte bine in patra^ica lui. E ca la manifestable lui Ceausescu, unde toata lumea era aranjatd in pia^a precum pionii pe tabla de sah. Tindem spre faptul, ca idealul nostru de nevoinfd sa ia locul realei nevoinfe pe care am putea sd o facem si pe care trebuie sd o facem. Facem una si ne inchipuim ca facem o mie una, ceea ce e fals. §i cand alergam dupa idealul de nevoitor ortodox fara sa fim cu ochii deschisi la realitatea fiin^ei noastre, alergam dupa himere frumoase dar zdnatice. Am intalnit adesea oameni inselaii care se socoteau „sfinti", profitori notabili care pareau „initiati" si nefericifi din 399 cauza prostiei, care nu puteau sa isi vada via^a lor aidoma unei calamitdii, din cauza ca nu puteau trece peste valul de minciund pus de Satana pe inima si pe mintea lor. Imi aduc aminte de un coleg care incepuse sa se roage cu rugdciunea lui Iisus si care incepea sa pldngd fara insa a fi si smerit. Desi incepuse rugaciunea de curdnd... credea. ca a ajuns la final. Plansul lui avea ceva foarte indrdznef, foarte mandru. Vroia sa iasd in evidenfd cu el. Nu mai stiu unde e si ce face acum, dar puteai in^elege vazandu-1, ca nu a pdtruns deloc frumusetea lui Dumnezeu in el desi aparen^ele il faceau „ascetic". Un alt coleg (acum e preot) facea mult sport cand era mai tanar...Si 1-am intalnit recent si dorea sa ma convinga de addncirea lui in evlavie. Desi parea sa fi citit multe cdrti in ultimul timp, nu am putut sa stau de vorba cu el in tihnd, pentru ca intotdeauna mai avea ceva de addugat si asta: mai inainte ca eu sa imi termin vorba. Insa cele despre care imi vorbea el, atunci cand ma intrerupea, nu aveau nimic de-a face cu addncirea in sine - caci acesta e drumul pocain}ei - ci cu memoria, memorie care ii spunea ca a devenit, deodata, smerit. Fariseismul si duplicitatea pe care le inve^i in seminar se adancesc la facultate. Iar cand te preo^esti, devii un „atotstiutor" enervant la culme, daca nu ai nimic de-a face cu constientizarea realitatii interioare a propriei tale persoane. Devii „atotstiutor" chiar si in lipsa ascezei si a cunoasterii teologice. De aceea e rar preotul care ascultd smerit ceea ce ii spui si care recunoaste, cu multa sinceritate, ca are si el patimi sau ca nu are habar despre ceea ce ii povestesti. Se poate intampla si aceea, ca la spovedanie sa te asculte in tdcere, sa dea din cap a infelegere, sa te faca sa crezi ca e de partea ta dar cand incepe sa ifi dea sfaturi, sa in^elegi, intr-un mod dureros la culme, ca nu a infeles nimic din drama ta. Mul^i nu au constiin}a de duhovnic, ci li se pare ca e normal ca un preot sa si spovedeascd, pentru ca la noi duhovnicia se da - din motive obiective - odata cu hirotonirea intru preot, mai ales la preofii de mir. §i pentru ca nu mul^i au o experienid de viafd profunda, cred ca pot rezolva orice problema, ca pot alina orice durere, 400 bazandu-se doar pe faptul, ca in cadrul Sfmtei Taine ei lucreazd cu Dumnezeu. Dumnezeu pogoard harul Sau intotdeauna...Dar daca preotul se gandeste la cai verzi pe pere|i sau are o via^a de indiferent sau de pagan, cum poate sd inieleagd via^a altcuiva, daca pentru a sa nici nu-ipasal Dumnezeu nu face magie si nici nu-1 sfin^este pe om cu forfal Ca sd vindeci de patimi trebuie sd fii luptat tu cu patimile si sa ai intelegerea modului cum cresc patimile, din ce cauzd si cum cresc si virtutile in om. Asa ca nu poji sa fii sfdnt cand spovedesti si apoi sa fii altceva. Esti sau nu esti. §i daca esti se vede. Dumnezeu trimite mila Sa, harul Sau in viata celui care se spovedeste, se impartaseste, se cununa etc., credinciosii se pot sfinti (daca vin smeriti si plini de dor dupa Dumnezeu) iar pe cei care slujesc Sfmtele Taine sa ii lase reci. Cel mai mult ma doare argoul „religios" practicat intre oamenii Sfmtei Biserici. Am auzit de la doua persoane, ca unii preoti spun la omul decedat „racitura". Daca ar stii familia celui adormit de „importanta" pe care o da preotul celui adormit din familia lor, ce ar face si spune? Mai sunt prosti sa il ingroape cu el? Sau daca totusi il ingroapd, ce parere au despre un asemenea preot? Banii de la pomelnicele primite la Sfanta Liturghie sunt „cascavalul". Mai toti vorbesc (unii delocferit, ci in gura mare) ca au dat bani, intr-un fel sau altul, pentru ca sa fie hirotoniti si pentru ca sd li se dea parohie. Pu^ini spun ca drumul a fost Un, fara accente simoniace. O, Dumnezeul meu, iarta-ma si ne iarta!... Se poreclesc unul pe altul, vorbesc vulgar si cred ca fac mare lucru. Le place sa se simta prosti si nu vor sd studieze prea mult dar ii invidiaza si ii dusmanesc pe cei care ii intrec. Toate acestea ne trag injos. Cu cat vom fi mai indiferenfi la ceea ce se intampla cu atat ne vom adanci in ndmolul nesimiirii. Apar casele noilor oameni „bogati" langa casele vechi, peticite ale celorlal^i. Arhitectura stridentd, copiatd si de prost gust de cele mai multe ori. A inceput sa apara galbenul si rosul pe pere^i si pe case. Toata lumea vrea sa fie dura, emancipatd, sd se bage in fafd, sa prinda ceva: un loc, o pensie, un serviciu. 401 Fuga dupa bani e mania care ne va dezumaniza pe zi ce trece. Incepe, in mod pregnant, sa nefie sild de noi dar punem fard, multfard pe obraz, in loc de roseafa rusinii care dispare, pe fiecare zi dispare. La sate si in orasele mici cartea a ajuns deja un moft prea pedant. In unele orase se citesc doar reviste iar librariile sunt cu cdrfi de prost gust. Se calatoreste cu transporturi mizere, se mananca ieftin, se asculta muzica ieftina...$i arunci totul pejos. Fuga nu doar dupa. ..ci si de celebritate. Ma gandesc cum se ascund oamenii cunoscufi ai acestei Jari. Ei nu pot merge nicaieri fara sa fie deranjaii. Crizele de timp sunt cele mai obositoare. Faci totul la repezeald pentru ca vine examenul, scaden^a, pentru ca ne viziteazd cineva, pentru ca trebuie sdplec cu trenul. §i timp pentru sufletul nostru nu mai avem, desi acest lucru e singurul important in toata invdlmdseala vie^ii noastre. Nu ne putem inchipui via^a pe care o vom trdi. E o necunoscuta pe care o vom descifra din mers. Nu stim ce va fi cu noi. Suntem o mare necunoscuta pentru noi insine. Cand tree durerile si in^elegi rostul lor, incepi sa mul^umesti celui care te-a enervat, celui care te-a disprefuit, celui care ii-afdeut viafa grea. Dar asta numai cand in^elegi ca asa a vrut Dumnezeu sa fie via^a ta si consimfi acestei doriri dumnezeiesti. Spunem ceva azi si credem ca ce stim acum e totul, ca e desdvdrsit. Dar peste ceva timp, crescand in in^elegerea voii lui Dumnezeu, in^elegem ca ne-am inselat: nu era desdvdrsit ceea ce stiam noi. Dar nu e o greseald sl noastra, ci o normalitate a cresterii duhovnicesti, dupa cum nu po^i convinge pe un copil ca jucariile nu sunt vitale pentru el. Dumnezeu da peste cap tot ceea ce stim noi prin ceea ce El ne inva0. Invdidtura duhovniceascd experenfiald e o continud scoald, o continua descoperire, o continua subfiere a min^ii si a inimii. Mereu invefi. Mereu esti pe drumul spre Dumnezeu. 402 V/ineva mi-a spus ca nu citeste cartf teologice - scrise de teologi academici - ci ii citeste numaipe Sfiniii Pdrinti. Insa a vrut sa-mi spuna in subsidiar altceva: ca el e un om curat de erezii, ca e un om duhovnicesc, nestiind faptul ca si oamenii duhovnicesti pot gresi daca nu au multd cunoastere teologicd si multd experientd duhovniceascd. Dar, pe langa faptul ca ii e teamd sd nu se imbolndveascd de vreo erezie (si ramane „curat" pe mai departe) adevdrul adevdrat e acela ca nu citeste carti teologice scrise de teologii academici, pentru ca nu prea infelege eruditia lor. Si aceasta: pentru ca nu are o pregdtire teologicd profunda. Nu ne prea place sa facem distincfii, sa desparjim adevdrul de erezie, sa lucram cu penseta atenfiei pe texte si realitati. Consecinta acestui fapt: mintea noastra nu are un discerndmdnt bogat, o atentie la detalii ci gdndeste bdddran. Discu^iile noastre - multe dintre ele - nu se refera la lucruri pe care le gdndim atunci, pe loc, ci la lucruri u§oare, molfdite de mult timp si invd}atepe de rost. Tocmai de aceea unii comunica „repede", tocmai pentru ca nu gdndesc ci doar i§i aduc aminte iar altii consumd multd energie cand vorbesc pentru ca gandesc totul pe loc, in momentul defatd. Dar cine gdndeste profund stie ca gdndirea e foarte obositoare, ca ea ne istovegte mult si ne face sa ne chiordie mafele repede, caci consumam imediat energia acumulata la masa precedenta. Dar ca sa gandesti adevdrat si, in acelasi timp, evlavios e o munca si mai imensd, pe care pu^ini au facut-o in decursul istoriei sau vor sd ofacd. Ramanem la ideea ca suntem ortodocsi dar nu putem sa spunem doud vorbe despre noi. Acest lucru e unul dintre cele mai grave pe care le facem. Ne e frica sa nu fie eticheta^i ca „eretici", dar suntem cu multe erezii in noi, pe care insa „nu le stie lumea". „Lumea" e pentru mul^i singura paradigmd si cea mai proastd de altfel. „Gura lumii" ^ipa tare. Iar gura lui Dumnezeu pare sd nici nu mai fipe. 403 Insa realitatea e alta: capufini o mai aud. §i pentru gura lumii facem multe compromisuri, pe care le facem ca sd nufim linsafipe degeaba. Durerea ortodocsilor e o durere a dragostei, a dragostei pedepsite cu rautate si dispre^. Suntem „calamitatea" acestei lumi, tocmai cand noi suntem lumina lumii si sarea pdmdntului. F ricile construite si infuzate pe orice cale in mintea noastra ac^ioneaza ca cele reale pana intr-un anumit punct. Intr-un film despre „extraterestri", frica care cuprinsese lumea se transmitea si \ie, telespectatorului, chiar daca nimic nu era real iar tu stiai asta. Scenaristii, regizorii, oamenii care filmeaza intuiesc ce anume ne sperie §i cum aratd ceea ce ne sperie §i pe asta mizeaza. Reclama mizeaza pe ceea ce ne place sau ne-ar putea pldcea. Diminea^a am fost inva^at ceva fundamental de Sfantul Isaac Sirul: ca orice supdrare si durere si nervozitate si ispita reprezinta aspecte experenfiale ale mantuirii mele. La prima vedere pare ca nu e mare lucru. Dar, intr-o anume secunda, nu doar cite§ti niste lucruri, ci si inielegi profund ceea ce citesti. Dezbaterile sale despre via^a duhovniceasca sunt foarte adevarate, foarte punctuate. Trebuie sa primim durerea dupa cum primim si bucuria. De ce plangem? Penru ca harul lui Dumnezeu ne atinge inima. Pentru ca adevarul unei situa^ii ne fdrdmd inima, ne-o inmoaie deodata. El i§i iubea nespus fiica desi era retardat. Si nimeni asemenea lui nu stia ce sdfacd si ce sd-i spund. §i avocata s-a schimbat deodata, inva^and mai mult decat se astepta. §i prietenii sai, ai retardatului, s-au dovedit mult mai rafionali decat cei care se credeau cu capul pe umeri, dar nu stiau sd vorbeasca cu copiii lor. 404 Ea sparge usa si intra la el. §i el ii spune ca ea nu inielege durerea lui, a celui care incearca sa isi intreacd handicapul dar nu poate. §i ea ii spune, cu lacrimi in ochi, ca pe cat crede el ca ea e frumoasd si fericitd, pe atat ea se simte goald, urdta si nefolositoare. Fiul ei o waste, so^ul ei o inlaid si lumea ei e pustie. §i cine e lumea ta mai intai dGC&t familial Monahul are o familie si el: pe pdrintele lui duhovnicesc si peprietenii lui, apoi mdndstirea. Familia noastra e cea care ne imbrdfiseazd cu dragoste. Dar, de cele mai multe ori, familia noastra e indiferentd fa^a de noi si de la ea nu vine nicio razd de sinceritate, nicio lacrimd de iubire. De ce trebuie sa stai cufrica ilegalitdiii, a faptului de a nufi escrocat, de a nufiprins in flagranti Pentru ce nu ne inghifim unii pe al^ii daca, in definitiv, nimeni nu cdstigd nimic pe pamantul acesta? Vedeti: nu putem vorbi de durere, de tristete, de chinuri decat cu cei care au trecut prin ele! Ne uitam prea jos, desi mergem cu nasul pe sus, si nu suntem rapifi de frumuse^ea iubirii, de adevarata frumusefe din ochii unui copil, a unui om care si-a cura^it inima, a celui care ne iubeste. §i tocmai simplitatea acestei priviri e cea care ne induio§eaza. Am stat si m-am gandit la faptul, de ce unii dintre cei care se nevoiesc fug de cunoasterea teologicd. §i am ajuns la un raspuns: pentru ca daca in^eleg, ca numai cunoasterea duhovniceasca ne mdntuieste si ea vine de la Dumnezeu si ca teologia scrisa de oamenii neinduhovniciti nu e bund de nimic, atunci nu trebuie sa o citeasca decat pe aceea. Dar ca sa ajungi la aceea trebuie sa pleci de la asta. Si pornind de aici ajungi sa te nevoiesti mai apoi dupa cele duhovnicesti, dupa cuvintele Sfm^ilor. Iar cand vine harul lui Dumnezeu in tine sa in^elegi faptul, ca tocmai atunci in^elegi cum stau lucrurile. Exclusivismul acesta in materie de citit e un gdnd dracesc, pentru ca noipierdem daca il credem. Trebuie sa cercetdm toate, cum spunea Sfantul Pavel si sa alegem ce este bun (I Tes. 5, 21). 405 Le in^elegi pe cele sfinte daca in tine este harul dumnezeiesc, daca rezonezi cu Dumnezeu. Acele „urechi de auzit" sunt un lucru foarte real, o realitate interioara. Fixitatea in via^a duhovniceasca duce numai la extremisme. Cand nu l\i adaptezi simfirea inimii la atmosfera interioara a oamenilor cu care vorbesti atunci nu comunici deloc cu ei si acest lucru il simfyi cu to^ii. Primul-ministru al Romaniei486 din timpul lui Cuza a fost ucis cand treceaj^e sub clopotnifa de la Patriarhie. In acelasi moment, crucea mare de pe Biserica din satul sau a cdzut deodatd. Un semn ca Dumnezeu apldcut acest om. La o Sfanta Manastire cu hramul Sfantului Nicolae (6 decembrie), nevoitorii au vrut sa schimbe ziua hramului, pentru ca nu se putea face prea bine pe timpul iernii. Dar cand episcopul locului a vrut sa faca acest lucru, un vant puternic i-a luat vesmintele si cele pentru slujbd si nu a putut sa faca nimic. Peste catva timp, ceea ce luase vantul acesta providential, au fost gasite pe malul unui rau din apropiere, asezate la un loc si toate intacte. Hramul a ramas acelasi. E vorba de o Manastire romaneasca. Doamne, Cel care nu ne ui^i niciodata, pova^uieste-ne la calea Ta si ne miluieste! I aloarea fe^ei lui si a ochilor lui cand se ruga si se privea inauntru era satanicd desi el se uita la pdcatele lui. Iesea din el, ca printr-o fereastra a sufletului, o stare care ifi producea fried. Dar acest preot dumnezeiesc isi da toate silin^ele sa fie foarte bun, foarte milostiv si infelegator cu oamenii. Numai ca il trag inapoi sechele puternice, inca neconstientizate. El e o imbinare de multa putere duhovniceasca si naivitate, de ascezd asprd si de cugetare addncd, de multa 486 Barbu Catargiu: http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Guvemul_Barbu_Catargiu. 406 responsabilitate si tact pastoral, dar si de nesimtire si neatentie la detaliile interpersonale. Fiindu-mi/oarfe addnc in inima sunt bucuros nespus de el dar si dezamagit. Caci nu pot sd tree cu vederea lucrurile care dor, pe care astept sd le inieleagd si sd le depdseascd cu harul lui Dumnezeu. Dar acest mod de a-i purta pe oameni in inima, pe oamenii pe care ii iubesti nespus, Qfoarte normal. Daca nu-fi pasd de cele pe care ei nu le infeleg inseamna ca nu ii iubesti. Iubirea nu suportd minciuna. §i cand minciuna se asterne in iubire, in inimi care se iubesc, depdrtarea unora fa^a de al^ii se produce repede si fatal. M-am simXilfoarte bucuros. Taina Sfintei Cununii, pentru mine, a fost o mare deparazitare de stres. Multe dintre agitable mele au zburat deodata si a venit o bucurie dumnezeiascd, care gdlgdie din destul in inima mea. §i, cu toate pacatele mele, ma bucur nespus, si so^ia mea la fel, de relaxarea aceasta dumnezeiascd care ne-a inundat inima si casa. Fara ochii avizi ai oamenilor care nu ne cunosc m-am sim^it mai protejat, mult mai in siguran}d. Pe oamenii duhovnicesti, demonii ii lupta mai ales prin cei care ii iubesc dar nu ii in^eleg prea bine datorita imaturitatii lor experentiale. Parintele M. a fost de acord cu mine in ceea ce priveste „vinul umilintei". Dar cand s-au discutat probleme pe care nu le-a trait, inversunarea de a spune „nu" a slavei desarte a fost mai evidentd decat la B. B. imi era mai aproape ca mentalitate (datorita apropierii regionale). Dar Parintele M. e mult mai profund decat el. §i pentru ca totul sd fi fost bine, trebuia sa am intelegerea directd a unuia si profunzimea celuilalt intr-o singura persoana. Atunci discutiile ar fi fost reale, depline... Talcuirea la Psamul 27 pe care Parintele M. a facut-o oral am pierdut-o cu totul. Intelegerea dumnezeiasca a textului s-a dus (ma refer la cea cuvdnt cu cuvdnt) iar ideile ramase sunt prea vagi ca sa o reconstitui. 407 Bucuria a fost insa mai mare decat oboseala si starea noastrd de epuizare si aceasta compenseazd, intru catva, uitarea ei. Insa e un mare pacat sa se procedeze astfel in mod continuu, pentru ca aceste infelegeri sfinte puteau folosi pe mult mai mul^i. Ii e „greu" sa scrie, zice el. Dar „greutatea" asta e ddundtoare pentru toti. Cand aceste lucruri raman imprimate sau scrise undeva si le revezi, atunci te smeresti ori pentru ca ele sunt daruri de la Dumnezeu ori pentru ca nu ai explicat ceva pdnd la capdt sau pentru ca ai explicat ceva gresit. O predicd pdstratd e o predica care inva}a oricdnd si te scuteste de efortul repetdrilor obositoare sau a intoarcerii la izvoarele odatd cercetate. Cau^i anumite date in mod serios, predici cu multa dragoste si predica fiind imprimatd sau consemnatd ramane si poate fi un sprijin pentru cei care vin dupa noi, care au nevoie majord de aceste mdrturii. Ma doare ca.-i judec pe oameni si nu mdjudecpe mine. Faptul ca-i vorbesc de rau pe oameni ma mustrd cu tdrie, insa, in acelasi timp, adevdrurile dure sunt folositoare pentru toti. Sunt mult prea ticdlos pentru voia lui Dumnezeu, desi doresc nespus, mai mult decat orice, sa fm al Lui, sa fiu cu El. Tu, Doamne, ma vei judeca si ma vrei gasi foarte rau, foarte ambiiios, foarte nestatornic. Inmoaie inima mea pentru ca sa Te iubesc pe Tine si sa fiu bland cu oamenii. Incrdncendrile inimii tree daca te curdtesti depatimi. Pe masura ce inima devine curatd si mintea se limpezeste, pe atat tree si luptele interioare ale oamenilor credinciosi. Inva^ cuvinte englezesti (invat... si nu memorezl) si multe forme sunt mirabile prin asemanarile grafice si semantice cu limba romana. Dau numai un singur exemplu: ejaculate = a exclama. 408 „A ejacula" e pentru mul^i romani un verb plin de snobism. Cand vorbesc romanii intre ei folosesc un alt cuvant. Dar ejacularea, in accep^iunea adevarata a reactiei umane este o exclamatie a viefii, un „Da" raspicat spus viefii si care naste viaia. Inseminarea normald, fireasca a femeii de catre barbat, in cadrul dumnezeiesc al casatoriei, este o bucurie de viaia si o asteptare a viefii, o imbra^isare a nadejdii ca viaia vine din iubire si ca iubirea autentica e nascdtoare de viafd impreuna cu Dumnezeu. Copilul este exclamafia de bucurie sl parin^ilor lui, pentru ca e darul lui Dumnezeu. §i darul lui Dumnezeu e o infwrare, o cutremurare plina de dragoste a intregii fringe a omului, pentru ca darul dumnezeiesc e o umplere a noastrd de viaia §ifrumuse}ea din veci a lui Dumnezeu. Ne nastem ca fiin^e ale asteptdrii pline de dragoste. Suntem asteptafi sa ne nastem si nasterea noastra produce bucurie, o constientizare plenard a importan^ei viefii si a rolului ei hotarator. In via^a fiind devenim constienfi, pe zi ce trece, de importanfa viefii. Cand viaia e numai un simplu program extenuant, numai polite de pldtit si multd nesiguranfa, i se reduce considerabil valoarea si amplele ei posibilitdfi de exprimare. Credin^a mantuitoare in Dumnezeu e aceea care ne face sa in^elegem ca viaia e umplere de viaia lui Dumnezeu, o suportare in rdbdare si nddejde a tuturor obstacolelor existen^ei si bucurie in definitiv, bucuria de a te implini in via^a dupa Dumnezeu. Sa nu reducem plenitudinea viefii la o privire plina de deznddejde asupra traiului cotidian! Cand maintain in via^a duhovniceasca in^elegem ca ea, via^a, e o taind divino-umand, mult prea ampld pentru a fi pusa in scris dar, totusi, inepuizabila fiind, se revarsa si pe hartie urma ei ca marea pe idrmuri. Suntem nascu^i ca o uimire si traim din nenumdrate uimiri. Dumnezeu e Cel ce ne uimeste mereu si ne va uimi vesnic, pentru ca via^a dumnezeiasca e mult prea coplesitoare pentru fiin^a noastra mereu doritoare de implinire. 409 In^elegi pana la urma, ca folosul car^ilor sfmte e al acelora care se curafesc de patimi. Cei care nu s-au dezis cu totul de lumea aceasta si de gandirea ei puerila manifesto animozitate interioara fa^a de scrierile sfinte. Citeam de curand Din viafd si din Duh a Fericitului Sofronie [Saharov] (o mica carte) si ma gandeam cum o astfel de dumnezeiascd alinare pentru cei smeri^i e tratata cu un deosebit dezinteres de teologii universitari. Scrierea universitara e adesea voluminoasd, greoaie prin aparatul critic, pedanta si ii oboseste pe multi. E buna pentru pufini, pentru cei mai versafi in domeniu. Insa, pentru inima, cartea duhovniceasca e cea mai vorbitoare carte. Ea vorbeste duhului omului si ii alina setea de adevar, de iubire, de via^a duhovniceasca. Pe de alta parte insa, multi inteleg, iarasi prost, ca nu au nevoie deloc de marile carti, de grelele cdrti de teologie si vor numai frugalitdti, numai cdrtulii usoare. Adica tot din lac in put. Eu aici ma refer la faptul, ca o astfel de carte e o alinare a inimii si a mintii (pentru ca este experentiala) si ca nu trebuie repudiatd pe motivul, ca nu e o carte sistematicd de teologie. Cred ca trebuie sa imbindm toate felurile de carti de teologie in experienta noastra pentru ca sa fim teologi echilibrati, profunzi. Am asistat la o scend de milostenie. Cineva, un barbat, cersea in metrou si un tanar a facut primul gest si i-a dat ceva. Vazand atitudinea lui, un gardian public, imbracat elegant si altcineva care citea o carte i-au urmat gestul. Fiecare dintre cei trei au incercat sa nu isi arate bucuria pentru ceea ce facusera, dar privirea lor rusinoasd oarecum si incercarea de a nu se uita unul la altul, arata ca traiau o complicitate discreta: aceea de afi sensibili la nevoile altora. Nu si-au spus nimic cei trei. Dar fiecare a infeles ca ceva ii leagd, ca ceva ii uneste. Gesturile care se intdlnesc arata ca suntem pe aceeasi lungime de undd. Fumatorii se inteleg repede cand e vorba sa isi imprumute bricheta sau sa isi aprindd iigara. 410 Cei care vor sa se culce cu o femeie dau repede de in^eles ce vor iar cei care se drogheaza au semnele lor, prin care, celalalt, pasatorul de stupefiante, in^elege ca acela e clientul. Tot la fel se in^eleg si oamenii duhovnicesti: prin purine gesturi in^eleg cine e celalalt si cat de mult trebuie cinstit si iubit celalalt. Intalnirile intre oameni Sfin^i sunt niste emoiii rare, un suvoi de complinire a tuturora. Atunci cand ii vezi, in^elegi ca ceva unic, maret se petrece si asta de la sine. E o revdrsare de dragoste, de incredere si de adevar, care fac bine oricui, chiar si celor mai red dintre noi. Priveam ochii lui. Strdlucirea ochilor lui contrasta cu limbajul sau. Vroia sa piece cat mai repede. Dar o rusine pdcdtoasd se furisa in licaririle ochilor lui, care il faceau sa para un mare far s or. Vroia sa piece si, in acelasi timp, vroia sa ma convinga ca vrea sa rdmdnd. §i oamenii nu in^eleg ca se dau de gol, tocmai cand vor sd-si ascundd meschinariile interioare. Adesea pierd sirul discu^iei sau al gandurilor (din oboseala extremd) si in^eleg atunci ca as fi vrut sa ii spun altceva celui din fa^a mea. Cand nu pot sa prind un gdnd e tocmai pentru aceea, ca ce am gandit candva a devenit trecut si avand acum o altd stare nu mai mi-o pot aminti mai deloc pe aceea de atunci. Vorbirea e o articulare, e o succesiune de propozifii care au un ritm interior. Dar, uneori, insulele de idee, acele picdturi de vorbd pe care sim^i sa le spui si care nu pot fi infelese de tofi, parca spun ceva mai mult decat coerenfa unorfrazefluviu. Dupa o rugaciune plina de frumuse^e dumnezeiasca te acapareazd o pace cereasca ce l\\ taie cheful oricarei articuldri. Te apuca atunci tacerea, o stare de tacere din care nu mai vrei sa iesi, pentru ca dulcea^a acestei taceri intrece limbajul. Tacerea rugatorului e o vorbirefdrd cuvinte. Toata inima ta atunci e rugaciune si, in acelasi timp, e o odihndfdrd cuvinte. Vorbesti cu Dumnezeu si taci inaintea Lui in acelasi timp. §i Dumnezeu te aude tdcdnd si tacerea aceasta e o tacere care aratd veacul ce va sa vind. 411 Dar a renunia la discuiii inseamna a renunta la comuniune, la confesiune si asta e un mare rdu. Confesiunea e o trecere a inielegerii in celalalt. §i cand confesiunea stdrneste invidia asta arata ca eel care asculta e un lenes, care se crede un om duhovnicesc. Nu pot sa accept faptul, ca un om duhovnicesc este un impostor. §i cand aud ca cineva vrea sa imi audd pdcatele fara ca sa ii aud pdcatele, stiu foarte bine ca el e un farsor indiferent de slava pe care o are de la oameni. Oamenii duhovnicesti sunt prin excelenfa confesivi si debordanii de atata iubire si sensibilitate. §i daca cineva imi propune o altd infdfisare a lor inseamna ca nu e vorba de cei pe care ii iubeste Dumnezeu. Caci cei pe care ii iubeste Dumnezeu, stiu sa iubeascd foarte mult si sa inieleagd foarte multpe oameni. Luam prea usor lucrurile. Ceea ce eu pot gdndi trebuie sa ma intdreascd in inielegere. Cineva ma poate intreba, daca ne sunt proprii tendin^ele de autodistrugere. Insa pripeala noastrd e cea care ne face sa credem, alaturi de demoni, ca nu mai putem rezista, ca acum crdpdm, ca acum innebunim. Uneori demonii ne incearcd cu ideea daca nu cumva suntem nebuni si, de fapt, ceea ce spunem noi nu sunt decat o sumd de minciuni. Dar cand incerci sa faci voia lui Dumnezeu, demonii te fac sa te indoiesti de faptul ca aceasta ar fi voia Lui si l\i indica o altfel de via0, care nu are nimic de-a face cu evlavia. Stdrile de dedublare a personalita^ii, pe fondul oboselii majore, sunt cele mai socante pentru un incepator. I se pare ca se lupta cu cineva necunoscut, care e de fapt el si pe care nu poate sa ilfacd sa tacd in el insusi. Un frate mi-a spus ca a inceput sa se roage si sim^ea in el pe altcineva care facea acest lucru. Rugaciunea se spunea de doud ori. Alaturi de infiltrarea demonilor era, de fapt, si oboseala lui si o imaginaiie necontrolatd mai deloc. Prea pu^ini stiu care e diferen^a dintre imaginaiie si gdndire. Mul^i cred ca gdndesc dar ei de fapt isi imagineazd cum ar fi sa gdndeascd. Tocmai de aceea sunt si foarte neobosifi, dar si foarte simpli in judecata lor. 412 Cei care confunda imaginatia si fantasmele ei cu gdndirea sunt mai tot timpul exaltaii, pusi pe gdnduri mari. Dar aceste lucruri se petrec cu ei pentru ca nu au pic de discerndmdnt si sunt mana^i de o bucurie perifericd, pe care o numesc: bucurie „harica". Harul nu lucreaza insa in om cand mintea e plind de imaginaiie, pentru ca imaginatia este paravanul ce ne desparte de har. Cand mintea se smereste si nu mai are gdnduri, ci isi simte durerea addnc, atunci te atinge harul dumnezeiesc. §i omul gol de gdnduri si de reprezentdri desucheate despre sine e omul care inainteazd in smerenie si tdcere duhovniceasca. Cum pofi sd scapi de imaginatia pacatoasa? Renun^and la faptul de a tepozape tine insufi in propria ta minte. Cand nu i}i mai dai important, cand renun^i la orgoliul ca esti cineva, atunci in^elegi cat de falsa e imaginea pe care tu o ai despre tine. §i renuniarea la tot ce stii despre tine e o spargere a acestei oglinzi a imaginii tale egoiste despre tine si despre lume. §i cand ai devenit din „cineva" un nimic, in^elegi cine esti tu eel adevarat: un biet pdedtos, care nu stie nimic si care trebuie sd inve}e totul de la capdt. §i de aici incolo incepe noua ta viafa, cea duhovniceasca, pe care nu o po^i inva^a decdt din Sfanta Scriptura, din Sfin^ii Paring, din Sfanta Biserica. Scaparea de imaginable bolnave ale mintii tale e o mare linistire a miniii. Cand gdlgdie sdngele in tine de atatea imagini bune de sine te crezi tare, mergi cu capul gol pe gerul de foe, nu ai egal pe lume si in cer. Dar cand mintea incepe sd se simtd binefdrd imagini si inchipuiri de sine, incepe sd simtd dorul de frumuse^ea odihnei. Patimile se hranesc si ele cu imagini sau cu impulsuri sentimentale. Daca renun^am la acestea doud si ne domolim si mania, atunci omul intra pe zi ce trece in odihnire, intr-o odihna care il face propriu odihnirii harului dumnezeiesc in om. De aceea harul dumnezeiesc e al pdeii si nu al neordnduielii interioare. Faptul ca nu scapi cu totul depatimi e o problemd falsa. 413 Niciun bolnav cu grave arsuri pe piele nu isi pune problema de ce nu se vindeca cat mai repede, pentru ca vede ca ritmul schimbdrii, al regenerarii pielii are un curs al ei: meet dar sigur. Daca nu scdpdm de patimi, daca nu vedem ca se produc schimbdri in timp in fiin^a noastra, inseamna ca nu ne nevoim cum trebuie, ca nu avem habar despre cum aratd adevarata schimbare a omului. De aceea nu ma mira faptul, ca unii se panicheazd ca nu mai scap de patimi odatd. Pentru ca numai eel care nu se nevoieste bine are astfel de probleme false. Daca esti invdfat de Dumnezeu in mod personal, prin miscarile inimii, in ce parte sd o apuci si daca urmezi aceste indemnuri e imposibil sa nu vezi schimbdri masive, semnificative, schimbdri in bine in fiin^a ta. Schimbdrile oamenilor, aflati in comuniune cu Dumnezeu, nu se petrec dupd asteptdri de ani ci totul se petrece in secunde. Cel care e schimbat mereu de Dumnezeu poate da marturie despre lucrarea imediatd si foarte mare sl lui Dumnezeu. Asa ca problema nu se pune asa: de ce Dumnezeu nu mi Se descoperd, ci asa: de ce eu nu vreau sd mdfacpropriu Lui. Sunt ridicoli nevoitorii ortodocsi, care cred ca Dumnezeu e „de vina" ca nu stiu eiprea multe. Nu stiu prea multe, pentru ca se cred mai destepfi decat El. §i cand esti desteptul lui peste, ba^i pasul pe loc si te enervezi si tu. Pe cei care nu mai simt nevoia sd inveje mereu si sd se smereascd mereu si sd se addnceascd mereu in cele sfinte i-a acaparat marea boala a suficienfei, a „ impdedrii " pdedtoase cu sine si cu „ condifia " omului de azi. Dracii ne-au invdiat ceva „rundamental": voi nu mai pute^i fi Sfinfi, ci voi, eel mult, pute^i fi doar niste mici pdedtosi, care face^i si voi ceputefi si doar atdt. Iar daca cuiva demonii ii spun ca e „sfant", atunci il fac sa-i uimeascd pe to^i cu metaniile lui, cu nevoin^a lui, dar fara a avea pic de discerndmdnt si de mdrime de suflet, ca sa nu mai spun de dragoste in tot ceea ce face. §i eel mai adesea observam impostorii vietii duhovnicesti din faptul ca ifi spun cdte fac ei, ce regim de via}d au, fara a-^i spune si cursele vrdjmasului pe care le-au dejucat, cu harul lui Dumnezeu, in drumul lor ascetic si 414 intreaga teologie pe care Dumnezeu le-a dezvdluit-o in fiecare moment al vietii lor. §i cand cineva iji spune despre lucruri exterioare §i despre intamplarile „dulci" din via^a lui, fara sa traga ni§te concluzii despre demonisul sau provideniierea lor, atunci i se pare ca stie ceva dar e dus defumul slavei desarte. Daca Sfantul Pavel spune ca «« «e sunt strdine gdndurile Satanei (II Cor. 2, 1 1) e pentru ca asta e realitatea. Daca fe nevoiesti bine, cu pocain^a adevdratd §i smerenie, primul gand care i^i vine mereu in minte e cum te-a inselat Satana in una sau alta §i punand apoi toate lucrurile cap la cap, in^elegi ce mult te-a ajutat §i te ajutd Dumnezeu, daca te-a scapat de atatea boroboafe din partea demonilor. Experienfa duhovniceasca inglobeaza o mare baza de date interioare pe care dracii in§i§i fi le-au pus pe tava, in momentele cand te-au impins la toate blestemafiile. Tragi concluzii din toate: asta e viafa dupd Dumnezeul Daca mergi ca orbul, daca nu intelegi nimic si de aceea nu poti sa spui mare lucru despre luptele si victoriile vietii duhovnicesti, atunci mergi in alta parte §i nu spre Dumnezeu. Spre Dumnezeu se merge numai ochi §i urechi §i ca pe sdrmd. Adica intotdeauna cu mare rdspundere, cu mare ateniie. \rste legitimd explicarea Sfintei Scripturi? Avem nevoie de ea cu tofii sau e doar un „moft" al Sfin^ilor §i al eruditilor? Sfantul Teodor Studitul487 raspunde la aceasta intrebare: „dintre cuvintele Evangheliei unele sunt ardtate direct, iar altele indirect, caci a§a a randuit Duhul ca sa nu fie usoare pentru cei mulfi dobandirea celor de folos, ci mai degraba sa culegem cele folositoare cu iubirea de osteneald a cdutdrii, ca unele ce intr-un loc sunt bine fixate iar intr-alt loc usor de 487 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Teodor_Studitul. 415 ridicat. §i pe drept cuvant aceasta, caci daca n-ar fi cdutarea 488 mci gasirea 1 } e \JwSr ■■■' 1. % Jft\ 1 m\N iW Duhul Slant a randuit locuri grele si locuri usoare, pentru ca fiecare sa creased in smerenie si ?« infelepciune depunand eforturi. Osteneala cautarii produce §i multe bucurii, caci gasesti mereu lucruri minunate cercetand Sfmtele carji. Asa ca cercetarea Sfintei Scripturi este pentru top, dar toti trebuie sd ne pnem de invafatura sfdntd a Sfintei Biserici si de o via}d evlavioasd, plina de fapte bune si de dragoste. In viaja Sfantului Lavrentie al Cernigovului am gasit un loc unic despre vdmile vdzduhului. Nu se vorbeste despre demoni, ci se pune accentul pe starea de curdiire prin milostenii si rugaciunile Sfintei Liturghii. lata textul: „I-am povestit parintelui489 si acest vis, iar el mi-a descoperit ca tatal meu nu a trecut toate vamile. Se intampla sa treaca vamile in trei zile, in douazeci de zile, in patruzeci de zile, in doi ani, in patruzeci de ani, dupa pacatele savarsite, care determind repnerea la anumite vami. Trebuie dat mult depomand §iprescuri la Proscomidie. In patruzeci de ani tree vamile cei ce nu au pe nimeni care sa se roage pentru ei si care au sdvdrsit pdcate grele"490. Sfantul Teodor Studitul, Iisus Hristos prototip al icoanei Sale (tratate contra iconomahilor) , studiu introd. §i trad, de Diac. loan I. Ica jr., Ed. Deisis & Sfanta Manastire loan Botezatorul, Alba Iulia, 1994 , p. 177. 489 Sfantului Lavrentie adica. Sfantul Lavrentie al Cernigovului, Viaja, invatatura, minunile §i Acatistul, trad, din lb. rusa de Pr. Prof. Teoctist Caia, Ed. Bunavestire, Galaji, 2003, p. 69. 416 Slujbele noastre pentru cei adormi^i sunt slujbe cheie, in momente marcante pentru eel adormit. Sfantul Lavrentie prezinta o realitate, aidoma Sfin^ilor care vorbesc despre pogordrea harului Sfdntului Duh la Sfanta Liturghie. Noi vorbim despre momentul epiclezei euharistice si al binecuvdntdrii Cinstitelor Daruri ca despre momentul transfigurdrii lor in Trupul si Sdngele Domnului. Insa unii Sfm^i Paring vorbesc de o cobordre a harului Sfantului Duh peste Cinstitele Daruri si despre sfintirea lor la Liturghie in momentul cdnd doreste Dumnezeu. Si au spus asta, pentru ca au vazut adesea cum lumina lui Dumnezeu se cobora peste Cinstitele Daruri. Asa si aici: sufletele sunt in asteptare la vama, sunt in asteptarea rugdciunilor conjugate ale Sfmtei Biserici si ale familiei celui adormit. Nu putem exclude marturiile Sfm^ilor Paring. Trebuie sa in^elegem addnc lucrurile, neexcluzand nicio directie. O lec^ie de spovedanie dumnezeiasca: „0 femeie, statea la rand la spovedanie. Cand a ajuns la parintele, acesta, fara sa o intrebe nimic, i-a asezat epitrahilul pe cap si i-a citit rugdeiunea de dezlegare. Femeia era nedumerita, dar sfantul stared i-a spus: . , a spus femeia"491. Ca sa spovedesti trebuie sa stii mai multe decat auzi. Trebuie sa vezi in omul din fa^a ta, via^a lui, ca in palma. As vrea sa fac un studiu despre dezvoltdrile eretice in catolicism incepand cu schisma de la 1054. Macar primele doud secole de dupa schisma. As in^elege mult mai bine pasii pe care i-au facut si pe mai departe, spre o si mai mare rdtdcire. Arta lor bisericeasca si doctrina lor, care imi repugna atat de mult prin lipsa de adevdr pe care o incorporeazd in ele, vin de undeva si vreau sa aflu acest lucru. Ajuta-ma, Doamne, pentru acest lucru! Dupa unele pacate, exista momente cand crezi ca te-ai schimbat cu totul, ca nu te mai recunosti. §i acest lucru vrea sa te duca la extrem, ca si cand ii-arfi fried de tine insufi. 491 Idem, p. 76. 417 Nu trebuie sa ne uitam la un astfel de gdnd demonic, ci trebuie sa gdndim smerit, adancindu-ne in mila §i iubirea lui Dumnezeu. 418 S fantul Grigorie de Nazianz492 e facut preot de insasi tatal sau, episcopul Grigorie, intr-o zi de Pasti. Inceputul primei lui predici a devenit cantarea „Ziua Invierii...". In prima lui predict el spune: trebuie „sa ne aducem daruri pe noi inline, adica averea cea mai de pret si cea mai proprie lui Dumnezeu" . Nu trebuie sa jertfim doar ceva din ce avem noi lui Dumnezeu, ci trebuie sa ne dam pe noi insine Lui, sa ne dam in mod integral lui Dumnezeu. Mesajul sau e unul foarte profund. Nu e de ajuns sa fii unul care jertfeste lui Dumnezeu, ci pentru a jertfi Lui trebuie sa tejertfesti cu totul, sa te darui Lui Dumnezeu in intregime. §i pentru ca a primit dumnezeiasca bucurie a preotiei, a primit-o ca sa fie al lui Dumnezeu cu totul, ca ojertfa deplind. Intr-un poem catre Dumnezeu Tatal, acesta spune cui se adreseazd teologia sa: „catre cei care sunt curafi, sau se curafesc inca Cuvintele duhovnicesti se adreseaza celor care au „urechi de auzit" si inimi deschise spre dragostea Sa. Citeam aseara din comentariul Sfantului loan Gura de Aur la Romani si acesta spunea de cat de aproape era Dumnezeiescul Pavel de inima sa. Parca il vedea. Sta cu el in inima mereu. Cuvintele lui erau o continud odihnd dar si un continuu prilej de plonjeu, de scufundare in addncurile harului. §i la un moment dat se refera la jonglerii ambulanfi, vorbeste despre femeile curve, despre boga^ii plini de toate pe dinafard, dar nu si pe dinduntru.. . Si toate ale lumii lui sunt foarte aproape de lumea noastra, in care sunt si homosexuali si lesbiene, ca cele de care amintea Sfantul Pavel in inceputul epistolei. Sodoma a fost biciuita pentru pederastie, pentru homosexualitate si a vazut un iad mai dinainte de lad inca de aici. Cuvintele Sfantului loan [Gura de Aur] sunt atat de calme si de addnci pe cat sunt de intransigente si de dumnezeiesti. Alese cu grijd. Cuvinte care nu se scriu decat dupa multd chibzuinfa. A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Grigorie_Teologul. Fotografia supra e preluata de aici: http://www.sfgrigoriedenazianz.ro/sfinte-moaste/. 493 Sfantul Grigorie de Nazianz, Opere dogmatice, trad, din lb. gr., studii si note de Pr. Dr. Gheorghe Tilea, Ed. Herald, Bucuresti, 2002, p. 116. 494 Idem, p. 131. 419 Trebuie sa ne fie dor de aceasta chibzuinfa, de aceasta ateniie plina de inielepciune. Avem nevoie de glasul iubitor si inielegdtor al prieteniei. Fara prietenie via^a {i se pare ca t}i trece pe sub picioare mai repede. Prietenia, iubirea prietenilor e un balsam de care avem nevoie oricand. Acum vad, din izolarea in care ma aflu, cat de duios a fost pentru mine sprijinul venit din partea iubirii celorlal^i. Singuratatea naste o rugdciune plina de dor. Doamne, miluieste inima mea cea ticaloasa si pe robii Tai, care mi-au fost mie sprijin si mdngdiere ii lumineaza, ii intareste, ii bucura cu mila Ta, ca sa vedem zorii Imparatiei Tale inca de aici, Iubitorule de oameni. Nu ne lasa fara acoperamantul milei Tale, desi noi gresim mereu si mdniem iubirea Ta de oameni. Scoata-ne din mormantul amor^irii noastre. Ridica-ne pe noi la lumina, ca sa laudam slava Ta, Prea Sfmte Doamne si sa ne mangaiem dumnezeieste. Experimentez in inima mea ce inseamna sa intri in mijlocul unei lumi a urii, a despuierii tale de orice voinfd personald. Merg undeva unde ma intdmpind demonii neiubirii si acolo ma sfdsie, in interiorul meu, rautatea. Ce bine ar fi aici, daca m-ar iubi! Cat har ar da Dumnezeu acestor oameni, care ma cunosc, stiu cine sunt dar nu ma vorl Le e frica de mine. Sunt un strain „rau" pentru ei si asta numai din iubirea de bani. Ma uit in urma si ma ingrozeste aceste camere, aceste strazi, aceste evenimente pline de ura, pe care le-am experimentat foarte adanc. Ranile pe care le avem in constiin^a, ranile din amintire sunt grele uneori, prea grele. Numai Dumnezeu ne da puterea sa nu innebunim, sa nu clacam, sa nu facem acte necugetate. Se acumuleaza multa durere in om, multa aglomerare de sentimente si uneori simte cum e pe cale sa rabufneasca, sa inceapa sa urle. Pdcatele oamenilor, pe care dumnezeiestii preo^i le iau in inimile lor si in trupurile lor de la ceilalji sunt cele care ii macind. 420 Trebuie sa lupti cu rautatea cot la cot si, mai ales, in inima ta, in trupul tau. §i de n-ar fi Dumnezeu, nu am putea sa rabdam atdta chin, atata suferintl dobordtoare, pe care o simfi si o constientizezi la cote mari. §i privindu-i astfel pe Sfinti si cartile lor, pe Sfintii care au suferit infinit mai mult decat fcrfelegem noi, intelegem ca sunt niste minuni inspdimdntdtoare, pentru ca au trait si si-au scris cartile cu asemenea dureri in spate, cu griji, cu frici si nelinisti imense numai din dragoste pentru al}ii. Vrem sa dam canoane ca Sfantul Vasile eel Mare495 si sa alungdm demonii ca e/...Dar cati au viafa lufl Credem ca daca citim si infelegem totodata. Dar nu e asa! Daca am fi ca el, am putea sa fim mult mai cumpdtafi in a-i vedea pe cei care ne stau inainte. Rasfoim cartile de rugaciune, Ceaslovul, Mineiele, Penticostarul, toate celelalte si vedem zeci de rugaciuni si cantari care nu au niciun nume de autor si daca au, nu stii cine sunt. Trebuie sa ai mare arhivd de cdrfi, pentru a afla cine au fost cei care au format Dumnezeiestile Slujbe. §i poate nici atunci. Smerenia lor e colosald. Cand citesc cate o lucrare de doctorat imi dau seama, la modul dureros, de cat de greu este sa adundm date despre adevdrurile credin^ei noastre. Pentru a face studii serioase ai nevoie de mii de pagini, de zeci de mii de carji. §i gasesti greu ceea ce cau^i, daca nu stii unde sa caufi. §i chiar daca stii unde ai gdsi ceea ce cau|i, ce te faci daca nu ai biblioteca care sa le incapdpe toate. Mergem la studii in strainatate de nevoie, nu de pldcere. Eu asa vad lucrurile. §i eterodocsii, care au cartile la indemana, isi permit sa scoata cdrti in serie si sa rdstdlmdceascd adevdrul dupa cum vor. Biserica noastra romaneasca are nevoie de multe traduceri, de multe studii, de multe eforturi coroborate pentru ca sa putem raspunde la intrebdrile pe care le ridicd credin^a noastra. 495 Un sait romanesc inchinat lui: http://www.sfantulvasilecelmare.info/. 421 Cei care isi dau seama de acest lucru se nevoiesc mult cu scrisul si cititul. Ma bucur nespus de acesti fra^i ai mei, care asa cum pot traduc si scriu despre dumnezeiasca credinid ortodoxd. Cu o carte in plus suntem mat bogafi. Ne dam seama de acest lucru in cele din urma. §i o noud aparifie editoriald e o bucurie, o sarbatoare a sufletului, daca ea reprezinta autenticitatea crediniei. Trebuie sa luptam cu singurdtatea lenesd si autosuficientd care vrea sd se aseze in noi. Rugaciunea elimina orice singuratate. Cei care nu cunosc adevdrul pot spune ca sunt naiv, ca imi batgura cu lucruri puerile. Dar eu cred ca lucrurile lui Dumnezeu sunt cele pe care trebuie sd le avem mereu in inimd si pe buze si la ele sd cugetdm zi si noapte. C« 'ei care scriu sunt ispitrfi uneori cu ideea ca sunt penibili, ca scriu lucruri usoare, puerile. Dar nu e intotdeauna asa. Demonilor nu le place vivacitatea, adevdrul spus cu revdrsare de inimd si de aceea vor sd ne indoim de ceea ce scriem, pentru ca sa incepem sa scriem „stilizat", adica mincinos, artificial si nu ceea ce simfim noi. Cand am recitit astazi capitolul despre eshatologie al Fericitului Dumitru Staniloae, am in^eles si mai mult ca Dogmatica sa a fost un program ales si ca citarile sale exacte erau facute dupa notice sau stiind foarte bine unde se gdsesc acele pasaje. Apar si texte pe care le stie, stie ale cui sunt dar nu mai stie carjile de unde le-a luat. §i asta demonstreaza ca uneori scria si din memorie unele lucruri. Dogmatica Ortodoxa trebuie sa se extinda in citari, in argumentari, sa isi extinda aria de lucru. §i simt din ce in ce mai mult, ca trebuie sd ma apuc sd scriu pu^in cate pu^in la o astfel de Dogmatica. E o munca grea. 422 Orice lucru pe care il sim^i necesar e un mare chin. Putem sa ne luam de orice afirma^ie, de orice opinie lansata impotriva dogmelor dumnezeiesti si a sfintei noastre invataturi si sa o detaliem. Aprofundarea dogmatica e o necesitate interioard si nu un lux. La fel si aprofundarea Sfintei Scripturi, a cultului nostru, a vie^ii ortodoxe in totalitatea ei. Se pot scrie studii de teologie dogmatica intr-un mod universitar, intr-un mod profund elaborat si cu multd sustinere bibliografwd dar si intr-un stil predicatorial, dinamic si pe infelesul tuturor. Conteaza modul cum imbindm lucrurile in cartile noastre teologice. Datorita oboselii acumulate depresia se poate instala usor in fiin^a ta alaturi de triste^e. Triste^ea devine foarte mohorata, cand nu incerci sa privG§ti frumos lucrurile. Iesim din starea de a vedea „negru" intreaga lume prin bucuria care vine din credinfa si din iubirea lui Dumnezeu. Te intrebi: cum e posibil atata oboseala, atata suferin^a in fiin^a mea, atata ura imprejurul meu? Daca esti urdt de oameni si le simfi ura cople$itor de mult inseamna ca esti un om al lui Dumnezeu, adica un om sensibil la toate. Impotriva fricii se lupta cu rugaciune si cu rabdare. Trebuie sa nu ififie rusine sa Ii spui lui Dumnezeu ca te simfi slab si ca nu mai pofi sa rezisti, sa lup^i, sa mergi mai departe. Uneori nu mai avem puterea nici sa gdndim ce trebuie sa facem. Alteori ne sim^im in stare de cele mai mari lucruri. Alteori de cele mai mari pdcate. Lipsa banilor, a serviciului, a casei, a faptului ca nu avem ce pune pe masa si nici ce sa punem la pachet copiilor si so^ului ne chinuie amarnic. Dar trebuie sa invingem frica satanicd prin nadejde in Dumnezeu, prin lasarea cu totul in mdna Sa cea prea iubitoare. Credem ca nu o sa mai treacd durerea, chinul, saracia... Insa toate tree. Privind in urma, zambim la clipa de astazi. Privim in urma si parca e viafa altcuiva si nu a noastrd. Adancirea in intrebdri fdrd rdspuns nu ne ajuta. 423 Mai bine ne adancim in nadejde, in dragostea de Dumnezeu si in lacrimi. Unii se repliazd in sine si sufera tacit, ca niste definuti. Mai bine sd spunem suferin^a noastra lui Dumnezeu si El ne-o va vindeca. >Ofantul Moise a ales sd sufere cu poporul lui Dumnezeu „decat sa se bucure defuga in pldcerile pdcatuluf (Evr. 1 1, 25, cf. ed. Nestle-Aland, varianta englezeasca). Exista si o fuga, o cdldtorie prin lumea pacatului, un drum al dezamagirii si al suferin^ei din ce in ce mai intense. §i Raj (din celebrul film indian) ii spune celei de care era indragostit: ar fi trebuit sd recunosti pe eel sarac daca esti sdracd si sd nu te incurce haina lui. §i ea ii spune apoi, cand el intrase in lumea afacerilor ilegale: cinstea nu e ceva care se cumpdrd. Propozi^ii pline de impact in contextul filmului. Mergeam pe strada si ma intalnesc cu un fost coleg de seminar, care acum este preot. Vorbim pu^in, nu am incercat sd il trag de limbd (lucru care imi displace profund) dar imi spune, deodata, ca renunfa la preofie si se apucd de afaceri. Dupa ce ne-am despartit (bineinteles cu gust amar) m- am gandit la cat de mult fugiserd parin^ii lui ca sd-l preoteascd. Pare-se ca falsele „vocatii" preotesti se destrama cu timpul, numai ca trebuie sd ai curajul sd o mdrturisesti. Nu imi pare bine ca se intampla acest lucru. Nu ma bucur deloc de acest lucru. Dar ar fi mai bine, ca parin^ii sd nu-si impingd copiii lor spre preotie sau monahism, daca nu simt ca locul lor e acolo si numai acolo. Fac un mare rdu copiilor lor, cand ii imping sa se faca preoti dar nu ii indeamna si sa fie preofi cu adevdrat sau vazandu-i ca nu sunt capabili de asa ceva, totusi ii imping spre acest lucru pentru a-i distruge. Aici, la Evrei 11, 38: „ei, de care lumea nu era yrednicd''' ma rdscoleste de fiecare data. Aceste cuvinte sunt ca o cadere in inima mea a unei stele de har, a unui/oc. 424 Privind in urma, cu adevarat, Sfm^ii sunt cei de care lumea nu a fast vrednica si nici nu este. Tot in aceeasi varianta scripturala gasim, ca „suntem inconjurati de un asa mare nor de mdrturif (Evr. 12, 1). Mdrturiile iubirii lui Dumnezeu sunt imense. Nu numai ca avem marturii ca sd credem in El, ci sunt atdt de multe, incat peste tot vedem numai frumuseiea si iubirea Sa. Fericitul Hie [vazatorul de Dumnezeu] se gandea la faptul, ca daca n-ar fi vesnicia si frumuseiea ei foarte mul^i ar alege sd se sinucidd atunci cand traiesc dureri mari. Dar stiind ce pierzi, de aceea rabzi indelung. Citind despre ideea de predestinare la [Emil] Brunner496 m-am gandit la faptul, ca e interesant de ce [Jean] Calvin497 a pus problema alegerii divine ca un edict din vesnicie. Brunner atenueazd ideea, vorbind despre faptul ca eel care crede e, de fapt, eel ales. Dar Calvin nu pune predestinarea in raport cu timpul ci cu voia lui Dumnezeu excluzand din start orice raport cu via^a oamenilor. E interesant faptul si cum a ajuns [Martin] Luther498 sd excludd Sfanta Tradi^ie si toate celelalte care tineau de Biserica Catolica. Cum s-a sim^it in aceasta pozrfie de iconoclast? Probabil ca „un restaurator al adevarului". Meandrele ereziilor sunt interesante tocmai in aceea, ca poti sa vezi cum unele patimi au atras anumite idei satanice si aupactizat cu ele creand niste orori neasteptate. Desi raul nu e nicidecum frumos, ereziile sunt surprinzdtoare si mereu noi prin modul in care oamenii in cauza se dedicd unor idei gresite si nu pentru ca, in esen^a, erezia e o noutate, caci e vechea murddrie a Iadului. Dar ardoarea cu care e imbrdiisatd erezia e surprinzdtoare si mereu noud. Exista intotdeauna o naivitate umand care se infra}este cu un entuziasm satanic in perimetrul ereziei. Am citit cu atentie (si durere, astupandu-ma mirosul spiritual) vietile unor „sfhni" catolici de dupa schisma si observam cum ei aratd altfel, altcumva decat cei de dinainte, decat autenticii Sfin}i. 496 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Emil_Brunner. 497 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Jean_Calvin. 498 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Martin_Luther. 425 Sfm|ii ortodocsi, in orice veac ar trai ei, nu par rupfi de siral celorlal^i, pentru ca nu sunt rupfi in realitate de aceia. Dar pervertirea lor, a catolicilor, ii face sa nu mai fie constienfi de discrepant dintre sfintenie si minciuna pe care o trdiesc ei acum si care atinge cote din ce in ce mai uluitoare prin satanismul lor. Fericitul Dumitru Staniloae ^intea foarte bine in miezul ratacirii lor, cand semnala ca in catolicism Dumnezeu e considerat „un obiect complet explorabiF si ca, la randul Sau, si Dumnezeu il vede pe om ca pe „un obiect". Cand Dumnezeu nu mai e privit intr-un raport personal cu omul incepem sa consideram ca totul ne e permis, pentru ca nu mai avem frumusefea relafiei cu persoana, ci consideram persona un obiect. De fapt noi nu mai suntem sanatosi sufleteste si vrem sa consideram ca totul e vandabil si ca nimic nu se daruie si nu se primeste prin dragoste. Erezia e o cerebralizare bolnava a relafiei cu Dumnezeu. Nu te mai implici real in aceasta relate dar te autopropui un martor prin excelen^a al veridicitafii ei. Observ cum o gama larga a teologie de azi se face fa^a in fa^a cu cartea si nu fa^a in fa^a cu Dumnezeu si cu cartea. Inchiderea inimii in fa^a lui Dumnezeu si luarea pe cararile propriei nein}elep}iri nu poate duce decat la extreme regretabile. Numai cu Dumnezeu putem vorbi despre El. Daca El nu garanteazd scrisul nostra niciun alt for uman nu ne poate face Teologi. A inceput sa imi fie dor de bunicul meu499 si durerea e ca o rand. O durere vie, care intefeste gandirea mea la el si rugdciunea pentru el. Nu e un regret, ci o lipsd acuta a prezenfei lui langa mine. Simt lipsa sprijinului sau chiar daca el imi spuma. purine cuvinte. El a fost echilibrul casei noastre si eel care m-a impins inainte. S-a rugat si a suferit pentru mine. Incep sa imi dau seama foarte acut de acest lucra. Tree de la una la alta pentru ca in inima omului se fin multe in acelasi timp. 499 Marin Piciorus. 426 A sluji lui Dumnezeu nu poate fi o afacere profitabild de unde sa curga bani cu carul. Cand se cdstigd de pe urma lui Dumnezeu, de pe urma faptului ca slujesc lui Dumnezeu, te intrebi indurerat daca exista aici o credin}a sdndtoasd. E incompatibila asceza si pldnsul cu dorinfa de imbogdiire si de confort. Cine se gandeste numai la Dumnezeu nu isi mai face palate si vile si cate mai cate. Luxul nu face casd bund cu cuviin^a. Luxul e mereu marca neglijenfei interioare. Una dintre ispitele evlaviei este excesul de aparenfe evlavioase. Eram in metrou si o maica foarte cucernica sta in fa^a mea. Dar excesul ei de a fi crezuta cucernica o facea sa isi scuture din frumuse^ea evlaviei reale pe care o avea. A da tuturor motive despre sfm^enia ta personala e pana la urma o reclamd necuviincioasd, o reclama care deterioreazd sinceritatea evlaviei tale. Insa nu e de acceptat nici a vrea sa fii neevlavioasa, desi ai constiin^a ca lipsa de evlavie si de rusine sunt pdcate. Sa fugim deci de snobismul de afi considerafi perfecfil Grijaprea mare la imaginea a ceea ce trebuie sdfaci te face sa nu mai fii eel care esti. Ac^iunile noastre treneazd deoarece ne imaginam ca nu trebuie sdfacem anumite lucruri desi ele sunt foarte bune. Dar ne imaginam ca nu trebuie sa le facem, pentru ca nu ne-am gdndit deloc sa le facem. Trebuie sa dam multe mdsti jos ca sa ajungem la noi insine. L3e ce lipsesc multe amdnunte despre vietile, bolile, pacatele, neajunsurile Sfm^ilor lui Dumnezeu in descrierile despre ei? Pentru ca nu erau cunoscute de cei care au scris despre ei. Pentru ca nu au vrut sa fie spuse decat lucrurile principale. 427 Pentru ca s-a ^inut cont de puterea de intelegere a oamenilor. Pentru a nu se crede ca viaja Sfm^ilor e tot la fel de „ banala " ca a noastra. Dar aceste amanunte ne scapa de multe pacate, de multe inclestdri interioare, de multa fixitate in actiunile noastre. Insa citite cu aten^ie carjile Sfin^ilor lui Dumnezeu sunt un izvor inepuizabil de via}a si de simfire autenticd, iubitoare de Dumnezeu. Vorbim adesea despre ce trebuie sa fim noi, dar nu spunem si cum suntem noi de fapt, despre cat putem noi sa facem acum, astazi. Caci via^a noastra nu e liniard si nici nu e lipsitd de surprize. Trebuie sa ne rugdm si cand suntem bolnavi si cand suntem veseli. Dar nu e tot una a te ruga cufebra in sdnge si a te bucura cu inima plind de dragoste si de bucurie dumnezeiascd. Acum, preotul acesta are inmormantare, dar gandul lui e la un pdcat pe care 1-a facut sau nu poate scapa de grija, ca maine vine cineva la el, poate episcopul lui. El stie ca trebuie sa fie atent la rugaciunile de dezlegare, dar trupul lui }ipd altceva si grija nu iipiere din minte deloc. Pentru acesta, ceea ce stie el ca e rugdciunea nu il poate ajuta acum, daca nu stie cum sa le impace pe toate, sa isi impace toate gdndurile. Episcopul vine maine. Dar pana la episcop, patima maniei ii colcdie in inima. Cum po^i opri inima sa nu urlel Ce unealtd poate ucide aceasta mdnie, care te-a apucat pe aceia, care nici la inmormantare nu stiu sa tacd si vorbesc in spatele taut Trebuie sa stii, tu trebuie sa stii totul. Dar unde ai invafat, la ce scoald teologicd, cum sa ifi astdmperi mania? Nu avem la teologie un curs despre mdnie si altul despre hule si altul despre gdnduri desfrdnate. Cineva ar fi trebuit sa te invefe. Cine? §i ar fi trebuit sa te invG\Qfoarte multe. Transpira^ia gdlgdie pe tine. E luna august si ei tot nu tac. l\i vine sa opresti slujba si sa le spui ca e inadmisibil sa vorbeascd intr-una, cand e vorba tot de mortul lor. 428 Dar tot tu iji spui: „De ce sa par un preot ndtdng si moralizatorV. Lasa-i sdfacd ce vor!"... Poate alt preot gandeste altcumva. Poate el nu ar tolera babilonia in timpul slujbei. Si gandurile pot sa il fure in alta parte, la ceva din trecutul lui, la ceva din viitorul lui, la ceva aiurea. §i slujba se termina fara sa tefi rugatpufin si pentru eel adormit. Ne putem ruga fara sa ne rugdm, pentru ca mintea nu ne std la slujba. §i episcopul vine maine. Si tu te gandesti sa fii bine pregdtit la toate. Multe ne enerveaza. Poate ca la fel ii enerveaza pe episcopi faptul cand trebuie sa ajungd la patriarh si sa-i raspunda la intrebdri. Iar pe copil il enerveaza profesorul ca ii cere prea multe la lecfie. Iar pe paring copiii care nu se mai intorc noaptea de la discotecd. Iar pe fete ca nu au cu cine se culca, de§i nu au terminat nici clasa a opta unele. Enervarea aceasta ne poartd, chiar daca vorbim sau nu despre ea. E o realitate pe care murfi nu o mai simt aiurea in fiin^a lor. Si ma intorc: un astfel de preot trebuie sa sluj eased. Insa nu sluje§ti intr-un mod ipotetic §i la cine vrei tu, ci de multe ori slujim la oameni care nu ne plac mai deloc, care nu sunt/?e calapodul nostru dar pe care Dumnezeu ii vrea §i ii iubeste. Trebuie sa ne depasim continuu mofturile interioare si sa le slujim. §i una e cand oamenii participd la rugaciune si tu ii simfi si alta e cand ei se uitd in nori si par plictisiti de atata „balmajeala" a preotului. Preotul e incurajat si intdrit de impreuna slujire cu el, de iubirea si evlavia celor din jur. Dar el sufera depresii adanci, schilodiri ale sim^amintelor si ale firii sale, cand rdutatea si inddrdtnicia enoriasilor sai sunt fara de seaman. Suntem in mijlocul lupilor (Lc. 10, 3), dupa cum ne-a spus Domnul dar si a inimilor tari, a inimilor murdare si imbdesite de rdutate. 429 §i uneori simt cum preotul nu mai poate, e dezgustat, nu stie cui sa spuria durerea lui, durerea care ii vine sa o fipe din to^i rarunchii. §i atunci ma simt si eu rau, ma doare inima, sufar, cand vad ca acesta, preotul lui Dumnezeu, nu are un confident, nu are cui sa spund ceea ce al^ii ii spun lui. Nu trebuie sa fii duhovnic ca sa fii duhovnic, ci trebuie sa fii duhovnicul pe care nimeni nu il contestd, pentru ca experienfa, in}elepciunea si puterea sa de infelegere si de maleabilitate sufleteascd este evidenta, mult prea evidenta pentru to^i care il aud si il vad. §i unde te duci tu, iubitul meu parinte? Unde, cui, cand spui tu ceea ce aipe suflefl Nu e vorba neaparat de pdcate, ci de inielegerea durerii, a neputin^ei, a greuta^ii vie^ii. Sufletul uman are nevoie de un alt suflet care sa il inieleagd. Omul nu se poate confesa unei masini sau unui copac, chiar daca si asta se poate pana la urma. Insa ne confesdm cu adevdrat la cei care stim ca ne pot infelege, ca pot da din cap cu intelegere la ceea ce le spunem noi. Preotul are preoteasa. Preotul are copii. Preotul are socri, paring, bunici, fra^i, veri, unchi, rude, cunoscu|i. §i to^i vor sa isi spund punctul de vedere in ceea ce il priveste. §i suntem strivifi uneori de remarcile si insinudrile lor, de rdsul lor, de neinielegerea lor. Nu traim intr-o lume ideald si nu tot ce gandim noi e bun sau vor to}i sa il implineasca. Banii pe mancare, banii pe incal^aminte, banii pe cadouri sunt de fapt banii de la pomelnice, banii de la sfestanii, banii de la inmormdntari §iparastase. Ho^ii sparg Biserica, fura vesmintele, fura icoane si tot tu, preotul, le platesti. Cotele la protopopiat si episcopie sunt foarte mari pentru unii. Banii pentru carji sunt pu^ini. Nu mai spun sa vrei sa faci studii superioare si sa fii un preot modest. E cam imposibil fara mari eforturi si fdrd mila lui Dumnezeu din belsug. 430 Exista apoi certurile in familie, patimile preotului streseaza pe mul^i, ale preotesei, ale familiei si ale copiilor lui in general enerveaza comunitatea. Dupa cum si patimile si neghiobia comunita^ii ii enerveaza mult pe preo^i. Nici ei si nici el nu sunt cu totul fdrd de pdcat. Numai Dumnezeu efara depdcat si ne cunoaste si pe unii si pe alfii. §i una e preotul la 30 de ani si alta e la 60 de ani. Una e cand are multd putere si tragere de inimd si alta e cand e obosit si epuizat si imbolndvit de atdtea tracasdri. Cum ar arata spitalul ideal pentru un preot sau locul ideal de odihnd pentru el? Cred ca in afara de Sfantul Altar nu e niciun spital si niciun loc de odihna mai relaxant, mai inviordtor pentru un preot. §i, cu toate astea, si preotul trebuie internat in spital. Si el poate suferi de prostata sau de inimd. Cred ca familia preotului este expusa la multe intemperii din partea tuturor. Uneori speram sd mai treacd gura rea a oamenilor, sa mai uite greselile noastre din trecut si sd o ludm de la zero, sa fie totul bine. Dar de unde atdta in}elegere?\ Pacatele tree. ..Dar cine ne mai da inapoi si puterea de muncdl Iertarea lui Dumnezeu vine peste pacatele noastre. Dar noi devenim prea bolnavi pentru o munca sus^inuta in ogorul lui Dumnezeu. Suntem niste plugari ai credintei sau nu? Nedumeririle tanarului preot sunt multe si nu mai stie uneori cu cine sd se dea ca totul sdfw bine. La noi fiecare e cu ai sdi. Daca nu stii pe cine ai lezat te omoara te miri cine, pe care nu 1-ai vazut niciodata la fa^a. Unii cred in conspirafii, al^ii apara idealuri meschine, cineva acoperd urmele celor care au furat si smanglerit, si asa mai departe. Ne astupdm gropile unii altora, atat cele de murddrie cat si cele de ingropare. Ne zgdrcim prea mult pentru o via^a asa de pasagerd. O tanara din Tahiti500 spunea ca e sclava unora care o bat. Lacrimile ei curgeau in mod dureros pe obraz. 500 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tahiti. 431 Unul e sclavul femeii lui, ca nu poate trai fara sa faca dragoste cu ea si de aceea face toate relele de pe lume la ordinul ei, altul e plin de datorii la banca, altul are nevoie de bani de ii sar ochii. Lumea aceasta efoarte reald. §i cand traiesti in lumea reald si nu in inchipuirea patimilor tale, cand esti treaz duhovniceste, duhoarea si sfinfenia vie^ii te ating in acelasi timp si esti un om care pldngi si rdzi. §i, cu toate acestea, si-a adus aminte ca episcopul i-a atras atentia asupra unui lucru, iar el nici acum nu 1-a rectificat. §i el vine maine. §i e nevoie de masa, dar si de oameni la slujba, vor veni si alti preoti, preoteasa e putin bolnava. Dar cand vine episcopul nimeni nu mai e bolnav... Si copilul eel mic are un abces. Si trebuie sa isi faca si rugaciunile pentru a doua zi, dar nu s-a spovedit inca. §i unde, unde e lini§tea lui si lini§tea ta, daca tu ai fi el si el ar fi tu, si aiifi in aceea§i situate? Unde fugi? Cine sa te ajutel Dar alaturi de acest crdmpei de vorbe se pot ivi multe nepldceri, care tocmai acum incep cu adevarat. Nu ai timp si ai prea multe de facut, mai pe scurt. §i cu toate astea. . .esti preot. Cineva spunea: daca vrei sa-l injuri pe preot, atunci sa faci mai mult decat el in tot ceea ce elface bun. §i dupa ce vei face asta, vei inva^a sa il iubesti si ifi va pdrea rdu ca ^i-a trecut prin cap sa il injuri. N u stiam ca Jonathan Swift501 a fost preot anglican. Si ieri, din stiva de car^i si de romane pe care o am la bloc, am luat tocmai o carte de-a lui502 de peste 600 de pagini. Am citi pe ici pe colo si am ramas surprins: desi a trait in secolele XVII-XVIII este foarte actual in multe. 501 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Jonathan_Swift. Jonathan Swift, Calatoriile lui Gulliver, Povestea unui poloboc §i alte satire, trad, de Leon Levijchi §i Andrei Brezianu, Ed. Univers, Bucuresti, 1985, p. 646. 432 Am gasit la el: „Carte catre un June domn de curand primit la Sfanta Hirotonie" si, intrigat fiind de ea, am citit-o. §i iata pasaje: „de indata ce a pus mdna pe o diploma.. .viitorul cleric se grabeste la randul sau sd primeascd hirotonia fara a mai sta pe gdndurF . Parca ar fi astazi! §i despre predicd si stil are multe argumente pretioase: „cuvantul potrivit la locul potrivit, iata ce hotdrdste stiluV ; sa nu folosim cuvinte pe care nu le pot infelege oamenii care ne asculta, chiar daca sunt termeni teologici foarte cunoscu^i pentru teologii de profesie; observa „frecventa epitetelor plate si de prisos" dar si „redescoperirea si folosirea prosteascd a vechilor expresii tocite"505; o paralela intre Demostene si Cicero foarte obiectiva, din care reiese, pana la urma, ca a^a^area pdrfii emotionale in detrimentul invdidturii de credinid e ddundtoare, pentru ca „nu se cade pasiunii sa fie maipresus de raiiune" . Tree peste cateva lucruri. Scrierea aceasta de cateva pagini ar putea fi laiitd intr-o conferin^a. §i concluzionez cu urmatoarele: Jgnoranfa poate fi uneori mama a superstifiei; din experien^a, nu reiese insa sa fi fost si mama sentimentului religios; intr-adevar religia crestina a propasit mereu eel mai iute si mai bine in ^arile civilizate. Jin sa pomenesc aici acest lucru pentru ca s-a sus^inut cum ca preotimea ar avea mai mare trecere acolo unde domneste nestiinfa (cu siguran^a ca daca ar fi asa, tara noastra ar fi un adevdrat rai pentru clerici)"507. Cu cat oamenii se apropie de dreapta rafiune a firii cu atat spun lucrurilor pe nume. Ei nu pot ajunge niciodata, fara Re velaria dumnezeiasca, la intelegeri care decurg din aceasta, dar pot ajunge la niste inielegeri, care pot fi utilizate si imbogdiite de cei care sunt plini de cuvintele celeprea sfinte ale lui Dumnezeu. De aceea, de la un moment dat, in urcusul nostra duhovnicesc nu trebuie sd ne mai fie teamd de a privi peste tot, oriunde, pentru ca sa in^elegem adevdrurile Sfintei Ortodoxii. Pot privi pe un scriitor, pe un muzician, pe un filosof, pe un eretic si din ei pot extrage argumente pentru veridicitatea adevdrului Sfintei Biserici si nu argumente impotriva ei. 503 Idem, p. 536. 504 Idem, p. 537. 505 Idem, p. 540. 506 Idem, p. 543. 507 Idem, p. 552. 433 De curand m-au surprins placut trei formatii hip-hop romanesti, care au spus niste adevaruri categorice ale vie^ii noastre. Una instiga la culturd, la a mai citi o carte, alta cere Romaniei sa se trezeascd si da exemplu pe unul care munceste de dimineata pana seara si cade lat seara, amintindu-ne totodata ca in decembrie, la revolutia romana, al^ii au murit ca sa ififie fie mai bine iar a treia vorbeste despre lumea aceasta nebuna, in care nu trebuie sa mori de tdnar, pentru ca mai pofi visa, adica mai po^i vedea ceva bine in viitor. Cu cat prive§ti mai atent lucrurile, cu cat le cuno§ti mai aproape de adevar, cu atat po^i spune lucrurilor pe nume. M trebuit sa plec la Sfanta Biserica. Ziua pogorarii Sfantului Duh. §i dupa ce am terminat de scris la computer cele de mai sus, acesta s-a stricat „din senin". Imprimantele, doua la rand, una dupa alta, s-au stricat si ele tot „din senin". Totul se s tried... dar numai cand eu am cea mai mare nevoie de ele. Parintele profesor Dumitru Popescu a acceptat tema mea pentru doctorat508 dar a extins-o si mai mult, pentru ca sa aiba intdlnire cu problematica culturald a lumii de astazi. §i mi-am adus aminte ca aseara eroul poporului a rdmas singur, pentru ca lumea sa a trecut si de el, cei de astazi, nu mai au nevoie, desi el a luptat pentru ei. M-a durut aceasta realitate, cand el cdnta din muzicufd un mars ostasesc, era orb, dar sta in fa^a statuii ridicate pentru fostii sai combatan}i, acum morii pentru fard. ^seara am vazut un film inspdimdntdtor in esen^a lui. 508 Subiectul tezei mele doctorale. 434 Un grup de femei se inieleseserd intre ele ca sa isi ucida barba^ii. §i fiecare trebuia sa ucida barbatul alteia, cu stiinfa sofiei aceluia. Asa ceva este inspdimdntdtor pentru mine. In casa unde barbatul se teme de so^ia lui ca sa nu-l ucida sau femeia se teme sa nu fie ucisd de so\ sau copiii se tern sa nufie ucisi de paring sau parin^ii se tern sa nu fie ucisi de proprii lor copii e un adevdrat iad. Frica, teama persistentd in fiin^a noastra ne scelereaza, ne face sa acceptam inrdurirea demonilor foarte adanc si sa comitem fapte rele, foarte rele. Intr-o astfel de stare semi-constientd po^i fi un monstru. Oamenii care nu dorm linistiii sau indeajuns de mult si sunt enervafi pot deveni asasini fdrd sa vrea, pentru ca se lasd purtafi de imaginea deformatd a realita^ii pe care ei o percep in aceasta stare. Oboseala multa, epuizarea extrema, drogurile, mandria ca po^i face una sau alta sunt factori de debilitate perpetud. E foarte greu dar, cu harul lui Dumnezeu, e posibil sa treci peste obstacole mari intr-o asemenea stare. Omul care se simte neajutorat sau care nu se roagd cu tdrie Domnului se inchide in el si, ca un animal incoltit, asteapta un sfdrsit iminent. Dar nu vine nimic! El se simte claustrat, nedorit, apasat...Dar nu e reald sim^irea lui. E numai o influenza satanicd. Daca si-ar smeri cugetul ar vedea ca starea aceasta de asteptare catastroficd e falsa. Starea de boald te face sa te ui^i in urma cu sild, ca si cand nu ai facut nimic care trebuie sa rdmdnd. De multe ori Satana ma impinge sa arunc tot ce am scris aici, in aceasta carte si in celelalte. Imi spune ca totul e pueril, ca nimeni nu vrea sa citeascd as a ceva. §i chiar daca nimeni nu ar vrea sa citeascd, cuvintele acestea ma tin treaz pe mine insumi si prin ele ma eliberez de uitare sau de lipsa de curaj de a leprivi infafa. Ispita distrugerii sau a autodistrugerii o avem la fiecare pacat pe care il facem. Pasiunea satanica de a ne rani e inspaimantatoare. 435 \V interesant faptul ca in structura noastra lingvistica prezentul e o aciiune care nu se termina in prezent. Spunem: „eu vad", ca si cand am spune: „eu voi vedea oricdnd". §i privind aceasta speranfd a prezentului cu ochii unui batran putem spune ca prezentul e foarte juvenil. Ca el, prezentul, nu stie ca oamenii pot si orbi la un moment dat. Istoria vie^ii omenesti neaga aceasta speranid nefdrmuritd a indicativului prezent. „Poate fi si altfeF, spune ea. Insa, daca raportam la suflet acest prezent, e adevarat: sufletul intotdeauna va vedea. Vom vedea si dincolo de moarte. Sufletul vede. Bogatul, fiind in lad, vedea Raiul dar se vedea sipe sine. hi constientiza chinul in care se afla. Noi privim Sfmtele Icoane ca sa incepem sd ne curdiim privirea, sa ne-o sfintim. E o mare linistire, o mare bogdfie de sens si o prolifwd teologie in contemplarea Sfmtelor Icoane. Privirea te duce la infelegere. Privind un Sfant vrei sa ii cunosti si mai bine via^a. Cau^i via^a lui si o citesti dar fii si legdtura cu acel Sfant prin rugaciunea directd si cu inimd deschisd catre el. Relatiile cu Sfm^ii lui Dumnezeu, legatura de iubire si de incredere in ei sunt cele mai sincere prietenii ale umanita^ii. Pe cat ne privim pe noi in mod egoist, pe atat nu mai intelegem rostul aproapelui nostra, nu mai vedem importanfa lui covdrsitoare pentra noi. Nu mai in^elegem ca el ne face sd ne simfim iubifi, ascultafi, ca el ne da increderea in celdlalt, pacea inimii ca iubire pentru oameni si pentru Dumnezeu. Oamenii fara prieteni sunt decdzufi din umanitate, sunt maipufin oameni. Atata timp cat singuratatea ta e din cauza egoismului tdu via^a fi se pietrificd, inima l\\ devine de ghea|a. E infioratoare aceasta gheaid a neiubirii, a nein^elegerii durerii celuilalt, a apelului celuilalt. Dar tot la fel de dizgrafioasd e si rela^ia cu un altul, atunci cand urmaresti un scop meschin sau situatia in care nu il lasi sd intre in inima ta daca vezi ca e sincer, daca vezi ca te 436 iubeste enorm, daca vezi ca vrea sa fie intr-o relate de sfdnta prietenie cu tine. In ultimul timp am incercat o deschidere enormd fa^a de fiecare om, care a vrut sa intre in contact cu mine. Au intrat insa prea pufini pana la urma. Am spus tot ce mi-a trecut prin inimd in fa^a lor, le-am aratat toata dragostea si toata increderea incat unii au ramas uimifi. Dar nu am gasit niciunul care sa rdmdnd langa mine, pentru ca ar fi in^eles ca are mare nevoie de mine. Eu insa aveam mare nevoie de fiecare dintre acei oameni, care mi-au calcat pragul, numai pentru ca vreau sdfiu in relafii vii cu to^i. §i am in^eles ceva: ca nu e de ajuns sa vrei sa ai intdlniri mari cu oamenii, ci ca acestea sunt un dar al lui Dumnezeu pana la urma. Oamenii vin la tine si fara sa vrei tu. Daca vrea Dumnezeu, prietenii apar din toate zdrile lumii. Insa, cred eu, ca e bine sa vii in fa^a oamenilor, sa ii astepfi, sa ii caufi, daca vrei sa iubesti oamenii si sa ii ajufi. A sta acasd nu e intotdeauna un lucru bun. Uneori trebuie sa iesi afard si sa caufi. a m ramas in suflet cu rdceala crematoriului din parcul Tineretului509 . §i niciodata pana azi mausoleul comunistilor510 din parcul Carol511 nu mi s-a parut mai ridicol si dizgrafios. Cand am vazut crematoriul am crezut ca e un templu evreiesc. Privind pe geam, patra^elele cu urne pline cu cenusa umana m-au infiorat. Comunistii distrugeau Sfmtele Biserici, care aveau Sfinte Moaste in ele si isi puneau in mijlocul spa^iilor verzi osemintele lor pagane, atee. Propaganda Partidului Democrat impotriva Sfintei Catedrale513, care se vrea construita in parcul Carol si a celor care se impotrivesc e de un satanismferoce. 509 A se vedea: http://wikimapia.org/62368/ro/Crematoriul-uman-Cenu%C5%9Fa. 510 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mausoleul_din_Parcul_Carol. 511 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Carol_I. 437 Prefera un monument fara nicio semnifwaiie in locul unui locas al lui Dumnezeu. E ca si cum ar spune ca Dumnezeu nu are ce cauta in acel pare, ca „nu 1-a facut El". Ii refuzam lui Dumnezeu existen^a. Ce ridicol! II refuzam pe Dumnezeu pretutindeni unde spa^iul se foloseste impotriva voii Sale. Parcul Herastrau514 mi se pare singurul pare din Bucuresti unde po^i sa respiri sdndtos. In rest, spa^iile sunt amenajate mai mult comer cial. Urcam scarile spre crematoriu, scari concentrice. Era ca o reduta in care moartea trona. Nu exista niciun semn, nicio inscriptie. Gianina [Piciorus] a dedus ca e un crematoriu din niste afise care vorbeau despre urne. l\i duci mama la crematoriu si o lasi pe mana unui necunoscut ca sa o incinereze. Poate sa-si bata joe de trupul ei cum vrea. La fel la morga: le taie capul cu unelte electrice si le privesc creierul, le scot tot din stomac si cap. Si ii cos trupul la loc ca pe un sac. Trupul nu mai are nicio demnitate, nicio valoare in ochii lor. Ce diferen^a este intre evlavia cu care se umbld cu trupul unui Sfdnt, de catre cei care il iubesc si modul cum 1-ar fi tratat, pe acelasi trup, cei de la incinerare sau de la morgal Citeam despre Sfm^ii care au fost martirizafi in Rusia de catre comunisti. Le aruncau trupurile unele peste altele si sfantul lor sange era ca o baltd in acele camere unde ii aruncau. Umblau oricum cu trupurile lor pentru ca nu simfeau mireasma cura^iei acelor trupuri. Nu aveau nasul infundat, ci sufletul. Asta e marea drama a acestor persecutori nebunil Am stat pu^in pe o banca. Am luat aer...dar nu mi-am facut niciun prieten. 512 Acum se numeste: Partidul Democrat Liberal. Pe atunci era Partidul Democrat: http://ro.wikipedia.org/wiki/Partidul_Democrat. 513 Catedrala Mdntuirii Neamului s-a dorit sa fie construita in Parcul Unirii, unde e crucea patriarhala de acum, care ii enerveaza pe multi si nu mai stiu cum sa o mascheze, cand vine vorba de evenimente culturale. Apoi s-a dorit construirea ei in Parcul Carol I, in locul mausoleului...dar unii au inceput sa protesteze legandu-se de copaci. In cele din urma lucrarile s-au inceput aici si continua: http://catedralaneamului.ro/. 514 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Her%C4%83str%C4%83u. 438 Furam momentele de lini§te, de racoare. Dar cand vom vrea sa avem si ore de intimitate, de bucurie si de daruire cu altii? Ca sa vindem ceva punem reclame facem si desfacem. Dar ce reclame punem ca sa ne cunoastem si sa ne iubim cu sfinienie uniipe alfii, „asa cum ne-a iubit El"? Nu e mult mai usor sa scrii oamenilor, decat sa-i iubesti si sa te darui lor? §i, cu toate acestea, astazi am avut o stare de bucurie de cand m-am trezit. Uneori, cineva se roaga pentru mine si ma bucura mult aceste rugaciuni. Mul^umesc Tie, Doamne, pentru mila Ta cea mare si prea minunata, pe care o reversi in inima mea, a pacatosului! Scrisorile Fericitului Hie [vazatorul de Dumnezeu] sunt si ele o altd lecfie profunda de viata in via^a mea. Sunt scrise de el la varsta pe care o am eu acum. §i ne asemanam atdt de mult incat el e tatdl meu mai mult decat propiul meu tata. Asa trebuia sa arate tatal meu! Asa vroiam sa fie! §i Dumnezeu mi l-a ddruit din plin. Darurile sale, ale Dumnezeiescului Hie, sunt cele mai mari si mai sfinte bucurii ale vie^ii mele. Sunt darurile unui Sfdnt pentru fiul sdu eel prea nevrednic. §i iubirea aceasta te umple de lacrimi, de o bucurie fdrd margini. M -am reintors la Omul din subterand ca la o a amintire frumoasd dar uitatd in mod fundamental. Cineva cu o memorie impecabild (daca exista si asa ceva) nu m-ar in^elege, daca i-as spune ca am uitat tot ce am citit pana acum, si ceea ce imi amintesc este asa de vag incat trebuie sa recitesc ceea ce am mai citit si tot nu imi aduc aminte totul. Destainuirile lui suntfiresti, normale, cu tot ficfionalul lor. Intri in pielea unui personaj, care este de fapt autorul. Dar un autor dublat de toate senza^iile, perceptiile si amintirile pe care le are vizavi de al^i nu stiu ca^i oameni, pe 515 F. M. Dostoievski, Omul din subterand, col. „Marii scriitori - Marile carji", trad, de V. Em. Galan §i Igor Blok, Ed. Orfeu, Bucuresti, 1993. 439 care i-a intalnit sau a vrut sa ii intalneasca, pe care si i-a imaginat sau pe care i-a „falsificat" in scris, deoarece in atingerea cu via^a sa au fost prea brutali. §i eel care vorbeste mult - si un scriitor vorbeste mult (caci scrisul e o forma de vorbire foarte lunga, epuizant de lunga) - scrie despre sine: „unica menire a oricarui om destept e pdldvrdgeald'' . Binein^eles ca e ironic. Se autoironizeazd autorul nostra, deoarece in fa^a multimii nescolite omul destept e doar unul care vorbeste mult dar nu si esential. Pentra ei vorbirea lui nu e esentia Id... pentra ca ei nu au nimic de-a face cuprofunzimea. E adevarat: omul destept e foarte obositor atunci cand nu pofi sd-l urmdresti. §i asta pentra ca nu stii despre ce vorbeste. Pentra ca nu cunosti ce vrea el sa ifi spund. Teoria despre civiliza}ie mi s-a parat de un mare realism. Spune Dostoievski: „Civilizatia nu face decat sa ne dezvolte varietatea senzafiilor; nimic mai mult. De pe urma dezvoltarii acestei varietal s-ar putea ca omul sa evolueze atat de-al dracului517 incat sa-si afle desfdtarea in sdnge"518. §i tot el remarca, ca cei care au varsat eel mai mult sdnge nu erau de teapa lui Atila sau Stenka Razin, ci din categoria domnilor celor mai civilizafi . Cautand sa-1 civilizdm pe om fara sa il transfigurdm duhovniceste, ontologic, ajungem la ideea de civiliza^ie ca la cea mai anostd utopie, care inca se practical „sunteti ferm convinsi ca omul se va obisnui neapdrat, cand vor disparea cu desavarsire diversele apuedturi vechi si proaste, cand bunul- simf si stiinfa, reeducand firea omului pe deplin, o vor indrama pe calea normald" . Omul secularizat crede ca se poate domina, ca se poate educa pe deplin de unul singur. De aceea copiii lui fac medita}ii la orice nu si la Religie. Religia e privita ca „o apucatura veche", care nu ne mai trebuie si, mai ales, viafa Bisericii nu ne mai trebuie. Insa Sfanta Biserica are puterea de a ne transfigura ontologic. 516 Idem, p. 24. 517 A se citi: „de satanic". 518 F. M. Dostoievski, Omul din subterana, ed. cit, p. 29. 519 Ibidem. 520 Idem, p. 30. 440 Adevaratul bun simt §ifolosirea corectd a cercetdrilor stiin}ifice tine de transformarea harica a fiin^ei noastre. Reeducarea pur umana nu e decat o schilodire si mai nefireascd a firii umane. Omul care se centreazdpe sine e eel mai exasperant. §i devine eel mai exasperant, pentru ca „stiinta insasi il va inva^a pe om...ca in realitate el n-are nici voinfa, nici capricii, cum de altfel n-a avut nicicdnd; ca el nu-i, in fond, S9 1 decat ceva gen clapa pianului sau butonul orgii" . §tiin$a il inva^a pe om ca el e ceva inert, ca e cinevafdra valoare. Insa intruparea Fiului lui Dumnezeu ii arata omului adevarata valoare: omul e chemat la indumnezeire. Omul nu e o masind, nu e cineva programat sa faca una sau alta. Candva poate am sa ma intorc la aceasta carte. Utopia e o viziune umana inadecvatd despre lume, care este infuzatd la nivel politic in via^a noastra. Comunismul e o utopie pe care am digerat-o cu greu. Democra^ia e o alta utopie, pe care o digeram si pe asta cu greu. Nu po^i face proiecte socialo-politice perfecte, atata timp cat unii vor sa se curdfeascd de pdcate iar al^ii vor sa faca orice ca sa se imboga}easca. Incompatibilitatea tine de voinfa antagonicd a celor care trebuie sa traiasca intr-un astfel de stat, gandit si condus comunist sau democratic. Insa ideea ca ni se va arata de ce suntem asa sau asa, fara cuvantul lui Dumnezeu, e cea mai periculoasd afirmatie a stiin^ei si culturii contemporane. Atata timp cat ni se va „demonstra" ca nu ne putem schimba pe deplin, ci numai partial, se va lupta impotriva vie^ii duhovnicesti, care il transfigureaza pe om si il face om nou cu adevarat. Falsa „soteriologie" a culturii si civiliza^ie e un subiect care merita a fi cercetat. Increderea omului exclusiv in sine constituie esecul lumii contemporane. 521 Ibidem. 441 La sa fim ironici cu adevarat trebuie sa spunem prostii cu carul. Dar ca sa fii ironic intr-un mod nebuneste de enervant e ca in intamplarile care urmeaza. Mergem la o filiala BCR ca sa spunem ca avem in cont o sumd de bani dar ea nu mai apare si pe cardul nostru. Ni se cer niste acte, le aducem si cand colo, in loc sa ne spuna de banii pe care trebuia sa ii ridicdm datorita unei banale erori de soft, doamna cu pricina se uita daca nu cumva actul nostru de casatorie efals. Venisem sa ridic banii si ea se uita la acte care nu aveau nimic de-a face cu cardul. Asta mi se pare de-a dreptul ironie nebuneascd. Insa un caz si mai „tare" decat al nostru a fost acela, ca in acelasi timp, unui tanar, bancomatul bancii ii „mancase" cardul cu totul, pe care avea 400 de euro. Acesta cerea sa i se restitute banii si cardul, pentru ca ii ramasese in bancomat iar cea care il indruma ii spunea sa sune in Elvefia, ca sa primeasca un fax de acolo, pentru ca sa se confirme faptul ca pe acel card sunt banii lui. Insa el ii spunea cu foe, din toata inima, ca nu mai are niciun ban si ca doar aceia sunt banii lui, pe care, in loc ca bancomatul bancii sa i-i dea...i-a inghitit. Vazand ca nu o scoate la capat cu impertinenta, pana la urma a cerut, sarmanul, numai cardul si le-a oferit banii „cadou", ca si asa nu avea banca prea multi bani. Dar femeia, func^ionara de un prost gust veritabil, si cand acesta i-a spus ca nu mai vrea banii ci doar cardul, in loc sa spuna ca e vina lor si ca se rezolvd imediat, pentru ca nenorocitul de bancomat e al bancii si daca ii dddea banii. ..mmem nu il mai innebunea de cap, sl tinut-o una si buna, pana la final, ca o placa stricata: ca trebuie sa sune in Elvefia. Nu vroia sa-i restituie cardul, desi se putea face foarte usor acest lucru, deschizandu-se bancomatul, caruia i-au pus, dupa toata tarasenia, un „defect" pe el... in timp ce cardul omului era induntru. Dar el nu era defect, ci cu 400 de euro in el, care nu erau ai bancii ci ai unui cetacean oarecare, care nu trebuie umilit si nici escrocat de nimeni. Dar pentru ca totul era foarte usor de fdcut, pentru ca era prea simplu de fdcut, tocmai de aceea nu s-apututface. 442 Nici banii mei nu au fost gdsiti. Ideea era ca introdusesem cardul in bancomatul unei alte banci si aceea mi-a „mancat" banii instantaneu...fara ca eu sa ii scot. Nu am facut decat sa introduc cardul intr-un bancomat Bancpost, sa stabilesc cuantumul de bani pe care il doream...si...cand trebuia sa imi curga banii... mi s-a afisat ca am zero lei in cont! Insa banii nu mi i-a mdncat nimeni, pentru ca pe desfasuratoral primit de la bancomatul BCR se spunea ca banii sunt la ei. Deci am banii intr-o bancd si, in acelasi timp, nu-i am. Nu era pentru prima data cand foloseam bancomatul Bancpostului. De fapt foloseam bancomatele ambelor banci si pana acum n-am mai avut probleme de acest gen. Dar daca eu bag un card al unei banci in bancomatele altei banci si imi „dispar" banii, ce inseamna asta: ca bancile se furd intre elel Atunci ce siguran^a pot avea in astfel de instrumente de vehiculare a banilor, cand banii dispar ca la hocus-pocus? Nu ni s-a restituit niciun ban. Nici tanarului nu i s-au restituit cei 400 de euro. Ambii avem „probleme de nerezolvat" desi nu avem nicio problema. Lui putea sa ii dea cardul in doud minute iar mie putea sa imi dea banii pe loc si sd-mi schimbe cardul. Insa mi-au facut doar formele de schimbare ale cardului, pe cand problema banilor anteriori a rdmas in aer. Cardul e pe numele so^iei. Pe ea nu a crezut-o func^ionara bancii ca e mdritatd cu mine, pana nu i-am adus acte „doveditoare". Dar cand i-am dat cardul sa ni-1 schimbe, ni 1-a luat si nu ne-a dat nici mdcar o chitanid in schimb, ci din partea noastra s-a mers „pe incredere". Adica ei: hop, cu noi, pe cand noi: oameni de zahdr cu hotii. De ce nu s-a mers pe incredere si in cazul nostra? „Marile" banci apar pe spinarea pdrlifilor care pierd. La fel ca si cazinourile. Statul roman, la fel si marile institu^ii comerciale, te taxeaza la zi, la secunda daca nu i}i pldtesti taxele, insa cand faci reclamafii, cand l\\ ceri drepturile, cand vrei sa ^i se faca dreptate, se face dreptate niciodatd sau dupd ce mori. E ironic. O ironie absurda. 443 Credem ca suntem apdrafi sau in siguranfd pentru ca statul are grijd de noi. Insa nu e adevarat! Suntem singuri, pe cont propriu, intr- o lume pe care nu o guverneaza decat Dumnezeu. Ieri am mers spre noi Sfmte Biserici. Am luat-o pe jos. Am trecut prin fat.a casei lui Anton Pann , care acum e locuita de tigani. Nu stiu daca au auzit vreodata cum sund cuvintele acestuia. Cainii ieseau din curji cu bucuria de a ne musca. Am scapat totusi. Pu^in mai incolo, langa o casd pdrdginitd, o vila avea si pare cu statui in grddind si piscina. Contrastul era de pros t gust. Era un nefiresc total in acest ansamblu arhitectural, ca in cazul bogatului cu zece lanfuri de aur si a saracului ce sta langa el §i care nu are chilofi in cur . Mergem mai departe §i ajungem la prima Sfanta Biserica din fa^a noastra. Era pe un deal pusa si arata ca si cand ar fi fost un container de gunoi, pentru ca nu avea ce sd facd pe delusorul ala. Nefirescul ei era evident. Fostul regim cred ca si-a spus cuvdntul si aici. Ne asezam in dreapta si o femeie, imediat, imi da scaunul ei. Nu stiu unde a disparut acea femeie, pentru ca nu am mai vazut-o. Insa atmosfera de aici mi-a fost atdt de insuportabild, datorita celor care o compuneau, incat am plecat pdnd sd inceapd Sfanta Liturghie. Era un soi de debandadd, de ducere si intoarcere continud, care spune multe despre cei care slujesc aici. Se vorbea care cu cine dorea si cum se putea, unii se spovedeau, al^ii erau intr-un continuu voiaj la Biserica iar cantare^ul a cantat canoanele Adormirii Maicii Domnului, apoi s-au intors cu slujba si s-au citit Sfintele Evanghelii (a duminicii si a praznicului), pentru a se reveni la Laude. Probitatea si credibilitatea multor preoti e indoielnica. Te uifi la femeie lor si intelegi acest lucru. 5 2 A se vedea: http://ro. wikipedia.org/wiki/ AntonPann^ 23 O expresie romaneasca neaosa: „a nu avea chiloti in cur". Inseamna: a nu avea de nici unele, a fi sarac lipit. Daca as fi spus ca ar fi fost numai sarac, ar fi fost prea pu{in pentru a spune adevarul. 444 Iesim afara. Cineva ne indrama spre o alta din apropiere: Biserica Dobroteasa. Lume multa. Mergem in fa^a. Caldura mare. II vad pe patronul de la Sofia524, care face drumuri dese cu carjile si pe al^i ca^iva pe care ii cunosc din vedere. Preotul slujitor e parintele Gheorghe Sima525, care mi-a fost profesor de Spiritualitate ortodoxd la facultate. II stiam in alta parte si nu ma asteptam sd il vad aid. Insa in timp ce noi ne asezdm langa Sfmtele Icoane, tot pe partea dreapta, datorita cozii de la impdrtdsit, apar mai multe doamne, una dupa alta, care fdra sd ne ceard voie, ne fac sd ne dam la o parte, ca sa se inchine ele un minut la doua Sfinte Icoane... M-am enervant si mai mult si le-am certat din tot sufletul. Au fost uimite de reac^ia mea, chiar indispusQ, insa fara sa constientizeze ca nu se face asa ceva niciodatd. Ca nu exista rugdciune pentru tine.. .daca in timp ce tu crezi ca te rogi...ii umplii de nervi pe cei de langa tine. Le-am intrebat: „Daca erau vreo 30 de Icoane aici, ce facea^i: ii dadea^i pe to^i la o parte, numai ca sa va inchina^i dumneavoastra?...In ce institute de stat va mai comporta^i asa, ca lapiaffi...". N-au zis nimic. Insa una dintre ele s-a indreptat spre rdsdrit si a inceput sa se roage, ca si cand eu as fi deranjat-o enorm prin „mojicia" mea...nu mojicia Qipe mine. Insa zisul de la obraz a fost un lucru bun... pentru ca nimeni nu a mai indrdznit sa ne deranjezc.dupa cum nici noi nu am deranjatpe nimeni injur. S-a terminat fa^aitul in zona noastra. A inceput predica. Foarte slabd, de altfel. Ma asteptam la ceva mai mult de la el. Dar am avut parte de o alta surpriza: un om la vreo 40- 50 de ani se inal^a pe varfuri in spatele nostra, pentru ca sa il vada pe preot predicand. I-am dat voie, cu stupoare, ca sa treaca mai departe. In fa|a noastra, in spatele unei doamne care statea la slujba, el se inal^a pe varfuri ca un soarece, pentru ca sa auda ce se predica. Nu 1-am intrebat ce a auzit el din predica. Insa stiu ca eu nu am re^inut nimic din cauza enervarii pe care mi-aprodus-o. 524 Editura Sofia din Bucuresti: http://www.sophia.ro/index-ro.htm. 525 A se vedea: http://dobroteasa.ro/parohie/slujitori/. 445 Dar el nu a sesizat cat e depenibil. Si sunt uluit mereu de asta: credinciosii nostri nici macar 5 5 5 nu isi dau seama ca sunt penibili, ridicoli prin anumite gesturi, daramite sa le ceri maimultl Harul lui Dumnezeu ne atrage ca sa mergem la Sfanta Biserica, insa mergem acolo cu nesimtirea si proasta crestere de acasd. §i ii spuneam Gianinei [Piciorus]: ortodocsii nostri nu au nici macar orgoliul satanic al omului civilizat de a nu se face de rds, de a spdla aparenfele, chiar daca ei sunt mitocani de inaltd clasd. Isi arata prostia in stil mare in Biserica si in societate, in timp ce ereticii sau liber cugetdtorii isi ascut limba la orice prostie pe care o spun, pentru ca sa para „intelectuali rasati", „profunzii profunzilor". La miruit am fost surprins de faptul, ca fostul meu profesor si-a adus aminte de mine. M-a intrebat despre cum am ajuns eu tocmai pe aid. §i i-am raspuns: „Am cautat strada". Nu am gasit ceva mai bun pentru o asemenea intrebare. De la Timpuri Noi am ajuns cu metroul in Unirii si am cumparat un spray. Domnisoara care ni l-a vdndut era mult mai drdgufd decat cei care au mers astazi sa se impdrtdseascd. Nu conteaza daca a facut-o din interes comercial sau nu dar eel pu^in s-a dovedit mai atentd decat cei care erau la slujbd. Asta e dramatic: sa gasesti oameni mai deschisi la minte in afara Sfmtei Biserici si noi, cei care ne unim totdeauna cu Dumnezeu, sa fim mult maifazi decat ei. Asta ma omoara cu zile: nici macar nu nimdm evlavia, delicatetea, voiosia, frumusetea in Biserica si in relatii daca tot 5 ~ 5 ~ 5 5 5 nu le avem ci distrugem totul in jur prin trei cuvinte si doud priviri. Conditiile in care noi facem slujbe nu sunt deloc potrivite. Avem locasuri mici, cantare proasta, incalzire si aerisire precara si slujitori care rar se ridicd la inal^imea unui intelectual fin si de-a dreptul infiordtor de rar sunt cei care traiesc ca niste teologi ai lui Dumnezeu. Situa^ia ma inspdimdntd. Ce vad ma socheazd. Consternarea pe care o traiesc ma lasd mut. 446 Iar cand te ui^i la credinciosi ei arata, cu precadere, ca preo^ii care ii conduc. §i cand te ui^i la zidurile Bisericii si acestea ii reprezinta. Langa un hotel bea ceva un barbat care avea steaua evreiasca la gat. As vrea sa intreb pe un evreu: ce inseamna inca pentru evrei acest semnl Pentru mine e dezolant sa privesc o sinagogd sau asteptdrile unui evreu. E dezolarea care apare atunci, cand se calca evidence si se cauta, in acelasi timp, aceleasi evidence „prea evidente". Dezolarea aceasta ma cuprinde si cand privesc un mahomedan sau un budist, un catolic sau un luteran sau pe oricine altcineva, care incearca sa ma inve^e ce e adevdrul, unde e adevdrul, fara ca el sdfw in adevdr. Dezolarea mea e fundamental religioasd pentru ca reprezinta durerea mea fata in fata cu minciuna, cu lucrurile rastalmacite, viciate. Ni s-a imbdcsit fiin^a de satanism. Peste tot ni se pompeazd in suflet egoismul, dezinteresul de ceilal^i, crezul ca pofi sdfaci totul de unul singur sau prinfor}a. De aceea, acele femei treceau peste noi ca sa se inchine, pentru ca nu vedeau si nu sperau decat la o relate egoistd cu Dumnezeu, la o relate singuratic-egocentricd, in care comunitatea celorlalti credinciosi nu era importantd. Sau vin sa se inchine numai ca sa epateze a femei credincioase dar acasa, in mediul privat, nu au timp de rugdciune. Omul rugdciunii nu e niciodata un om prost-crescut sau indiferent fafd de ceilalfi. Rugaciunea creeaza o sensibilitate enormd fa^a de to^i oamenii, o amabilitate evanghelicd si o smerenie profunda. Mul^i incurca smerenia cu lasitatea plind de egoism, care se propune drept „suferinfd pentru Dumnezeu". Insa niciodata fariseismul nu are sa fie canonizat si slavit ca sfinienie. Stam in pat si vedeam un reportaj din comuna Cumpana526. Primari^a a facut multe in aceasta localitate din jude^ul Constanta... Dar in interviul pe care ea 1-a dat unei televiziuni a repetat de atdtea ori numele de Cumpana, incat la noi, in casa, a devenit proverbiala: „ca la Cumpana", dupa cum e 526 Idem:http://ro.wikipedia.org/wiki/Cump%C4%83na,_Constan%C8%9Ba. 447 proverbiala: „care este", a domnului Vanghelie52 de la sectorul 5. „E de la Cumpana" a devenit semnul distinctly pentru acela, care nu §tie sa vorbeasca prea pedant dar vrea sa se dea, totusi, de rotund. Era usor de gasit un inlocuitor pentru acest nume sau se putea vorbi omeneste, jovial, direct despre realizarile din comuna. Insa ea nu a vrut in ruptul capului acest lucru, pentru ca vroia sa fie recunoscutd drept o femeie cu un anumit standard informational, in ciuda faptului ca nu-l avea. Imi aduc aminte de o func^ionara a Poliiiei (un exemplu tras la xerox), care m-a intrebat ce studii am. Asta cand ne-am schimbat buletinele... §i i-am spus ca am studii post-universitare. Ea s-a uitat la mine mirata (pentru ca nu avea rubricd pentru cetdteni cu studii post-universitare) si m-a intrebat: Adicd ce? §i i-am spus ce. S-a uitat la mine. ..si a tras concluzia „nefericita": „Deci, a^i absolvit o facultateV '. Ea nu in^elegea insa ce sunt acelea studii post- universitare, adica dupd facultate sL.pana la urma: a scris ce a vrut. Si asa nu conta pentru Politie daca eu am sau nu am studii post-universitare. . . Insa nu e ea de vind, sarmana...ci eel care apus-o acolo. Incompetenfa e anume cdutatd, e selectionatd si pusd in functie, ea nu e o mirare ci o cotidianitate, si e pusa expre acolo... pentru ca sa te intalnesti cu eapeste tot. §i, in Romania, gradul de intdlnire cu incompetenfa si ridicolul la nivelul institu^iilor statului e de-a dreptul sinistru. Mor ataxia, pentru ca cei care ne conduc nu sunt cei care trebuie. §i eel mai grav e ca nu avem mulfi care pot sa conduca in asa fel tara asta incat lucrurile sdfunctioneze ca unse. Langa Magazinul Unirea doua domnisoare strangeau semnaturi pentru doamna Lia Roberts . Liderii americani cred ca vor sa vada, daca romanii sunt tot la fel de prosti ca si alte state ale lumii, care au ales ca presedin^i persoane venite din America si care reprezinta mdtreaia economiei capitaliste americane. Nu am gresit cuvantul cand am spus: „matreata". 27 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Marian_Vanghelie. 528 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Lia_Roberts. 448 Matrea^a e ceva de prost gust. Cam asa arata mare parte din economia americana. In aceasta perioada nimeni de la noi nu mai atacd America, chiar daca ne aduc aia containere intregi cu deseuri toxice. Tot ce vine de acolo a devenit „sacru", la fel de „sacru" cu ceea ce venea odinioara din China sau Rusia, ambele comuniste ca si noi. Nu cred insa ca va dura prea mult adulafia aceasta prosteascd pentru America. Va pieri tot atat de penibil ca si adulafia pentru comunism. Oamenii vor vedea foarte curdnd §ifoarte evident ceea ce au inceput sd vadd deja: ca democra^a nu e „un rai" pentru to^i, ci doar pentru unii. §i ca e tot la fel de dictatoriald si de meschind ca si dictatura politicd anterioard, ca ne infesteaza de relativism in orice domeniu, de boli si de prostie, de coruptie si de santaje de diferite feluri, de manipulare grotescd, terorism, rdzboaie si distrugere. Mie nu-mi plac exemplele de viata sociala in care doi mdndncd banane iar o mie mdndncd rdbddri. La nivel social nu e de a ajuns ca doar cdfiva sa o ducd bine, ci majoritatea trebuie sd o ducd bine. k\ m vazut reluarea unui reportaj despre greco-catolicii din Ucraina, in care ei apareau ca singurii ostracizafi ai regimului sovietic ateu. E o mare minciuna. Li se parea ca nu trebuie sa fie cu ortodocsii, ci cu catolicii, desi mixtura enervanta de ortodoxie si de catolicism pe care ei o practica, ii face sa fie mai aproape de Ortodoxie decat de catolicism in ceea ce priveste slujbele si monahismul. Eu atat 1-as intreba pe un greco-catolic: Daca stii ca ortodocsii s-au unit cu catolicii la un moment dat, numai pentru ca sa aiba privilegii politice si sociale, cum po^i numi greco-catolicismul „credinta" sau „Biserica", cand ea nu e decat rezultatul unui interes pecuniar si nu o voinfd divindl Greco-catolicismul e un fel de struio-cdmild, o corciturd penibild in materie de eclesiologie. 449 Din cand in cand imi aud numele strigat sub geam, alaturi de batjocuri la adresa mea. Si tare as vrea sa stiu ce gdndesc aceste femei demonizate. Bat atata drum numai ca sa ma enerveze. Se „satura" numai din ideea ca imi stricd linistea si apoi pleacd. Nimeni sdndtos la minte nu ar face asa ceva. Dumnezeule, Prea Bunule, Tu stii toate. Faca-se voia Ta intotdeauna si ne miluieste! Cand vrei sa faci ceva bun apar multe ispite, multe hopuri. Demonii se lupta cu tine din rasputeri. Dar punandu-ne nadejdea in Dumnezeu, toate barierele ce ni se pun in fa^a se sfarama. Am vazut acest lucru minunat de zeci de ori. Oricand Dumnezeu acfioneazd cu putere in viata noastra, observam cu mare bucurie rezultatele. E mult prea vizibil unde lucreazd Dumnezeu, unde Dumnezeu consimte si ajutd la crearea unui lucru. \)t 'enirea bunicii mele la Bucuresti a fost o bucurie, o odihnd a inimii si o intdrire in acelasi timp. M-am gasit in postura de a o bucura, dupa cum ea m-a bucurat toatd viafa prin ceea ce a fdcut pentru mine. Am mers la Sfanta Manastire Cernica, ne-am plimbat prin padure, am stat pe banca de langa fresca Raiului din cimitir, am privit mormintele, am stat pu^in langa lac si am cumparat pepene, pentru ca ea nu mancase niciun pepene pe acest an. §i cum sa nu ma bucur si cum sa nu o iubesc enorm de mult, cand ea este singura persoand din lumea asta, care e in stare sa ne dea toata pensia ei de 1.600.000 de lei si tot ce are, chiar si viafa, numai pentru a ne fi noud bine, fara a ne cere nimic in schimbl A venit incarcata cu de toate: cu carne, cu zarzavaturi, cu prajituri, cu cadouri, cu bani. §i cand eram la seminar si la facultate, tot ea, iubita mea bunica, venea cu sarsanalele pline, pentru ca sa imi fie bine. Ne-a repovestit faptul, cum atunci cand trebuia sa ma boteze eram atdt de slab din punct de vedere fizic, incat mul^i 450 credeau ca am sa mor in curand. §i ea nu dorea sa creada acest lucru, pentru ca ma considera/ramos* si al ei. Bunicul meu si bunica mea m-au iubit enorm toatd viafa meat nici nu pot explica cdte aufdcut pentru mine. In schimb, paring mei au fost de o indiferenfd, de un satanism si de o rdutate iesitd din comun. Ca sa va inchipuiti ce inseamna iubirea de pdrinfi pe care am primit-o, trebuie sa va spun ca acum, cand a venit bunica mea la noi, tatal meu, pe furis de mama mea, i-a dat bunicii mele (si mamei lui), ca sa imi aduca mie, nici mai mult si nici mai pu^in decst... doua oud. Cam atat valoreazd rela^ia lor cu propriul lor copil, cu care se laudd peste tot, dar caruia nu i-au dat mai nimic toata via^a si pe care bunicii lui 1-au crescut incepand de la varsta de doud sdptdmdni. Imi spunea mamaia, ca mama nu a mai vrut sa imi dea tata, pentru ca sa nu isi pateze si sa isi distruga hainele. §i ei, bunicii mei, m-au luat de la parin^ii mei si m-au crescut, desi locuiam cu to^ii in aceeasi curte, din cauza iresponsabilitdtii parintilor mei fata de cresterea unui copil. Pentru ca acum mamaia a ramas vaduva, to^i vor sa o insele, sa o fure, sa o escrocheze, sa o omoare. Cele mai apropiate dintre rude s-au aratat cele mai mdrsave, cele mai rele fiin^e cu noi. Imi aduc aminte intotdeauna acel dumnezeiesc: „M-au urat pe nedrept" (In. 15, 25) si il vad si in mine. Pentru ca, „daca M-au urat pe Mine si pe voi va vor uri" (In. 15, 18). Ni se rasplateste binele cu raw, pentru ca diavolul sa ne sopteasca: „Vezi, i-ai fdcut bine astuia iar el ififace rdu. Alta data sa nu mai faci bine la nimeni, pentru ca tot la fel se intampla!". Insa binele fdcut e rasplatit cufericirea vesnica si nu cu un bine aparent sau de conjuncturd. Dumnezeu rasplateste binele si nu trebuie sa incetdm niciodatd de a-1 face. Dar in drum spre Sfanta Manastire Cernica am fost din nou „escortat" de una dintre agitatoarele care imi canta sub fereastra cdntdrile inmormdntdrii. Luase un copil cu ea, pentru ca sa para „serioasa". 29 Marin Piciorus. 530 Floarea Piciorus. 451 Si a mers cu noi in acelasi microbuz, a stat cat am stat noi la Manastire, s-a reintors cu aceeasi masina ca si noL.pentru ca la un moment data sa dispard... Problema e ca acest triou de femei, care ma sicaneaza continuu, e angajat de cineva, pentru ca sicanele au inceput intr-un moment bine stabilit. Si acel cineva, care le-a angajat si le pdstreazd viu „dinamismul" nebuniei lor e de-al Bisericii... care vrea sa ma incomodeze mpregdtirea mea pentru doctorat. Adica cat de „periculos" par/sunt pentru unii de mi se doreste atat de intens neintrarea la doctorat? 3 Si cat de „ortodocsi" sunt acesti ortodocsi, care insceneaza o astfel de mizerie, pentru un tanar care doreste sa aprofundeze viata si teologia Bisericii, pentru ca vrea sa trdiascd si sa lucreze cu sfintenie pentru mantuirea lui si a oamenilor? Adica nu sunt atat de „invizibil" precum par, daca sunt urmarit atat de insistent si sicanat atat de tenace. De unde mi-am dat seama ca „angajatorii" lor sunt „de- ai Bisericii"? E simplu! Pentru ca le-a invatat sa spuna si sa facd anumite lucruri, care reies dintr-o mentalitate aeclesiald, pe care eu o cunosc foarte bine, si care e atmosfera interioard a unor oameni ai Bisericii. Mai pe scurt: asa ceva fac unii oameni ai Bisericii, care nu au nicio constiintd atunci cand vine vorba sa il linseze mediatic pe cineva, pentru a se da binepe langd altcineva. Cele trei nu stiu ca eu stiu ca ele vorbesc cu vorbele altora si cafacfaptele pe care altii ar dori sa mi le facd. ..si ca ele sunt doar niste biete unelte, de care mie mi-e mild. De ce mi-e mildl Pentru ca treaba asta a inceput de doi ani, de cand am intrat la master si s-a accentuat tocmai acum, cand eu ma pregdtesc pentru doctorat. Iar daca doi ani femeile astea au fost sugestionate sa spuna si sa incerce si sa facd toate draciile de pe lume asta denota faptul, ca cei care le-au pus... sunt mai satanisti decat ele. Iar mie mi-e si mai mild de cei care le-au pus si care vor, cu o curiozitate iesitd din comun, sa stie: ce fac, unde ma due, ce gandesc, cum reactionez. Pe scurt: s-a activat o securitate „eclesiastica" underground in ceea ce ma priveste...si agentele, 3 la numar (sunt mai multi?!), au o diversa activitate de manipulare, 452 instigare la violenta si strangere de date, o activitate puternica deci dQfilaj. Azi dimineatl, „tartora" lor mi-a aruncat o plasa pe balcon, care continea tdmdie si un pietroi. Acest mod de exprimare al nebuniei insa s-a inmultit enorm de mult in societatea de azi. Cand trebuia sa luam masina la intoarcere si sa iesim din T 5 5 curtea Manastirii Cernica, o alta scrantita, care se dadea drept ,,inchinatoare", il agasa pe un monah batran, care lucra pe pamantul Manastirii, ca sa vind sa vorbeascd cu ea. Acela isi vedea de treaba lui iar ea tipa la el din toate puterile, invocand tot felul de motive de vorbd. Vazand ca monahul nu o bagd in seamd...SL venit dupa noi la masina. Cat a stat sa astepte masina spre Bucuresti a cantat, s-a plimbat, s-a intors pe toate parole... Demonii nu o lasau in pace. Ne-a enervat mult situa^ia asta, pentru ca nu a fost o coincidenid. Iar pe dracii care ma agaseaza continuu i-a apucat o panicd puternica de ceva vreme, de cand cu inceputul pregdtirii pentru doctorat, ca sunt in stare sa ne smulga blocul si sa-1 arunce pe luna. Ni se strica lucruri din senin, cele trei ne urmaresc si tipa in spatele nostru peste tot, ne mai pleaca din viata noastra cate un prieten pe te miri ce motiv, alarme deschise si muncitori zgomotosi la strada si la firmele de jos, cand ti-e lumea mai tihnitd, fapt pentru care invat la cote maxime de buruiaj, de stres continuu. Ieri, dupa ce am condus-o pe mamaia la tren, 1-am vizitat (fara sa ne asteptam sd-l gdsim acolo) pe parintele CI 1 Grigore Mazilescu si impunatoarea sa catedrala. E una dintre cele mai frumoase Sfmte Biserici ale Bucurestilor . Ne-a spus ca a schimbat tabla de pe acoperis si ca ea cantareste 3000 de kilograme. Am gasit aici Sfinte Moaste de la trei mari Sfm^i. Convorbirea cu el ne-a bucurat. A fost o discu^ie sincera, deschisa, fara echivocuri. Ceva care nu s-a mai intdmplat de mult in ceea ce ma priveste. 531 Timp de doi ani de zile 1-am avut asistent la Noul Testament. A se vedea: http://www. ftoub.ro/index. php?view=article&id=9%3Apr-asist-dr-grigore- mazilescu&option=com_content&Itemid=272. 532 E vorba deBiserica Sfanta Vineri-Noua: http://sfvineri.ro/index-l.html. 453 Cu mine, eel mai adesea, se vorbeste lapidar, cu fereald, cu subintelesuri si deloc cu inima deschisa. Sau daca totusi vreunul dintre preoti vorbeste cu mine, nimeni nu ma intreaba daca imi trebuie ceva, daca pot sa ma ajute cu ceva sau nu initiaza discutii teologice sau confesiuni cu mine. Insa in drum spre casa am vrut sa intram in sinagoga evreilor de langa noi, sa vedem cum e si ne-au oprit portarii, pentru ca nu avem „acoperaminte" pe cap. N-am acceptat cele doua petice de carpa murdare (tot folosite de cei care vin...si care nu reprezinta nimic pentru noi), pe care unul dintre ei dorea sa ni le dea, pentru ca sa ni le punem pe cap si pentru aceea am plecat consternafi de rautatea lor. Unul din ei, pentru ca il infruntasem in ceea ce priveste „necesitatea primirii acoperamantului evreiesc pe cap, desi eu sunt ortodox", m-a facut „bulangiu", adica „homosexual" (in ciuda faptului ca eram cu sotia langa mine), desi amandoi spuneau ca sunt tot ortodocsi. Dar daca eu eram „bulangiu" pentru ca aveam barba, rabinii, care au barba, sunt tot „bulangii"? Sau doar ortodocsii cu barba sunt „bulangii", desi au sotii acasa, ca si rabinii cu barba? §i le-am spus-o si lor, ortodocsi sau evrei fiind ei: „Daca asa se comporta top, evreii fata de neevrei, nu e de mirare ca al^ii vor sd-i bombardeze". Pentru ca, daca Biserica Ortodoxa Romana ar pune un afi§ imens langa fiecare Biserica: „Cine nu are batic pe cap si fusta lunga si e femeie sau cine nu se inchina si nu saruta Sfmtele Moaste sau Sfmtele Icoane nu au ce cduta in acest locas", ne-ar eticheta to^i ca suntem „fundamentalisti". Si, cu adevarat, asa am fi! Insa, intr-o sinagoga evreiasca din Romania, ultracentrala in Bucuresti (in comparatie cu intratul tuturor in Bisericile ortodoxe din Romania), nu am putut nici mdcar intra, desi nu formam nicidecum unpericol public. §i daca mi-as fi pus pe cap acel petic de pdnzd, nu as fi devenit evreu. Iar daca as fi fost evreu, nu mi-ar fi placut ca un altul, de alta religie, sa se prefaca ca e evreu, atunci cand intra la mine in sinagoga. Acest incident m-a lasat cu gust amar. Am ajuns ca in propria noastra ^ara sa fim considera^i minoritari si sa fim tratafi cu scdrbd. 454 Focusarea evreilor numai pe holocaustul lor a inceput sa stresezQ pe omul de bun simt, atata timp cat nu vor sa vada decat propria lor drama dar nu si pe a altora si se erijeaza in singurii persecutaii ai istoriei. Insa cand maximalizezi drama ta ca natie in detrimentul dramelor altor natii nu faci decat sa devii o natie penibild in acest sens si drama ta sa nu maifie luatd in serios, atata timp cat esti indiferenta fata de persecutarea sdngeroasd a altor natii. Satanismul acesta halucinant ma scdrbeste cand e vorba de evrei. Imi pare nespus de rau ca acest popor magnific, care a dat ataxia Sfinfi, atatia oameni mari pentru lumea asta si din care Insusi Domnul S-a intrupat a devenit din ce in ce mai inversunat si ipocrit fa^a de toata lumea. Cand oamenii incep sa ii urascd pe ceilalfi numai pentru un concept, numai pentru o presupusd „ superioritate " mincinoasa, atunci aceia devin niste oameni decdzufi, niste fiinie ranchiunoase si rdzbundtoare. Razbunarea se gaseste numai intr-o inima in care rdul se simte la el acasd. Ca sa te razbuni, trebuie sa fii o fiin^a foarte adanc ranita de nefericire si singurdtate, si care nu sunt consecin^ele unei vie^i sfmte, ci ale uneia depravate si egoiste. Doamne, Dumnezeul meu, iarta-ma pe mine, pacatosul si arata-mi calea pe care trebuie sa merg. Scoate-ma la lumina Ta si bucura-ma cu bucuria Ta cea sfanta, Dumnezeul meu, ca sufletul meu s-a umplut de durere si tristefe. Ajuta-ne noua, tuturor, Iubitorule de oameni si ne iarta! on prieten a venit si mi-a spus, ca s-a intalnit cu un coleg al meu, care a vorbit cu unfost coleg al meu (nu am vrut sa le cunosc numele, pentru ca inseamna ca ma cunosc beton armat si de aceea nu are rost sa le stiu numele), care 1-a atentionat ca nu mai trebuie sa ma viziteze. Adica ce fel de rau as putea eu sa fac cuiva, daca vorbesc cu el despre teologie, cultura, stiinta, viata cotidiana si il mai pun si la masd si ii mai dau si ceva de bduft Pot discutiile astea personalizatoare si iesite din inima sa indobitoceascd pe cineva? 455 Ar putea cineva sa isi piardd mintile daca vorbeste cu mine lucruri teologice profunde sau sa isi schimbe viata in bine? Da, singurul rdu e: sa imi pierd timpul cu discutii, in care doar eu spun lucruri interesante... si primesc in schimb nimicl Numai ca e interesat modul in care sunt privit, daca o simpld discutie cu mine te poate afecta irevocabil. A venit vorba despre acest amanunt, atunci cand prietenul meu imi spunea, ca „nu mai avem o privire de ansamblu" asupra lumii din jurul nostru. Imi reaminteste despre un film, in care regizorul incetineste imaginea, si il face pe actorul principal sa vada o gara, in ansamblu, dintr-un singur punct. La care eu imi aduc aminte de bucuria pe care am avut-o in metrou, cand am stat langa doi tineri - un el si o ea - care pareau afi la teologie. Tanarul ii spunea prietenei sau sofiei lui un banc despre „extraterestri", in care acestia vin pe pamant si cer pamantenilor sa le explice ideea de timp, pe care acestia nu o infelegeau. Unele fragmente din discutia lor nu le aud. Insa, la un moment dat, ii spune ca ceasul nostru, fiind ca o brdiard e de fapt o cdtusd. §i de aceea noi suntem „incatusati in timp". Cred ca e singurul moment public elevat, necreat de profesionisti ai ideilor, pe care 1-am trait in Bucuresti de 6 ani de zile incoace. Adica nu am mai asistat, ca o persoana neutra, la o convorbire in public intre doi sau mai multi insi, in care sa vad oameni gdndind frumos . Oamenii nu mai gandesc acum, pe loc, nu mai sunt spontani. §i cei care gandesc acum au o spontaneitate de multe ori prefabricatd, ticluita dupa modele intelectuale precise. Modele proaste insa, care nu mai vor sa vorbeasca romaneste cu toatd gura. Insa acest tanar m-a entuziasmat prin spontaneitatea lui ingenud si prin faptul ca, in mod vadit, sincer, dorea sa ii vorbeasca si astepta sa i se rdspundd tot lafel. El era o bucurie comunionald cu prietena/sotia lui si ii vorbea din toatd inima despre tot felul de lucruri. 456 Si in gura acestui om, care cugeta simplu dar cu dragoste de gdndire, aceste cuvinte au sunat Jar a fisurd, ca un cadoufrumos primit in mod neasteptat. Vorbim in continuare despre faptul, ca atunci cand intram intr-un supermarket culorile ne atrag ca pe niste copii. Suntem identifwaii cu obiectele pe care trebuie sd le cumpdrdm. Asta imi spunea el. §i isi aduce aminte despre ceea ce ii spusesem candva (pe cand nu era casatorit), ca a vedea pe cineva gol nu inseamna a-l privi si cu patimd si ca a scdpa de patimd inseamna a-i privi pe tofi oamenii lafel. II intreb, daca acum, dupa ce s-a culcat cu sotia lui, mai ii e rusine de ea, ca atunci cand a cunoscut-o prima data si mi- a raspuns ca nu. §i am continuat: sexul, atunci cand esti casatorit, devine ceva normal, chiar se banalizeazd, ca si mdncarea uneifripturi sau faptul de a bea un ceai. In^elegi ca el nu e un tabu, ci un act fires c pentru doi oameni casatoriti. §i imi spune ceva. frumos si adevdrat, atunci cand eu ii spun, ca daca as fiforfat de cineva sdfac sex cu ea, nu mi-ar strica relafia de dragoste cu sot4a mea, pentru ca relatia este intre noi doi: „rela}ia implica dialogul si impdrtdsired". Desi spunem atat de multe cuvinte despre dragoste, ea este ceva care ne scapd din cuvinte desi o trdim. II intreb de ce nu mai sunt oamenii sinceri unii cu alfii si imi raspunde: din cauza lipsei de incredere. „Interesul perfid" e eel care primeazd. Ii parea rau, ca intr-o anume zi nu a anunfat pe cineva despre un anume lucru, care ii era necesar aceluia. Nu 1-a anun^at din invidie. Insa, continua el: „sunt demersuri rele in care nici tu nu crezi, si totusi lefaci". Mi se pare foarte firesc sd dialogdm si sa spunem ceea ce simfim si gdndim, asa cum putem sd o facem si nu sd ne fandosim tot timpul. Aseara, Costion Nicolescu a amintit cuvintele Fericitului Dumitru Staniloae, cum ca trebuie sd afierosim lui Dumnezeu tot ceea ce avem noi mai bun. 533 Articole ale sale: http://www.formula-as.ro/redactia/costion-nicolescu-91. 457 Nu pe baiatul nostru mai slabuf trebuie sa-1 facem preot, cipe eel mai bun, pentru ca lui Dumnezeu trebuie sa-I dam tot ce e mai bun. E un foarte mare adevdr. Ce vor filmele sa ne invefel Ce vor cardie si ziarele sa ne transmitdl §i de ce le folosesc unii pentru a distruge mul^i oameni? Ideea unei televiziuni duhovnicesti, cu reportaje si emisiuni despre lucrurile de taind ale Ortodoxiei ar fi un mare scandal. Insa un canal cu filme porno nu e niciun scandal, ci e chiar „o reusita" a firmei de cablu. Iluzoriul, fictionalul e totusi o cdutare spirituals. Preferi sa te crezi in lumi paralele, omorand monstri, creand civiliza^ii utopice, pentru ca niciodatd nu veiface asta. Ji se da iluzia sa crezi in lucruri pe care nu le vezi, care nu exista si nu vor exista niciodatd dar care sunt puse in scena intr-un mod impecabil. Orice incercare si mai demonicd de prezentare a unei lumi presupuse sau a unui sfdrsit al lumii „apocaliptic" nu e decat o dorin^a luciferica de a muta limitele imagina^iei. Insa imagina^ia nu are o evolufie salvatoare sl lumii. Niciodata Utopia nu va da speranfe reale omului. Eroul care moare dramatic si care, pana moare, te face sa }i se taie respirafia cand era sa cadd de pe o stanca...sau criminalul, care intra in casa si vrea sa ii omoare so^ia unui ofi^er de politic. sunt momente fulminante dintr-o via^a, care nu s-a petrecut niciodata... pentru ca sa avem ce vedea la televizor. Fictionalul e un mod pldcut de a-fi pierde timpul dar, in acelasi timp, creeaza un alt om: omul care nu mai stie ce sa facd daca nu i se mai daufic}iuni, omul care nu mai poate trdi durerea daca nu are pldcere, daca nu i se da o dozd mare de pldcere, oricum ar fi si oricare ar fi aceasta. Devenim dependent nu de vreun personaj anume, ci de ideea ca trebuie sa vedem ceva nou, de ideea ca ceea ce am vazut e ceva mai prost in comparable cu ceea ce vom avea de vdzutpe mai departe. Asteptam ca maine, filmul de mdine sa fie si mai sexy sau si mai oribil decat eel de ieri. Neapdrat vrem acest lucru. Cautam cu ardoare sa vedem ceva dar, in acelasi timp, vazand ceva, ne schimbam dupd acel ceva pe care il vedem. Cum arata vedeta arata si spectatorul care o iubeste. 458 Apare trupul mirosind a patima pe ecran, bataia, injuratura, viciul, minciuna, accidentul cu morti si raniti, atentatul cu bomba, in care totul e numai frica, incordare, teroare. Te astepti ca maine si tu sa fii tdlharit, sa cada si la tine un avion de luptd pe casd, sa se intample si cu tine o mare dragoste, la fel ca in filme. In secolul al XVIII-lea, Montesquieu534 scria: „Fardul nu e numai o dovada ca femeile se gandesc mai mult la frumusetea lor, ci dimpotriva, ca se gandesc mai j9«/m...(Candva) fettle erau nefardate, iar frumusetea era a fiecdreia. De unde si erau mari deosebiri si mari superioritdii. Astazi toate fettle sunt la fel" Daca atunci erau la fel, ce sa mai spunem de astazi, cand, desi exista multe farduri, toate dau cu farduri. Sau desi exista multe farduri, foarte purine vor sa nu lefoloseascd. In propozitia de mai sus nu e nicio eroare. Pe mine ma mini faptul, ca desi exista atdtea farduri, prea purine femei isi pun intrebarea la ce folosesc, pentru ca mai frumoasd tot nu poti fi, cu ceva care nu aduce decat o frumusefe de 5 secunde. Multitudinea lor imi da de gdndit, cum imi da de gandit multitudinea restaurantelor sau a revistelor deocheate. §i imi dau de gandit, pentru ca toate sunt cam la fel de proas te. Ideea nu e ca tu sa iesifolosit cu ceva ci sa pierzi. Societatea de azi, numita in mod eufemistic: „de consum", nu e nici pe departe o societate care sa-^i faca placere sa „o mdndnci", ci abia poti sa „o inghi}i". E un fel de muzica tiganeasca, cantata dupa ureche, pe care o auzi numai cand te intereseaza votca din fa^a ta. Caderea in alcool a omului postmodern sau lasarea in voiafumului defurnal care iti iese din gurd e un mod de a uita de tine, un refuz criminal de a-fi da o notd bund. Erau intrebate femeile, care au pozat in reviste „explicite", despre motivul care le-a determinat sa faca acest lucru. Insa niciuna nu a recunoscut ca doreste, in mod nebuneste, sa fie adulatd de bdrbafi si, nu in ultimul rand, ca in fa^a pozelor ei barba^ii sa se masturbezQ. Ele si-au luat banii iar barba^ii, ca niste fraieri, isipierd j9«terea...masturbandu-se in fata unor poze. 534 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Montesquieu. 5 Montesquieu, Scrisori persane. Caiete, trad, de Stefan Popescu, cu prefaja de Irina Eliade, Ed. Minerva, Bucuresti, 1970, p. 353. 459 §i sexul vine, in lumea de azi, ca „o compensare", ca „o sarbatoare" pe care si-o oferd oamenii intre ei sau pe care si-o cumpdrd sau si-o iau cu forty. Bucuria rugdciunii e mult prea rard in comparable cu bucuria sexuala. Sexul e o idolatrie depersonalizantd in stadii mai avansate de impdtimire sexuala. In revistele porno romanesti apare la un moment dat, ca un icon, un penis ditamai de barbat, pe care o femeie il imbrdiiseazd ca si cum l-ar adora. M\x\\\ dintre credinciosii nostri, inca tulburi la minte, vad in Sfintele Icoane niste trupuri care le produc placere, care ii excitd. Uneori sarutatul Sfintelor Icoane sau al Sfintelor Moaste se transforma in altceva mult mai grefos. Filmele porno sunt categorisite foarte „§tiinjific". Unde trebuie sa vezi zoofilie asta gasesti. Daca e vorba de transsexuali gasesti transsexuali. Apar actri^e imbracate in calugari^e romano-catolice si sunt posedate in chip si fel. Bancurile romanesti cu preofi, nu de putine ori vorbesc despre femeile care vin sa se spovedeasca dar fac sex oral cu preoiii, pentru ca ingenuncherea la spovedanie o asimileaza felatiei. Mai ales barba^ii vad in reverenda preotului ortodox o „fusta", ca si cum el arfi femeie. Iar daca e femeie inseamna ca e cineva slab. Si preotul ortodox e vazut ca femeie pentru ca poarta „fusta". Rationamentul, desi destul d&pueril, e foarte raspdndit. Cand trece preotul pe langa cei mici, auzi: „Doamne miluieste, popaprinde peste!". Sau: „Vesnicapomenire!". E interesant cum sunt pdstrate in timp, cu multa ardoare, de catre cei mai pufin credinciosi, aceste citate celebre ale batjocurei la adresa preotilor. Filmul porno vrea sa l\\ redea intregul act, vrea sa te faca sdfii acolo dar nu i}i spune pentru ce. l\i da ocazia sa vezi dar nu l\i spune care e motiva}ia filmului. Aproape to^i cred ca stiu care e motivafia filmului porno: sa te masturbezi sau sa faci sex cu cineva uitandu-te la un film. Dar motivaiia filmului porno e alta: sa crezi ca totul e atdt de usor, ca sexul e ceva pldcut si fara nicio urmare rea si 460 ca placerea e cea care te implineste, placerea e scopul tdu, adevarata ta norma de viafd. De fapt nu vrea sd i}i arate ceva, ci sd te invefe ceva, sa te convingd de ceva. La fel sta treaba si cu momentele publicitare. Nu vor sd cumperi ceva anume in primul rand, ci sa te convinga ca ceea ce pot ei sdfacd, de acelea ai tu nevoie. Reclama nu te duce spre produs, ci spre firma care il produce. Firma e laudatd pana la urma si mxprodusul. §i nici firma nu conteazd pana la urma ci banii pe care ii castiga cei care detin firma. La alt nivel, orice firma e ca un petic de pdmdnt pe care tu sddesti ceva. Te folosesti de pamantul acela dar nu te interesesLza. pdmdntul, ci profitul. Dar profitul nu inseamna sd ai, ci sd stii ca ai numai tu si ai mai mult decdt alfii. Cel care ne vinde paine, face ca totul sa ni se para bun, dar pe el nu il prea intereseazd de painea noastra. Poate chiar ne waste ca nu cumparamj^a/we mai multd. Cand trebuie sd depui bani la bancd sunt foarte amabili, ca si cand ar fi vazut cobordndu-se soarele la ei in casa, dar cand trebuie sd ii scofi, parca ei sunt proprietarii banilor tai iar tu le-ai lua ceva care nu ifi aparfine. Ideea de posesivitate e larg mediatizata. De la ideea de „drept elementar al omului", pana la ideea de „libertate de manifestare si de opinie" acest e al meu suna cu putere. §i \i se spune: „cumpdrd pentru ca merifi". Dar de ce merit? Ideea de merit nu mai e legat de persoana mea ci de banii mei. De fapt nu merit ceva, daca nu am bani. §i merit ceva, orice vreau, in masura in care pot sd imi permit sd il cumpdr. In teologia romano-catolica ideea de merit a aparut ca ceva distinct de persoana. In concep^ia romaneasca, ideea de merit apare cam asa: nu meri$i ceva, daca nu muncesti, daca nu trudesti pentru el. Dar astazi li se implementeazd contrariul: daca ai o pild undeva, po^i sd intri oriunde. Ideea d&pild, de apili este extrem de sugestiva. Pe unde se pileste ceva sau unde se erodeazd fierul pot sa intre to^i gandacii de bucatarie. Insa „a te pili" inseamna si „a te imbata", caci bautura erodeazd mintea. 461 §i iarasi ma intorc la exploatarea sexualitatii pentru a-l degrada pe om. Se doreste cu tot dinadinsul desfiinfarea rusinii. Dar rasinea odatd diminuatd in om are numai consecinte nefaste pentru societate. Vocabularul pornografic distruge limba pe care o vorbim, ne pupam si facem sex in public, facem tot felul de semne obscene, ne folosim de trupul nostra ca sa castigam ceva, ne cream obsesii asupra anumitor persoane, distrugem via^a altora. Anarhia societa^ii e creata in undergroundul ei. De aici izbucneste afara toatd mizeria pe care o avem stagnatd in noi. Atata timp cat barbatul si femeia nu vor fi decat niste sexe care isi produc pldcere reciproc, rela^iile dintre oameni vor deveni strict impulsive, fara pic de dialog, de in^elegere, de cunoastere reciproca, de dragoste. Casatoria insa nu e numai sex. Este in primul rand dialog, incredere, dragoste, compasiune, punerea mereu in locul celuilalt si trairea in locul lui si cu el. Acolo unde sexul devine o obsesie toata framuse^ea interioara si exterioara a celor doi devine banald, o marfa vandabila, ceea ce nu e. Scopul ideologiei porno, care iti da sa vezi tot e sa te duca spre acel moment, cand \i se va parea normal sa te culci cu oricine, de la mama ta si pana la vaca pe care o ai in curte, pentru ca sa te simfi „ liber ". §i, dupa ce faci asta, sa mergi mai departe, spre lucrari din ce in ce mai greu de suportat de o minte sanatoasa, pentru ca sa devii mai rdu decat to}i. IXiomentele de bucurie sunt daruri dumnezeiesti. Bucuria adevarata e un har sfant, o deschidere spre bucuria dumnezeiasca. Daca nu te-ai bucurat de framusetea lui Dumnezeu, de mila Sa, de bucuria care vine de la El, e normal sa nu stii ce e bucuria. §i daca nu stii ce e bucuria, cum aratd ea in om, numesti bucurie ceea ce nu e bucurie. Acum ma bucur. Prea Curata Maica a lui Dumnezeu ma incdlzeste cu iubirea si cu bunatatea sa. O simt aproape de mie azi. 462 O, Prea Curata Maica, iarta-ma pe mine pacatosul care gresesc mereu! Indreapta-ma la bunatatea Fiului Tail si ma miluieste. L3e ce Tom e mare si Jerry e mic si trebuie sa fie mereu alergat? Ce dorea sa ne spuria desenul animat536 al timpului cand eu eram copil si credeam ca e „frumos" safii alergaf! Nu e niciofrumusete in afi alergat. Nu e nicio frumusete in a fi mare numai pentru a fi schingiuitorul celor mici. Mi se pare a fi o parabola la mijloc. Tom e pisicul, motanul eel mare dar cam prostu}. El il alearga continuu pe sarmanul Jerry dar, de fiecare data, acesta ii face „bucata" si Tom „o ia in freza" in mod sistematic. Apropo: o trupa romaneasca vorbea de „statul in freza" pe faleza. E o problema semantica demna de discutat. Dar Jerry, parca tocmai de aia e mic: ca sa fie sprinten. §i cu toate astea, oricat ai fi tu de tare la fuga, tot nu e bine sa fii mic doar pentru ca sa fii persecutat. Insa, americanii care au facut desenul animat, nu au vrut sa spuna ca sistemul economic e tocmai balena cea mare, care mananca. pestisorul de aur al omului de rand? Nu cumva au vrut sa ne invete, ca putem fi numai niste mici fiinfe intotdeauna, in comparable cu „puternicii lumii" si ca, daca avem nebunia de a ne lupta cu ei, nu avem decat sansa de afifugdriti tot timpull Nu suntem noi, Jerry? Nu suntem noi micul animal cu doua urechi, care nu are lucru mai bun de facut, decat sa se ascundd? §i peste Tom si Jerry planeaza din cand in cand o femeie, stdpdna casei (ca si la Mr. Bean de altfel), care ar putea fi numita „dumnezeul" desenului animat, care face pana la urma dreptate. Insa de ce aceasta femeie nu e nedreaptd, ca vrajitoarea cu nasul plin de negi? De ce nu omoara si ea pe micul soarece, atata timp cat soarecele, in „cariera" lui naturald e doar un devastator al casei unde sta opisicd atentd? 536 A se vedea: http://www.imdb.com/title/tt0274294/. 463 Se vede treaba ca intruchipeaza aici spiritul dreptdfii desi „Dreptatea" e o femeie goala, legata la ochi, care face totusi dreptate. Se poate ajunge si la dreptatea nedreaptd... Dar ce mai conteaza, cand avem desene animate? Ochii lui Tom se dubleaza de multe ori, cand i se mai dau tupe de catre caini. Caini il alearga, politia il claxoneaza, teroarea devasteaza orasul. . . Si cu toate astea, happy end-ul53 vine foarte reconfortant in lumea oamenilor, care au pisici in casa sau in care soarecii fac smecherii de ^i se blocheazd mintea intre etaje. §i ma gandeam: De ce facem desene animate sub forma dQfabula? Pentru ca omul sa fie „intepat" frumos de realitatea inconjurdtoare. Iar copilul - asta e important! - inva^a de mic cum stau lucrurile cu lumea in care va locui ceva timp, e drept, pufin. Insa mul^i vor ramane si in stadiul de adul^i pe rolul micului soricel, care nu are altceva de facut, decat sa traiasca chinuit de cine vrea sa il chinuiel §i poate ca trebuie sa iesim intr-o zi, fiecare, cu o placarda in maini, pe care sa scriem: „Cine vrea sa ma chinuie?\ Fiindca astazi dorin^a de a chinui pe cineva este evidenta. Astepti la ghiseul nu stiu care. Se uita la tine. Vrea sa suferi si tu ceea ce simte ea. Astepti. Te \x\\\ la ceas. Dai din picioare. Nerabdarea \i se urea pana in crestet iar ma^ele i^i chioraie, pentru ca n-ai mancat nimic de diminea^a. §i astepti sa vina cineva, care sa dea la o parte pe acest Tom de la ghiseu, care te urmareste, care te umple de nervi. §i parca nu vine nimeni. Numai Dumnezeu te poate scapa de aceasta stafionare continud de la ghiseu, numai ca nu stiu daca esti prieten cu El. §i vine rocdrul (denumirea standard data de romdnul sutd la sutd) si l\i spune: „Ce, ba, ai venit sa imi }ii predicil Eu nu cred in Dumnezeu. Eu sunt satanist... You understand me ! . Insa trebuie sa vorbim si de implementarea reala a bunei vointe. Eu te respect si tu ma respecfi chiar daca nu mdplaci. In engleza: final fericit. 538 Idem: Ma intelegi? 464 Insa nici pe mouse nu-1 placQapisoiulfips. El fugea fugdrit fund iar pisoiul alerga, alergdndu-l de zor. Daca ai infeles ideea, cand te vei face mare, vei fugari pe oricine pare mai neajutorat, il vei jecmdni , pentru ca sa pari un om „ agreabil ". Azi am luat o carte a unui preot foarte frumos prin onestitatea lui. §i i se spusese, ca daca vrea sa spuria anumite lucruri, trebuie sa aiba experienid in spate ca sa le spuria, in sensul ca: „trebuie sd aibd spate". Ideea cu a avea spate se traduce cam asa: daca spui ceva bun si nu esti omul nimdnui e un lucru „ridicol", pentru ca ai spus tu acel lucru si nu altul. Daca esti al cuiva insa, daca esti pila cuiva, atunci pop, sd spui multe dar nu din alea incendiare si trdiesti bine mersi. Insa tanarul nu are „voie" sa gandeasca in fa^a celui bdtrdn, asta e ideea, pentru ca sa nu para ca i-a luat-o inainte. Eu nu sunt de acord cu acest cumul de date bizare ci cu adevdrul in care crezi. Daca cineva are ceva de zis si e bine ce zice atunci sd vorbeascd indiferent de ce vdrstd are. §i daca e tdndr, atunci sd fie remarcatd in^elepciunea lui iar daca e bdtrdn, sd ludm aminte la pova^a sa in^eleapta. Unde este egalitatea de sanse, daca neofiiii sunt considerate drept soared iar vdndtorii se ascund in spatele ghearelor complezeniefl Unde mai po^i respira si construi o lume noud, o lume mai bund, daca soarecii sunt buni numai pentru a fi exterminafi? Dar strfi ce se intampla cand mor soarecii? Atunci se intampla ca mor si pisoii, nu de alta dar nu mai aupe cine sd mdndnce. Raman la ideea ca suntem programaji subtil inca din copilarie si nu spre binele nostra. Trebuie sa inveti de mic, trebuie sa mergi la scoald, sa fii premiant, sa te realizezi. . . Dar pentru cine, ma rog, facem toate astea? Multe dintre cunostintele noastre scolare sau extrascolare pot fi convertite in bine. Idem: soarece. 540 Am auzit si forma: jegmani. 465 Dar ramanem niste himere care asteptdm moartea, daca scopul nostru, singurul scop nu e decat acela de a avea un viitor pe pdmdnt. E fantastica somnolenfa umana. Mii de ani au murit oameni iar oamenii nu s-au trezit si vor sd construiascd mereu. Vor sa construiasca numai aid. Raman lucrurile si mor cei care le-aufacut. §i Tom devine acest trecut, care il tot inghite pe Jerry, adica pe acest nesemnificativ prezent pentru mul^i. Ajungi in pragul situa^iei cand spui: „Nu mai in^eleg! Nimic nu mai are sens". Dar tot ce se intampla are sens, numai ca noi nu-1 putem privil Ideea privitului in oglindd, care este sinonima cu privitul in urmd... Sau ajungand la semnifica^ia duhovniceasca, aceea de a-fi privi sufletul, trecutul vie^ii tale, care pare sa fie tot mai eclipsatd. Putem gandi si altfel. Putem sa credem ca tot ce ni se pune in fa^a e regizat si ca asta e doar dorin^a celor care au puterea, a dinozaurilor pe care i-a nascut puterea financiard. In spatele sloganurilor, in via^a reala sunt mii, milioane de oameni care nu au aceleasi scopuri meschine. Insa nu au glas ca sd protesteze sau poate ca nu mai vor sa protesteze. Vezi cate un batran care nu mai vrea nimic decat sa fie lasat in pace, ca sa poata sa se bucure de ceea ce pu}ini se mai bucura: de pu^in soare, de pu^ina mancare si de liniste. Vrei sa dormi linistit pe perna ta, asteptand sa mergi dincolo, in cer. Mul^i vor sd moard pe perna lor. Nu vor sa fie dusi la azil sau la spital. Vor sa moara in casa unde au iubit si aufost iubifi, unde s-a clddit via^a lor, asa cum a fost ea, cu bunele si relele ei. Oricat de rozd a fost viaja omului au existat in ea si multe bucurii. Bucuria de a primi un ursulet, bucuria de a primi un cec cu bani, o floare, bucuria de a fi iubit fdrd vreun interes meschin, bucuria simpla din cauza careia ne dau lacrimile e bucuria pe care ne-o dorim. Poate ca Jerry ar vrea sa fie pentru o buna bucata de timp iubit. 466 Poate ar dori sd se termine alergdrile si sa auda cum linistea rdsund intre el si Tom. Poate ca si Tom ar vrea sa nu mai fie o haimana si sa treaca la afaceri mai bune. In loc sa te gandesti la infinit la cum ar putea fi e mai bine sd acfionezi in vreun fel anume. Mul^i si-ar dori sd meargd, cu siguranta, la Sfanta Biserica daca ar stii cat defericiii suntem noi, cei care // iubim pe Dumnezeu si, mai ales, care sim}im iubirea Lui. Daca ar stii ca placerea pe care fi-o provoacd o femeie cu care te culci e infinit mai mica decat bucuria si placerea pe care ^i le aduc implinirea voii lui Dumnezeu si unirea cu El, mul^i ar fi astazi mireni si monahi cu viatd sfanta. Dar oamenii nu stiu, pentru ca ei alearga precum pisicul din povestea noastra si se gandesc cum ar fi sd il mdndnce pe celalalt, in loc sa se gandeasca ce multe ar invafa, daca nu l-ar mai alerga pe celalalt, ci l-arprivi in fa^a si l-ar intreba cine e. §i ar fi uimit sa in^eleaga, ca acela infelege cine e, pentru ca e privit de un altul si ca acel altul ii cere sa fie responsabil cu sine ca sa fie responsabil cu el. Oamenii nu te cunosc, pentru ca se practica ideea ca trebuie sa fugim cu intimita^ile noastre intr-un mediu unde nu putemfi atacafi. Dar o carte ca aceasta ma face vulnerabil, pentru ca totul e la vedere. §i tepot acuza cu propria ta marfd. Dar cealaltd parte a ideii e ca oamenii pot vedea cine esti tu, in cea mai addncd parte a ta, in rela^ia ta cu Dumnezeu, cu oamenii, cu tot ce exista si pot trage concluzii bune. Imi doresc sa fie trase concluziile bune si nu neaparat pentru mine, ci pentru fiecare in parte. Ceea ce se petrece cu noi ii poate modela si pe al^ii. Cand citesc carjile Sfin^ilor lui Dumnezeu vad cat de important e ceea ce se intdmpld in viafa noastra. Oamenii de cultura spun si ei mdsura lor, ce prind din lumea asta. To^i spun ceva important pentru cine aude, pentru cine nu se crede atotstiutor. §i cand iei atitudine asupra unui lucru ia pentru fiin}a ta, nu pentru alfii. Cel mai mult imi displace ostentafia. 467 Rasfoiam niste car^i teologice intr-o librarie. §i librarului i se adreseaza o cititoare cu remarca: „Cartile duhovnicesti sunt pentru hrana noastra". La ea in gura, acest mare adevar suna strident, nelalocul lui, pentru ca imprumutase un vocabular teologic, duhovnicesc, experential care nu se potrivea deloc cu cat de sclifositd era. Pentru ca ea vorbea pe un ton impropriu, cu cuvinte improprii ei, crezand ca daca imprumutd limbajul si unele gesturi a si ajuns ofemeie duhovniceasca. Si marea nenorocire a multora care citesc acum carti sfinte de toate calibrele, mai grele sau maiputin grele, e ca se simt in stare de toate cdrtile din fata lor, chit ca ei nu pot sd iti reformuleze trei lucruri din ceea ce citesc intr-o carte. In teatrul de satira, sclifoseala doamnelor simandicoase se aseamana unei cdrpe stropite cu aur. Pacat de aur pentru asa cdrpe, nu? Baiatul care isi ia femeie doar pentru banii lu ' ta-so, lingaul, smenarul de femei e prezentat cu alurd de mincinos, de farsor, de fanfaron. La fel si femeia care fuge dupd bdrbafi bogafi si e sdracd e curva cu dragoste excedentard, care face orice pentru faptul de a i se spune: „doamna". Chipuri desfigurate. Arta postmoderna e o arta care prezinta nebunia sufletului cu lux de amdnunte. Care destructureazd firescul tocmai pentru ca sa te faca sa crezi ca execrabilul e preferabil normalului, coerentului, firescului. Tot ceea ce poti sd iti imaginezi se poate scrie si picta astdzi. Zgomotul devine muzicd, carpa si celofanul e material artistic, sexualul si macabrul sunt adjective pentru fiecare roman sau film. De ce atunci cand e vorba de un film de iubire, nu apare niciun personaj urdt in scena? Pentru ca lumea in care se iubesc personaj ele e ireald. §i, la fel, in filmul macabru totul e urdt pentru ca e o halucinafie. Dar mintea omului nu e pictatd doar de o singurd culoare. Nu e doar alba sau doar neagrd. §tim lucruri din ambele pdrfi, pentru ca via^a ne da sa vedem tot ceea ce am vrea si nu am vrea in acelasi timp. §i, cu toate astea, cand ajunge Tom lapensiel 468 Po^i sa crezi ca filmul nu are moarte, pentru ca el nu imbdtrdneste. Actorul ramane lafel. El poate ca a si murit iar tu ramai sa privesti la el ca la un om viu. Conteaza ce vrei sa vezi, pe cine vrei sa vezi. §i conteaza cat vrei sa-l vezi pe eel pe care acum vrei sa-l vezi. Trebuie sa invatam ca atat Tom, cat si Jerry pot sa moard. Si chiar mor... fid, idrjuirea ta de cdtre aliii e o luare de contact cu nebunia care sta dedesubtul aparen^ei. Se autoinvitd unul sau altul desi vad ca te deranjeazd. Nu-i interesezi tu, ci ceea ce au ei nevoie de la tine. Nu ne mai mtQYGSGaza persoanele, ci obiectele lor. Fugim dupa obiecte vandabile, dupa obiecte care discrediteazd oamenii. Vrem sa stam^a/a in f aid cu idolul, chiar daca idolul e o copie dupa un personaj real sau nu e decat o ndlucire de-a noastrd. Omul are nevoie de defuldri. O romanca a scris un roman de curand, „Bagau"541 se numeste, si costa peste 200.000 de lei. E un roman obscen, unde zice ce vrea si zice din inimd. Isi descarcd inima, sarmana, se expune in toata trivialitatea ei. Iar patima exprimata cu precizie e triviald, e exploziva. §i cand te urfi in carte \i se pare totul normal, pentru ca e vorba de o anumitd stare a omului, care este expusd bine. Hi place cartea pentru ca e o patima si nu pentru ca nu stii ca e o patima. Tu caufi patima si de aceea cumperi cartea. Si tocmai pentru acest lucru a fost scris Bdgdu: pentru ca e despre patima pe care tu o cauti... si care se vinde bine. 541 Romanul Bagau al Ioanei Bradea a fost unul dintre subiectele de discutiei in cartea noastra: Lumea postmoderna si depersonalizarea omului, din 2005, tratat la p. 169-176. Ea poate fi downloadata de aici: http://www.teologiepentruazi.ro/2009/10/01/lumea- postmoderna-%c8%99i-depersonalizarea-omului/. 469 Iar daca aipatima \\i place cartea de§i nu te inva^a nimic bun. Cartea asta e o dezamdgire confesatd §i fata care a scris- o e dezamagita, e rea cu viafa. Daca a vazut numai bdrbafi rdi in via^a ei, curvari, profitori, binein^eles ca are o asemenea concepiie. Dar oricine scrie un roman erotic exagereaza §i tocmai exagerarea aia place. Eroul american, razboinicul Jara teamd si constiintd, care mitraliaza la nesfdrsit si tot rdmdne in picioare, place pentru ca e ireal, nu pentru ca e real. Harry Potter place tocmai pentru ca e o minciund cu vdrf §i indesat. Cand cineva i§i mai si exprimd patima iar tu nu §tii sd o faci ca ea, tocmai de aceasta l\\ place „Bagau", pentru ca te surprinde sinceritatea ei. Dar sinceritatea ei poate sa fie 90% minciund. Dar daca 10% e emoiia ei, daca a trecut §i ea/?e acolo, romanul curge spre public. Nu pot sd sugerez acum nimic, sd dau detalii din carte - nu o am de fapt, ci am rdsfoit-o numai intr-un stand de car^i - dar po^i sa fii oricum, cand nu mai fi-e fried de Dumnezeu. Literatura lumii vorbe§te despre Dumnezeul nostru ca despre o realitate fdrd confinut. Acum, El a devenit doar un nume. §tim ca Nietzsche542 L-a declarat „mort" pe Dumnezeu... desi inaintea lui o mai fdcuserd multi altii. 5 J 5 5 Dar El poate „muri" tocmai pentru ca noi suntem morfi. Nu Dumnezeu a murit - e cea mai prosteascd idee posibild, naiva la culme - ci noi nu-L mai percepem, pentru ca nu-L mai dorim decat foarte pufin in mod voit. Harold Bloom spunea in Canonul occidental. Cdrfile si §coala Epocilor. „Kafka , o sensibilitate religioasd de mare geniu, nu credea in Dumnezeu, nici macar in Dumnezeul infinit de indepartat al gnosticilor545. El imparta§e§te aceasta necredinid cu Freud546, Woolf547, Joyce548, Beckett549, Proust550, Borges551, Pessoa552 si Neruda553"554. 542 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Friedrich_Nietzsche. 543 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Harold_Bloom. 544 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Franz_Kafka. 545 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gnosticism. 546 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sigmund_Freud. 547 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Virginia_Woolf. 548 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/James_Joyce. 470 §i depdrtarea lor de Dumnezeu e tocmai motivul pentru care au scris mult, frenetic, incisiv, cu rautate. §i tocmai asta place. Omul pacatos de rand e ispitit de asemenea mari autori si se crede si el in stare sa isi bata joe de Dumnezeu. §i pe cat facem rele, pe cat devenim mai rdi si pe cat «e depdrtdm de normalitate, sim^im „nevoia" sa ne luam la intrecere cu aljii, sa-i discreditdm, sa-i nimicim. Autorul de mai sus sus^ine ca Joyce era obsedat de Shakespeare555 si ca aceasta obsesie i-a produs multe dureri, pentru ca a simtit ca nu-lpoate intrece. De unde „nevoia" acestui egoism imens la artisti? As putea spune, pe scurt: din cauza dorinfei de posteritate, de posteritate luatd cuforfa. Cine nu mai asteapta rdsplata Judeca^ii lui Dumnezeu, cand binele e rdspldtit si raul e pedepsit, spent la o glorie vana, telurica, dupd moarte. Influenza scrisului satanic e nefasta. §tiu asta pe propria-mi piele si prin influenfa negativd pe care am avut-o asupra altora la un moment dat. Arta e plamadita din vdltoarea patimilor noastre. Pentru a deveni un om smerit trebuie sa te curdiesti de patimi. Dar un artist nu poate fi un om smerit cu adevdrat, pentru ca el trebuie sa apeleze la resorturile lui interioare si acelea sunt viciate rdu. Po|i sa fii un om credincios ca artist. Dar cand Dumnezeu te acapareazd cu totul, atunci renunfi la orice profesie pdtimasd ai avea, pentru ca sim^i ca nu e nicio profesie compatibild cu via^a duhovniceasca, daca vrei si profesia si viafa dupd Dumnezeu. Nu po^i impdea lucrurile decat daca precumpdneste viafa duhovniceasca in tine. Cand te addncesti in cura^irea de patimi, incepi sa dai prea pu^in importanfd profesiei tale, pentru ca nu mai ai orgoliul de „bun profesionist". 549 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Samuel_Beckett. 550 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Marcel_Proust. 551 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Jorge_Luis_Borges. 552 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Fernando_Pessoa. 553 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Pablo_Neruda. Harold Bloom, Canonul occidental. Carfile §i §coala Epocilor, trad, de Diana Stanciu, cu postfata de Mihaela Anghelescu Irimia, Ed. Univers, Bucuresti, 1998, p. 354. 555 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/William_Shakespeare. 471 Profesia e teluricd. Muzicianul vede note, agricultorul vede grdu, vanzatorul bani. Peste tot bani. Dar Dumnezeu te ridicd dintre cele ale lumii si rji cere uitarea de toate. §i atunci vezi, ca pentru a-}i cdstiga existenfa ca ortodox, in societatea de azi, trebuie sd ascunzi in tine via^a ta intima si pe afara sd afisezi doar standardele piefei. Dar standardele societatii contemporane sunt o cochetdrie care tfi displace instinctiv, insa trebuie sd joci cum joaca si alfii. Te forteaza atmosfera sa iesi cu capul gol daca ceilalti nu mai poarta nimic pe cap, pentru ca sa nu se uite la tine ca la urs. Eu nu trebuie sa fac anumite gesturi si nici anumite remarce, pentru ca sa nu par „nepotrivit" pentru orasul asta. Dar orasul acesta nu m-a primit in burta lui, ci doar o persoand din el m-a primit in inima ei. Aceasta m-a primit langd ea, pe cand ceilalti si-au vdzut de ale lor. Cam peste tot se fcrfelege ca suntem singuri daca nu ne ajutam mdcar cu ca^iva oameni. Unul bea sd uite. Eu scriu ca sa privesc mai destins lucrurile care se intampla. Cand vrem sa uitam cine suntem si sd ignordm harul dumnezeiesc atunci ne poticnim intr-o mare nefericire: nefericirea de a nu mai simfi niciun sprijin in noi insine. La emisiunea lui Doru Octavian Dumitru556 a venit domnisoara cu pictoriale erotice. Sutienul ei alb se vedea aproape jumatate la o cupa si la celalalt pu^in si s-a pus tocmai acolo unde lumina cddea bine pe trupul ei. To^i stiau cine e si cum aratd pe dinauntrul hainelor. Ea este „un bun comun al multor consumatori" . §i cand si-a spus varsta am ramas pal: 22 de ani. La 22 de ani a facut poze in multe „feluri" si stie multe. Ar fi trebuit sa fie studentd... dar ea are o avocatd de pe acum. 556 Pe data de 5 decembrie 2010, marele umorist de geniu Doru Octavian Dumitru, din nefericire, s-a retras din activitate. Vom vedea daca pentru totdeauna sau pentru o anume perioada. In 2004 era realizatorul unei emisiuni TV cu dialoguri inedite si umorfin. Pentru mai multe file video: http://www.youtube.com/results?search_query=+Doru+Octavian+Dumitru+. 472 Actrrfele porno sunt „visele noastre ascunse", ale barba^ilor. Demonii ni le aduc pe tavd, la masina gandului nostra, ca sa ne infruptdm din ele. Dar nici noi nu stim la ce serveste toata aceasta „industrie" a gandurilor desfranate. La unii poate ca le place sexul cu animalele, mancatul excrementelor, sexul cu cadavre, cu obiecte. . . Sporirea placerii e „o asteptare" a lumii de azi. „Asta imi place, asta nu-mi place", auzi. Dar nimeni nu prea mai zice: asta trebuie safac, asta e voia lui Dumnezeu pentru noi. Ispita artei ca si a altor religii e o ispita a uitarii si a promisiunilor in stil electoral. Renegarea credin^ei ortodoxe din tine e, de fapt, inceputul unei lupte interioare cu tine, cu tine eel bun, cu binele din tine. Zbuciumul sufletesc nu vine din nestiinfd intotdeauna, ci si din neaderarea interioard la voia lui Dumnezeu. Lupta cu Dumnezeu, iubi^ii mei, e o lupta cu voi in§iva si nu cu Ell Voi va lupta^i sa va nimiciti propria voastra framuse^e, dorin^a voastra de bine, aspira^ia inimii voastre spre desdvdr§ire. \/e inseamna sa fii antifeminist? Cineva poate sa-mi spuna ca nu suporta unelefife ale femeilor si cu asta basta. Dar Sfanta Ortodoxie eviden^iaza foarte precis atat rolul barbatului cat si al femeii in aceasta lume. Barbatul este cap femeii, conducator al ei in cele bune. Si barbatul despre care vorbim acum e barbatul care std in Sfanta Bisericd si nu de orice barbat insurat, care vrea sa-si conducd femeia. §i la fel, femeia care se supune barbatului ei, se supune in cele sfinte si curate. Daca barbatul si femeia sunt oameni duhovnicesti rela^ia aceasta de supunere e de la sine trditd si infeleasd in autenticul ei. 473 Dar ce ne facem daca cei doi au inceput sa se bata, sa se jigneasca si sa se deteste unul pe altul? Casnicia devine un chin daca cei doi nu au la baza credinia, iubirea si sfintenia. Rela^iile se deterioreazd cand abdici din bine, cand renun^i lafidelitate. Cand „lupti" sa ifi ba}i joe de celalalt, casnicia e cu ambele picioare la tribunal, cautand o „solutie". Solu^ia pentru orice edsnicie e Dumnezeu. Dumnezeu e Cei care ii alind si ii impacd pe cei doi. Dae vin in fa^a Lui, recunoscandu-si amandoi vina, o casnicie ramane ceea ce e: un puternic legdmdnt de dragoste in fa^a lui Dumnezeu si o implinire duhovniceascd. Po^i fi un homosexual si un ortodox in acelasi timp? Astazi, cei de la Accept551 vor sa spuna ca pdcatul trebuie „ tolerat", pentru ca omulpoate alege „ ce vrea ". Dar homosexualul e un om bolnav, ca oricare alt bolnav, care, daca nu se pocdieste cu adevarat, ramane cu o infelegere deterioratd a Ortodoxiei si cam asta e. El face parte dintre noi, daca e ortodox, dar sta departe de curdfia pe care ne-o cere Dumnezeu. La fel ortodoxul care curveste, care ia mitd, care fura, care omoard. Sunt bolnavi. Suntem bolnavi dar trebuie sa recunoastem acest lucru. La o emisiune televizata, un fost student ortodox, care a facut ceva ani de teologie la Bucuresti, a declarat ca a devenit neoprotestant si a marturisit ca e homosexual. §i el spunea, ca nu se reduce dragostea la sex. Si asa el Insa nici nu inseamna dragoste pdcatul. Cand pdedtuiesti din dragoste ai o dragoste din ce in ce mai viciata de pacat. Sau cand confunzi patima cu dragostea nu ai nicio implinire adevarata, pentru ca raul nu implineste ci te urdteste. Dar el credea ca noi nu ne dam seama ca si homosexualitatea e „ceva bun" pana la urma. Isi da seama ca homosexualul nu da nastere la copii dar nu vede in pasajele Sfintei Scripturi o respingere a homosexualismului. Dar homosexualitatea e o bdtaie de joe la adresa normalitdiii dorite de Dumnezeu. 551 A se vedea: http://accept-romania.ro/. 474 §i minciuna este spusa prin cuvdnt. Insa nu cuvantul e mincinos, ci mesajul transmis prin el. Tot la fel, placerea sexuala e ingdduitd in casatorie, cand o doresti spiritualizatd. Cand copiii tai, care urmeaza unirii tale cu so^ia ta, sunt asumaii §i crescufi cu toata responsabilitatea. Po{i sa nu ai copii dar po^i sd ifi spiritualizezi sufletul §i trupul. Sfiniirea viefii e lucrul urmarit de oricare din Sfanta Biserica. De aceea, cei casatori^i trebuie sa traiasca ca si cum nu ar fi casatorrfi, adica fara addncirea in teluric ci urmdrind mereu voia lui Dumnezeu. Pofta pentru pofta: asta e homosexualitatea §i lesbianismull Inchiderea in carapacea genului tau. Renun^i la adevarata deschidere §i implinire sl casatoriei, pentru pldcere §i egoism in doi sau intre mai mulfi. Batjocorind firea ta prin desfrdu nu-I po^i da „lectii" lui Dumnezeu daca e bine sau nu. Suntem prea ipocriji §i ipocrizia e un rdspuns la tot ceea ce am schimbat in rdu in fiin^a noastra. De ce exista o imagine oribild a barba^ilor §i a femeilor despre ei insisi sau in mod reciproc? Cum po^i crede ca barbatul sau femeia sunt ni§te monstri, a§a, fara nicio cauzd sau explicate? Ce ne determina sa fim, spre defavoarea noastra, atat de imprevizibili? Parintele Diacon Andrei Kuraev folose§te in „Daruri §i anateme"559 paralele foarte futuriste. Pana la pagina 229 am remarcat trei §i anume: parabola supravieiuirii dupa un cataclism global, parabola scafandrului §i parabola addpostului sigur. Cuvintele sale au mare forfd, forja celui care se transpune cu totul in realitatea celui care trdieste, simte §i gdndeste asa. 558 Blogul sau: http://diak-kuraev.livejoumal.com/ si portalul sau: http://kuraev.ru/. 559 A se vedea: http://www.sophia.ro/Daruri-si-anateme.-Ce-a-adus-crestinismul-lumii- de-Diac.-Andrei-Kuraev-colectie carte-ro-141 .htm. 475 Cineva mi-a spus ca a aparut o carte la Deisis560 (eu n- am citit-o) §i unde ar fi singurul care se declara pro- evolutionist intre semnatarii articolelor din carte. Imi pare rau daca acest lucru e adevdrat. h a Manastirea Sfdntul Fanurie de la Sili§tea- Teleorman561 a curs sange, in Joia Mare, din Sfanta Cruce §i unele Sfmte Icoane plang. Parintele Gheorghe Holbea562 §i Gheorghrfa Ciocioi563 au vorbit aseara la Pax 7T despre aceasta minune. Eu cred ca e o minune. Spatiul nostru teleormanean nu a avut §i nu are multe Sfmte Manastiri. In Teleorman acum se construiesc Sfmte Manastiri. Reticenfa, chiar ura fata de viata monahala, vine din neinielegerea vietii monahale ca atare. Minunea lasa urme in adancul con§tiin^ei noastre oricum am fi noi. Chiar daca nu o credem, fraparea noastra in fa^a minunii e cu mult mai mare ca fraparea pe care o traim in fa^a unei explozii. Nu po^i sd o contesti, caci ea lasa urme. Noi contestant ^a/se/e minuni, nu minunile adevdrate. §i parintele Gheorghe a vorbit despre un monah de la Sfantul Munte Athos, care, de§i orb, avea chilia plina de Sfinte Icoane. §i el sim^ea prezenfa haricd a Sfmtelor Icoane, prezen^a Sfantului din Icoana, de§i nu le vedea pe niciuna dintre ele. Costion Nicolescu564 a pus problema ca Icoanele de la Sili§tea nu sunt autentice, dupa canonul ortodox §i totu§i 560 Idem: http://www.edituradeisis.ro/opencart/. 561 Idem: http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/schitul-sfantul-fanurie-silistea- gumesti-68002.html. 562 Idem: http://www.ftoub.ro/index.php?view=article&id=35%3Apr-lect-dr-gheorghe- holbea&option=com_content&Itemid=276. 563 Idem: http ://www. editurachristiana.ro/index.php?option=com_content&view=article&id= 107: de-vorb-cu-sora-lui-valeriu-gafencu&catid=26:cuvantul-christianei&Itemid=85. 564 Idem: http://www.ziarullumina.ro/autor.php?wid=0&actual=l&editia=1540&autor=Costion+ NICOLESCU. 476 pldng. La un moment dat a spus ca a plans si icoana imprimata de pe calendar. El era sceptic fa^a de aceste Icoane neconforme cu canonul ortodox si care i se par niste erezii, pentru ca deformeaza dogma ortodoxa. Ii dau dreptate ca deformeaza dogma, via^a ortodoxa. Dar parintele Holbea a avut o remarca buna, adevarata: ca Dumnezeu, in iconomia Sa, lucreazd si prin acele Icoane, mai pu^in canonice, dupa cum e Sfanta Icoana a Maicii Domnului de la Sfanta Manastire Nicula565. Daca oamenii nu stiu atdt de multe despre cum arata adevdratele Sfinte Icoane - de fapt acestea sunt si exorbitant de scumpe pentru mul^i - Dumnezeu lucreaza si prin cele care sunt apropiate cumva, de cele adevarate, care sunt pictate dupa canonul ortodox. §i iarasi vedem modul cum Dumnezeu intrece modul nostra de asteptarel Dumnezeu ii „sminteste" pe cei care nu accepta, ca Dumnezeu poate face derogdri de la lege de dragul mdntuirii oamenilorl Dumnezeu lucreaza iconomic: aceasta e marea lectie a minunilor autentice, care lezeazd, intr-un anume fel, aspectul standard al vietii bisericesti. D< *q vreo doua zile am mari ispite sexuale, tending homosexuale, masturbatorii, neastampar interior. Am inva^at fdrd oprire si acum imi merge mintea mai mult decat vreau eu si nu mai pot sa ma concentrez. Sunt o noutate pentru mine aceste start dar Ii mulfumesc lui Dumnezeu pentru ele, caci astfel infeleg ce se intampla cu arfi oameni in astfel de situatii de supraincdrcare, de solicitare excesiva a persoanei lor. Frica de a nu mai putea sa inva}, panicile din fa^a examenelor. Linisteste, Doamne, inima si trupul meu si ma iarta! Demonii se lipesc de mine. Nu-mi dau pace. Desi nu am nicio dorin^a inspre sexualitate si vreau sa ma concentrez la invdidturd sunt agresat, in forja, in fiin^a mea. 565 Idem: http://www.manastireanicula.ro/index.php7icNl 3&category=home&lang=ro. 477 Cautarea in diciionare e o problema continud, de fiecare clipa pentru mine. Probabil e problema tuturor celor care vor sa invefe si sa traducd dintr-o limba straina, care are o gramatica complicate. Traducatorii, unii dintre ei, fac chintesenfa propozi^iei si pe aceea o noteazd. Arfii sunt mai largi, iau cuvintele ca atare si sunt mai greoi la in^elegerea textului. Problema traducerii mi se pare o problema deschisd, niciodata invdiatd pdnd la capdt. Putem sa-i impartim pe intelectuali in doua mari categorii functionate: unii, care sunt foarte specializati linguistic dar fara/or/a personald si altii, care due via^a in plan lingvistic dar nu au o hiperspecializare a limbajului. Prefer a doua categorie de intelectuali (pentru ca nu vor sa se rupd de viata, ci vor sa ridice viata in cuvinte, in mod esentializator) dar, in acelasi timp, cred ca e nevoie de o addncire continud a limbajului, pentru a putea spune lucrurile mult mai concis si mult mai bine. Adica eruditia lingvisticd trebuie sa aiba in spate experienta de viata pe care trebuie sa o puna in cuvinte. E interesant cum ne desfdsurdm frica, cum o mdrim in mod gratuit. Facem din imposibil o cerinfd de cdteva zile si ne cream iluzii epuizante. La ce bun? Cerin^ele pentru doctorat la teologie sunt prea mari pentru un examen, fiindca nu se cer lucruri punctuale ci totalizatoare. Greaca, latina, plus engleza, pentru mine inseamna o totalitate, pentru ca trebuie sa fac un efort de cuprindere a cat mai mult si nu a unor lucruri secventiale. Nu ni s-au dat niste pdrfi, niste fragmente, ci suntem pusi in fata a trei colosi, a trei limbi care se constituie in arhive uriase, din care ni se da cate un fragment, la intamplare, pe care noi trebuie sa ilpricepem la modul absolut. Asa ceva e imposibil si o stiu {sper acest lucru) si cei care au instaurat examenul. §i tocmai pentru ca nu vor sa inva^am ceva foarte bine pentru acest examen, pentru aceste examene, programa e foarte vagd si inuman de mare. Iar de asa ceva tree doua feluri de candidati: cei pe care ii ajutd Prea Curata Stapana si care au studiat pe branci sau cei cu pile. 478 E imposibil altfel, pentru ca nu ni se cere verbul in latina si substantivul in limba greaca, ci toata greaca, toata latina si toata engleza. Si mi-am dat seama in anul cand am intrat la master, ca programa de la doctorat era mult mai pipernicitd la Dogmaticd decat cea de la master. §i asta e iarasi inadmisibil. „Eliminatoriile conteaza": asa spun to^i. La Sibiu am auzit ca nu au eliminator ii, adica greaca, latina, limba straina. Discrepanfa aceasta intre facultati e nedreaptd. Iar daca eel care intra la doctorat nu mai are nimic de-a face cu greaca sau latina (eu am de-a face cu ele si ma bucur ca sunt acolo si trebuie sd rdmdnd acolo) nu face altceva decat sa invete fdrd tragere de inimd, numai pentru ca sd treacd probele eliminatorii. Programele de acest tip, in care ti se cere totul si nimic punctual, nu fac altceva decat sd te submineze mental, sa te oboseasca. Studiul e la comandd, nu e depldcere sau pentru ca tu ai dorintd pentru munca de cercetare si nici nu esti impins sd studiezi ce i}i place. E de la sine inteles ca nici nu esti ajutat sa studiezi ceea ce iti place sa studiezi. Fuga dupa cunoastere masivd, detaliatd a teologiei (indiferent despre ce specializare ar fi vorba) nu este inclusd in programul nostru universitar pentru doctorat. Se cauta un cadidat care trebuie sd lipeascd texte, sa para erudit dar sd nu aibd personalitate, fapt pentru care, dupa doctorat, abia mai scrie, odata la 10 ani, cate o carte. Sau poate niciuna... Cu alte cuvinte, daca in timp ce scrii o tezd doctorald (singurul lucru care ti se cere, de fapt) nu mai scrii alte cdteva cdrti si nu ai o munca de cercetare ampld pe detalii ajungi un Doctor in Teologie care stii atdt de putine lucruri incat te rusinezi sd teprivesti in oglindd. Dar, pentru mine, abia odata cu studiile postdoctorale si nu cele doctorale incepe munca de cercetare teologicd. Acum, prin teza pe care vreau sa o scriu despre Sfantul Simeon Noul Teolog, Parintele nostru, abia imi fac incdlzirea pentru ceea ce ndddjduiesc sd urmeze in viata mea. 479 V, n film fran^uzesc despre problemele copiilor. Doi prieteni stau ascunsi in iarba, pentru ca sa priveasca o doamna dezbracata care se bronza in propria curte. Unul dintre ei, al doilea erou al filmului, spune la un moment dat ca e o femeie „vicioasa", dar primul, roscatul, zis si Morcovita, e interesat de culoarea parului pubian al femeii cu pricina. Se intreba el: Daca este blonda, de ce are parul... de acolo negrul Curiozitatea lui merge si mai departe. Vrea sa o surprinda pe mama lui dezbracata, pentru ca sa vada daca, desi e blonda la parul din cap, jos, la. . .e tot neagrd. Pe motivul ca are pdduchi, Morcovita reuseste sa se uite la trupul mamei lui, care era imbracata (o, neglijentd perversa a mamelor!) doar intr-o cdmdsuid transparentd. Primeste o palma. Baiatul insistd... Nu se lasa batut! Mama face baie iar Morcovita „intervine". Se uita pe gaura cheiL.dar, la momentul „principal", capodul mamei astupd raza vizuala. Iese afara, in curte, se urea pe o scara si vrea sa o vada pe mama lui cum face baie. Dar nu poate sa-i vada decat piciorul pe care si-1 sapunea. Face eforturi de apropiere de „tinta"...dar cade cu scara. §i cand ceilal^i doi fra^i dau „alarma", ca Morcovita e lovit la cap, mama iese goald la fereastra, cu parul blond din cap si cu parul pubian negru. Bineinteles: era vorba despre un par vopsit, caci asta vroia sa vada si Morcovita. Deci mama e ca vecina... si ls*M.s,...si7as,...trage concluzia baiatul. Vazand-o goala insa pentru prima data, Morcovita se indrdgosteste de propria sa mama. E vorba de erotism, de fantezie sexuald sau de dragostel Ii scrie o scrisoare de dragoste mamei sale si i-o inmdneazd pe cand toata familia stdtea la mas a. Scrisoarea e cenzuratd. Nu apare in ea tot ce trebuia spus. Regizorul vrea sa ne inculce ideea ca e vorba de fanteziile sexuale ale unui copil de vdrstd prescolard. 566 Un regionalism teleormanean pentru capot. 480 Mama citeste scrisoarea si incepe sa rddd in hohote. Numai tatal nu rdde. El stie ca problema asta, bdrbdteascd, nu e o simpld glumd. Pentru ca rela^iile lui cu sotia sa nu erau tocmai bune, femeia rade, in acelasi timp, de fanteziile copiilor ei dar si de „neputintele" propriului sot. Iresponsabilitatea femeii este ilustrata cu pregnan0. In loc sa constate cu multd seriozitate (ca de aia mamele trebuie sa fie mature si experimentate in cresterea copiilor), ca a aparut o problema foarte delicatd, o problema grava la unul dintre copiii ei, ea o trateazd usor, ca pe o glumd. Si asta, pentru ca femeia era tot lafel de iresponsabild in modul cum se imbrdca prin casa sau la faza cu iesitul la geam, in fata unor minti crude, care se aprind repede de pofta. E interesant modul cum copilul isi doreste mama din punct de vedere sexual. O fire precoce, cu multa energie si imaginatie. Era pe de parte liderul fratilor sai in materie de originalitate. In mintea lui incepe sa se imbine dragostea fireascd pentru ea cu imaginea ei dezbrdcatd. O viseaza stand deasupra patului lui, fara tentd sexuald, pentru ca la acea varsta el nu stia ce face mama lui cu tatal prietenului sau, atunci cand inchid obloanele de la geamuri. Morcovita (adica un pusti prost, care nu are niciodata probleme serioase) credea ca dorm de foarte devreme. Dar prietenul lui stia ca ei fac dragoste in spatele obloanelor inchise. Si, mai ales, ca tatal lui face ilegal dragoste cu mama prietenului sau eel mai bun, cu mama lui Morcovita. Apare un cadru in care Morcovita era pe bicicleta iar doamna pe care ei o urmdreau din iarbd (cea de la care a plecat obsesia pdrului pubian) era in propria ei masind. Incepe sa alerge cu masina in spatele ei. El alerga dupa propria sa iluzie. Alearga dupa aceea si dupa mama sa. Ideea lui Morcovita de femeie frumoasd se bifurca deocamdata in persoanele a doua femei. Ajunge la concluzia ca mama lui nu il iubeste. Dar crede ca nu il iubeste pentru ca nu efiul ei. Insa vazandu-si certifwatul de nastere e dezamagit de faptul ca nu a fost un copil adoptat, pentru ca el credea ca trebuie sdfi avut niste parinfi bogafi. 481 Dupa o vizita la medic impreuna cu mama lui i§i da seama ca si doctorul are o aventurd cu aceasta. Si planuieste sa se rdzbune. Ce face? Noaptea se duce in fa^a cabinetului aceluia, ia o caramida §i ii sparge geamul doctorului. E dus la police, tatal sau il scoate de acolo §i lui Morcovita iipare rau pentru acest gest. Nu mai mananca vreo trei zile. Mama se da bine pe langa el, ii face o mancare buna, el o mananca... dar constata ca in loc de mujdei aceea ii pusese din urina lui, pastrata in sticla unde el se pi§a in timpul noptii, pentru ca sa nu mai iasa afara din camera. Acest gest il dezarmeazd. Neiubirea ei il dezamdgeste profund. Vrea sa se inece dar e scapat de doi „dusmani " buni. Vorbe§te apoi cu tatal sau §i ii cere sa il duca la cdmin. I§i ia la revedere de la to}i, inclusiv de la dddacd - o fata care tinea mult la el - dar nu si de la mama. Mama plange far a consolare. . . Atunci §i-a dat seama ca nu s-a comportat deloc bine cu copilul ei §i ca acela e mult mai infelept decat ea. Tatal il duce cu masjna. §i el ii spune la un moment dat lui Morcovita, ca mama lui e rea pentru ca e nefericitd dar ca nu a fast mereu asa. Morala filmului e foarte onesta: copiii care cauta sa inteleaga ceva anume trebuie sa fie ajutafi sa infeleagd acel lucru iar pedepsirea nepedagogicd a unui copil arata cat de slab pregdtit esti tu pentru afi pdrinte §i, mai ales, lipsa ta de intuiiie si de experientd fa^a de perspectiva viefii lui. Nu po^i na§te in sufletul cuiva dragostea cuforfa §i nici nu po^i opri sentimentele care se nasc in inima ca sa nu vorbeascd, oricat te-ai impotrivi voinfei copilului tau. Inocenja lui Morcovita e foarte addncd. El cauta lucrurile care il fascineazd dar §tie, in acela§i timp, sa isi asume greul vie^ii, responsabilitatea singurata^ii, cand vede ca nu e dorit de cdtre tofi in propria sa casa. I se refuza dreptul firesc de a avea o casa. Mama lui il face sa nu se mai simtd acasd, tocmai pentru ca nefericirea ei conjugala si-o proiecteaza, in mod nefast, asupra unuia dintre copiii sai. De ce doar pe acesta nu-1 dorea? Pe ceilal^i ii placea pentru ca nu aveau voin}a clard §i cinstitd a acestuia. 482 Poate ca se identifica cu ceilal^i doi, care isi ascundeau adevaratele sentimente, dupa cum facea si ea. Copilul „problema" insa se dovede§te a fi copilul „adevarat", copilul cu bunele §i relele lui dar care nu abdicd de la principiile in care crede. \rste mereu nevoie de to Slktuov, de o plasd, de un lai, de o cursa pusa inaintea noastra, pentru ca sd ne impiedicdm in ea §i sd ne mai trezim unpic. Necazul e un mijloc de reimprospdtare duhovniceascd sau un moment de derutd. Unde este gandul nostra atunci? Acest lucra e foarte important. Vste bine sa nu suferim rdutatea invederatd, minciuna (Apoc. 2, 2) dar nu e bine sd pdrdsim dragostea cea dintdi pentru Dumnezeu (Apoc. 2, 4). Sa nu ne fie teamd de cele ce patimim (Apoc. 2, 10), caci cei care biruie pana la sfar§it au cununa viefii. Dumnezeu asteaptd pocain^a celor care sunt atei §i desfrdnati (Apoc. 3, 21). El da boald acelora care sunt cu cea desfrdnatd (Apoc. 3, 23), pentru ca ea §i ei sa se trezeascd din pacatele lor §i sd se pocdiascd. Boala de aici nu este „o rautate" a lui Dumnezeu vizavi de oameni, ci un manual de ajutorare a lor, un impuls spre o noua via^a. Sa nu-i reprosdm lui Dumnezeu propria noastra indiferen}dl §i indiferen^a este o mare greutate, o povara interioara. Daca treci peste conflictul cu tine insu^i, conflictele cu ceilalti vor fi resim^ite tot lafel de dur pentru ca e§ti dezarmat in fa^a viefii. Avem nevoie de sprijin. Este evident acest lucra. 483 Cand nu apelam la al^ii dupd ajutor asta nu inseamna ca ne simiim tocmai bine, ci ne este teama sa nu ie§im din singurdtatea noastrd pentru a-i intdlnipe alfii. Uneori putem fi socaii de intalnirea cu semenii no§tri. Ei ne pot face foarte nefericifi. Insa daca ii cunoastem pe oamenii lui Dumnezeu, bucuria este imensd. Teologia unitdtii, creata din bucuria comuniunii e foarte puternica. In ea gasim bucuria trditd, experiata a comuniunii. b< >aca eu, care nu am mai fost la Sfanta Biserica de o lund si ceva, datorita examenelor pentru intrarea la doctorat, ma simt ca pestele pe uscat, fara oxigen in aceasta lume, cum se simt cei care nu merg delocl Mi-e foarte greu fara Hristosul meu, fara citiri duhovnice§ti. Uneori simt ca totul mi-e potrivnic . . . Poate sunt numai eu de vind, care nu mai suport efortul, stresul mai mult decat prelungit si efortul asta urias pe care il fac de ani buni. A§ vrea din toatd inima sa intru la doctorat §i sa continui addncirea in studiu §i in dragoste inceputa la seminar, continuata la facultate §i prelungita la master. O, Prea Curata Maica, vezi dorinfa mea addncd §i nu te uita la noianul pdcatelor mele, caci daca ai privi la el, n-as. mai avea dreptul sa traiesc deloc! Ajuta-mi mie §i nu fa de ru§ine pacatele mele, nu ma fa sa hulesc in inima mea, sa fm trist, sa fiu indurerat §i dezamagit in inima mea. §tiu ca nu merit nimic. §tiu ca nufac nimic bun. §tiu ca n-am facut niciodata ceva bun in via^a mea, ci numai ticdlosii. Dar daca tu e§ti cu mine, Prea Sfanta mea Stapana, inima mea va fi coplesitd de bucurie, de dulcea^a dumnezeiasca, de lacrimi dumnezeie§ti. Nu da motive de intristare, din cauza mea, celor care ma iubescpe mine §ipe tine §i se roagd tie pentru mine. Bucura-ne pe to^i cu bucurie mare, cu bucurie plina de frumusete dumnezeiasca §i ne iartal Am mers cu computerul la service dar mi-a fost respins, pe motiv ca nu mai au placd de baza ca a mea. La cat de 484 blegomani pareau tinerii care se ocupau de ele...e si normal ca nu stiu mare lucru. Ho^aria celor cu computerele este mare. Fac ce vor si nu ai unde reclama. Celputernic il calca in picioare pe eel slab. Uneori ma intreb daca mai pot sa rezist, sa mai suport ticdlosia din aceasta lume. Mi-e din ce in ce mai greu si ma simt singur printre oameni, pentru ca nu mai am oameni care sa vada profund oamenii. Parca iarasi nu mai am gustul vie^ii reale, nu mai am apetenfa pentru el. Retragerea in tine poate crea mulfi idoli. §i mie mi-e teamd de acesti idoli ai singurata^ii, ai depravarii, ai disperarii. Mi-e dor de oameni, desi ii vdd trecdnd pe langa mine tot timpul. Mi-e dor de sinceritatea, de dragostea, de incurajarea lor. Dar nebunia din oameni ma inspaimanta. Via^a pe care fi-o imaginezi pentru tine nu are in ea ineditul lui Dumnezeu, lucrarea feluritd a lui Dumnezeu, pentru ca aceea nu poate fi imaginatd. §i cand trdiesti viaja asta ea te socheazd: parca traiesti viafa altuia, pentru ca nu fi-o cunosti. §i uneori se spune: „nu mi-am imaginat ca mi se poate intdmpla mie asa ceva". Asta pentru ca imaginafia noastrd e maipufin bogatd decat viafa noastrd. In fa^a constiintei treze pacatul e o rusine si vafi mereu asa. §i rusinea asta e mare in noi. E o rusine care ne frdmdntd mult. Doamne, spala-mi toata rusinea mea si ma iarta! Mi-e tare rusine de tot ceea ce am facut si fac rau. Imi crapd obrazul de rusine uitandu-ma la pacatele mele dar totpdedtuiesc. O, nefericit om! O, bolnava faptura! la aminte, Doamne, la lucrul mainilor Tale si ma iarta! 485 Dumnezeu Se reveleazd oamenilor. El nu sta ascuns, ci le vorbeste. Sfanta Scriptura e glasul Prea Sfintei Treimi catre oameni. In Sfanta Tradi^ie gasim reperele adevdratei cai catre Dumnezeu. Dar a trai in Sfanta Biserica inseamna a trai in harul lui Dumnezeu. Pe baza datelor Revelatiei s-au format dogmele dumnezeiesti. Teologia consta in aprofundarea adevdrurilor de credinid in interiorul unei vieti cu totul ddruite lui Dumnezeu si oamenilor. In. 14, 16: „another Counselor/Comforter". Harul Sfantului Duh avea concretefe personald in Sfin^ii Apostoli, pentru ca „ramane la voi si in voi va fi" (In. 14, 17). Ei nu vorbeau de cineva caruia nu ii observaserd prezenfa, ci de Cineva care locuia in ei si care era Altcineva decdt ei. Sim|i alteritatea personald a. lui Dumnezeu cand Ii experiezi prezenfa. Desi harul dumnezeiesc e in tine, el vine de la Dumnezeu si nu po^i confunda harul cu simtdmintele tale omene§ti sau - mai rau - cu patimile tale. Insa adesea se confunda prezenfa Sa in noi cu miscari pdtima§e §ifrivole ale fiintei noastre. Dar in astfel de oameni care incurca lucrurile lucreaza patimi vii si multd aroganfa si nu harul Sfantului Duh. ve se intampla la mine sub geam de vreo cateva saptamani e o fresca a ceea ce inseamna capitalismul, adevarata lui fa^a, cea reald si nu cea imbrdcatd in rochie de gala. 486 Fosta firma s-a mutat si patronii cei noi fac reconstrucfii, cu zgomote sfichiuitoare, pe fiecare zi. Se taie fiare, ciment tare si asfalt. Se da muzica la maximum (daca as a vrea muncitorul sau patronul), se bocdneste cat nu vrei, fara sa ne intrebe nimeni, pe noi, locatarii etajului unu, daca suntem de acord cu aceasta traumatizare zilnicd. Se fac ca nu existdm. Ei isi vad de ale lor si prea pufin conteazd daca ne place sau nu atmosfera. Ei muncesc in indiferentd totald fata de tot ce e in jurul lor sau deasupra lor... „Ce ne pasd noua, daca tu vrei sa scrii si sa invefi, cand noi vrem sdfacem baniT\ Democrafia e una si inseamna numai un vot la 4 ani, in care se face (daca se face) o rocadd politicd, pe cand capitalismul e ceea ce se face daca ai bani sipentru bani. Demosul, poporul, cei care isi aleg oamenii politici care sa ii reprezinte voteaza sau nu in cunostintd de cauzd, pe cand capitalistul e eel care are bani si proprietdti si doar la ele viseaza si pe ele doreste sa le inmulteascd continuu. Si pentru ca, in mintea lui, eu sunt un nimeni, care locuieste deasupra unui santier viu in comparable cu el, patronul de dedesubtul apartamentului nostra, se poate face orice pe nervii si linistea mea. La drept vorbind, renovarile lor sunt ingdmfare si atata tot. Daca nu sunt rentabili, maine-poimaine zboard si astia, si vine alt „ideatic", care ne mai omoara luni intregi cu finisarile lui. Sunt bune §ifrumoase democrafia, cat si capitalismul la televizor sau in somn dar nu si pe stradd, nu si in viafa reald a oamenilor. In via^a reald, cei boga^i calcd pe gdtul celor slabi si saraci si care sunt nevoid sa se piece in fa^a lor, daca vor sa trdiascd. N-ai cui sa reclami. Nu te ajuta nimeni. Ei isi vad de ale lor iar noi ne uzdm psihic si sufleteste, asistand neputinciosi la nebunia unor oameni, care, daca au bani, nu ii mai intereseaza ca arfii vor sa aiba mdcar liniste. Democrafia e acea rezervatie cu lei si cu oameni la un loc in care fuga dupd bani a capitalistilor e invers 487 proportionala cu puterea oamenilor de a lupta, cu mdinile goale, cu leii. rS Sebastian Pascanu567 a predicat azi dumnezeieste. Fiii Imparatiei vor fi aruncaii afard, pentru ca sa vina cei care nu-L cunosc pe El dar sunt sinceri cu El. Sutasul a fost pus deasupra Israelului. Paganul roman a avut mai multd credinid decat tot Israelul credincios si asta datorita profunzimii credin^ei lui. La sfarsit, Parintele Episcop a spus: „Sa avem bun-simf in relajia cu Dumnezeu". Sa nu Ii poruncim lui Dumnezeu, ci sd ne rugdm cu smerenie si cu sfiald Lui. Slava "Tie, Doamne, Cel care nu treci cu vederea pe nimeni! Cel care nu uifi pe cei ce Te doresc pe Tine, cu toate pacatele lor! Slava Tie, Cel ce dai putere multd Episcopului Tau, spre plinirea Sfintei Tale Evanghelii! Intotdeauna mi-a placut delicateiea si cdldura curatd a cuvintelor sale. Intareste-1 pe el, Doamne, si pe mine pacatosul, prin sfintele sale rugaciuni! A predicat si slujit la Patriarhie de unul singur. Adica fara alt episcop. Cand faptele noastre nu mai vin dintr-o simfire puternicd a prezen^ei lui Dumnezeu sunt ca niste fructe uscate. Si eu sunt asa si de aceea am plans. Eu sunt cel care voi fi aruncat afard. Eu sunt cel cu fapte formale. Eu sunt impostorul. Iarta-ma, Doamne si ma miluieste! vi seara am avut parte de o surprizd negativd majord, cand o spiritista de „traditie", un creator de „noua religie" si o vazatoare „ortodoxa" - to^i romani - au apdrut pe ecran. 567 A se vedea: http://www.episcopiaslatinei.ro/episcop/biografia/. 488 To^i ace§ti nefericiti „vazusera" Raiul §i Iadul, Atlantida, Ingeri §i demoni, avusesera tot felul de „revelatii" demonice §i credeau in lucruri care intrec orice nebunie. Credeau in reincarnare, in extratere§trii, in vorbirea cu cei adormi^i, impar^eau Raiul §i Iadul in te miri cate par^i. . . „Vazatoarea" fusese in extaz 4 nop^i §i 3 zile §i i s-au „dictat" 4 car^i. Ultima pe care a scris-o se refera la ce „s-a §ters" din Sfanta Scriptura despre Mantuitorul Hristos. Pentru ea, Mantuitorul Hristos „a fost" esenian §i a calatorit mult pana la 30 de ani, pentru ca sa „invete". Vorbea de un Rai unde sunt sj musulmani §i care este impariit in 7, dupa numarul zilelor saptamanii. Creatorul de „noua religie" crede ca trebuie sa faca o biserica, pe care sa se picteze oamenii de §tiin}a §i nu Sfiniii. Biserica lui se nume§te „Biserica Puritana". A§teaptd extratere§trii, picteazd §i vrea sa i§i faca o farfurie zburdtoare. Vorbeau de un „canal energetic" deschis in Romania, prin care po^i vorbi „drrect" cu Divinitatea. Spiritista a cobordt in lad §i a vorbit cu Satana insu§i, sub forma unui barbat frumos, dar foarte viclean, care a momit-o cu bani ca sa treaca de partea lui. Dar ea „nu a trecuf, ci „i-a rezistat eroic". Satana i-a spus ca vrajitoarele sunt ale lui. In lad le-a vazut pe femeile care avorteaza si modul in care i§i mdndncd copiii. Dar eu cred, mai degraba, ca sunt lucruri pe care le-a citit in cardie noastre ortodoxe si le-a inteles dupa cum a vrut. Cuno§teau elemente de credin^a ortodoxa, pufine e drept, §i pe ele le uneau cu tot felul de idei strdine Ortodoxiei. Femeile se declarau §i ortodoxe sj altceva in acela§i timp, adica „vazatoare" sau „mediumi", aveau parul facut §i bijuterii din destul la maini. Mo§ul cu „noua religie", ura^it de timp §i cu probleme la cap, spunea ca Dumnezeu e in materie §i in tot ce existd §i ca Biserica Ortodoxa e „eretica". Fiecare dintre cei trei l-au intrecut pe Petrache Lupu568 in afirma^ii. Mihail Urzica (daca nu a murit) mai poate sa scrie inch o carte §i chiar mai multe, despre aceasta noua 568 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Petrache_Lupu. 569 Idem: http://www.scribd.com/doc/6443775/Minuni-Si-False-Minuni. 489 „efervescenta profetica" din Romania, in care „noii profeti" si „vizionari" romani se iau la intrecere. Pacat ca nu mi-am luat notife in timp ce ei vorbeau. Fizionomia interioara a doctrinei lor era cu totul „inovatoare". V/e s-a gandit un regizor: De ce sa nu creez un „Hristos" venit pe pamant, numit Joshua, care sa reinvigoreze lumea de azi? El e un tanar american, cazut intr-o comunitate baptista, unde incepe sa faca „minuni". O femeie incepe sa vada. Ii reda vederea. Un barbat negru, care a dorit sa puna in functiune clopotul noii biserici baptiste din sat, a cazut de pe scant. Joshua vine si ii redd spiritul acelui om, pentru ca negrul mai avea ceva de facut. El e „Iisus", caci de aceea e numit Joshua. O femeie vaduva - so^ul ei murise intr-un accident - vine sd-l vada muncind. Era noapte. Joshua vine de la baptisti dar el ciopleste statui pentru catolici. Era dulgher. §i ea incearca sa il sdrute. Dar el o opreste, spunandu-i ca nu e bdrbatul potrivit pentru ea. Un moment penibil pentru femeia refuzatd. De nervi sparge o vaza, dar pe care Joshua o va reface la loc, o va face din nou „un intreg". Joshua se imprieteneste cu un preot catolic. Preotul crede in „minunile" lui, dar superiorul sau ierarhic era sceptic. Superiorul sund la papa. Papa il cheamd pe Joshua la Roma si mai inainte de a i se face intrarea la el, Joshua vindeca „neiubirea" superiorului, care il vede in el pe „Hristos". Joshua ingenuncheazd in fata papei - privi^i blasfemia! - si il numeste Petru, spunandu-i ca el trebuie sa umple golul neiubirii din inimile oamenilor. Papa lacrimeazd iar „Hristos" dispare, lasandu-i papei in bra^e sculele sale de dulgher. 490 Putem spune ca e un subiect furat din Marele Inchizitor al lui Dostoievski . Are puncte comune. O parabola pentru ce vrea sa faca si face Dumnezeu pentru noi. Ar fi un punct bun al filmului, nu? Dar acest film, ca si multe altele, spun ca toate religiile sunt la fel, ca trebuie sa iubesti, asa, pe oricine, fara sa stii chipul real al voii lui Dumnezeu. Minunile §ifalsele minuni se doreste afipuse la un loc. Apare intr-un film lumini din cer, care penetreazd tot ce existd si fa^a lumii se schimbd. Monstrii invie si isifac legea lor. Spiritele merg pe unde vor si sunt ce vor. Nimeni nu le trage la cherem. Realitatea virtuald si realitatea se scufunda intr-o istorie ireala, fabuloasa, frenetica. Oamenii filmului nu spun ca au suflet si daca au, ce le pasd de el?! Sufletul nu tine de mdncare. Banul tine de mdncare si de aceea el e „zeul". Pupi pe cine are bani. Strigi la eel care are. Te imprietenesti cu eel care poate sd-fi dea ceva. Lingusesti pe oricine, corupi, ucizi, furi... banul conteazd. Cand Holograf canta: „banii vorbesc, unii te ridica, al^ii te lovesc. . .totul e in mdna lor" , la varsta aceea a mea parea totul doar un cdntec la modd. Nu-i percepeam realitatea dramaticd. Dar realitatea aceasta zbiard, urla la noi. Intr-un alt film, cineva pictase un trup defemeie, care isi scotea propriul cap din fund. Ce inseamna asta? „De ce trebuie sa insemne ceva? E picturd... si asta e totV\ Isi avea capul tdiat si bagat in propriul anus. E tot o obsesie sexuald sau e dorin^a cuiva fa^a de altcineva, care doreste sa-i faca acestuia o asa „surpriza frumoasa"? De aici puteti downloada Marele Inchizitor. Dostoievski - Lecturi teologice [de] Konstantin Leontiev, Vladimir Soloviov, Vasili Rozanov, Serghei Bulgakov, Nikolai Berdiaev, Semion Frank, trad., pref. si note de Leonte Ivanov, Polirom, Iasi, 1997, 248 p. in PDF : http://www.filehost.ro/1775293/rnarele_inchizitor_pdf/. 571 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Feodor_Dostoievski. 572 Concert live la Bucuresti (5 decembrie 2006): http://www.youtube.com/watch?v=7TvdeIoMR2k. 491 §i am auzit o alta expresie gangstereasca: o sa-{i trag limba prin beregatd daca nu ma asculfi. Cultul macabrului, al ridicolului, al orgiasticului, al infricosatorului, al dezgustatorului troneazd peste tot. Se desfigureazd firea umana intr-un mod infricosator. Imagini online cu mame violate de proprii lor fii sau caricaturizarea relatiilor dintre parinti si copii, batrane urate cu sani mari si trupuri desfigurate, transsexuali bucurosi de „noua lor configuratie sexuala", zoofili satanizati, canibali plini de insanitate, teroristi international! cu sange rece, multa reclama la orice, multa risipa de informa^ie, de imagini, de timp. Cine esti tul\ Nu ii mai intereseaza cine sunt pe foarte mul^i, ci doar supravietuirea, aceasta rdmdnere in viafd fara valori, fara Dumnezeu si fara oameni. Fuga min^ii intr-un spafiu fara final. Fuga omului intr-un spa^iu exacerbat de mizerie, de singuratate, de dramatism necrufdtor. Discrepant dintre bogafi si sdraci naste mult obsesii, multe crime. Saracul se rdzbund, pentru ca simte ca cei de sus il vor „domesticit". Negativismul e o stare de spirit nascuta dintr-o singuratate debusolantd. E necrezut si nevdzut plansul multor inimi. Omul se stinge ca o flacara, cersind pe trotuar sau jucand teatru pe picior mare. Lacrimile lor, ale noastre, par un cdntec. S-a devalorizat pana si negafia. §i nega^ia, pana si ea, adica dracuitura, sanatismul, raul, azi inseamna altceval Zici ca nu vrei sdfaci ceva anume. Dar daca esti nevoit sa faci, se schimba multe in via^a ta. Nu te mai recunosti nici daca zdmbesti, nici daca rdnjesti. Sub crusta de normalitate sta o lume interioara crispatd, ultragiatd,furatd sau ucisd. Carapacea inimii e foarte translucidd. Daca dai cu barosul in ea binein^eles ca se alege praful. Praful pare sa fie mai jos decat noi dar in el ne culcdm pana la urma. Ma gandeam: cat de bine te simfi, cat de usurat, cand dai ceva, cand ifi deschizi inima! Ce minundiie sta aici, intre acesti doi poli personali: tu si celdlaW. 492 Joshua din film nu era Hristos. Era o simpld dar dementd afirmare a liberta^ii teribiliste. El a disparut printr-un banal efect regizoral. Totul a fost... film. Nu confundati/z/m«/ cu realitateal Hristos e real § i nu o fictiune. Iar tot ceea ce e fictional nu tine defoame. re la unu noaptea, Viorel Pop57" vorbea in direct telespectatorilor de la OTV. E vorba de un „vindecator" in§elat de demoni, care le spunea in direct celor care il sunau, ce boli au, ce caracter au, cum aratd parul uneia, cum o femeie isi drdcuie fml. . . Telespectatoarele erau entuziasmate de acest om, care crede ca a primit acest „dar" de la Dumnezeu. Fa^a lui ascundea o mare pdrere de sine, un §arlatanism bine conturat, sub pielea unui om nu prea cultivat §i cu accent de moldovean. Telespectatoarea punea mana pe locul unde o durea, el se concentra in studio, in direct, §i, deodata, aceea se simfea mai bine. Uneia ii spune ca s-a dus la medicul stomatolog de curand, alteia ca are probleme cu un picior, alteia ca trebuie sd-si facd sfestanie in casa (asta ca sa para al lui Dumnezeu) dar §i sa ia „tratament medicamentos". Cele in cauza recunosteau ca a§a stau lucrurile. Nici eu nu ma indoiesc ca acele femeie aveau problemele pe care le spuneau - pe langa altele mult mai mari, pe care nu le § tiau nici ele § i nici ddnsul cu pricina - dar ceea ce nu vedeau femeile sau nu stiau erau acei draci care il ajutd pe domnul Viorel sa isifacd treaba. Adica demonii faceau munca de curierat foarte rapid pentru acest om. In cazul vrajitoarelor, demonii fac aceeasi munca de cdrdusie ultra-rapidd. El era foarte increzdtor ca face acest lucru spre „binele omenirii" dar le anun^a pe cele trei persoane, care 1-au 573 Saitul sau: http://www.viorelpop.com/. 493 persecutat indelung, ca vor veni asupra lor pedeapsa lui Dumnezeu, dar ca el nu se bucura de acest lucru. O alta situate comica exploatata de mass-media: un batran din nu stiu ce sat romanesc a trimis o cerere catre 574 primarul din comuna dar si la ONU , ca vrea sd piece in Irak515, ca sa ilprindd pe Osama bin Laden576, care se ascunde prin pesterile desertului. Vrea sa piece asa cum e imbrdcat el p-acasd, cu o metoda romaneasca neaosa de capturare a teroristului: sa bage fum de ardei iute in toate pesterile, ca de ardei iute iese teroristul si din gaurd de sarpe. Reportajul era creat pentru a produce ilaritate. §i a produs de fapt. Dar naivitatea romanului nostru nu era asa de prosteascd precum parea. Ca bagi ardei iute, ca bagi gaze lacrimogene sau mai stiu eu ce substance toxice tot acelasi este efectul. Insa telespectatorul rade cand vede vdrsta si infdfisarea celui care propune o asemenea strategie militard. Dar asta se intampla, pentru ca socoteste ca eel batran nu mai e bun de nimic si ca toate ideile bune le au si trebuie sd le aibd tinerii. Lupta asta dementa intre ce a fast si ce trebuie sd fie ne face sa nu mai vedem ce e bun in trecut si ce nu e bun in prezent. Discreditdm mai inainte de a cunoaste situafia ca atare. Pentru ca nu suntem constienfi de via^a parin^ilor si a bunicilor nostri, ni se pare ca la viafa lor ei nu au inieles nimic, daca nu au avut telefon celular, computer sau televizor plat ca noi. Daca am ras si eu de naivitatea acestui om, care nu a inieles ca acum nu e bdgat in seamd de nimeni dintre ingamfa^ii care lupta in golf, la fel rad si de cei impreund tineri cu mine, care cred ca sunt buricul pdmdntului, tocmai pentru ca au in fa^a o viafd pe care cred ca o infeleg si ca le aparfine. 574 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Organiza%C8%9Bia_Na%C8%9Biunilor_Unite. 75 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ocuparea_Irakului_din_2003-2004. 576 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Osama_bin_Laden. 494 I utem sa detaliem foarte pu}in rela^ia noastra cu Dumnezeu desi putem spune multe lucruri in acelasi timp. Tot ce stim noi despre Dumnezeu, El Insusi ni le-a descoperit despre Sine. Teologia e venirea Lui cdtre noi ca Dumnezeu treimic, ca Dumnezeu tripersonal. E foarte adevarat ce spunea un teolog, ca prin Intruparea Domnului noi am aflat ca Dumnezeu e Tata, e Fiu si e Sfdnt Duh. Dumnezeu ni S-a adresat prin Fiul in mod direct, deschis. Fiul a aratat dragostea Lui pentru Tatal prin ascultarea Sa pana la moarte si ne-a vorbit despre faptul, ca Cel care purcede din Tatdl este Sfantul Duh. Prin intruparea Sa, Fiul lui Dumnezeu a devenit cea mai explicitd persoand pentru credinciosul de rand. Insa persoana Tatalui e vazuta adesea ca avand „primatul" fa^a de celelalte doua, desi aceasta reprezinta o vedere gresitd sl realitatii lui Dumnezeu. Persoana Sfantului Duh este in^eleasa si ea foarte defectuos. Pentru ca aude vorbindu-se despre „Duh", romanul se gandeste imediat la duhuri, stafii, la ceva ca un abur si nu la o persoand. Simfirea lui Dumnezeu, care inseamna simfirea harului dumnezeiesc e o realitate indiferentd pentru mul^i. Omul credincios, care a intrat intr-o relafie perifericd cu adevarul total al Bisericii, nici nu stie ca trebuie sa ajunga la aceasta impdrtdsire simfitd de harul dumnezeiesc inca in via^a aceasta. E greu sa explici lumii de azi, in termenii pe care ea ii vrea, cum e trupul lui Hristos in Prea Sfanta Treime, cum te aud Sfm^ii lui Dumnezeu cand te rogi lor, cum acfioneazd Dumnezeu in via^a noastra. Sfantul Vasile eel Mare scria: „nu se poate sa ne gandim c n n la Fiul fara sa fim luminal de Duhul" . Cam acesta e raspunsul: harul lui Dumnezeu a indumnezeit trupul Domnului, pin har ne aud Sfm^ii si Dumnezeu lucreaza tot prin harul Sdu cu fiecare in parte. Suntem luminafi de Duhul Sfant pentru ca sa ne gandim la Fiul si la Tatal, la intreaga Prea Sfanta Treime. 77 Cf. Vladimir Lossky, Teologia mistica a Bisericii de Rasarit, trad., studiu introd. §i note de Pr. Vasile Raduca, Ed. Anastasia, f. a., p. 98. 495 Tot Dumnezeu e Cel care ne aduce aminte pe cele despre Sine, dupa cum tot El ne inva}a care e calea spre Sine. De aceea, teologia este descoperirea personald a lui Dumnezeu eel in Treime. Noi vedem prin harul Sau Treimea cea Preasfanta si Preadumnezeiasca si astfel vorbim despre Ea. Catolicismul vorbeste despre primatul fiinfei lui Dumnezeu asupra persoanelor dumnezeiesti, pentru ca II intelege pe Dumnezeu ca pe o esenfa din care apar persoanele. E vorba aici de un rationalism extrem de satanic, in care mintea cdzutd isi imagineaza despre Dumnezeu in afara de relatia cu El. Pe cand noi vorbim despre Dumnezeu, Care este iubire, pentru ca e comuniune vesnica de persoane. Nu o esen^a naste o persoana, ci persoana e cea care are in sine fiinta! De fapt tot jocul acesta rationalist e o odder e din Revelatia dumnezeiasca, pe care catolicismul nici nu o mai sesizeaza. Teologia ortodoxa vorbeste despre monarhia Tatalui, despre faptul ca Tatal este Cel care II naste pe Fiul si II purcede pe Sfantul Duh din vesnicie, El fiind principiul de unitate in Prea Sfanta Treime. §i cu toate acestea, persoanele Prea Sfintei Treimi sunt egale, locuind una in alta si contindndu-se unape alta. Iar persoanele dumnezeiesti nu au o intdietate logicd una in fa^a alteia, desi Tatal e Acela din care Isi iau fiinta celelalte doua persoane si toate ale Lor. Insa Tatal, in daruirea Sa totala cdtre Fiul prin nastere si cdtre Sfantul Duh prin purcedere, nu pierde nimic din cele ale Sale, fiind impreuna cu Fiul si cu Sfantul Duh, ca unii ce au aceeasi fiinta. Discu^ia asupra lui 6|j,oouoloc;578 a fost o discu^ie profund teologicd, pentru ca s-a pus intr-un cuvdnt al credintei modul de existen^a supradumnezeiesc al Treimii, al lui Dumnezeu cel tripersonal. Prin acest tGrmQn foarte inspirat s-a spus in acelasi timp ca Dumnezeu are o unitate de fiinta, ca e unul in fiinta Sa dar si ca e intreit in persoane. Pavel Florenski spunea in Stdlpul si Temelia Adevdrului, ca prin acest cuvant „nu a fost exprimata doar dogma hristologicd, ci si valoarea legilor rationale ale 578 Transliterarea cuvantului: omousios. In greaca veche: deofiinta. 496 gandirii...(unde) ra^iunea a primit lovitura de grafie"579, deoarece ra^iunea umana nu poate asimila integral deofiintimea. Ratiunea vrea, pentru ca e comodd, sau doar pe Dumnezeu unul, adica un Dumnezeu monopersonal sau doar un Dumnezeu triteist, format din trei persoane separate. Insa nu si pe Dumnezeu unul in trei persoane. Pentru a accepta taina prea dumnezeiasca a Treimii trebuie sd o primesti cu mintea credinfei si nu cu o minte care vrea sd distrugd aceasta prea dumnezeiasca antinomie a lui Dumnezeu, Care e Trei si Unul in acelasi timp. i entru ca mai sus m-am referit la realitatea tripersonala a lui Dumnezeu si am spus ca ea nu e in^eleasa de o minte „ monistd " 80, de aceea afirm, ca tot ceea ce poate spune omul fdrd Revelafie si fdrd o schimbare a min}ii despre Dumnezeu estefoarte pueril. Mul^i au o idee despre Dumnezeu destul de vagd, de ambigua si nu o credinfa. Credin^a se sprijina in primul rand pe contactul direct cu Dumnezeu, cu acest Dumnezeu treimic. Orice filosofie care nu are la baza aceasta realitate experiata in mod direct poate fi considerata o pierdere de timp, daca omul cauta ceva concret pentru mantuirea lui. Aspira^ia omului spre „altceva" sau nemultumirea sa cu ceea ce „are" sunt un pas spre credinfa, spre acceptarea lui Dumnezeu. Dar II accept pe Dumnezeu cand in^elegi ca tot ceea ce ai tu nu e pe mdsura boga^iei pe care ti-o ofera El. Credin^a e acea simfire a lui Dumnezeu prin care primesti de la El o garanfei mai presus de orice dovadd palpabild, ca ceea ce El iti promite ifi va si da. Credin^a muta centrul de greutate din tine spre El. El devine ceva infinit mai important decat tine, fara ca asta sa insemne ca nu mai esti constient de ceea ce faci sau ca ceea ce faci tu nu are nimic de-aface cu rafiunea si cu infelegerea ta. Pavel Florenski, Stdlpul §i Temelia Adevarului. Incercare de teodicee ortodoxa in doudsprezece scrisori, in romanef-ite de Emil Iordache, pr. Iulia Friptu §i pr. Dimitrie Popescu, cu studiu introd. de Diac. loan I. Ica jr., Ed. Polirom, Iafji, 1999, p. 41. Idem, p. 47: „A refuza pentru Dumnezeu monismul gdndirii, iata inceputul credintef. 497 Crezi pentru ca simp, viafa care vine de la El, gdndesti §i cugep despre ceea ce sim^i in relatie cu El, in^elegi ca ce spun Sfm^ii lui Dumnezeu despre El e adevarat, pentru ca exista foarte multe marturii care explica in mod similar via^a cu El. §i identitatea esenpald a experien^ei lor te convinge §i mai mult daca o aprofundezi personal §i daca accept §i tu, cu totul, adevarurile lor. Interiorul celui care crede se imbogdteste pe fiecare zi. Acceptarile personale, racordarea la Sfanta Tradi^ie a Bisericii aprofundeaza §i mai mult universul personal al celui care crede §i, in acela§i timp, adevdrul in care el crede. A crede in Dumnezeu nu implica numai a afla cine e Dumnezeu, cum vorbe§te El cu noi, cum vorbim noi cu El sau ce sdfacem noi pentru Dumnezeu, ci trimite §i la cunoasterea Bisericii Sale, a oamenilor Sai, a istoriei §i a lumii in ansamblul ei. Credin^a te inva^a sd respecp natura, sd te bucuri de succesele bune ale §tiin^ei §i ale medicinii, ale tehnologiei, sa fii tolerant in sensul de a fi bun cu top §i a cduta binele adevarat al tuturora, de a fi un bun patriot, un om de nddejde, muncitor, sensibil, priceput. Credin^a te inva^a cum sd te raportezi la tot ceea ce Dumnezeu a creat sau ingdduie sd existe, chiar daca nu e bun. Cu cat esti mai aproape de Dumnezeu cu atat te rupi interior de oameni, cu atat traie§ti mai mult in lumea cealaltd, fiind in acelasi timp eel mai propriu vietii in societate si relatiilor cu oamenii, pentru ca vezi lucrurile in curdpa lor. Paradoxurile credin^ei ortodoxe sunt numeroase §i acesta e unul dintre ele: pe de o parte, trebuie sd ne integrdm in lume, sd o intelegem si sd o ajutdm iar, pe de alta parte, trebuie sa privim lumea cu ochii lui Dumnezeu, traind sfdnt, adica nefiind ca lumea care este indiferentd la voia lui Dumnezeu. Vrem sd ne umplem de harul lui Dumnezeu, pe de o parte iar, pe de alta parte, vrem sa fim competitivi, pentru ca sa avem ce manca, ce bea, cu ce ne imbraca. Pozi^ia celor necredinciosj fa^a de noi e o pozrfie cat se poate de „normala" din punctul lor de vedere. Rugaciunile noastre, pentru ei, sunt ceva care nu ne pn defoame iar daca nu ne uitam prea mult la televizor sau nu ne fardam sau nu ne traim viata ca ceilal^i suntem socoti^i ni§te oameni tdmpip, inapoiati. Faptul ca stdm mult la slujbe e o alta nebunie in fa^a lor. 498 Omul ideologiei postmoderne e omul care are in ochi profitul. Daca nu ies bani din tot ceea ce face se simte neimplinit. Cand oamenii aud ca trebuie sd ne lasdm averile asta e o curata „nebunie" pentru ei, pentru ca scopul lor e tocmai sa isi stranga cat mai mult capital financiar si imobiliar. Nu sunt inielepii si pe drept cuvant. Pentru ca in fiin^a lor ei sunt prea plini de ei insisi si de ceea ce vor si au ei nevoie, incat se ghideaza numai dupa mintea corupta a acestei lumi a pacatului. Nu exista in ei o prefacere a minfii in Hristos. Ei nu pot sim^i bucuria dumnezeiascd pe care o ai tu impdrtdsindu-te cu Sfintele Taine, bucuria ta de a da ceva fratelui tau, bucuria ta de la rugdciune, din clipele cand citesti despre viafa duhovniceascd. Pentru omul trupesc via^a aceasta e cea mai „anosta" si mai „prosteasca" viaja. Ceea ce propovaduieste Biserica lui Dumnezeu e atat de imens pentru omul de azi incat nici nu poate sd-si mai dea seama de mare^ia ei. E o mare minune sa po^i sd mai crezi astazi si sa crezi profund ortodox, fara nicio indoiald. Ne desparte deja acea prdpastie dintre Rai si lad, dintre cei care // iubesc pe Dumnezeu si cei care sunt indiferenti la tot ce exista. Nu vad o diferenfd esenfiald intre un indiferent „religios", care pastreaza aparentele civilizatiei, si un pacatos „notoriu" desfigurat de patimi. Indiferentul religios, care se imbraca in platosa firava a moralita^ii sale sociale, prin faptul ca sta departe de Dumnezeu si de Biserica Sa, face cea mai mare greseald a viefii lui numai prin aceasta. El poate pacatui oricand, pentru ca nu are de cine se teme. El e tentat sdfacd orice. Cei care face de toate, adica pdcate cu duiumul, fara sa ii para rdu, e si el tot departe de Dumnezeu, dar pe el „bunul sim^ conventional" il considera mai pacatos decat pe indiferentul religios, care pacatuieste sub masca civilizatiei. Dar ei sunt la fel de pacatosi, pentru ca nu stau in legdturd cu Dumnezeu. Insa oricand omul poate sa-si gaseasca via^a drept o ruind si sd se apropie de Dumnezeu. 499 Dar cu cat te apropii mai mult de Dumnezeu, cu atat te indepdrtezi de „binele tau" visat cu o minte trupeasca si pe care fi-l cere lumea de azi. Biserica lui Dumnezeu e in lumea aceasta dar ea o depdseste cu totul. Nu se pot stabili relafii de infelegere intre Biserica si conducerea statala decat sub ideea compromisului, pentru ca Biserica are o traiectorie eshatologicd pe care lumea secularizata o refuzd. Lumea va merge mereu orizontal sau, mai bine zis, descendent, spre tenebrele Iadului, daca nu va accepta traiectoria pnevmatizatoare a Sfintei Biserici. Omul nou, Sfantul, se desavarseste in lumea asta dar el nu are fondul interior al acestei lumi. El e crucifwat in lumea asta, ca si Biserica, Trupul lui Hristos. Nu ne este prielnicd lumea care nu are principii evanghelice autentice. Oricum am scalda-o noi, nu ne sim^im bine in lumea asta, atata timp cat scopul nostru esenfial, incepand de la Sfantul Botez, e de „a ne muta de pQpdmdnt la cef\ Suntem legati, prin trup, de lumea asta si suntem nevoid ca vrem sau ca nu vrem noi sd ne pdtdm de murdariile acestei lumi, daca vrem sa traim la oras sau la sat. Chiar daca ca^iva arfugi in mun^i si pustieta^i, la nivel global, Biserica, membrii ei nu pot scdpa de lumea aceasta, ci trebuie s-o suporte si sd se suporte, pentru ca avem in noi flagelul rdutdiii si al perversitd}ii acestei lumi. Oricat nu ne-ar pldcea civilizatia noastra de azi trebuie s-o acceptdm si sd coabitdm in nauntrul ei ca intr-un castron cu de toate. Pe masura ce ne apropiem mai mult de lumea noastra si o infelegem, pe atat o invingem in noi in ceea ce ea are mai rdu si o folosim ca pe o pistd spre inielegere si bucurie prin ceea ce are ea mai bun. Suntem nevoid sd ne acceptdm si propriile noastre slabiciuni, sd nu le trecem cu vederea si sa gasim o izbdvire de ele prin mila lui Dumnezeu. Daca ne blocdm in noi, daca ne astupdm ochii la tot ceea ce se vede, nu vom scapa de patimi, ci ne vom umple de ingamfarea ca suntem mai tari decat o patima, pentru ca suferim de una mai mare decat aceea. Orica^i si-au inchipuit ca buba lor e mica au pierdut in Ortodoxie. 500 Oricati au considerat ca nu mai au ceface, pentru ca au facut tot, s-au zdrobit cu amar de pamant in zborul lor luciferic spre scaune pe care nu le pot ocupa. Ortodoxia e o crucifware continua. E o viata a paradoxurilor vii, a antinomiilor mdntuirii. In Sfanta Cruce se afla toata traiectoria noastrd spre lumea de dincolo. Nimic nu e fara durerea acestei cruci, de multe ori exasperant de grea, alteori atdt defericitd incat urfi tot rdul ce s-a intamplat cu tine si \\ se pare ca nu ai trecut deloc prin zbucium si durere cumplita. Suntem aici, pe pdmdnt si nu suntem din lumea asta, pentru ca suntem ndscufi de sus si nu dorim, in mod fundamental, decat implinirea cereascd. Combinarea carierei omene§ti, oricare ar fi ea, cu munca pentru viafa cealaltd e o durere continua, e crucea fiecaruia. A pastra calea de mijloc aici e greu, daca focul dumnezeiesc ifi ia minfile si ti le indumnezeie§te. Sfm^ii nu sunt prea pldcufi, desi oamenii „comuni", recunosc cu to^ii ca nu pot sa ajunga la „performantele" lor. Ce sa facem fiecare cu noil E intrebarea pe care si-o pune fiecare om in via^a lui, chiar daca gaseste o solufie proastd la ea. N u-1 auzisem vorbind pe parintele profesor Sterea Tache581 niciodata582. Predica lui de duminica despre Sfanta Cruce m-a impresionat. Verva cuvintelor si a gesturilor sale era impreunatd cu addncime de gdndire. Ideea principals era ca Sfanta Cruce e si putere dar si infelepciune. Pentru eel care vede in Fiul lui Dumnezeu doar un om care moare pe cruce si crucea e o moarte de ru§ine, crucea nu ii inspira multd incredere. Ba, dimpotriva, i se pare ca A se vedea: http://www. ftoub.ro/index. php?view=article&id=38%3Apr-prof-dr- stere-tache&option=com_content&Itemid=276. 82 Predica din 19 septembrie 2004. Am recitat Apostolul si am gasit aici, in Biserica de langa parcul Tineretului, doua fragmente din Sfintele Moaste ale Sfantului Sfintitului Mucenic Haralambie. 501 Dumnezeu nu poate sa se piece pana acolo, meat sa II omoare toti descreieratii si nenorocitii cu o asa moarte josnicd. Cand Dumnezeu e vazut numai ca Atotputernic care Se manifesto, discretionar, care ii inspdimdntd pe toti prin maretia Lui, ipostaza condescendentd a lui Dumnezeu fat.a de oameni, infmita Sa iubire fa^a de om nu mai poate fi in^eleasa mai deloc, pentru ca omul cu pricina nu poate sa imbine aceste doud aspecte ale realitatii lui Dumnezeu si sa II vada pe Dumnezeu cobordnd la oameni si devenind om, fara a renun^a la ceva din ceea ce era El, adica la dumnezeirea Sa. Crucea Domnului e infelepciune pentru ca prin harul adus de Jertfa Domnului fiecare dintre noi cunoastem adevdrul mdntuitor. Puterea Crucii Sale e puterea care ne curdfeste de pacate, e puterea care ne face sa fim mai tari decat patimile si apucaturile noastre pacatoase. Atunci cand cineva fi se dezvdluie in alta lumina Qfoarte impresionant. Odata cu aceste examene prin care am intrat la doctorat, profesorii mei imi apar in cu totul alta lumina, mult mai addnci, mult mai cuprinzdtori decat imi pareau pana acum. Sinceritatea e aceea care intinereste persoana umana, o face credibild si impresionantd intr-un mod covarsitor. Nu poji face o casd trainicd cu cineva fara sinceritate, fara adevar, fara dragoste. Oricat am vrea sa fim inchisi in rela^ia cu altul, atunci cand adevarul aceluia fi se impune cu putere, acest lucru te face sa iesi din carapacea ta si sd-i rdspunzi cu mdrinimie. Ne contamindm in modul eel mai dumnezeiesc de sinceritatea celuilalt. Priveam la parintele profesor Dumitru Popescu si observam aceasta contaminare fireasca cand ii vorbeam. Discutam si cand tdceam si cand vorbeam iar incercarea lui de a pune o distanfd intre mine si el nu ii reusea prea bine, pentru ca simtea ca are cu cine sa discute in persoana mea si pentru ca problemele pe care i le-am pus l-au descumpdnit de mai multe ori. Mi-a indicat un pasaj din Sfantul Atanasie eel Mare, foarte revelator si prin care isi explica teologia rationalitdtii creatiei, iar pe In. 17, 21 mi 1-a prezentat ca argument catolic 583 A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/cv-pr-prof-acad-dr-dumitru-popescu/. 502 pro-filioquist si, in acelasi timp, ca piatrd de poticnire pentru teologii romano-catolici. Experient.a pe care o are lucrand in mediul catolic transpare cu putere. Iubirea si admirafia pentru domnul profesor Remus Rus584 imi creste pe zi ce trece fara ca sa discutam prea mult. Exista o comunicare a inimii, a ochilor pe care o am cu unii oameni incat dragostea pentru ei creste cat fat-frumos din poveste. Eram in timpul micii gustari pe care a prilejuit-o ultimul meu examen pentru a intra la doctorat si ne spune doua chestiuni interesante: bulgarii, cand au venit in spatiul in care traiesc acum, au venit antropofagi iar landul german a primit odata cu increstinarea lui apuseana distrugerea intregii lui culturi. Neputand sd citesc altceva din cauza examenelor si fiind prea obosit adesea, m-am uitat mult la televizor in vara asta. Din emisiunile recente care mi-au placut mi-am notat cate ceva. cor Andrei Plesu a fost admirabil in onestitatea lui. Vorbea de „un capital de suferin^a" al omului, care il defineste dar care il si face greu de tradus pentru altii, daca nu avem experienfe apropiate. Era nemul^umit de prostii care au inva^at cu greu un anume limbaj si sunt „intelectuali" pentru ca par „exotici". II intereseaza faptul ca discursul, cuvantul sau sa treacd la cititor si, in acelasi timp, catalogheaza sforfdrile prea mari pentru a scrie drept „o exigent" care nu e nici eaprea bund. Isi arata dezamdgirea pentru un fost student al sau cu poten^e, care acum incearca sd il discrediteze mai mult sau mai pu^in subtil. §i vorbind despre el, afirma la un moment dat, ca oamenii tineri manifesta tipul de „nerabdare otravita", deoarece un astfel de om e un „om confiscat de propriile sale frustrarf\ Vrea sa fie cunoscut imediat, vrea sa fie bdgat in seamd dar nu scrie din bucurie. §i spune la final Plesu: „Recunosc...ca creativitatea nu are sens decat ca bucurie". Ii cerea genera^iei tinere: „Lasati-ne sa disparem Unisti}iV\ deoarece replicile tdioase la fiecare discu^ie si 584 585 Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/01/24/cv-ul-prof-dr-remus-rus/. Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Ple%C8%99u. 503 certurile nu pot fi un factor de progres pentru nimeni, ci doar un mod de indurerare continud. II ascultam pe Tudor Gheorghe586 si mi-au dat lacrimile. Uneori plangem ca un mare har de la Dumnezeu la niste versuri si in fa^a unor realita^i pe care altadata le consideram fade. „Copii ce pentru lupte cresc" sau „osul celor care au luptat" se imprima in inima intr-un mod minunat, atunci cand Dumnezeu vrea sd ne arate o noud minune. Continui cu o reclama care are un mesaj puternic: „Discriminarea ucide vise". Un profesor din Oltenia nu a fost primit in invdfdmdnt pentru ca este }igan. Omul e in vdrstd si are doud licence dar factorii de decizie refuzd sd-l primeascd. Discriminarea unuia, excluderea lui de la ceva fir esc din anumite motive nefiresti e tot rdul societa^i noastre, unde s-ar putea ca toata lumea sdfie in pace cu toata lumea. Tiganul e intotdeauna pricind de rds pentru ca e socotit „inferior" noua, orice ar face el. Suntem indoctrinafi cu aceasta idee, parca curgeprin aer si fiecare o inhaldm si o stim pe de rost. Daca albii americani au omorat atat pe negri cat si pe indieni, albii romani nu pot sd suporte pe tiganii tuciurii. §i cand tiganul vrea sa se numeasca „rrom", romanul are de ce sa-si bata joe si mai bine. Cineva imi atrdgea atenfia candva la pacatul pe care il facem, atunci cand vorbim depreciativ despre oameni, catalogandu-i dupa regiuni si rase. Moldoveanul si transilvaneanul sunt subiecte de rds pentru muntean, cand e vorba de grai. Ii exclude imediat prin tonul pe care il adopta. Imi dau seama, din ce in ce mai mult, ca are mare dreptate, desi atunci cand mi-a spus acest lucru, eu nu eram prea constient de implicative nefaste ale acestui pacat al discreditdrii. Despre o Biserica aflatd in ruind cineva a spus, ca a fost „taiata defoarfecele nemilos al timpului". Iar ca ceva comic, intr-un film romanesc am auzit urmatoarea zicere, care m-a amuzat mult: „Nu ai o piedturd de apd, ca mi-efoame de n-am unde dormi la noapte?". 586 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Gheorghe. 504 In dimineata aceea tocmai vorbeam cu so^ia mea despre trecerea bruscd de la planul normal al vorbirii spre teritoriul mult mai inalt al alegoriei numai printr-o punere impreund a unor cuvinte, care te scot din reprezentarea istoricd a lumii. §i trecerea aceasta provoaca efectul rasului sau al compatimirii celuilalt. „Nu ai o picatura de apa?" e o intrebare fireasca, chiar poeticd prin strdlucirea pe care o aduce „picatura de apa" in intrebarea cu pricina. Dar foamea conexata cu dormitul la noapte spune altceva decat simpla invitaiie la ospitalitate. Legarea aceasta surprinzdtoare a ultimelor doua propozi^ii starneste hazul omului, atata timp cat eel care cere nu se opreste la prima dorin0 si la satisfacerea ei, ci se autopropune in mod total. Nesimfirea lui e drdgdlasd tocmai prin faptul cum o spune. Insa, daca privesti la rece afirmatia, intrebatorul cu pricina nu e deloc simpatic ci de o nesimtire si arogantd sfidatoare. Alt registru de asteptare: o reluare a emisiunii Chiasma din martie, cu tema Biserica sifemeia. Aurora Liiceanu587 afirma ca „romanii nu sunt un popor care sd arate solidaritate". Nu e o generalizare inconsistentdl „Comportamentul pro-social" pe care il promova ea era sinonim cu caritatea romano-catolica. Vorbea despre femeie ca despre „binefdcdtoarea spa^iului mic" si despre barbat ca despre eel care vrea sd mdntuiascd toatd lumea. Dar mi se par alte generalizdri inutile, care pot fi infirmate oricand. Pentru ea, preo^ii nostri se implica preapufin in social si considera ca „la noi nu exista enorias" (se referea la orasul Bucuresti). E de parere ca „mila se si educd", pe cand Magda Catone crede ca „mila nu cere o anumitd educate" '. Sunt de acord cu a doua, careia i s-a infuzat ideea corectd a Sfmtei Evanghelii. Mila e fireasca omului. Pentru a fi milos nu i|i trebuie studii ci inimd bund, atenta, iubitoare, condescendenta. 87 Psiholog, fosta sotie a lui Gabriel Liiceanu. A se vedea ultimele ei carti publicate: http://www.polirom.ro/catalog/autori/liiceanu-aurora/. 588 Actrija, casatorita si o crestin-ortodoxa activa. A se vedea: http://www.humanitas.ro/magda-catone. 505 Francisca Baltaceanu58 vorbea despre inegalitatea dintre barbat si femeie si despre dorinfa de putere ca elemente aduse in om depdcat. „Drumul trebuie facut [spre] inainte" spunea ea iar femeia apare in istorie ca sursd a raului din cauza unor interpretdri neadecvate. Vorbea despre „marile doamne ale Vechiului Testament". Magda Catone continua: iubirea de aproapele e foarte simpld si totusi nu o vedem iar „feminismul mi se pare caraghios". Aurora Liiceanu recunoaste ca feminismul nu e o inventie a Ortodoxiei, ci a liderilor de opinie occidentali. El a aparut si s-a dezvoltat ca o aversiune la adresa injustiiiei, a excluder eii femeii din via^a sociala. Crede ca femeia efidela la noi spafiului mic al familiei din cauza educa^iei pe care o primeste in familie, familie care in Apus are o altd infdiisare. Pentru feministe copilul nu mai e o legitimare a femeii sau a existenfei ei. Feminismul exclude totalitarismul masculin. §i da la un moment dat niste cifre, vorbind de perioada criticd a femeii: varsta de 28 de ani la care fata nemdritatd simte ca pierde trenul cdsdtoriei si varsta de 34 de ani in care isi pune foarte stringent problema maternitdtii. Cifrele acestea le considera aproximative. In Romania, crede tot ea, varsta de 24 de ani e varsta medie pentru o fata ca sd se mdrite. E de parere ca femeia se sacrificd in interiorul mariajului ei dar ca nu percepe sacrificiul ca pe o durere, ci il considera o pldcere. De vreo doua zile il descopdr si il redescopdr pe Caragiale590. Printre picaturi am reusit sa citesc: „Canuta, om sucit", „Doua loturi", „Ion" si „Partea poetului". Cdnuid e omul nascut cu defecte mentale, si care m-a impresionat pana la lacrimi, atunci cand se intoarce acasa de la 89 Teolog romano-catolic, momentan decanul faculta^ii de teologie romano-catolica din Bucure§ti. A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Francisca_B%C4%831t%C4%83ceanu. Citez din I. L. Caragiale, La hanul lui Mdnjoala. Nuvele §i povestiri, prefaja de Gabriel Dimisianu, tabel cronologic de Serban Cioculescu, col. „Bit>lioteca pentru toti", Ed. Minerva, Bucuresti, 1987. A se vedea: http ://ro . wikipedia. org/wiki/Ion_Luca_Caragiale . 506 stapan, chiar in ziua cand implinea 13 ani si bunica lui ll primeste cam asa: „§i si-a adus aminte baba ca adineaori, acu, a implinit copilul copilului ei d-abia atata, si ca e destul de mdhnit el si de batut de ziua lui, cand al^i copii cine stie ce bundtdfi si ce mdngdieri au la ziua lor; ce sa-1 mai mustre si ea?...si tot uitandu-se la el cum pldngea ca un prost, sezand pe marginea lazii, cu legatura-ntr-o mana, si se stergea cu caciula la ochi, a- nceput si baba sd pldngd ca proas ta. . ,"591. Cum sd nu pldngi la o asemenea priveliste a iubirii si a intelegerii, unde bunica (tot bunica...) e aceea care infelege ca certarea nu i§i are rostul atunci cand strict inima copilului. Pentru ca in momentul cand inima e indureratd nu trebuie sa mai dai si tu cu parul, ci sd uzi cu lacrimi impreuna ta durere cu el. Bunica, inima care cunoaste via^a ta, pentru ca te-a hrdnit de cand erai o lingurd.. . Bunicul meu [Marin Piciorus] imi spunea mereu asta: ca eram cat o lingurd cand m-am nascut, cat un pui depisicd. Merg pe strada si vad pe bunicile altora cersind si in fiecare o vad pe bunica mea si vreau sd le ajutpe toate dar n- am cu ce. As vrea sa due pe to^i nefericiiii si neincdlzitii de nimeni undeva, in locuri fericite, in care sd ii putem iubi dar nu am atata putere. Ma doare, mi se sfdsie inima, ochii mi se umplu de lacrimi si sunt neputincios sa ajut pe cineva, cand mul^i, foarte mul^i fra^i ai mei nu au aproape nimic. „Doua loturi" e povestea unor bilete de loterie, care se pierd, care se regdsesc si due la doua. finaluri diferite. Descinderea in casa ^igancii, nebunia posesorului de bilete si ideea „fatalita^ii" sunt Untile deforfd ale povestirii. „Ion" e o adevarata dambla, unde el, fiind fratele imparatesei, se opune magarului ce canta „Carnavalul de Venezia", pe cand in „Partea poetului", o parabola cu valence pseudo-religioase, Dumnezeu nu da nimic poetului, pentru ca la impdrfeala darurilor, el, imbdtat de lumina lui Dumnezeu, nesocotea cele pamantesti592. I se promite intrarea in Rai de catre Dumnezeu, vine el de cateva ori, Sfantul Petru il trimite la plimbare pe pamant, 591 Idem, p. 75. 592 Idem, p. 154. 507 pana la urma, vazandu-i dezamdgirea imensd, il roaga pe Dumnezeu sa ii dea ceva: penile, cerneala si hartie. Poetul are de toate, e multumit dar acum scrie prea mult si vine de multe ori la Dumnezeu pentru a maiprimi rechizite. E aten^ionat ca trebuie sa faca economie de rechizite si Dumnezeu afirma ca e cam „gagauta" poetul. Parabola are trimitere sigurd, numai ca eu nu o pricep pdnd la capdt. Cu cat renunidm la noi si la grija spurcatd de noi cu atat «e umplem de iubire, de smerenie si de in^elegerea oamenilor. Acest lucru 1-am perceput si mai mult in aceste zile prea inteleptitoare pentru mine. Costion Nicolescu amintea la un moment dat zicerea unui Sfant Parinte: cand nu vor mai fi drumuri intre noi, pasi reciproci. . .atunci va veni sfarsitul. Inva^am bucurdndu-ne continuu. Invdtdm si ne bucurdm numai daca ne iubim unii pe al^ii si daca ne bucurdm unii de al^ii. Pe cat noi ne impdrtd§im din iubirea Prea Sfmtei Treimi, pe atat privim umanitatea ca pe o mare familie, in care toji trebuie sa fim una, dar intr-o unitate in care sa ne confinem duhovniceste unii pe al^ii §ifiecare pe to}i la un loc. Cand nu mai consider ca tu ma implinesti sau ca in relate cu tine e implinirea mea, eu devin ceva inchis pentru mine si nu mai pot sa ma infeleg, reducandu-mi astfel posibilitatea de imbogafire personald infinitd. Celalalt, care se deschide pe sine pentru mine, ma deschide si pe mine in acelasi timp spre el si ma face sa il resimt foarte viu, tocmai pentru ca amandoi percepem impdrtdsirea de altul ca pe o bucurie pe care ne-o asumdm reciproc. Ma descopdr privind la altul si nu la mine. Falsul meu eu, creat de introspeciia mea egoistd, dezumanizanta, priveste spre himera lipsei mele de dragoste, creata din refuzul de a vedea pe alfii mai important si mai presus decdt mine. Cand tu esti eel mai important pentru tine atunci nu esti important pentru nimeni. Cand recunosti insa, ca tu esti eel mai neimportant decdt tofi, atunci afli, ca adevarata ascensiune nu consta in ridicarea deasupra altora ci in cobordrea maiprejos decdt tofi. 508 Smerenia, untiling plina de dragoste e cea mai mare indl}ime, din care nu pofi cddea, pentru ca tu te sim^i slujitorul umil si prea pdcdtos al tuturora. Cand in^eleg ca am nevoie de altul mai mult decdt de mine, ca trebuie sdprivesc la ceilalfi ca sd ma gdsescpe mine, egoismul meu se rupe ca o camasa uzatd si ticdloasd, pentru a ma imbraca in haina iubirii, care prefera sd se dezgoleascd pe sine, daca are de imbrdcat pe altul. A te mdndri cu ceva si, cu atat mai mult, cu tine insufi inseamna a nu stii ca valoarea nu are consistenid fdrd adevdr, fara sfinienie. Daca nu ne-am sfinfit via^a, daca nu ne gdsim la Dumnezeu ca Sfinfi ai Sdi, daca nu vom fi mostenitorii Impara^iei, la ce bun toate, la ce ne folosesc, cu ce ne incdlzescl Cand nu-L dobandim pe El, putem sa dobandim toata lumea, pentru ca nimic nu ne saturd, nimic nu ne alind inima. Ne luam o ma§ina, 10 ma§ini, 5 kilograme de aur sa ni-1 punem si in cap, 30 de vile la munte si marc.Dar, fara afi cu El, fdrd a ne umple de sfinienia iubirii Sale, avantului nostru i se rup aripile si ne zdrobim de stand prdpdstioase. Nu ma saturd averea, nu ma implineste! Nu ma satura nici zece miliarde de femei goale cu care as face sex, nici luna de pe cer si nici 10 miliarde de ceruri fara Treimea mea, fara iubirea ei desdvdrsit defrumoasd. Nu poji sd te minfi la infinit. Voi repeta mereu acest adevdr capital din care se naste convertirea, venirea in sine, pocainta. M'ocmai il visasem pe parintele Marcel [Hanches] ca venise la mine si ca nu il primisem prea bine iar el se intristase. Iar de intristarea lui si eu m-am intristat si apoi am plans. Asta in vis... §i pe 2 octombrie [2004] am aflat ca el va veni la Bucuresti pentru a fi nas de Cununie, pentru a doua oara in via^a lui, pentru oprietend comund. Sim^eam cum vme...spre Bucuresti... in acea zi, pentru ca il asteptam cu bucurie... 509 §i cu cat venea mai aproape (a facut 480 de kilometri cu masina, cu masina cuiva), bucuria si pacea Sfantului Duh sporeau in mine cu putere si, fara indoiala, si in el si in Rusalina, sotia sa, ei fiind nasii nostri de Cununie. 7 5 ~ ft Am discutat pu}in.. .dar s-au deschis noi prdpdstii intre noi, din nefericire, desi, totodata, am trait bucuria de a ne simfi tot mai unifi in unele amdnunte de viatd si de gdndire. M-au durut enorm cateva lucruri inacceptabile intre doi oameni luminati de harul lui Dumnezeu. Primul dintre ele: cand mi-a spus ca scrisorile mele catre el, scrise din toatd inima si cu toatd constiinta, primele mele scrisori catre el au fost niste prostioare (!!!!!), fara sa-mi spuna cum sunt ultimele sau daca tot ceea ce simt si gdndesc si vreau e numai o prostie fara final iar viitoarea mireasa imi spune, ca Rusalina nu-mi putea citi scrisorile mele prime (?!) dar ca a in^eles ca trebuie sa ma considere „altfel" (cum ?!). Nicio remarcd personald, nicio subtilitate din partea lui Marcel si a RusalineL.desi eu i-am umplut de laude si de admirafie pentru ceea ce am vdzut in ei si in munca lor eclesiald si teologicd. Pentru ca prietenii, care se vdd profund unii pe altii, trebuie sa se incurajeze intru toate cu mdrime de inima. Nu astept laude de la nimeni si ar fi eel mai penibil sa le cer cuiva. Insa prdpdstiile dintre noi doi si ei doi se nasc tocmai din acGasta. fuga de dialogul real din partea lor, considerand orice vedere sl noastra vizavi de ei drept un atentat la persoana lor. Dar atunci cand dragostea nu e viciata de nimic se bucura sa scoatd in evidenfd frumuse^ea celui iubit, chiar daca acela nu i-o cere si nici n-o doreste. Si asta numai pentru ca dragostea se sterge inaintea celui pe care il poarta in inima, ca pe o comoard vie. Cand el mi-a spus ca i-am scris lucruri usoare, neconcludente, care nu-l interesau - nu mai imi amintesc ce cuvdnt a folosit in mod precis, pentru ca a folosit un cuvdnt cdutat - stateam pe aceeasi banca, in parcul de la Sfanta Ecaterina, unde cu cateva zile in urma asteptasem cu emofie rezultatele la Dogmaticd. Rezultatele examenului doctoral... Si fiind inca in bucuria curatd pe care am trait-o de curand si in bucuria Candida cu care 1-am asteptat, i-am asteptat pe amandoi cu dor... in fata lui, a celui care imi spunea cu o dobordtoare indiferentd toate acestea...mi s-a zvdrcolit 510 inima in mine... si am inteles, in mod profund, ca dau orzul pe gdste... Mi-am inghitit durerea, am facut pe prostul, bucuria si jovialitatea mea i le-am pus la picioare, nimeni nu si-a dat seama ce trdiam atunci, cata dezamdgire... si am vrut sa vad pdnd unde va duce mintirea mea in fata. ..ca sunt inteles, apreciat, vdzut de mintea si inima lui... Am discutat cateva zeci de minute pe banca, pe acea bancd, desi eram foarte obosit si fdrd chef de politete fadd, pentru ca au dorit sa piece de la noi pentru ca sd-i gdseascd pe viitorii sdifini. Fina era la coafor si a venit dupa vreo 2 ore si jumdtate. Numai ca nu s-a aratat enervat de asta... Dar daca eu intarziam asa de mult, cu siguran^a ca s-ar fi enervat si ar fi plecat, pentru ca de la mine se asteapta sa fiu duhovnicesc.pQ cand el se comporta ca un bdddran. A fost linistit, acolo, in pare, in timp ce a vorbit cu mine...fara sa sesizeze ca eu nu ma simt bine. La noi in apartament au stat vreo jumatate de oara, ca pe spini, si eu m-am uitat intens la ceas, ca nu cumva sa ii refin mai mult decat trebuie, pentru ca dadeau semne evidente de grabd, de asteptare a lor de cdtre altii. Si i-am crezut ca se grdbesc... Am discutat, printre altele, in aceasta jumatate de ora repezitd, despre presupusul Filioque la Fericitul Augustin si am ajuns amandoi la conluzia, ca ni se pare mai mult un augment catolic tdrziu decat o reald greseald a acestuia, apoi despre un text pe care eu il tradusesem din latind, despre ce vreau eu sdfac si despre cum se simte el acum. Dar cand il ia pe „nu" in bra^e, nu-\x\ lui inflexibil, eu nu pot sa mai fac altceva decat sa renun} la a-mi rdci gura de pomand si sa fac cum vrea el. De aceea am plecat cu ei in oras...desi nu aveam chefde niciunfel... Doream sa merg cu ei la nasul lor si la viitorii miri numai pentru ca sa mai vorbim, intre timp, lucruri teologice si de viatd si nu pentru ca nu eram destul de obosit si mi-ar fi placut sa ma plimb prin tot BucurestiuL.dar m-au abandonat in drum, fara nicio explicate de bun simt, lucru pe care eu nu puteam sa il fac niciodatd vizavi de ei, pentru ca eu ma bucur si ma laud cu ei...si nu mi-e rusine cu ei. Se pare insa ca ori nasul lor nu m-a vrut pe la eL.ori au considerat ca mersul meu la viitorii lor fini e un lucru „neadecvat". 511 Insa au avut nesimfirea sa imi propuna sa ii cazez pe cei doi §oferi/prieteni cu care ei venisera, lucru pe care nu 1-am dorit nicidecum. Este inadmisibil ca ei sa doreascd sa piece de la mine, sa nu se bucure de o discutie prelungd si duhovniceasca cu noi dar sa imi deape cineva cu care nu am nicio relatie. Le-am repetat de doua ori: „Daca in Ohaba (parohia sa) ar fi stat §i mama §i soacrd-mea, si eu as fi venit de la Bucuresti in satul vostru, eu n-as. fi locuit la niciuna peste noapte decat la vof\ De ce? Pentru ca mama si soacra-mea nu le au cu viata duhovniceasca nici cat negru sub unghie. Dar daca noi pretindem ca am fi duhovnicesti dar consideram ca e o bucurie sdfugim unul de altul atunci e vai de capul nostru. Concluzia dureroasa: oamenii despre care eu vorbesc acum sunt ni§te oameni duhovnicesti, niste oameni rari. Dar carenfele caracterologice ale acestor doi oameni frumosi si profunzi, orgoliul §i nesimfirea lor sunt gesturi de indelicatete care ne consterneazd, pentru ca le viciazd o dragoste reald pe care ne-o poartd. Iar apropierea fizicd de ei imi scoate in constiinta, de fiecare data, §i mai explicite aceste lucruri. §i ma intreb, in mod cat se poate de legitim si de infricosat fata de viitorul Bisericii noastre: Daca unii ca eipot sa se comporte asa, ce fel de speranfe sa mai am de la al^ii, de la cei care nu se curates c de patimi, care nu aprofundeazd teologia Bisericii si nici nu inteleg ce se petrece in ei si in jurul lor? Fata de oamenii pe care ii iubesc eu nu am trait niciodatd inconsistent aceasta a suspiciunii §i a rdcelii educate, deta§area sterild fa^a de persoana lor. Eu vorbesc cu ei avdndu-i in mine §i nepropundndu-mi sa ii scot de acolo. Dar cand vdd, fara tdgadd, semnele decadenfei, ale decdderii din dragoste §i din sinceritate din n motive, dragostea mea devine deodata solidd din foe aprins §i sufar durerea celui omordt de prdbusirea unui gigantic bloc peste el, prabu§ire provocata nu de un gurd cased, nu de un necunosedtor al sufletului oamenilor ci tocmai de eel pe care il iubeam mult §i credeam ca ma iubeste mult. Slujba Cununiei a fost facuta. fara prea multe emo}ii. 512 Ei, nasii nostri si ai proaspetilor cununati, au plecat si ne-au lasat „inlocuitori de nasi", sa mergem unde?, tocmai acolo unde ieri nu au vrut sa ma duca. Mergem cu taxiul, ajungem la masa si ne intram in rolul de „inlocuitori de nasi". De aici incolo insa incepe surpriza pldcutd a acestei zile. Ceea ce n-au putut sdfacd cei doi oameni duhovnicesti si nici nasul lor, inainte, la slujba si dupa...au facut niste oameni nu prea aproape de viata Bisericii si, cu atat mai putin, cunoscdtori ai teologiei sale mistice. Oamenii de la masa au fost receptivi si amiabili cu noi doi si au constatat, cu bucurie, ca m-am „coborat la mintea lor" si ca vorbesc deschis, cum nu au mai vazut la al}ipreo}i. Le spun insa ca eu nu sunt preot, lucru pe care il crezusera anterior... ci eu doar il inlocui pe nasul mirilor, pe parintele Marcel si ca sotia mea o inlocuie pe doamna preoteasa Rusalina, bineinteles intr-un mod modest, adica in felul nostru si nu al lor... Se pune in discutie problema socializdrii dintre credinciosi, in termenii in care trebuie sa fim ai Bisericii dar deschisi in acelasi timp si problemelor si tendinfelor societa^ii. Bineinteles, discutii purtate printre felurile de mdncare ale nuntii, cu oameni pe care ii vedeam atunci pentru prima data. ..In afara de mireasd. Mireasa, absolventa de teologie, ne fusese colega. Ma abordeaza deschis una dintre fiicele socrului mare, care aspira la a fi asistentd medicaid - socrul mare are 7 copii, pentru ca nu a vrut sa avorteze niciunul so^ia lui - si ma intreaba despre statutul defavorizat al femeii in societatea de azi, care, dupa ea, ar decurge din textul liturgic al Cununiei. Ea crede ca femeia nu trebuie sa se supund in mod integral barbatului si ca trebuie sa fie egala lui. Dar egalitatea promovata de ea avea tente feministe chiar daca nu le constientiza prea bine. In^elegea literal ideea ca femeia trebuie sa se teamd de barbat - din Apostolul Cununiei - insa continuarea discu^iei cu ea si cu so^ul ei, mai ales, a dus la rezultate surprinzdtoare. §i anume: au inceput sa se problematizeze cu aten^ie diferite aspecte ale raporturilor complexe dintre barba^i si femei si s-a in^eles ca disponibilitatea si dragostea mea de a vorbi cu oamenii e o dorinfa sl innoirii dialogului dintre cler si credinciosi. 513 So^ul acesteia lucra in domeniul reclamelor si imi spune la un moment dat ca el adoarme la predicile preotilor din Bucuresti, care nu stiu sa fie actuali, extrem de ancorafi in cotidianul zilei. Ii dau dreptate. Pentru cineva care nu are culturd teologicd si vrea sa consume repede slujba, cantonarea preotilor nostri in texte si motive tradiiionale nu prea prinde la un astfel de segment al societa^ii, care ar dori o predicd cu accente underground sau telenovelistice. Ca sa il faci sa rdmdnd trebuie sa ii vorbesti pe un ton si cu un limbaj familiar. Insa ca sa faci acest lucru trebuie sa intuiesti profilul celor care te asculta, sa le urmaresti cu aten^ie gestafia interioard, acea nastere a stdrii de ascultare sau de respingere a ta. Daca nu stii cdnd sa termini - ne spunea profesorul nostra de predica, parintele Vasile Gordon - strict totul, pentru ca predica trebuie sa aiba un final dar trebuie sa aiba si o aprindere a min}ii, a inimii, a entuziasmului. Interesant a fost si faptul, ca socral mare, dupa o bere, doua, a devenit mai increzdtor in dialogul cu mine si mi-a vorbit despre un caz „real", zicea el, care l-a dezamdgit. Si noi eram dezamagiti...SLSSL ca dezamdgirea era o stare de spirit. Si ne spune... Un preot facea dragoste cu so^ia lui si a venit cineva ca sa il ia sa ii facd o slujba. §i acela „s-a dat jos dupa nevasta lui" si s-a dus sa iifacd slujba solicitantului. §i treaba asta, ca dupa ce preotul a facut dragoste s-a dus sa slujeascd i se parea aiurea, ca si cand nu ar fi avut voie preotul sdfacd dragoste cu so^ia lui. §i 1-am intrebat ce arfi facut el in locul preotului. S-a uitat la mine, si-a dat seama ca nu are niciun argument si a incheiat discufia pe aceasta tema, pentru ca punerea problemei era, in mod evident, falsa. Dar „dezamagirea" omului mi-a spus si altceva in subsidiar: ca mul^i il vad pe preot fdrd sex saufdra boli, pe cand tot mai mulfi il vad ca pe unul dintre noi, pana la a-1 confunda in mod total cu ei insisi, care nu au nimic de-a face cupreofia. Idealizarea preotului sau a celui ce merge la Bisericd dar si discreditarea amdndurora sunt doua extreme, care \in capul de afis in creieral oamenilor nebisericosi. 514 Unuia i s-a parut ca sunt obscen in limbajul meu, pentru ca el dadea dovada de o mult prea falsa pudoare, atunci cand am pus problema relafiilor sexuale in casatorie. Vorba romanului care Ji-o zice de la obraz: „ ei o fac pe infundate, ca iepuroii si se uita la tine miraii, cand aude de pdcate trupesti". §i apropo de acest detaliu...La Arad, acum cateva zile, a fost primul tdrg pornografic din Romania, unde s-au vandut de la cdtuse de prins in pat pana la casete porno si dansuri la bard. Si, desi era multa afluenta acolo, nimeni nu ar fi recunoscut, daca eram cu ei la masa, ca aufost si le-apldcut... Discu^ia se frdnge in doua, atunci cand a venit o alta fiica a socrului mare, care era anul trei la Asistenfd Sociald. Avea un defect de vorbire din nastere, probleme incipiente cu auzul, dureri de ochL.dar eel mai important i se parea „sminteala" de care sufera. A citit mai multe cdrji sectare si acum vrea dovezi. M-a intrebat, daca nu cumva invierea Sfdntului Lazdr nu a fost inviere, ci moarte clinicd. Raspunsul meu a fost acela, ca e vorba de o minune, pentru ca Cel care a inviat-o e argumentul eel mai convingdtor. Ea nici nu-si putea da seama cat de minunatd era in nelinistea ei, pentru ca nelinistea e apanajul omului care cautd si nu a somnambulului religios, care e ortodox dar e bdtd de oind in orice problema teologicd. La 25 de ani ai ei, aceasta crizd religioasd e o manifestare nu de necredinfa, ci de o largire si o aprofundare a credinfei personale. Ea vrea sa se intoarca la ingenuitatea credinfei sale de la 1 5 ani, dar eu i-am spus ca trebuie sa meargd mai departe, la o credin^a mai profunda si sa nu se gandeasca la ce a fost, caci acea stare nu se va mai intoarce niciodatd. Vorbim pana aproape de ora 17 iar socrul mare si ginerele sau ne conduc pana la cimitirul protestant din apropiere. §i ginerele imi spune ca o sa-mi ducd dorul, pentru ca lipsa mea se va resimfi in mod evident. §i atunci am in^eles impactul pe care il avusesem in acea zi in via^a lui. Astazi, din senin, E. a venit la mine si si-a cerut iertare, facandu-mi metanie. Dupa tot circul celor doi ani, am inteles ca dracii au vrut sa am repulsie de Sfin}ii nebuni pentru 515 Hristos, pe care ii iubesc asa de mult, ingaduind aceasta ispita venita prin ea. De multe ori demonii cauta sa ne faca sa vedem cele mai frumoase lucruri cu ochi rdi si, mai ales, red. Bucuria reala insa nu e sa asteppi sa fii fericit, ci sa primesti fericirea venita de la Dumnezeu fara sa te atasezi de ea ca de o stare care pi se cuvine. £\ m vazut din nou, dupa Sfanta Liturghie, fa^a radioasa, plina de har a staretului Efrem de la Vatopedu. Simteai o bucurie de aha nuanpd in vazduhul Sfmtei Biserici, o bucurie asceticd. Dupa predica sa de la Sfanta Ecaterina, s-a mers in sala 11 si acolo a ^inut o conferring, ca si data trecuta. Intre timp, stau langa loan Vladuca si imi spune, ca raspuns la prepul reportofonului din mana unei domnisoare: „Mama mea are o vorba: suntem prea sdraci ca sa ne permitem sa luam lucruri ieftine". Ii dau dreptate. Omul sarac nu-si poate permite sa cumpere lucruri proaste, care se strica in doua saptamani. Daca tot ai bani pu^ini, strange mai mul^i si i-a^i un lucru care sa dureze, in loc sa iei un lucru de doi bani, care trebuie inlocuit dupa cateva zile. II intreb de numele mamei sale si imi spune: „Maria". Binecuvinteaza, Doamne, pe robii Tai si-i sfm^este pe ei, Iubitorule de oameni! §i de aici incolo incerc sa punctez cate ceva din cele care s-au spus astazi de catre oaspetele nostra athonit. „Biserica e puternicd, noi suntem pacatosi", spune el intra inceput. §i dupa Sfanta Liturghie incepe „ospatul Din Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti. 516 cuvantului", care se poate prelungi si pana noaptea tarziu, ca la Sfantul Pavel, daca setea de cuvdntul lui Dumnezeu este mare. Trebuie sa facem ceva, noi teologii: „in primul rand sd muliumiii lui Dumnezeu, cu lacrimi, ca sunteti ortodocsi si, in al doilea rand, ca sunteti mddulare ale lumii teologice". Are mare, mare dreptate! Aminteste de faptul ca presedintele Bush sn.594 a spus unui ierarh ortodox, poate fara prea multa constienfd, ca: „Viitorul lumii aparfine Ortodoxiei". Un parlamentar protestant din Cuba s-a convertit la Ortodoxie si s-a botezat la Vatopedu iar „Teologul trebuie sd poarte in sine focul harului". Nu accepta teoria ramurilor in legatura cu Sfanta Biserica, teologia trebuie sa fie conexatd cu experienfa personald iar „Sfin}ii sunt crestinii desdvdrsifi". De la ei trebuie sa invatlm si noi, iar noi „crestem duhovniceste [dupa] cum cresc si pruncii: pe nesimfite". Stare^ul Efrem a avut un educator care le repeta mereu: „sa deveniti copii buni, [pentru] ca sd vd iubeascd Dumnezeu". Dar asta e o eroare, tuseaza el! „Dumnezeu nu ne iubeste infuncfie de via^a noastra. Dumnezeu o iubeste pe Prea Curata lafel ca si pe demoni". Adica Dumnezeu ne iubeste pe toti indiferent de viata noastra interioara. E primul cleric ortodox pe care 1-am auzit spunand acest lucru si, mai ales, cu atdta convingere. In timpul Sfmtei Liturghii am stat langa marea icoana a Rastignirii59 pe care a pictat-o un fost coleg al meu de facultate si so^ia lui596. §i mi-am afintit ochii asupra ei. Niciodata pana atunci nu observasem, ca palmele Domnului erau prinse in cuie ca si cand arfifost la rugdciune, la rugaciune ca preotul care invocd pogorarea harului Sfantului Duh la epicleza. Am avut astfel evidenta lui Dumnezeu, Care Se roaga fiind pe Cruce, a Dumnezeului intrupat, Care e in starea de Jertfitor fiind in acelasi timp si Jertfd vie, cum de fapt propovdduieste Biserica. §i mai are ceva autentic aceasta icoana, deplin autentic: pe langa Crucea Sa apar numai Sfinfi si niciun omordtor de Dumnezeu intrupat. 594 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/George_H._W._Bush. Din Biserica Sfanta Ecaterina, paraclisul universitar al Facultatii de Teologie Ortodoxa din Bucuresti. 596 A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2007/12/29/o-familie-a-picturii- ortodoxe-autentice-marian-si-maria-elisabeta-bonef/. 517 Sutasul care a mdrturisit are si el aureola. Desi fusese unul dintre cei care au participat la execute, pentru ca a crezut in Domnul a devenit Sfantul lui Dumnezeu. §i a fost reprezentat iconic asa cum a murit intr-un final si nu cum era in momentul morjii Domnului. O icoana cu profil eshatologic, pentru ca arata implinirea omului, cum va fi omul indumnezeit. Nu apare dramatismul infwrdtor pe fa^a Domnului, ca in tablourile occidentale, ci pacea lui Dumnezeu, cea care covdrseste toata mintea. §i revin la conferin^a, pentru a urmari intrebarile ce i s- au pus Parintelui Efrem. Eu dau numai raspunsurile lui. Trebuie „sa traim mai mult si sa vorbim maipu}in,\ §i-a adus aminte de Fericitul Paisie Aghioritul si de credinciosia sa fa^a de Sfmtele canoane. rno Daca Sfantul Nicodim Aghioritul le numea „carma Bisericii", Fericitul Paisie spune, ca daca sunt cdrmd nu trebuie sa ^inem cdrma drept, caci astfel conducem Biserica spre un ricoseu cu tarmul. Ci carma trebuie miscatd in ambele pdrfi, adica si spre iconomie dar si spre acrivie, pentru ca sa nu inspdimdntdm si sa ii facem sa fugd de Dumnezeu pe cei care vor sa se mdntuiascd, dar nici sa nu le aratam ca Biserica nu are limite sigure ale adevdrului si ale vie}ii ortodoxe. Cauzele schismei de la 1054 sunt concentrate pentru el in „mdndria unor crestini", care s-au separat de Biserica iar neimpdrtdsirea deasd e o greseald dogmaticd. Adica e pentru impdrtdsirea deasd a credinciosilor si, implicit, nu e de acord cu Liturghiile la care nu se impdrtdsesc credinciosii ci doar preotii. Postul de o sdptdmdnd pentru cei care vor sa se impartaseasca e o „exigenta prea mare" si sunt foarte de acord cu el iar daca nu fi se potriveste duhovnicul pe care il ai, po^i sa te desparfi de el, fara sa fie nevoie sa iei binecuvdntare de la duhovnicul pe care il parasesti pentru a merge la altul. Casatoriile mixte (intre un ortodox si un sot de altd credintd) nu au succes prea mare. El le acorda doar 3-5 % procente de reusitd. §i ne spune o zicatoare greceasca: „Ia pantof de la tine chiar daca Gpeticit". 97 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Paisie_Aghioritul. 598 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Nicodim_Aghioritul. 518 Adica mai bine iji ei o femeie de la tine din sat, care nu e prea valoroasd, decat sa iei una de altd religie, cufaima dar sd te cerfi cu ea pe diverse motive. Casatoria civild fara cea religioasd e desfrdu iar un alt cuvant percutant al Fericitului Paisie suna cam asa: „La cea de a doua venire [a Domnului] vom avea multe surprize"". Dumnezeu ingdduie boala, bolile oamenilor, pe de o parte dar, pe de alta parte, le da oamenilor de stiin^a sd gdseascd noi solu^i de stopare a bolilor. In casatorie eel mai important lucru e ca so^ii „sa se explice [unul altuia] intotdeauna" iar „cea mai importanta metodd de modernizare [a omului] e sfin^irea vie^ii [sale]". Inchei detaliile despre conferinta lui cu o pozifie proprie la care nu m-am gdndit niciodatd pana azi. Intrebat despre fenomenul de la Medjugorje599, Parintele Efrem raspunde ca nu cunoaste problema, dar ca el acceptd minunile care se fac in catolicism sau cu mahomedanii, dar ca aceste minuni nu autentificd si inva^atura gresita a acestora. Insa eu pun problema astfel: Daca acele minuni invitd la erezie, cum pot fi minuni bunel Sunt de acord ca se pot face minuni cu to|i eterodocsii, in viata acestora, pentru ca Dumnezeu sd le arate Ortodoxia, Biserica Sa. Dar cand in urma unor „minuni" ortodocsii devin catolici, spre exemplu sau protestan^ii tree la catolicism, adica din lac in put, atunci, fara indoiala, ca e vorba de satanism si nu de minune a lui Dumnezeu. Sa nu confundam minunea, care invitd la adevdr, cu focarul de iradiere satanicd, care indeamna la erezii explicite. O zi frumoasa, plina de frumuse^e dumnezeiasca. L-am intalnit pe parintele diacon Iustin Manta, fostul meu coleg de la Seminar si i-am marturisit bucuria momentului de har, pe care mi-a prilejuit-o prin cantarea sa din Sdptdmdna Patimilor. Mi-a spus ca in catedrala de la Turnu Magurele i s-a intamplat de mai multe ori sd trdiascd acest lucru: momente de muzica dumnezeiasca, de muzica harica, de stari mai presus de muzica. Cred ca am fost si eu martor, de cateva ori, la astfel de momente unice din via^a lui. Sfm^este, Doamne, via^a lui si il miluieste pe el! 599 Idem: http://www.medjugorje.org/. 519 La fel si pe staretul Efrem si pe toti cei care sunt cu el si pe corul care canta acum la Ateneu si pe toti cei care i-am intdlnit in via^a asta §ipe toata lumea Ta. Bucura, Doamne, lumea ta! Umple-o de bucuria iubirii Tale, a prezen^ei Tale prea sfinte, Iubite Doamne! Dumnezeul meu, nu ne lasa fara frumuse^ea Ta si ne miluieste! 1 storicul catolic italian Gabriele De Rossa600 spunea intr-o carte de-a sa, ca „globalizarea, produsul timpului tehnologic.putem sa o numim ateism civil, fiindca nu produce razboaie, nu provoaca victime, salasluieste linistit in sanul familiilor noastre, si hraneste societatea noastra cu bunastare" . Daca in comunism se propovaduia absenta lui Dumnezeu, in democratic bunastarea sociala ne acapareazd mintea, pentru a nu mai reflecta la prezenfa si realitatea lui Dumnezeu. Daca ateismul exclude, globalizarea te centreazd pe multiplul terestru, pentru a nu mai avea racordare la transcendent lui Dumnezeu. Publicitatea economiei de piatl \\\ ofera ample tentafii, pe care nu ti le po^i satisface pe deplin. E prea mult ceea ce ea i^i ofera si mult prea antagonice ofertele ei. Ele te fac sa trepidezi, sa treci de la o bucurie la alta, de la o senza^ie la alta, sa ai sentimentul ca esti bogat, ca po^i sa optezi pentru multe lucruri si sa te sim^i satisfdcut de ceea ce incerci, de ceea ce experiezi. Dar ceea ce experiezi e mai mult contingent decat duhovnicesc, e de aici, de pe pamant si ti se prezinta ca rupte de Dumnezeu si ca lucruri in sine si pentru sine. 600 Idem: http://it.wikipedia.org/wiki/Gabriele_De_Rosa. 1 Conti Paolo, 77 nemico ora e il nuovo ateismo, Corriere della Sera, 14 maggio 2000, p. 7, apud Pr. Prof. Dr. Dumitru Popescu, Omul fara radacini, Ed. Nemira, 2001, p. 86. A se vedea articolul in original: http://archiviostorico.corriere.it/2000/maggio/14/nemico_ora_nuovo_ateismo coOOO 05147287.shtml. Citatul in original: „La globalizzazione, 1' avvento di un tempo tecnologico senza alcun rapporto con le piu inquietanti domande: 1' aldila, la trascendenza, la salvezza. Lo potremmo chiamare un ateismo civile perche non produce guerre, non provoca vittime, staziona tranquillamente all' interno delle nostre famiglie, nutre le nostre societa del benessere". 520 Concluzia dezastruoasa este ca fi se da prea mult tocmai pentru ca sd nu reflectezi addnc la concilia ta si la realitatea ta interioard. Societatea postmoderna te umple cu de toate pentru ca sd uifi de tine si de vocafia si drumul tdu eshatologic, trait in relate vie, mereu actuald cu Dumnezeu. Ne pierdem in labirintul imensei pie^e de oferte, cand trebuia sd ne pierdem in dragostea de Dumnezeu si de oameni, renun^and la noi inline, la orgoliul de sine. Punandu-ne pe noi in centrul lumii ne opacizam cu totul pentru adevar, pentru ca devenim propria noastra sminteald si cddere. Idolatrizandu-ne libertatea, ne incdtusdm zilnic intr-o lume fie} ionald, renegandu-ne bucuria, singura bucurie: aceea de a-L sldvipe Dumnezeu si de a ne minuna de bucuria Safafd de noi. >Ofantul Apostol Toma cauta confirmarea rastignirii Sale in trupul lui Hristos eel inviat, pentru ca sa ne arate ca nu putem iubi §i nu ne putem increde decat in Cel care ne-a iubit atdt de mult incat S-a rdstignit pentru noi. El II vrea pe Hristos eel rdstignit pentru ca Acela e adevdratul Hristos, credibilul Hristos Care a inviat din mor^i. El nu a negat invierea Sa din mor^i, ci a vrut sd se convingd de faptul, ca Cel in care trebuie sa creada ca a inviat este Cel care a murit pentru pdcatele lumii intregi. Insa Hristos nu vine imediat sd-i confirme Sfantului Toma invierea Sa din morfi. II lasa sa vada daca se increde in confra^ii sai de apostolie, daca se lasa convins de acest adevar. §i pentru a elimina orice indoiald, mai ales pentru noi, cei de azi, vine dupa 8 zile, tot intr-o duminica la Apostoli, fiind de fata si Sfantul Toma, pentru ca sd ne incredinfeze pe toti, in mod deplin, ca Cel care a murit pentru noi, a si inviat pentru noi si ca El e Dumnezeul nostru. 521 Dupa Inviere, Sfin^ii Apostoli erau pe Marea Tiberiadei si Domnul ii intdmpind cu IloaSia, adica cu: „Fiilor!" (In. 21, 5). Ii intampina la farm. Cand vom ajungem la farm, chiar daca nu avem mari rezultate, daca ne-am strdduit dupa puterile noastre, vom fi primiii de El si ne va numi fiii Sdi. Lipsa depeste a acelei nop^i este o pildd pentru noi: fara Dumnezeu nu pofi converti lumea. Straduin^a ta poate fi mare, po^i vorbi frumos, poti fi foarte convingdtor, insa nu pe atdt de convingdtor, meat oamenii sd se schimbe, sa devina alfi oameni, daca nu sunt ajutati de harul Sau. Po^i sa ai ndvoade, adica cuvinte, po^i sa ai multa experientd predicatoriald, poti sa te dedici foarte mult slujirii lui Dumnezeu si lumindrii oamenilor...Insa fara harul Sau, fara ca El sd cheme pestii, pe oameni adica, la Sine, oamenii nu vor veni si nu se vor lasa prinsi de frumusetea cuvintelor pe care le spui. L3e ce a folosit Fiul lui Dumnezeu toate aceste comparafii pentru oamenii Astazi par „peiorative" pentru multi dintre contemporanii nostri. Pentru ca „a fi peste" inseamna a scoate fete la „produs", a fi codosul lor, eel care le tocmeste pretul pentru care trebuie sdfacd sex cu clieniii. Insa nu despre astfel de „pesti" vorbeste Domnul. Ci ii compara pe oameni cu pestii, pentru ca si oamenii si pestii traiesc in comunitate. Sunt bancuri depesti si comunitafi de oameni. §i pentru ca lucrurile sd meargd bine trebuie sd coresponddm intre noi, sd conlucrdm. Mergem cu to^ii dupa hrana. La Biserica venim cu to^ii ca sd mdncdm, sa ne hranim de la Masa lui Dumnezeu. §i cea care ne atrage Qfrumusefea Lui, a lui Dumnezeu. Venim pentru El, pentru ca am cdzut inplasa iubirii Lui. El sta pe {arm dimineafa (In. 21, 4), dupa ce se dusese noaptea, intunericul. 522 Ucenicii se munciserd toata noaptea, dorisera sa prinda peste dar nu putusera sa prinda nimic. Erau obositi, dezamagiti... Iar El vine si sta pe tarm...Si asa de transfiguratd era firea Sa umana dupa inviere meat nu au putut sa o infeleagd, sa-L recunoasca pana nu au contemplat-o cu atenfie. A fost nevoie de timp si, mai ales, de inielegerea plind de iubire a Sfantului loan, care i-a spus Sfantului Petru, ca Acela e Domnul. §i El le spune: Fiilorl Fiii lui Dumnezeu suntem noi, cei care murim si ne nastem intru El, care mdnecdm cu dor spre El. §i El le cere mdncarea iubirii lor de care e flamdnd Dumnezeu. §i ei spun ca sunt goi de o iubire pe mdsura Lui. Dar, cu toate acestea, iubirea se naste din smerenie sau iubirea care sta in smerenie se ridica, ridica mreaja cuvantului pentru ca sa prinda pesti pentru Domnul. Sfantul Petru va transpune in faptd aceasta minune. La Cincizecime nu va mai prinde pesti mari, ci mulfi oameni, din diferite parji ale lumii. Ei vor veni si vor cddea in plasa lui, a harului dumnezeiesc care lucra prin el. Arunca mreaja in dreapta, in partea infelepciuniil Aruncd cu in}elepciune cuvdntul, fratele meu, daca vrei sa rodeascal E plin de infelepciune corul Sfm^ilor Apostoli, al acestor vdnatori de oameni. Daca arunca^i cu dragoste cuvantul lui Dumnezeu, daca il aruncafi in pdmdntul inimilor celor care va asculta, va asigur, zice Domnul, ca vefi afla mulfi oameni, care doresc sa vind dupa voi\ §i cand a vazut minunea prinderii pestilor, atunci Sfantul loan a zis: „Domnul este!". Nu putea fi altul mai minunat decat El, decat Domnul. Cand oamenii nu stiu cum sa ii converteascd pe alti oameni, atunci ii invafd Dumnezeu in inimile lor. Si harul atinge inima prin cuvantul propovaduirii si ei cred. „Este Domnul!". ..a rasarit pe buzele lui. O veste plind defrumusete. A mdneca inseamna a te scula dis-de-dimineata. Mdnecdm cu dor spre El, adica ne trezim din zori, devreme, pentru a-I sluji Lui toata ziua si pentru toata viata. Ne trezim cu gandul la El, cu dorinta de a face voia Lui in fiecare zi a vietii noastre. 523 §i Sfantul Petru era y\)\iv6c, (dezbracat). Era dezbracat de cele ale lumii si in marea involburatd a multor dezordini. Pentru a merge la El si-a pus haina, o altfel de haind, cea a virtuiilor si s-a aruncat in mare, in viforul acestei vie^i, pentru ca sd inoate cdtre Domnul. Dragostea se imbracd imediat cand II vede pe eel iubit. Ea se imbraca repede si trece la lupta cu pdcatul, pentru a-L vedea /?e Cel iubit, pe Domnul. Dar si Ucenicii merg cu corabia, cu Sfanta Biserica spre Domnul. Nu sunt doud car. una a Sfdntului Petru, adica a romano-catolicilor si alta a ortodoc§ilor\ Ci prin faptul ca Sfantul Petru se aruncd in apa imediat sunt aratati cei care renunfd la toate din iubire pentru El si vor sd pdtimeascd toate pentru El. Dar si cei care stau in unire in locasurile de cult, cat si ascetii anahoreti sunt in Sfanta Biserica si impreuna merg spre Domnul. La tarm era deja masa. Era masa Impdrdfiei Fiului lui Dumnezeu, adica bucuria viefii vesnice. R fost acaparatoare pentru mine redes ■ coper irea lui Adrian Lemeni603 in calitate de profesor. Vorbea cu insufletire la curs, cu zelul celui care restaureaza institutia apologeticii in facultatea noastra. A se vedea: http://www. ftoub.ro/index. php?view=article&id=36%3Aconf-dr-adrian- lemeni&option=com_content&Itemid=276. 524 §i pe cand le vorbea studer^ilor lui, imi vorbea metalingvistic, in mod evident, si mie, celui care venisem ca invitat la cursul sau. Bucuria din ochii lui era bucuria celui care infelege ca e inieles, iubit si apreciat de catre mine. E bucuria pe care o vreau in toate relaiiile de pe pamant. Spatiul temporal al seminarului sau a fost foarte bine cumpanit: o ora si un sfert pentru discutarea unei teme iar celelalte 45 de minute care mai raman sunt alocate prezentarii lucrdrilor de seminar, una sau doua, maxim trei. Implementarea fundamentului duhovnicesc in teologia academica romaneasca - desi poate parea ironicd aceasta afirma^ie pentru un traitor ortodox autentic, care nu cunoste situatia dramaticd din invatamantul teologic romanesc - are nevoie de oameni ca el, si ca parintele Doru Costache604 sau parintele Daniel Benga605. Cursul sau, proiectul sau de curs, in ceea ce priveste tematica (depinde cum o va umple de continut) pentru Teologie fundamentald sau Apologeticd Fundamentald este revolu^ionar in teologia romaneasca academica. Daca si ceilal^i paring aminti^i si al^i mul^i tineri ca ei ar demara un proiect vast de innoire in invdidmdntul teologic, cu experienia pe care o au acum si cu bibliografia imensd pe care o au la indemana (nu mai vorbesc de mijloacele tehnologice ale momentului), ar putea sd redefineascd invatamantul teologic intr-un an de zile. Adrian mi-a dovedit-o. Macheta cursului sau la Teologie fundamentald, pentru un semestru, e urmatoarea: 1. Experienia eclesiald a adevarului: criteriul fundamental al apologeticii ortodoxe; 2. Rela^ia intrinsecd dintre natural si supranatural in Tradi^ia ortodoxa; 3. Unitatea cosmosului si a istoriei in cadrul Revela^iei divine; 4. Ra^iune si credin^a; 5. Logica participated si ontologia iconicd a cunoasterii eclesiale; 604 Idem: http://www.scribd.com/doc/2535 1 935/CV-Revd-Dr-Doru-Costache. 605 Idem: http://www.ftoub.ro/index.php?view=article&id=23%3Apr-conf-dr-daniel- benga&option=com_content&Itemid=273. 525 6. Sisteme de gandire si curente filosofice care in^eleg distorsionat rela^ia dintre natural si supranatural (ateismul, deismul, panteismul, panenteismul) si dintre credinfd si rafiune (rationalismul si deismul); 7. Atitudinea Parin^ilor apologe^i in contextul provocarilor prilejuite de intalnirea dintre Evanghelie si cultura elenisticd; 8. Cultura profana si experien^a eclesiala: perspective patristica; 9. Rdddcinile secularizarii si distorsiunile in^elegerii eclesiale a adevarului (Scolastica, Renasterea si Reforma); 10. Modernitatea si principiile sale constitutive; 11. Alienarea constiin^ei religioase (iluminismul si pozitivismul); 12. Structuralismul ca tentativa de eradicare a metafizicii sau logicafara Logos; 13. Teologie si stiin^a in contemporaneitate; 14. Limitele cunoasterii discursive si axiomatice reflectate in paradigma stiin^ei contemporane (Fizica, Matematica, Cosmologia). 15. Teoria evolu^ionista si implicatiile sale. Ideologizarea si manipularea rezultatelor prin cercetarea stiin^ifica; 16. Comunicarea cuvantului sacru in paradigma erei informatizate; 17. Martirajul si valoarea lui apologetica: relevant martirajului in lumea contemporana. Mie, tot acest proiect, mi se pare extraordinar, deoarece poate fi cadrul unei continue aprofunddri si diversificdri tematice. E structurat in mod fundamental altfel decat cele din anii '40. In 1948, Teologia fundamentald a fost scoasa din planul de inva^amant al facultatilor de teologie din Romania deoarece era reaciionard la propaganda ateista. Cu noi planuri de predare a Dogmaticii, a Moralei, a Istoriei Bisericii Universale etc., adica apropiindu-ne de modul autentic de teologhisire si expunere ale Sfm^ilor Paring dar cu limbajul, instrumentele si in cadrul lumii de azi am fi mult mai proprii pentru a face teologie. Imi pare rau ca in timpul cursurilor din timpul facultatii, datorita conflictul meu real si nu regizat, adica principial, cu parintele Doru Costache, nu am avut tihna sa remarc, in toata 526 autenticitatea lui, programul innoitor al acestuia in a face teologie si apropierea sa fa^a de cultura, stun^a si problemele reale ale omului de azi. §i in urma acestui conflict principial am in^eles inca odata, ca nu trebuie sa ne uitam, in primul rand, la ce e gresit la celalalt, ci la ce e bun si autentic la el si pe acel lucru sa il aprofunddm. Pozrfia sa pro-evolu}ionista nu o accept nici acum, pentru ca nu e acceptabild in cadrul inva^aturii ortodoxe. Dar multe din aprofundari sale teologice m-au facut sa privesc mult mai atent si mai amplu lucrurile. Am cautat prilejuri de impdcare cu parintele Doru Costache dar poate ca n-am fost prea convingdtor. Si ii dau dreptate: ceea ce stie el despre mine si despre ce inteleg eu e foarte putin in comparatie cu ceea ce stiu si am inteles eu despre el. Poate, pe viitor, cand cartile mele si munca mea teologica vor fi la indemdna tuturor si voi deveni tot mai explicit, va intelege ca reactiile mele la unele dintre afirmatiile sale au izvorat din experienta mea teologica si duhovniceascd si nu din avers iune fata de persoana sa. Si, ca el, nu ma inteleg multi din jurul meu...si nici nu le pot reprosa acest lucru. Problema e, ca dupa ce m-ar citi, dupa ce mi-ar citi cartile sa nu inteleaga nici atunci nimic despre mine. Uneori trebuie sa trecem peste multe bariere reale sau inchipuite pentru afi credibili. Mie nu-mi place deloc situa^ia asta ingratd si neproductiva, cand celalalt vrea sa ii trdiesti viafa si teologia pdnd la depersonalizare numai pentru ca el e profesorul tdu. Nu e academicd aceasta dorin}a de intrare in forfd in celalalt pentru a-i implanta propria ta pdrere. Daca celalalt nu ne accepta, orice incercare a noastra de a-l brusca se va transforma intr-o neacceptare si mai sagace. Insa, pentru mine, desi au existat toate aceste dispute virulente, respectul, admira^ia si dragostea pentru persoana si teologia sa sunt vii, cu toate ca nu sunt de acord cu pozrfia sa evolutionista. Caci atunci cand \i se spune, ca Sfantul Adam, Protoparintele nostra, a fost primul dintre multele „primate", care au ajuns la vederea lui Dumnezeu, atunci acest lucru e inacceptabil. 527 Daca Sfantul Adam e „un maimutoi vazator de Dumnezeu" (O, Doamne, iarta-ma...si il iarta!) s-a ales praful de Revelatie, de teologie, de viata duhovniceasca, pentru ca rationalul si duhovnicescul sunt inlocuite de irational si de animalitate. Nu am cautat insa motive de ceartd cu parintele Doru Costache si oricand ne vom intalni ii voi arata respectul meu pentru alte pozitii teologice ale sale corecte. Insa nici nu pot sa accept falsifwdri grosolane ale Revelatiei si ale istoriei, pe care cineva sa mi le spuna cu nonsalantd si, in acelasi timp, sd ma forteze sa le cred „ortodoxe". La fel stau lucrurile §i cu parintele profesor Constantin Coman . La un curs de Introducere in hermeneutica Noului Testament i-am spus acestuia, ca fara prezenfa interioard sl harului dumnezeiesc nu poate in^elege in niciun fel planul duhovnicesc, addnc al Sfmtei Scripturi. §tia §i dansul acest lucru. Insa i s-a parut ca am fost „ireverentios". Insa a spune adevdrul §i a fi onest cu tine insufi si cu convorbitorul tdu nu e niciodata o greseald, ci un act asumat prin care iti marturisesti propriul crez, convingerea cea mai addncd. Ceea ce i-am spus lui este singura cale de a cunoa§te tot ceea ce existd. Numai invd}a}i de Dumnezeu putem percepe bucuria dumnezeiascd §i ra}iunile addnci sj tainice ale crea^iei lui Dumnezeu. Disputele teologice oneste, cinstite (ei le-au inteles altfel, din pacate) dintre mine si unii dintre profesorii si colegii mei nu vin dintr-un fals si gongoric conflict al genera}iilor, in care eu nu cred, ci din diferenta de racordare la via^a duhovniceasca si la Traditia Bisericii, adica din diferenta personala de experienta teologica si duhovniceasca. Vorbim pe mdsura noastrd, sl fiecaruia...si daca nu acceptam ca lucrurile se pot vedea mult mai larg, mult mai profund, consideram ca celalalt e de vind pentru ceea ce noi nu intelegem. Daca vrei sa faci teologie academica „pura", po^i spune orice gdnd ifi vine despre Sfm^ii §i istoria Bisericii, despre create, moarte §i pacat, stand cu {igarea in mana, dracuind §i injurand, scriind dupa o partida de sex sau fara sa dai pe la 606 Idem: http://www. ftoub.ro/index. php?view=article&id=6%3 Apr-pro f-dr-constantin- coman&option=com_content&Itemid=272. 528 Biserica cu anii, fara sa te spovedesti si sa te impartasesti si fara sa te gandesti la despdtimirea ta de patimi sau la via^a vesnica si sa vezi teologia ca pe o sumd de informatii, insiruite si ticluite cu morgd academicd si care sa fie o realitate pur intelectualistd, fara tangenid cu harul dumnezeiesc. Insa daca vrei sa ifi sfinfesti viafa, cadrul academic trebuie imbogdfit in comparable cu ce e acum, pentru ca trebuie sa fii cu adevdrat prieten cu Dumnezeu, apropiat al Sau prin har si apdrdtor dar si tdlcuitor cu evlavie al adevarului dumnezeiesc. Incepem de la texte amendate critic, de la filologie riguroasd si atentd, de la texte si marturii sigure, dar trebuie sa sfarsim in bucuria de a cunoaste si maiprofund pe Dumnezeu, pe oameni, pe noi insine si crea^ia intreaga. O zi de vineri...care s-a transformat intr-o bucurie extraordinara, mdreaid. Cand Dumnezeu te bucurd sau bucuria continua a lui Dumnezeu, pe care El o revarsa in noi, e o realitate despre care trebuie sa vorbim numai la superlativ, la super-superlativ, pentru ca intrece orice asteptare. Tree la domeniul vizual, al concluziilor care vin din ideea vizualizatd. In „Slm0ne"607, Al Pacino608, intotdeauna trist si cu fa^a sa cu tente stranii, lugubre, creeaza femeia virtuala, un alter- ego care bate toate recordurile ca si cdntdreafd. To^i o iubesc desi ea este doar o femeie creata din milioane de pixeli. Nimeni nu o vazuse pe aceasta femeie dar ea umplea ecranele intregii lumi, avand admiratori infocati, demenfial de iubitori. Al Pacino joaca drama artistului caruia i se iubeste creafia dar nu e iubit el, autorul ei. Vrea sa convinga presa ca ea e o ficfiune, ca ea e numai pe dischetd dar nimeni nu il crede. Isi propune sa arunce toate dischetele, sterge programul cu Simone (ajunsese la versiunea a opta a acestui program, in care crease o femeie pe calculator, care se misca independent de el, desi facea gesturile lui, ca femeie insa si gdndea ca el) dar o camera de luat vederi il filmeaza cand arunca in ocean o cutie foarte grea, care arata aidoma unui cosciug. Anun^a ca Simone a murit. Ii face inmormantarea...dar e prins ca „moarta" nu exista in cosciug si e inchis. 607 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/SlmOne. 608 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Al_Pacino. 529 Interogatoriul la care a fost supus era innebunitor. Nimeni nu-1 crede ca a fost ofarsd. To^i isi vor femeia virtuald inapoi. Nimeni nu vrea sa creada ca e o ndlucire, ca acea femeie nu a existat niciodatd. Si aceasta, pentru ca admiratorii nu pot sa accepte ca s- au inselat, ca miliarde de oameni au iubit si iubesc ofantomd. Fiica de^inutului recreeazd programul, Simone revine dintre cei morfi §ifarsorul de geniu, alias Al Pacino, iese din puscarie. So^ia lui ii propune sa ii mintd in continuare dar de data asta intr-un stil si mai mare. Creeaza imagini virtuale in continuare, in care el are doi copii cu Simone si e fericit, desi Simone nu existd iar Al Pacino locuieste cu reala lui sofie, mult mai in varsta decat ficfiunea de pe computer si cu fiica acestuia, o domnisoara in toata regula. Concluzia filmului e ca pofi sd-i min}i pana in panzele albe pe cei care vor sa accepte totul fara nicio discernere. Vraja ecranului nu \\\ mai da voie sa te intrebi, daca ceea ce vezi tu e cu adevarat, daca existd in realitate. Primesti surogatul pentru ca fi se pare frumos dar nu observi ca ceea ce vezi tu nu e si ceea ce trebuie sa mdndnci. Mai departe, concertele lui Beyonce609 sau ale lui Eminem610, cu milioane de spectatori si telespectatori trebuie sa fie un punct de refleciie inspdimdntdtor pentru orice credincios, nu neaparat ortodox. Cum de atrag atatia tineri trei tdmpenii spusepe scend si Biserica si teologia nu mai sunt gustate, nu mai sunt relevante pentru ei? Cat de incapabili suntem noi daca nu mai putem inspdimdnta lumea cu frumusetea si sfintenia lui Dumnezeul Trebuie sa ne intrebam, noi, to^i cei care credem in Dumnezeu, indiferent cum II concepem fiecare, de ce la slujbele noastre nu vin ataxia oameni, ca^i vin la astia doi pentru doud ore de muzicd si scdldmbdialdl §i daca ei stiu sa faca acest „miracol", ce nu stim noi, cu totii, sa facem, ca o mare parte, nu zic tofi, dintre credinciosii nostri, sa vind la slujbdl Ma intorc la filmul cu Al Pacino numai pentru o singurd remarcd, care mi-a scapat anterior. 609 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Beyonc%C3%A9_Knowles. 610 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Eminem. 530 Unul dintre cei care il bat in inchisoare, ii spun ca a distrus „o icoana" prin actul sau de omor, „icoana" intregii lumi. Cu alte cuvine, femeia creata pe computer si care devenise fascinatia tuturor, fusese ucisa de acelasi Al Pacino, care din creatorul ei devenise iconoclastul idolilor contemporani. Cine ucide astdzi, in oamenii de azi, imaginea „adorata" a Madonnei611, a lui Elvis Presley612, a lui Eminem sau a Britney Spears este iconoclastul lumii postmoderne, al lumii autonome, „emancipate" de sub tutela „retrograda" a religiilor. Cand un student roman la teologie, inflacarat pentru credin^a ortodoxa, aude ca al^ii terfelesc crezul sau, e dezamdgit profund. Insa el nu constientizeaza prea bine, ca pentru ateul, eterodoxul sau caldicelul de langa el si din toata lumea, Ortodoxia e o „religie ca toate celelalte", care nu are nimic „spectaculos", e „invechita", e „anacronica" si nu ii inspira niciun moment de extaziere in fa^a istoriei ei. Pentru ceilalfi noi nu suntem nimic extraordinar. §i trebuie sd invdidm sd acceptdm si sd trdim cu acest regret enorm (chiar daca trebuie sa facem tot ce se poate ca sa fim ortodocsi autentici si sa stie si alfii despre noi): ca ceilal|i nu ne dau atenfie si le suntem indiferen}i in mare parte. Protestul nostra e luat in rds, pentru ca si pe Sfantul Pavel 1-au luat in rds atenienii. Trebuie sa acceptam diversitatea opiniilor, a crezurilor, a nebuniilor din toata lumea, pentru ca nu le putem scoate din istorie si din traiectoria istoricd a lumii. Suntem condusi spre noi forme politice, economice, sociale. Incepem sa vedem cat mai mulfi negri, chinezi, americani, italieni, germani pe la noi si vom vedea si mai mul|i. Vor creste blocuri din senin si se vor darama cele vechi in multe locuri. Moravurile se vor strica si mai mult. §i chiar daca nu vrem noi doi, zece, o mie, multe milioane vor „schimbarea", aceasta adancire a noastra intr-o masd imensd de pofte. 61 ' Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Madonna_%28entertainer%29. 612 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Elvis_Presley. 613 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Britney_Spears. 531 §i relevania martirajului in via^a noastra, pe care o indica Adrian [Lemeni], isi va arata acuratefea si mai mult, in persoanele celor care vor face tot ce se poate, in orice mediu ar fi, ca sa mai ramana, totusi, ortodocsi. Andrei Gheorghe614 spunea la o emisiune a sa615: „Nu mai alegem noi. A disparut monoteismul frumuseiii. Acum suntem in politeismulfrumusefiF. Are mare dreptate! Acum suntem in plina elaborare a amestecdrii politeiste a frumosului cu urdtul. Avem si bune si rele dar amestecate, toate la un loc, neierarhizate, asa cum gasesti acum cartea religioasa langa cea economica sau politica, amestecate cu monden si trivialitate. Standul librdriei e politeist, e divers pdnd la refuz si tocmai de aceea te impinge sa stagnezi duhovniceste. Pentru ca, daca ai citi tot ce iti oferd, ai creste cu o carte si te-ai afunda cu alte zece sau o suta. O emisiune inter-religioasa m-a surprins si ea printr-un teolog neoprotestant, care a venit si a spuns, ca preotul trebuie sa fie un mijlocitor in rugdciune pentru comunitate. El trebuie sa-si asume rdspunderea comunitatii, sa compdtimeascd cu comunitatea de credinciosi. §i mi s-a parut imens saltul acestuia, pentru ca neoprotestantismul „clasic" nu accepta alt mijlocitor intre Dumnezeu si om decat pe Hristos, nefacand distinc^ie intre iconomia mdntuitoare a lui Hristos si opera de rugdciune, de mijlocire a Prea Curatei si a Sfm^ilor sau a ierarhiei Bisericii pentru noi. Daca ar patrunde ideea aceasta foarte ortodoxa, si noutestamentard in primul rand, in mentalitatea neoprotestanta, rela^ia „preotului", a „fratelui" predicator cu credinciosii sai ar spori simfitor, pentru ca el ar avea un ascendent „sacru" fa^a de ceilal^i, chiar daca nu in fapt, eel pu^in in idee. §i tot atunci s-a spus, ca rolul preotului in lumea de azi e sa salveze ce a mai rdmas de salvat, desi aici se observa o neincredere in harul dumnezeiesc si in convertirea rapidd a omului. Un preot ortodox vorbea despre „un parteneriat cu Dumnezeu", care traducea termenul de conlucrare, la care un neoprotestant a replicat faptul, ca e mai drept a se vorbi despre „o pdrtdsie cu Dumnezeu". 614 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Gheorghe. 615 Din 15 octombrie 2004. 532 Vorbesc despre lucrurile pe care le vad, pe care le aud, pe care le traiesc. §i ma bucur de tot ce vad, de tot ce aud, de tot ce traiesc. Ma bucur si de cei care nu se bucura de mine iar pe cei care par sa ii ignor, ii vizez in inima mea mereu si ma rog pentru ei. To^i cei care ma felicita ca am intrat la doctorat sau mulfi dintre ei, ca sa nu generalizam, din rautatea ce ii caracterizeaza sau din invidie, vor sa vada daca ma inalf, daca ma laud, daca ma propun pe mine in fa^a lor. §i pe cei care vin cu aceasta curiozitate ii dezamdgesc rdu de tot, pentru ca in loc sa le vorbesc de bucuria mea si de cat de „ tare " sunt eu in comparable cu ei, eu le vorbesc despre greul acestui drum, despre munca imensd care trebuie depusa, despre greutatea de a fi doctorand. §i ei raman cu un gust amar, ca nu am reac^ionat cum „ trebuia ": adica sa ma laud cu toatd gura. Pentru ca ei nu doresc sa se bucure cu mine ci sa gaseasca noi motive pentru ca sa ma discrediteze. O femeie e intrebata daca barba^ii sunt „porci", in sensul de nesimfifi, dar ea raspunde ca nu sunt porci, ci „vrajitori", adica profitori. Cei care „vrajeste" femeile, care le duce cu presul, e baiatul de bdiat, care e bazat, nene, care cunoaste spilul acestei vie^i si stie ce trebuie. El „stie", in^elegi? El e bazat, e fundament. Tanarul roman smecher vrea sa fie si el ca tiganul prost si incult, care fituie616 banii in dreapta si in stanga si il imita mai intai in vorbire. Dar vine una, vere, si zice: „Barba^ii sunt porci neseriosf '. §i, dupa cum se vede, fiecare isi zice pasul, of-ul lui, vorbeste despre cicatricea lui sufleteasca. Dupa doamna cu porcii remarc cateva ziceri ale lui Andrei Plesu, pentru ca la televizor asa apar: dupa ministru vine o cdntarea}d, dupa cantarea^a una care prezintd moda, vine meteo sau de ce nu un film horror, pdpusile mapetzlmapet, stiri, via}a satului etc. Televizorul nostra eel de fiecare ceas ne-a inva^at cu oala cu de toate, asa ca lafel ne e capul si asa trebuie sa fie si cartea asta. A se citi: cheltuie sau risipe$te pe toate distracfiile. 533 Trebuie sa vorbesti pe limba publicului si publicul e foarte pestrif, nuan^at sau neinteresat de nimic special. §i spune Plesu, ca diferen^a dintre vulgaritatea de tarabd si cea mai subtild este evidenta pentru cineva cu spirit dar, in spe^a, se cam ajunge tot acolo. „Trebuie sa stii ce sd faci cu limbajul", ne avertiza el, pentru ca „limbajul e o forma de brand". §i enumera calitdiile limbajului: persuasiune, emofie, brand. In mod normal, aspira^iile „sunt un fel de a te uita in sus", dar aspira^iile lumii de azi, care incep sa se realizeze, devin „o privire injos". §i da exemplu faptul, ca am renun^at la costumul de muncd si top ne cumpdrdm blugi. Are dreptate. In loc sa mergem spre mai bine, in loc sa fim mai culturalizati, mai atenfi, noi ne facem si mai bonfi in priviri si aspira^ii. Atragea aten^ia ca particula „care" o aude folosita mereu in mod gresit: adica ca un cuvdnt de legdturd. Un altul spunea, ca dupa revolutie romanii nu mai stiu „sa palatalizeze" cuvintele. §i el are dreptate. Altuia i se parea ca limbajul folosit de trupa Parazifii611 nu e un limbajfdrd rost. Ii dau si lui dreptate. Ascultam azi un cantec al trupei §uie Paparude618, „Scandal" se numeste, si avea cuvinte foarte atent ticluite. Probabil nu mul^i in^eleg ritmul interior al hip-hop-ului sau al oricarei alte muzici tinere. E totusi un mare rise sd te crezi in stare de orice. Uneori, de atatea laude, ajungi sa crezi ca te pricepi la orice dar nu e adevdrat. Cunosc pe mul^i care cdntd muzica psaltica dar nu sunt ddruiti cu vocea necesara. La fel, mul^i profesori, preo^i, doctori, avoca^i, care par niste buni practicieni dar care nu se incadreazd in peisajul institu^iei lor. Ei nu pot sa te convinga ca sunt ceea ce sunt doar prin simpla lor prezenfd. Au nevoie sa spuna cine sunt si ce fac, pentru ca sa devina stimaii si credibili. Insa eu cred ca omul care meritd sd fie undeva, trebuie sd spuna mai intai de toate, prin ceea ce emand din el, fara cuvinte, despre cine este si ceface. 17 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Parazi%C5%A3ii. 618 Idem: http://www.suiepaparude.ro/. 534 Andrei Gheorghe a spus la un moment dat: „in informatie nu se introduce emotie". De ce, nu?! Pentru ca el are o teorie falsa despre informatie. Pentru ca societatea standardizata de azi refuzd sd fie reald si, ca drept urmare, falsified o stire redand-o rece §i impersonal. Crainicii TV au parerea lor despre ce sunt pusi sd spuna dar si-o mascheazd eel mai adesea. \>, ■619 izita SS Bartolomeu I al Constantinopolului la Bucuresti a fost o surpriza pe care n-am putut sa o percepem prea bine in prima zi, pentru ca nu 1-am putut vedea nici la intrare si nici la iesire. A iesit foarte discret. Idem: http://patriarchate.org/patriarch/biography. 535 A doua zi, in aula de la Drept620, a tinut un discurs despre Sfantul §tefan eel Mare621 iar la. Accidentia Romdna622 a primit o distinctie. Parintele Nicolae Necula623 a \mut un discurs introductiv, in care i-a redat biografia si activitatea invitatului nostra de marca. S-a nascut la 29 febraarie 1940 in Turcia, din paring credinciosi si se numea Dimi trios. In 1961 ajunge licen^iat in teologie, intre 1961-1963 efectueaza stagiul militar, terminand ca ofiier in rezervd, in 1964 ajunge diacon, intre 1963-1968 studiaza la Roma, Bossey si Munchen, devine preot si stie 7 limbi: greaca, turca, franceza, engleza, italiana, germana si latina. E facut mitropolit de Calcedon iar din 1991 ajunge patriarh ecumenic. E al 270-lea arhiepiscop al Constantinopolului si patriarh ecumenic. Datorita activita^ii sale de apdrare si protejare a mediului e numit „Patriarhul verde", are o mare deschidere ecumenicd si i s-au conferit 27 de titluri de „Doctor honoris causa"624. Raman numai la aceste detalii. Insa ma bucur ca avem astfel de ierarhi. Arhiepiscopul Albaniei, care ne-a vizitat capitala de curand, Anastasios al Tiranei si a toata Albania625 are de asemenea o via^a bogata in realizari duhovnicesti si o activitate scriitoriceasca imensa. Asa as vrea sa fie or ice preot, ierarh si credincios al Bisericii: sa lupte prin tot ceea ce face ca sd II cunoascd pe Dumnezeu si sd slujeascd oamenilor si Sfintei Biserici. A existat un moment aparte, pe care so^ia mea 1-a sesizat. La un moment dat patriarhul Romaniei626 vorbea si microfonul era mai departe de el si nu se auzea prea bine. Iar patriarhul Constantinopolului, dandu-si seama de acest lucra, a indreptat microfonul spre el. 620 Idem: http://www.drept.unibuc.ro/. 621 Idem: http://www.stefancelmare.ro. 622 Idem: http://www.acad.ro/. 623 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Necula. 624 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Doctor_honoris_causa. 625 Idem: http://www.orthodoxalbania.org/English/Archbishop/Archbishop%20Page%202.htm. 626 ppp pe0C{jS{ Arapasu: http://www.patriarh.ro/Teoctist/repere.php. 536 Nu a facut morga celui care nu trebuie sa se „coboare" la acest gest. Ci 1-a ajutat cu microfonul, inainte de a o face eel de langa el. Asta denota smerenie si respect si dragoste pentru patriarhul nostru. Iar cand a venit de la aeroport, in discursul de rdspuns la primirea facuta de patriarhul Teoctist, i-a spus acestuia la un moment dat, ca se bucura de el ca Sfantul Iacov de Isav, care i- a spus lui Isav: „cand am vazut fa^a ta, parca as fi vftmifaia lui Dumnezeu''' (Fac. 33, 10). Mi se pare o alegere plind de atenfie si de dragoste sl cuvintelor de bun venit ale patriarhului ecumenic. In inceputul discursului de la Facultatea de Drept a salutat si studen^ii, cu cuvintele: „prieteni student si studente". Pe mine m-a emoiionat asta, pentru ca nu am mai auzit pe nimeni folosind aceste cuvinte in dialog cu studenfii sau in discursul lor fa^a de studen^i. Despre acest discurs am scris si intr-o alta carte a noastra, dar vreau sa remarc aici faptul, ca a vorbit despre Sfantul §tefan eel Mare cu o insufletire pe care rar o gdsesti la un roman. Daca vorbesti cu cineva care a facut Istoria sau cu unul mai erudit o sa te intrebe imediat (daca nu e prea credincios omul): „Cum sa-1 numim pe §tefan eel Mare Sfdnt, daca a avut mai multe soiii si varsa repede sange omenesc?". Insa patriarhul ecumenic a spus dimpotriva, ca nu Biserica de azi l-a canonizat, ci faptul ca „el a rdmas in memoria Prea Sfintei Biserici Romane, ca apdrdtor viteaz si ca ortodox insuflat de sus". §i a remarcat credinfa sa, marturisirea credin^ei lui, generozitatea Sfantului §tefan, generozitate „concretizata in fapte bune", nddejdea si dragostea lui de Dumnezeu si de oameni. Consider ca a dat eel mai bun rdspuns la motivul canonizdrii Sfantului §tefan eel Mare: constiinia vie a credinciosilor din toate timpurile, care 1-au marturisit ca Sfdnt. >Ount in drum spre Fericitul Hie [vazatorul de Dumnezeu] si ascult o melodie „de lume" (la radioul 537 autocarului), cu versuri cam asa: „viata trecatoare te-ai stins ca o lumanare" si „tineretea mea s-a cununat cu moartea". Mi-au placut si le-am notat. A nota ceva care ip, place, cred eu, tine de cumulul de erudifie beneficd pentru tine si pentru al^ii. A devenit o obisnuinid sa imi notez despre tot ce vad si percep, despre tot ce il atinge pe om, despre tot ce ne atinge inima si mintea intr-un anume fel. In drum spre Bucuresti, la intoarcere, am auzit niste leacuri naturale de exceptie: lacrima vrfei de vie pentru ochi si zeama de brusture611 si felind rasa si puse intr-o carpa, pentru dureri de articula^ii, junghiuri si crampe musculare. Pomana de 7 luni a bunicului nostra Marin Picioras (caci in a 6-a luna dadeam examene) a avut parte de un soare frumos si de o atmosfera caldd si calma in acelasi timp. Am fost fericit in inima mea. MuUi vor sa te bruscheze, ispitele vin din toate parole, dar important e cum ne bucurd Dumnezeu atunci cand ne intristeazd oamenii. Am inceput sa am probleme cu ochii. Vad uneori mai greu scrisul mic si care se afla la o distan^a mai mare de mine. Ca in anul acesta, parca nu a fost niciodata mai frumos praznicul Sfantului Dimitrie Basarabov6 628 627 La noi se zice: lipan. 628 Fresca preluata de aici: http://sfdumitrucluj.dagisar.com/Biserica/Poze/sf_dimitrie_basarabov_300.jpg. 538 S-au scos Sfintele Moaste de sambata seara si azi e mar^i iar maine e miercuri, praznicul Sfantului, si ele sunt de atunci scoase afara, spre inchinare. Puhoi de lume. O coada imensa. Megafoanele {ipa pana in vale, o icoana imensa e pusa pe clopotnrfa, fantanile arteziene ^snesc intr-una si comer^ul cu de toate e foarte infloritor. Mai am pu^in si fac ultimele retusuri si adaugiri la traducerea comentariului la Predica de pe Munte al Sfantului Augustin al Hipponei si apoi voi face o introducere. Scrierile Sfantului Fotie eel Mare, traduse de so^ia mea, trebuie si ele revazute si completate629. Ma intreb in sinea mea despre ce or sd zicd cititorii mei (acum doar potenfiali) despre „discrepanta" imensa dintre inceputul si sfarsitul carjii de fata. Marcel [Hanches] mi-a spus deja, ca vede o trecere de la interiorizarea vie^ii duhovnicesti la exteriorizarea ei in aceasta carte, adica despre o inaintare a mea in viafa duhovniceascd. E normal sa fie asa. E firesc sa fie altcumva sfarsitul decat inceputul. §i, desi la inceput scriam numai pentru mine, pentru ca renun^asem la ideea sd mai scriu literaturd (dupa ce o sfarsisem cu literatura si arid), acum, desi par sa scriu pentru mulfi, scriu de fapt tot pentru aducerea mea aminte, pentru mustrarea mea, pentru constientizarea de sine a decaderii mele. Insa, am in^eles ca trebuie sdfiu sincer cu mine pana la capdt si sd ma preocup de tot ce existd pe lume, pentru ca nimic nu trebuie sa-mi fie strain, daca vreau sd imi asum lumea aceasta, pentru a o transfigura, prin harul lui Dumnezeu, in mine insumi. Insa sinceritatea mea nu prea place. E sigur: nu e prea pldcutd de mul^i. Pot sa fiu socotit diletant, pentru ca nu mul^i ma stiu in aceasta ipostaza: de om care nu glumesc cu mantuirea mea si cu tot ce se intdmpld cu mine si imprejurul meu. Astazi oamenii nu mai au timp de suflet, ci doar de afaceri, fiind ahtiati sa ocupe posturi si func^ii mai inalte, pentru ca gandesc in logica de doi bani a parvenirii. 629 Ambele traduceri au fost introduse de noi in Traduceri patristice (vol. 2), carte care poate fi downloadata de aici: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/10/06/traduceri- patristice-vol-2/. 539 Par pentru mul^i „un inadaptabil", pentru ca eu nu prea „stiu" sd imi vdd viitorul, adica sd mdfac preot si sa imi iau o parohie bund si sd md imbogdtesc peste noapte si cam atdt. Murji, cand ma vad cu so^ia mea, la prima impresie, cred ca „am gresit" alegerea. O, nu e nicio gresealdl Numai ca ei nu o cunosc pe Gianina [Piciorus]630 si nu o vdd ca mine, fapt pentru care nici nu stiu de ce e in stare si cdtefacem impreund. Daca ar vedea-o ca mine, ar iubi-o si eifoarte mult. §i tocmai eu, care nu par sd parvin, dupa toate datele esenfiale ale vietii mele, sunt socotit de unii „profitor". E ironic!... Schimbam registrul, pentru ca mojicia umand e mare... Ma bucura to^i aceia care isi iubesc si cinstesc Sfin^ii lor Paring si Maicile lor binecuvantate de Dumnezeu, pe care i-au cunoscut, langa care au trait si care au adormit de curdnd sau incd mai trdiesc. Mie imi place sd ii cinstim pe Sfinfi nu numai cand ei nu mai sunt printre noi, ca oameni vii, in trup, ci si atunci cand ei ne vdd si ne vorbesc noud, cand sunt aici, vii, cu noi. Cine nu 1-a sim^it pe Sfant ca e Sfdnt din timpul vietii a fost orb stand pe langa el toata viata. Carole care apar in urma sa, scrise si pdstrate de ucenicii lui, sunt adevdrate minuni pentru noi. Insa multe lucruri ei le voaleazd, pentru ca sa nu-i „sminteasca" pe oameni. Asa e: se smintesc mul^i! Dar nu din cauza Sfintilor ci, mai degraba, din cauza rdutdtii lor si a micimii lor de suflet cu care se raporteazd la Sfintii lui Dumnezeu. Insa folosul este imens, pentru cei care // cautd pe Dumnezeu cu infocare. Trebuie sa facem Paterice imense despre Sfintii de azi! Sa nu mai ascundem comoara de har a prezentului! Fiecare cuvant al lor, al celor care isi sfinfesc viafa este edificator, relevant. Prea incercam sd ii includem in tipare nivelatoare si nu incercam, mai degraba, sa ne asumam diversitatea si unicitatea lor ireductibild. Mie nu imi place sa mi sa spuna minciuna ca Sfintii „sunt tofi la feV sau ca despre ei „nu se mai poate spune nimic". 630 A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/cv-dr-gianina-maria-cristina-piciorus/. 540 Despre ei se pot spune imense lucruri mereu iar fiecare Sfant e o cale unica spre Dumnezeu si cu totul personald si rdscolitoare pentru noi, pentru fiecare dintre noi. Doamne, ajuta-ne sa ne bucuram de diversitatea prea dumnezeiascd a Sfm^ilor Tai dar si de unitatea lor in credinid, mdrturisire si simiire a relafiei cu Tine! Ajuta-ne sa ne bucuram intru mila si bucuria Ta si ne iartdl 1 spita ca „am ajuns sfm^i" e una care reapare continuu. Bucuria pacatoasa ca am ajuns „foarte sus" si ca „nu mai putem cadea de acolo", pregateste o mare cddere de multe ori. Sa ne rugam lui Dumnezeu, pentru ca sa fie milostiv si lesne iertdtor cu infatuarea §iprostia noastrd. \/red ca am in^eles voia Ta, Doamne, cu mine, ca sa fiu mai atent si sa nu ii mai cred pe to^i in tot ceea ce ei spun, chiar daca au o viafd sfdntd sau par sa aibd. Dragostea mea pentru Sfintii nebuni pentru Tine era atdt de mare incat doream sa intalnesc unul, sa stau cu el de vorba, sa ma rog impreuna cu el, sa discut indelung, incat cea care mi-a intins capcana, prin ingaduinta Ta, si m-a facut sa cred ca e una dintre fiinfele acestea, mi-a aratat cat de dureroasd e minciuna, si cum numai acolo unde existd, cu adevarat, harul Tdu, poate fi si nebunie sfdntd pentru Tine. Aceasta experien^a dureroasa m-a scapat de o pruncie a miniii mele, de o naivitate sora cu increderea prea mare in oameni imbraca}i in piele de oaie. §i, de-a lungul timpului, Tu, Iubitorule de oameni, mi-ai aratat faptul, ca si Sfintii Tai pot uneori gresi, ca niste oameni ce sunt si care se curdtesc continuu in aceasta viata sau ca, uneori, patimile lor ascunse si nevindecate, pot produce mari rani in fiin^a mea prin neinielegerea si bdnuielile lor vizavi de mine. 541 §i ca nu trebuie iara§i sa cred, ca daca au mii de lucruri bune, nu ma vor brusca intru ceva anume, daca stau cu inima deschisa in fa^a lor. Ma refer la Sfin^ii Tai care sunt acum, impreund cu mine pe pamant, dupa cum stii foarte bine, Dumnezeul meu. §i am cunoscut faptul, cum de la fiecare m-am imbogdfit dar m-am si rdnit. Caci am venit cu o inima asa de deschisa la ei, ca la Tine, ca in fata Ta, vorbindu-le lor ca propriei mele constiinfe. Si vorbindu-le lor ca Tie, Iubitorule de oameni, am crezut ca imi vor rdspunde ca Tine, adica cu toatd iertarea, inielegerea §i dragostea. Uneori am avut de suferit de la adevarul spus cu toatd inima, nu numai cu toatd gura. Oamenii Tai, Doamne, nu mai sunt, mul^i dintre ei, foarte sensibili. Li s-au tocit inimile §i ni se tocesc mereu, ca §i mie, pacatosului §i spurcatului, pentru ca nu mai invatam de la Tine cum sa ne comportdm unii fata de al^ii, ci ne comportam din ce vedem in mintea §i in inima noastrd ingustd, in care nu intra prea mult din slava Ta. Tu imi vindeci prunciile mintii mele, intelegerile mele gre§ite, naivitatile mele vrednice de tot rasul, pentru ca vrei sa ma faci bdrbat, care sa supun patimile §i nu sa fiu jucdria lor. Dar eu sunt mdnat de patimi mereu, Iubitorule de oameni §i ma clatin, ma ia valul, ma due spre scarbe §i spre lucruri de ru§ine, ma inalt cu mintea §i tresar la fiecare gand de frica §i de incertitudine. Nu sunt cu totul in mana Ta: simt asta din plinl Eu cred ca m-am dat cu totul Tie, dar inca atdrn de trecut ca o carpa murdara, inca in inima mea vine valul uraciunii, al decaderii, al infatuarii proste§ti, omene§ti. Si mintea mea pro asta crede ca stie ceva fara sa fie luminatd de Tine §i fara ca Tu sa ii ardfi iubirea Ta §i lumina Ta cea pururea fiitoare. Ce s-a intamplat cu mine? De ce nu mai §tiu sa ma rog, sa strig catre Tine mereu? Oare de ce uit sa ma rog tot timpul? Nu mai am timp sau eu sunt prea grdbit spre patimi §i lucrurile cu adevdrat sfinte §ifolositoare nu le mai §tiu? Cum, Doamne, am uitat sa Te doresc, cum am uitat sa cer lumina Ta, vederea Ta, bucuria Ta cea prea sfanta sj totu§i cred ca eu Te iubesc §i Tu ma iubestil Cum sa iube§ti Tu, Cel prea curat, Cel prea dumnezeiesc, Cel prea frumos, o fiinta plina de scarba ca mine, un monstru al de§ertaciunii ca mine? 542 Cum sa Te atingi de mine, Doamne, de§i Tu te atingi de mun^ii mandriei mele, de mun^ii de§ertaciunii mele §i ei fumega la simiirea Ta? Tu vii la mine iar eu ce fac? Ce fac eu, de m-am rdtdcit in noaptea acestui veac, in faldurile lui cele prea reci §i bucuria Ta, pe care am gustat-o, Doamne, §i vreau sa o gust, parca nu o mai vreau, parca nu o mai simt ca singura mea implinirel Te-am cautat rdu de multe ori, pacatuind ca sa Te gasesc, dar m-am remit ca un orb, ca un fara de minte, ca eel care incurc frumuseiea Ta cu pacatul, de§i frumuse^ea Ta nu are nimic in comun cu pacatul. Dar cand m-am apropiat de Tine, Tu, Cel care izvorasti lumina cea neapropiata, Cel care e§ti nemisxat dar mi§ti toate cate sunt, atunci am vdzut bucuria Ta §i m-am umplut de smerenia Ta §i de rabdarea Ta si de frumuseiea pe care o rever§i in noi, Iubitorule de oameni. Cand ma apropii de Tine, de§i Tu e$ti foe §i strdlucire a tot coplesitoare, simt §i eu, pu^in, ca o carti^a oarba, caldura prezenfei Tale, iradierea prea sfdntd a iubirii Tale, care ma treze§te spre via^a cea ve§nica. Inima mea secatuita se insenineazd. Apare ziua in locul nop^ii. Se scuturd de pe fruntea mea intristarea. Numai Tu imi apart prea frumos atunci §i lumea Ta o vad ca pe o minune neinchipuit de frumoasd, ca pe o u§d spre Tine, Lumina mea cea in trei sori, Dumnezeire mea cea in trei ipostasuri! Taina iubirii Tale o port in suflet. Merg ranit de rana ei, de dulcea rana a iubirii Tale, de frumuseiea Ta cea atdt de inviordtoare. §i cei care nu in^eleg ce e cu mine, cred ca sunt doar unul care vorbe§te tare, numai pentru ca sa iasd in eviden}d. Insa eu nu de vorbd multd am nevoie, ci de faptul de a fi crezut, ca Dumnezeu nu ne-a pdrdsit, ca Dumnezeu e aid, cu noi, langa noi, in noi §i pe fiecare zi discutd cu noi prin luminarile aduse min^ii noastre §i prin ceea ce in^elegem din purtarea Sa de grija. Nu slava mea vreau - blestematd sa fie slava mea desartdl - ci slava Ta, Doamne! Pe Tine, Cel prea plin de slava, II dore§te inima mea §i vreau ca iubirea Ta sa fie crezutd. Si cei care se cred drepfi sa vina la pocdinid, pentru ca sa se umple de adevdrata pocdin}d §i de adevdrata Ta bucurie, care vine de aici: din a-^i vedea 543 nepdsarea si sdrdcia cea prea mare, din a Ji-o plange si din a o regreta cu amar, pentru ca, intr-o zi, sa vezi licarind bucuria Sa intru tine, nadejdea unei zile in care patimile cele prea multe incep sa tacd, sa nu mai strige as a de tare si sa iasd tdcerea la suprafa^a inimii, pacea, inseninarea inimii, acea addncd prezenfd a harului Tau, care se amesteca cu noi, neconfundandu-se cu carnea si cu sufletul nostra niciodata, dar imbracandu-ne cu totul in sfintenie. Desi nu stim cum el e in noi, haral Tau, cum ne sfinfeste si ne face dumnezei dupd har si, in acelasi timp, nu putem spune ca el nu e in noi si ca nu se revarsd de la Tine. El se revarsd de la Tine. Si noi stim ca haral Tau nu devine evident pentru noi decat de la un moment dat, chiar daca suntem boteza^i in numele Prea Sfintei Treimii, adica de atunci cand noi incepem sa urmam cu tot dinadinsul Tie si ne umplem de smerenia Ta. Atunci, taina mare!, el iese la suprafafa inimii din strafundurile noastre dar coboard si de sus mereu, el ne umple, haral, de toate cele bune, desi noi nu stim cum se petrec toate acestea, dar sim^im foarte evident, ca lucrarile se indreapta spre bine, spre Tine, Doamne. Sim^im ca Tu sco}i afard din noi murdaria. Dar pasii Tai in noi sunt prea lini, pentru ca sa vedem si sa intelegem orice miscare a Ta in noi. Tu esti prea subtil pentru noi si noi prea grei de minte. §i cu toate acestea, Tu ne inveti pe noi ca locuiesti intra noi si ca noi nu trebuie sa ne temem de Tine - pentru ca nici nu ne mai temem atunci ca niste robi fricosi, pe care ii sperie biciul - ci ne umplem de bucurie, de incredere, de nadejde, de pace, de sfintenie, de cumpatare, de cuviin^a, de sfiala, de smerenie si de tot cortegiul preafrumos al sfmtelor Tale virtu^i. Vedem ca Tu nu minfi ci spui mereu adevdrul. Vedem ca Tu ne iesi in cale, imediat ce noi ne indreptdm spre Tine cu lacrimi si cu parere de rau. Tu ne-o iei inainte, ne dai haral Tau cand inima noastra simte decaden^a ei sau ne conduci tocmai acolo, prin haral Tau, ca sa vedem ca Tu esti implinirea noastra, scopul nostra eel adevarat in via^a aceasta si in cealalta. Tu ne iesi inainte cand ne asteptam eel mai pu^in. Dar Tu ne duci acolo, pentru ca sa Te vedem pe Tine. Si noi Te cdutasem, dar nu stiam ca Tu esti Cel pe care II doream noi, in mod inconstient si cu multd infrigurare. 544 Tu ne ara^i desertaciunea lumii separate de Tine prin pacat si patima si desertaciunea viefii egoiste. Ne opresti la Tine, ne acaparezi, nu min^indu-ne, ci aratandu-ne pe indelete, cu calm, adevarul nostru si al Tdu, ne spui ca Tu esti Creatorul nostru, ca Tu ai trimis pe Fiul Tau ca sa ne umple de iubirea Ta fa^a de El si a Lui fa^a de Tine si sa ne dea pe Sfantul Duh, Care de la Tine, Tata ceresc, purcede si de la nimeni altcineva, si ne face pe noi cdmard impdrdteascd, umplandu-ne de toate nestematele Impara^iei Tale. Tu, Prea Curata mea Treime, (mi umpli mintea cu razele Tale, cu frumusetea Ta vesnica si eu in^eleg ca sunt cuprins de invaluirea bucuriei Tale, ca fiin^a mea e deschisd maretiei Tale. §i cand spun asta eu nu ma laud, caci Tu esti Cea care fad asta si nu eu, Prea Curata Treime. Caci cum as putea sa Te forfez pe Tine, Treime Preasfanta si Izvorule a toata bunatatea, ca sa faci ceva cu mine, cand eu nu pot sa-mi poruncesc nici mie ca sa nu mai pacatuiesc si daca ochii mei se imbolnavesc, eu nu le pot porunci ca sa vada, daca nu imi dai Tu, tot Tu, pe eel care sa ma vindece de aceasta orbire sau daca - ingaduita sa-mi fie increderea mea nebuna - nu ma vei vindeca chiar Tu, Cea care mi-ai dat ochi ca sa vad si mdini ca sa scriu §ipicioare ca sa umblu. §i poate ca cineva va crede ca nu spun acestea decat mimdnd pe Dumnezeiestii nostri Paring, care au scris si ei astfel despre Tine si despre relafia lor cu Tine. Dar tocmai de la ei am invdiat sa imi spun inima cu totul si sa strig catre Tine, da, Doamne!, sa strig catre tine din addncul inimii mele celei ticdlosite. Caci si orbii strigau dupa Tine ca sd-i vindeci si eel care avea fiica pe moarte de la Tine a cerut inviere si cei care nu pescuiau nimic, desi erau pescari de meserie, numai cu Tine au prins pesti mul^i, lucru care i-a uimit si pe ei, dandu-si seama ca Tu esti Domnul. §i strig catre Tine, Doamne, din inima mea, fara ca sa umplu car^i de dragul carjilor, ci pentru ca sa ma bucur cu Tine, Doamne, sa I^i spun Tie iubirea mea, pe care Tu mi-ai dat-o, decoperindu-Te mie, celui mai pacatos si netrebnic, da, ca o mare minune, pentru ca Tu sa Te ara^i minunat nu numai intre Sfm^ii Tai, ci si intre cei strdini de fapte bune si goi de inielegerile unei viefi sfinte, ca si ei sa se bucure de Tine, Cei 545 care faci sa rasara soarele si peste cei nedrepti, ca si peste cei drepti, caci iubirea Ta ne acopera pe to^i, deopotriva. §i, Doamne, nu ma uita niciodata, caci uitarea mea e demonica la culme. Caci atunci cand uit, poate ca nu imi mai aduc aminte deloc de Tine. Dar Tu scoate-md din amorjire, din aspire, din toropeala patimilor mele, ca sa Te percep pe Tine si voia Ta cu mine, pacatosul. Nu ma uita, Lumina vie^ii mele, pe mine eel ce uit de to^i §i chiar de mine insumi, in asa fel meat bucuria vie^ii vesnice sa nu mai piece de la mine, ci sa ma odihnesc intre Sfintii Tai, eel ce sunt cu totul netrebnic de comuniunea cu ei. Fiindca stiu, caci cu mila Ta, totul se poate face. Ca unde vrei Tu se biruieste randuiala firi si sefac minuni mari si negraite. Amin! n laturi de teza mea de doctorat (acestea sunt dispozitiile legale, pe care le-am aflat de curand) trebuie sa mai fac cateva proiecte de cercetare auxiliare si am vorbit cu parintele Dumitru Popescu in acest sens. Si m-a indemnat sa fac ofrescd a lumii de azi: fundamentele postmodernitdtii si, in mod aplicat, despre satanism, pornografie si terorism in postmodernitate631, pentru ca astea sunt marile probleme ale zilei. In acest sens voi cumpara foarte multe car^i sau voi analiza tot felul de articole despre orice atinge problemele reale ale lumii care ne e contemporand, pentru a diseca traumele, obsesiile, aspira^iile noastre, ale tuturora. Am inceput cu o carte a unui jurnalist francez de origine rusa : Maurice T. Maschino . O carte foarte franc scrisa, cu marturii luate la cald, de la tot felul de oameni din Rusia post-comunista. Se trece in Ceea ce trebuia sa fie un simplu articol a devenit cartea noastra: Lumea postmodernd si depersonalizarea omului (http://www.teologiepentruazi.ro/2009/10/01/lumea- postmoderna-%c8%99i-depersonalizarea-omului/). 632 A se vedea: http://fr.wikipedia.org/wiki/Maurice_Maschino. 633 Maurice T. Maschino, Pornostroika. Dragostea la sovietici, trad, de Monica Jitareanu, Ed. Nemira 1996, 288 p. A fost scrisa in 1991, in limba franceza, cu titlul: ,,Allez-y doucement, camarades!" ou I'Amour chez les Soviets [„Safim tandri, tovardsi!" sau Dragostea la sovietici]. 546 revista ravagiile pornografiei, in care „barbatul in intregime nu e altceva decat un enormfalus" . Posedarea brutald a femeii, fara niciun romantism635 se poate regasi alaturi de amorul excesiv, dezlan^uit, in care ea, „zvacnea, sarea, ^ipa, juisa, obligandu-ma, imediat ce terminam, sd o mai iau odatd si incd o data...'''' . Se prezinta o Rusie pudicd dar, in acelasi timp, libertina, in care „dragostea nu se discutd, se face\"63 '. Tineretul isi cauta uitarea „in galagie, alcool, sex"638. Pana la urma distracfia tinerilor, cea atat de mediatizatd, nu e decat un mod de a umple un gol interior sau o perioadd de timp, care nu ar putea fi consumatd decat stand, deoarece tanarul nu e condus, de multe ori, spre lucruri serioase, productive pentru viitorul lui, ci e lasat la voia intdmpldrii. §i cand e vorba de sex, „baietii isi numdrd cuceririle iar fetele isi contabilizeazd orgasmele"639, totul reducandu-se, dupa cum afirma autorul, la un plan cincinal la erotism . Devalorizarea moravurilor, libertatea in^eleasa ca libertinaj, ca centrare pe un egoism care e predicat de mass- media ca ceva benefic, are loc datorita unei permisivitd}i ambiante641, a unui climat in care din sex se castiga bani frumosi si, mai ales, usor de strdns. La un moment dat, o tanara declara ca o sd ajungd prostituatd, tocmai pentru ca e usor sdfaci bani dacd te vinzi iar prostituatele traiesc „mai bine" decat cele care trebuie sd-si caute un loc de muncd sau decat cele cdsdtorite, care trebuie sa fie gospodine, sa aiba grijd de copii si so}, de intreaga familie, dar care nu pot sd-si permitd sd trdiascd in lux, care sa le faca sd se simtd „femei ". In Rusia, homosexualii sunt numrfi „albastrii"642 si ei isi cer drepturile. Dar le cer nu ca oameni, ci ca homosexuali, considerand ca atracfia pentru bdrbafi e o „inclina}ie" genetica . 634 Idem, p. 24. 635 Idem, p. 26. 636 Idem, p. 32. Idem, p. 35. Pana la urma nu numai ru$ii fac asta. Am putea spune, ca pudicitatea, conexata mereu cu frivolitatea fara perdea, e o caracteristica a lumii de azi. Si autorul nostru nu ramane la detain de suprafafa, ci iafoarte atent lucrurile, ajungand la concluzii foarte credibile. 638 Ibidem. 639 Idem, p. 36. 640 Ibidem. 641 Idem, p. 40. 642 Idem, p. 15. 643 Idem, p. 46. 547 „Libertate de exprimare" e si pedofilia, necrofilia, zoofilia, consumul de stupefiante, prostitutia. Si chiar daca unele Jari renegd multe din aceste „drepturi" la nivel constitutional, le acceptd sau le permit cu col^ul ochiului. Prostitu^ia in Rusia, ca si in Romania, e doar amendatd. Si spune autorul nostru: „Profesionistelor prospere nici ca le pasa (ce inseamna 100 de ruble, cand castigi 1000 pe noapte?); insa nenorocitele din gdri §iporturi sunt obligate sa „munceasca" inca si mai mult"644. Se descrie cazul unei fete, care la 14 ani a fost violata de colegii de clasa. Ei i-au facut fotografii, au santajat-o si „in mod regulat, la sfarsitul unei petreceri, pe un teren viran, toata lumea trecea peste ea" . Acum ea continua sa se prostitueze. Ceva de acest gen ucide via^a unui om, via^a lui normald, aidoma unui accident de masina in care fi se paralizeazd ambele picioare. Fete cu priviri „discrete, simple, amabile, cu un aer de familie buna''' , sunt profilurile prostituatelor de lux, care, pentru „placere", cer de la 50 de dolari in sus. O fac cu strainii. Si intr-un subtitlu numit „Canale pentru amor", sintagma „religia e opiul popoarelor" devine: „sexul e opiul popoarelor"647. Stanislav, un intervievat, remarca: „Pretinzand ca instruieste sau distreaza, televiziunea cade mereu in r- ,,648 pornogratie Macabrul si perversiunea fac casa buna in filme si in reportaje diverse. §i o so^ie imi da o dimensiune negativd a filmului porno, pe care nu o intuisem, si care e foarte adevarata: barbatul ei se uita la filme porno si se masturbeaza iar „la sfarsitul emisiunii nu mai e bun de nimic"649: „Televizorul omoard dorin^a" . Spaima de delincven}d e un alt motiv care ne face sa nu comunicam: nu stim cine e celalalt si ce vrea sau poate sa ne r - i651 jaca el . 644 Idem, p. 49. 645 Ibidem. 646 Idem, p. 59. 647 Idem, p. 60. 648 Ibidem. 649 Idem, p. 61. 650 Ibidem. 651 Idem, p. 66. 548 §i cele sau cei care nu se cdsdtoresc, pentru ca nu stiu cu cine sa se casatoreasca, au in priviri tristefe652. O alta declarable cutremurator de adevarata si asta nu numai pentru Rusia, ci pentru lumea intreaga: „Nimeni nu mai crede in nimic, nu respecta nimic si oamenii isi inchipuie ca totul este permis. Am trecut dintr-o extrema intr-alta: de la faiarnicie la vulgaritate, de la ipocrizie la sadism, de la prudenid la anarhia sexuald" . Motivele violarii tinerelor sunt grditoare pentru nivelul societatii actuale: „lipsa de judecata, dezinvoltura, usuratate, absen^a oricarei elementare prudence, tovarasie la chefuri, plimbari cu masina impreuna cu baieti pe care i-au cunoscut cu numai o ord inainte - un astfel de comportament nu poate decat sa ii excite pe baie^i: adesea, viitoarea victima se poarta in asa fel incat lasd impresia ca e o fata usuraticd in cautarea . -5,654 unei aventun La pagina 97 am dat peste un text fundamental in caracterizarea tipologica a omului postmodern: „totul functioneaza la doud niveluri, cu doua viteze si pe doua planuri, in care se vorbeste, ca altadata, limbajul dublu, unde fiecare e, de fapt altcineva si adesea nu mai stie cine e. §i in care toata lumea nu are decat o grijd: sa fie ca toatd lumea"" . Iesirea din casa il transforma pe om intr-o mascd, mai mult sau mai pufin legitimd pana la un punct (daca e refinere principiald) dar care devine o adevarata boald, cand se transforma tot timpul in cineva cu un „aer incdpafdnat, distant" . Personal: nu-miplac mastile. §i daca al^ii vor sa port masca, fa^ada aceasta a mea e falsa oricat i-as pune euflori laferestre. Nuditatea e un tabu pentru mul^i si o excepfie plind de caracterizdri rele doar pentru manechine si prostituate651 . Propaganda actuala a eliberat genitalitatea si, in acelasi timp, a banalizat-o . Vedem tot felul de femei, care fac sex in tot felul de pozi^ii, la fel si barba^i, si ni se par ca nu mai au nicio taind, ca nu ne mai ascund nimic si ca ei nu sunt buni decat lafdcut sex. 652 Idem, p. 70. 653 Idem, p. 72. 654 Idem, p. 75. 655 Idem, p. 97. 656 Ibidem. 657 Idem, p. 99. 658 Ibidem. 549 Aproape ca o sa ne si mirdm, cand vom vedea pe cineva care se prostitueaza ca stie sa se inchine sau sa citeasca o carte, pentru ca suntem invata^i, ca altceva in afara de sex ele nu mai fac. La fel, solda^ii sunt numai soldafi, parlamentarii fac numai legi, politistii sunt numai cei care opresc masini sau pun catuse si cam atat. Comunismul a transformat omul intr-o mica far ama din mul^ime, in mii de pixelii care creau covoarele umane imense de la demonstratii, ce se puteau vedea ca „Romania si poporul" sau ca „Partidul, Ceausescu, Romania". Democra^ia gigantizeazd individul la nivel publicitar dar face din oameni o mare de giganfi de carton, dintre care doar unii sunt cu adevarat giganfi, doar pentru faptul ca au bani, pe cand ceilarfi trebuie sa cedeze, adusi de spate ca si mai inainte, in fa^a acelora care au toate terenurile si boga^ia acestei tari. De aceea, autorul remarca la un moment dat, ca „insasi persoana - la singular - ramane sa fie inventata"659 . Rusii, care au trecut ca si noi prin comunism, adica rusii si romanii nu prea stiu sa isi manifeste dragostea. „Regimul ne-a castrat"660 si de aceea „te iubesc" „nu vine, nu fine sau provoaca teamd. Pentru ca e prea serios; dupa obiceiurile noastre, angajeazd: daca-1 spui, nu inseamna doar ca exprimi ceea ce simfi, ci si ca te pregdtesti ca intr-o zi sa spui (sau lasa de in^eles ca vei spune intr-o zi) ma cdsdtoresc cu tine; inseamna deja ca te legi si ca renunfi la libertatea to" . Totul se face in liniste. „Cel mai cinstit deci e sa ofaci fdrd sa spui nimic" . Andrei precizeaza, ca in timpul actului sexual „se foloseste un diminutiv si un diminutiv al diminutivului"663, caci tandre^ea devine ceva libidinos sau ceva foarte suav, lucruri care depind de imprejurdri si de starea interioard. Pentru azi, inchei cu motivele pentru care apar copiii intr-o familie. §i le voi trece in ordine, asa cum apar aici: 1. din cauza unor avantaje materiale pentru pdrinfi (concediul post-natal platit de stat timp de 2 ani, aloca^iile, prioritatea pentru dobandirea unei locuin^e pentru familia cu copii...); 659 Idem, p. 101. 660 Idem, p. 104. 661 Idem, p. 104-105. 662 Idem, p. 106. 663 Idem, p. 105. 550 2. pentru a intra in „normalitatea " cuplului in genere; 3. pentru a calma anturajul. §i as mai adauga: 4. il provoci sa faca sex cu tine si ramai gravida, apoi il pui sa te ia de nevasta; 5. pentru a ajunge intr-un post de conducere, daca fi se cere asta; 6. pentru a dona organe din propriul tau copil; 7. pentru a-1 vinde pur si simplu; 8. pentru a-1 da la munci grele sau in filiere pedofile; 9. din orgoliul de a-fi continua munca si voca^ia ta; 10. pentru ca sa aiba cine se ingriji de tine la batrane^e; 1 1 . pentru ca sa te mandresti ca ai si tu copii, faci tot ce se poate sa nu mai fi sterila si rezultd un copil sau objii un copil prin inseminare artificiala sau prin mama purtator si lista motivelor poate continua. Apar copiiL.dar ei nu sunt „obiectul unei intense investiiii afective" . Educa^ia copilului nu apare „atat sa-l dezvolte, cat sa-1 dreseze: , spune Margarita, " . §i o doamna conchide: „§ti^i ce-i lipseste eel mai mult societa^ii noastre? Dragostea. Ne-am petrecut tot timpul cautand dusmani...am devenit atat de duri, atat de cruzi, incat nu numai ca nu-i iubim pe alfii, dar nici pe noi insine nu ne mai iubim"666. Subscriu cu totul acestor cuvinte. Sunt la jumatatea carjii si mi-a spus deja foarte multe. De acolo, din pantecele mamei, incepe drama neiubirW. Toate ideile si „sansele" surogat ale lumii de azi nu sunt decat lipsd de dragoste, pe care cautam sa o luam cu forfa, cu banii, cu pumnii, daca nu ne-o da nimeni si daca nu ne iubeste nimeni. §i tocmai pentru ca noi II cautam pe Dumnezeu prin pacat, prin mocirla, ca orbii care cauta lumina prin ierburi, pentru ca nu o vad si nu o vedem, tocmai de aceea sansa 664 Idem, p. 115. 665 Idem, p. 115-116. 666 Idem, p. 116. 551 omului de a se intdlni cu Dumnezeu e tot la fel de mare ca oricand in istorie, pentru ca nu e de facut decat sa mergi pdnd la capdt cu in^elegerea §i vei da de El. Cine II va cauta pe Dumnezeu in mod real, cu o nevoie stringentd §i irevocabild, am nadejdea ca // va gdsi, pentru ca El std aproape de cei care // strigd §i II cauta. Lumea de azi nu e mai pdcdtoasd ca lumea de ieri, in a§a fel incat sa nu mai poata veni la pocdintd. Lumea de azi e aptd pentru pocdintd, pentru schimbare. Insa trebuie sa inva^am sa vorbim pe limba ei sau sa ne las dm inima sd-i vorbeascd, pentru ca tocmai acest lucru cauta lumea de azi: propria ei inocenfa pierdutd. Iar daca teologii Bisericii nu ii arata lumii de azi cat de purine lucruri o despart de implinirea ei reald atunci fac un pacat imens, un pdcat impotriva Sfdntului Duh, un pacat al suficieniei sterile §i mdrsave §i neiubitoare atat de Dumnezeu, cat §i de oameni. C u cateva zile in urma 1-am vizitat pe un coleg de doctorat la el in camin667. Mai fusesem in caminele acelea de la Grozave§ti, dar nu in acela unde statea el, ci la unul de vizavi, cand 1-am vizitat pe parintele Marcel Hanches, inainte sa piece de la Bucuresti. §i de la primul contact cu spafiul caminului, incepand din curte chiar, am sim^it prezenia demonilor desfranarii, indicandu-mi o adevdratd cloaca a desfraului §i a perversiunii. Sunt anumite „centre" foarte iradiante ale demonismului. Dar aici libertatea de afi tu insufi, in modul tau eel mai necurdiit de patimi, era foarte evident. Era de o evidenfd bdtdtoare la ochi. Mirosea a desfrdu. Cateodata, in camera mea de la drum, de la Jara, vin vecini sau rude §i spun ca acolo miroase frumos, a mir. Nu e vorba de mir, de parfum, ci de prezenia harului dumnezeiesc, care este foarte evidentd acolo. 667 Pe Diac. Drd. Florin Marica: http://www.patriarhia.ro/ro/administratia_patriarhala/sectorul_teologic_educational.htm 1. 552 Stricdm lumea, mediul in care suntem, cu prezen^a noastra, care iradiaza mai mult demonism decat sfinienie. Dupa ce sim^im casa e o altd atmosferd in spa^iul nostra intim. Pe mine ma doare, de fiecare data cand viciez, prin faptele si gandurile mele, prin cuvintele si atitudinile mele, mediul ambiant sau interior al oamenilor. Rugaciunea, stropirea cu Sfanta Agheasma, slujba sfanta, citirea de carji duhovnicesti si cantarea de muzica bisericeasca, acest intreg mod de a fi chemdtori ai haralui lui Dumnezeu, umplu iarasi toate din jural nostra, punandu-le sub o tot mai mare prezenfd haricd. Trebuie sa disipam aerul viciat din jural nostra, aceasta negurd ce emana din noi si din demonii pe care ii atrag patimile noastre. Am auzit-o pe o domnisoara vorbind despre una dintre ultimele conferee publice ale Parintelui Teofil [Paraianu] de la Sdmbdta. §i spunea aceasta, ca Parintele a abordat asceza aici, pornind nu de la radicalismul salutar al ascezei, ci de la un radicalism iconomic, spunand ca cine fuma un pachet de tigari si acum mai fumeaza decat cateva a facut o asceza, s-a silit la o renuntare practicd si la fel, cea care vedea 5 telenovele si nu mai vede decat doua sau trei a facut si ea un efort de a renunfa, care poate fi socotit tot asceza. Asceza privita in detaliu, ca o renuntare cat de cat la ceva, trebuie si ea avuta in vedere. Opinia Parintelui Teofil mi se pare autentic ortodoxa, pentra ca eviden^iaza si micile reusite - care sunt mari in esenfd, pentra omul in cauza - si nu numai eroismul integral al ascetului desdvdrsit. Aceasta eviden^iere a micilor reusite il poate impinge pe eel care doreste la reusite si mai mari, daca ii inva^am pe oameni faptul, ca reusita aceasta nu e o victorie a noastra, ci o victorie in care Dumnezeu ne-a ajutat sdfim puternici in fa^a unei patimi, care ne arata foarte slabi. Luptele ascetice nu trebuie sa le privim numai in rezultatele lor finale, ci si in sinuosul si labilul traseu al vie^ii de zi cu zi, in care pacatul, caderea e urmata imediat de pocdinid, si iarasi eddere si iarasi o mica victorie, din care invdidm tot timpul. 553 Mi-a atras aten^ia un articol, semnat de Sorin Lavric668, cu numele: „Fukuyama sau viitorul nostru simplu" 669. §i mi-a atras aten^ia prin descrierile realiste si prin previziunile tot atat de realiste ale lumii de azi si ale lumii de mdine mai ales. Autorul carjii recenzate de Sorin Lavric ne spune, ca americanii consuma antidepresive aidoma aspirinei, acest lucru transformandu-se intr-un „obicei national"670. Acestea „transforma omul intr-o fiin^a din care suferin^a si durerea au dispdrut cu desavdrsire (iar) euforia si starea de bine ajungand sa fie o dispozifie psihicd permanentd" . Medicamentul fericirii aranjate te face sa vezi lumea fdrd dureri si insasi durerea se transforma intr-un „mit", pe care nu vrei sd-l mai incerci, ci l\i cumperi iarasi Prozac612 si Zoloft672. §i parafraza facuta la niste afirmatii ale lui Konrad Lorenz674, mi se par o pledoarie ortodoxd foarte reusita, desi nu cunosc apartenenfa religioasd a autorului lor: „Un comportament uman ce urmareste necurmat dobdndirea pldcerii si evitarea sistematicd a suferiniei duce la o degenerare treptatd a speciei umane. Pre^ul placerii imediate se plateste printr-o debilitare crescdndd si inexorabild a stofei din care suntem croi^i. Se creeaza un cere vicios de tip feed-back pozitiv, in care placerea indeamna la repetarea ei, repetarea placerii duce la cresterea pragului de excitabilitate a organismului, cresterea acestui prag atrage dupa sine nevoia de a mdri intensitatea stimulului care provoaca placerea, iar marirea stimulului impinge in final organismul intr-un colaps pricinuit de o extenuare indusa de o excitare nemdsuratd. Rezultatul este o debilitare constantd si o vldguire defiinid stoarsd de puteri"61i '. Pericolul pe care il aduc experience pe om si care vin din partea ingineriei genetice sunt si ele prezentate cu realism si cu ingrijorare in acelasi timp: „nu e departe ziua in care A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sorin_Lavric. Sorin Lavric, Fukuyama sau viitorul nostru sumbru, rn rev. Idei in dialog, nr. 2, noiembrie 2004, p. 33-34. Articolul a pornit de la recenta traducere a carjii : Francis Fukuyama, Viitorul nostru postum. Consecin(ele revolufiei biotehnologice, Humanitas, Bucuresti, 2004, 300 p. 670 Idem, p. 33. 671 Ibidem. 672 A se vedea: http://www.pcfarm.ro/prospect.php?id=2227. 673 Idem: http://www.pcfarm.ro/prospect.php?id=945. 674 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Konrad_Lorenz. 75 Sorin Lavric, Fukuyama sau viitorul nostru sumbru, art. cit, p. 33. 554 intervened directd pe ADN-ul embrionar va putea modifica zestrea geneticd a fatului in asa fel incat sa i se poata stabili dinainte culoarea ochilor si a pielii, sexul, gradul de inteligenta si acele predispozifii in privin^a carora se vor fi depistat pana atunci mecanismele genetice"616 . Autorul articolului nu are indoiald asupra faptului ca cercetarile pe embrionul uman nu vor continua si, ca drept urmare: „intervalul de timp pana la apari^ia unor tehnici uimitoare de inginerie genetica, niste tehnici a caror eficien^a sa depaseasca orice putinid de anticipare, va fi foarte scurf'™. Insa eu cred, ca pe cat va avansa societatea umana in destrdbdlare, pe atat vor aparea si oameni luminal si Sfm^i extraordinar de complecsi, pe masura nebuniei lumii de atunci, care vor putea echilibra si depdsi puterea nociva a cercetarii luciferice, prin actiunile, sfaturile si via^a lor. Spune autorul, ca occidentalii cu bani or sa trdiascd si mai mult, datorita interveniiilor genetice iar copii se vor naste tot mai pu^in, „raiul" stiintific, creat de oamenii de stiin^a, „va deveni iad, iar genetica se va intoarce chiar impotriva celor care au inventat-o"678 '. Iar spre fmalul articolului citeaza mesajul din 1996 al papei actual679, catre Academia Pontificald de §tiin}e, care „a acceptat ca teoria evolutionismului darwinian este mai mult decat o simpld ipotezd si ca valabilitatea ei trebuie luata ca atare de catre Biserica Catolica. Dar, preciza Papa, teoria evolutiei naturale priveste exclusiv trupul omului, nu si sufletul lui" . Cu alte cuvinte, papa crede ca trupul a fost creat de „for^ele inconstiente ale naturii", ca s-a transformat din amibd in maimuioi si, din maimufoi in Shakespeare, printre al^ii, dar ca sufletul vine de la Dumnezeu. Nu se observa aici clasica pozifie a catolicismului, cantonat in separata dintre Dumnezeu si om, dintre trup si suflet, dintre creat si necreat, de unde tot nestorianismul ei exacerbat sau umanismul ei demonic? Papa vrea sa fie in pas cu stiin^a si panoplia erorilor romano-catolice se inmulfeste vertiginos, de cand partea de 676 Ibidem. 677 Idem, p. 34. 678 Ibidem. 679 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Papa_Ioan_Paul_al_II-lea. Sorin Lavric, Fukuyama sau viitorul nostru sumbru, art. cit, p. 34. 555 apus a Ortodoxiei a cazut, dupa 1 054, in vertiginoase deraieri doctrinare si morale. De fapt „schisma" a devenit impropriu cu referire la catolicism, pentru ca schisma nu presupune, in mod neaparat, si erezia. Pentru ca in ceea ce priveste catolicismul nu mai e vorba de „schisma", ci de „cadere", de „rupere" de la Biserica lui Dumnezeu. Ieri 1-am audiat iarasi pe Adrian [Lemeni] si a vorbit, la modul laudativ, de Sfantul Iustin Martirul si Filosoful681, pentru ca acesta a valorificat in mare cultura si religia pagana antica dar caracteriza insuportabilitatea resim^ita de Ta^ian Asirianul682 fa^a de paganism drept un radicalism cu totul exagerat", „o atitudine extremistd si exclusivista" , pentru ca a „combatut cu violenfd filosofia si cultura greceasca". Insa istoria Sfmtei Biserici ne arata faptul, ca ambele reaciii sunt la fel de legitime, pentru ca, pe de o parte, sunt Sfm^i Paring care au urcat prin cultura si stiin^a vremii lor spre moduri de o tot mai elevata prezentare a inva^aturii dumnezeiesti, pe cand al^ii au renun^at cu totul la orice invoiald cu idolatria, cu pacatul lumii lor, ambele grupuri de Sfin^i insa dobandind aceeagi prezentd interioard a harului Sfantului Duh si sfinienie a vie}ii, lucrul definitoriu de fapt pentru un cre§tin ortodox. §i o alta concluzie a lui Adrian Lemeni, cum ca „taria crestinismului nu ^ne de puterea omeneascd, ci de cea dumnezeiascd,\ interpretata in sens exclusivist, duce la un monofizitism/monoenergism devalorizant al omului, pe cand e autentic sa vorbim despre o susfinere a noastrd de cdtre Dumnezeu in tot ceea cefacem. Tdria crestinismului vine de la Dumnezeu dar se afld si lucreazdprin oameni si pentru oameni. Cand mergem in lume impdundndu-ne cu triumfalismul unei Ortodoxii invdiate din carte, afirmam cu multa ingamfare faptul, ca Dumnezeu face tot, chiar daca noi nufacem nimic, uitand ca tot ce s-a fdcut bun, s-a facut de Dumnezeu prin oameni si ca aportul omului, rdu sau bun, au schimbat si schimbd fa^a acestei lumi. Taria crestinismului e divino-umand, pentru ca crestinismul nu se adreseaza la garduri si masini ci oamenilor 681 Opera sa downloadabila: http://www.documentacatholicaomnia.eu/20_30_0100- 0160-_Iustinus,_Sanctus.html. A se vedea: http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/parinti-scriitori- bisericesti/tatian-asirianul-8 1 390.html. 556 concreti si acestia sunt cei care se nevoiesc continuu sau mor si isi varsa sdngele, pentru ca Biserica sa fie vie, sa dureze. Dar pot sa se jertfeascd si pot sa lupte, tocmai pentru ca Dumnezeu eforfa ce ii impinge mai inainte si numai El e Cel care sfinieste toate eforturile noastre bune. Dar cand Dumnezeiestii Paring afirma teandria lucrdrilor noastre, nu uita diferenfa si distanfa dintre noi si Dumnezeu. §i, cu toate acestea, Dumnezeu e Cel care coboard la noi mereu, pentru ca sa ne invete pe noi sa mergem spre El in mod continuu. Teologie pentru azi 2011 Editia de fata este o editie 5 5 5 online gratuita si e proprietatea Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus. Ea nu poate fi tiparita si comercializata 5 fara acordul direct al Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus. Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus Teologie pentru azi Toate drepturile rezervate